Faraonul şi toţi miniştrii lui sunt scalvii loiali Creatorului, adică „Îngeri” sau forţe care realizează programul creaţiei. Ei transmit ordinele de la forţele superioare, de la Creator, fiindcă, în afară de El, nu există nimic. Dar de acum, Creatorul îl plasează pe Faraon, datorită loialităţii lui, să fie conducătorul muncii pentru El şi să conducă peste oamenii din această lume în locul Său, pentru a ne da nouă senzaţia de întuneric şi astfel să ne împingă la nevoia descoperirii forţei opuse, cea a iubirii şi altruismului.

Chiar acum, Faraonul însuşi se dezvăluie lumii noastre. Înainte, numai ajutoarele lui, miniştrii, ne erau dezvăluiţi nouă. Noi nu am auzit de Faraonul însuşi pâna la actualul sfârşit al „exilului egiptean”, când dintr-o dată ni s-a anunţat că „un nou rege s-a înălţat peste Egipt” Până la acest moment, numai conducătorii şi miniştrii aveau controlul.

La fel s-a întâmplat şi în istoria omenirii. Noi am fost influenţaţi de diferite forţe mai mici care au împins dezvoltarea societăţii umane: noi invenţii, descoperirea de continente noi, noi tehnologii până când s-a ajuns la lumea globală. Aici, Faraonul a început să se dezvăluie pe sine. El este forţa care se opune şi nu ne lasă să ne unim.

Mulţi oameni din întreaga lume deja simt că salvarea vine numai din conexiune. Noi vedem asta, fiind dat un aşa grad de interdependenţă, nu ni se lasă nicio altă şansă fiindcă lumea a devenit atât de globală. Singurul mod de îmbunătăţire a vieţii este să venim împreună. Nu avem nicio altă şansă când suntem atât de dependenţi unii de alţii. Nu suntem capabili să divorţăm unii de alţii, ca în căsniciile nereuşite, şi să mergem fiecare pe drumul lui. Trăim pe un singur glob mititel şi nu avem unde să ne ducem. Suntem închişi ca într-o cuşcă.

Dar noi nu suntem în stare să fim de acord unii cu alţii în această lume, să creăm o guvernare comună, să ajungem într-un fel sau altul la o singură opinie şi să ne susţinem în mod constant. Iar aceste dezacorduri nu se sfârşesc, ci doar se măresc.

Este foarte ciudat să vedem cum toţi realmente depind unii de alţii, Europa, America, ţările arabe, Asia, Rusia, Japonia, China. Este chiar atât de dificil să se adune într-un singur loc, să facă un alt „G-50” şi să ajungă la un fel de acord comun? Altfel, lumea pur şi simplu se va întoarce la „haosul şi întunericul” iniţial.

Dar oamenii nu se vor strădui să ajungă la un acord. Forţele răului vor continua să stea în drum şi să se pună între ei, iar oamenii nu vor fi în stare să înţeleagă cum să se conecteze. Ei vor descoperi doar inabilitatea lor de conectare şi nu vor învăţa cum să o obţină. Asta pentru că revelarea „mecanismului” conexiunii este acelaşi lucru cu revelarea forţei superioare, singurul lucru care ne poate conecta. Aceasta este starea spre care ne îndreptăm.

Nu vor fi vremuri uşoare. În continuare, oamenii vor reuşi într-un fel sau altul să trăiască la fel ca înainte, ca şi cum lumea nu ar fi devenit globală, şi vor continua să existe fără să ia în considerare interesele celorlalţi. Dar dezvoltarea noastră trebuie obligatoriu să ne conducă la unificare. Cu toate acestea, nu va fi nicio putere de unire. În acest punct se va dezvălui Faraonul, cel care ne separă.

Şi atunci, este scris în povestea sclaviei din Egipt, „ei vor striga (şi de această dată vor fi fiii întregii lumi)”, neştiind ce să facă. Şi atunci vor descoperi că există o metodă, înţelepciunea Cabalei, care îl dezvăluie pe Creator creaturilor acestei lumi.

Fiindcă atunci, nu vom mai fi în stare să avem nici măcar o viaţă obişnuită în această lume fără dezvăluirea acestei forţe. Pur şi simplu nu vom mai putea să existăm, ne vom mânca unii pe alţii. Rezultă că trebuie să dezvăluim Cabala pentru a putea să-L dezvăluim pe Creator. Vom învăţa că lumea a fost creată în acest fel şi a fost supusă acestei dezvoltări numai pentru a deveni asemănători Creatorului şi, să ne unim cu El în timp ce încercăm să-L dezvăluim. Întregul program al creaţiei va fi astfel realizat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Numai prin unire putem atinge revelarea Creatorului şi a vieţii spirituale. Dar fără mediu nu pot vizualiza spiritualitatea ca fiind altruism şi iubire faţă de alţii.

Am nevoie să construiesc un mediu pentru mine care să dezvolte în mine această dorinţă „artificială”, nenaturală: o dorinţă de unire cu ceilalţi. Într-adevăr, acesta este o minciună pentru egoul meu care nu vede niciun beneficiu din această acţiune. Atunci când mediul începe să cultive în mine această această nouă dorinţă, aceste valori noi, numai atunci voi descoperi că este o forţă care se opune acestei uniuni: Faraonul.

Înainte de asta nici nu mi-aş fi imaginat că uniunea este atât de dificilă. Nu mi-am dorit asta atât de mult, am fost într-un fel neutru faţă de ea. Dar cu cât mai mult mediul meu mă influenţează cu această idee şi îmi spune, ca pe un avertisment bun, să aspir la acest obiectiv artificial, pe care nici nu puteam să-l simt înainte, cu atât mai mult încep să simt obstacolele din calea mea, forţa specială care împiedică această unire.

Această forţă e gata să-mi ofere tot ce vreau, toate plăcerile vieţii din această lume, îmi spune: „spune ce vrei, bani, putere, onoare, cunoaştere, excursii, orice plăcere îţi doreşte inima!”

Ia în considerare toate căile noi, nenumărate, pe care umanitatea le-a găsit pentru satisfacerea proprie în ultimii ani, care nu au existat in toate celelalte secole de istorie. La fiecare şase luni sunt forţat să înlocuiesc tot pentru echipa mea: computere, mobilă, haine, etc. Aceste lucruri ascund adevărata imagine şi este în totalitate munca Faraonului şi numai la nivelul corporal, animal.

Dar când ajungem la adevărata dorinţă de unire, intransigentul Faraon se dezvăluie pe sine, dorind să-mi dea totul, mai puţin uniunea.

Şi atunci începem să înţelegem scopul Faraonului şi de ce este atât de ferm împotriva uniunii în special. În primul rând, el vrea ca noi să simţim într-adevăr nevoia de Creator, de forţa superioară, ca să ne ajute. Iar în al doilea rând, el vrea ca dorinţa noastră de unire să crească la maxim, până la ultimul nivel şi să ne ridice la înălţimea Creatorului Însuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/2011 Scrierile lui RABAŞ

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina superioară conduce o persoană prin multe urcări şi coborâri, dându-i permanent senzaţia că numai Creatorul o poate ajuta. De fapt, El este cel care îmi trimite toate necazurile, pentru a mă învăţa în final cum să mă rog pentru mântuire.

Mântuirea este revelaţia Creatorului; mă rog numai pentru a trăi sub singura Lui putere, care este singurul lucru care există. Nu mai vreau să fiu indus în confuzie sau să simt orice altă forţă. Chiar dacă înţeleg că toate forţele vin de la El, totuşi eu vreau să fiu controlat doar de o singură forţă – forţa dăruirii şi iubirii pentru aproape.

Vreau să îl revelez pe El, pentru că acesta este adevărul! Toate celelalte stări ale mele sunt o minciună. Numai atunci se naşte într-o persoană o cerere, un strigăt, pe care il aduce forţa superioară. Această forţă s-a jucat întodeauna cu persoana, inducând-o în confuzie pentru a-i creşte încrederea în sine, creându-i dificultăţi pentru ca să devină mai puternică.

În acest fel obţine o persoană rugăciunea şi aşa îl revelează pe Creator. Acum nu îl caută pe Creator pentru a scăpa de necazurile şi căutările sale ci vrea să fie sub puterea Nu există nimeni în afară de El. Asta înseamnă ieşirea din sclavia Faraonului şi intrarea în sclavia Creatorului.

Din  prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/11, Shamati 1

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intreaga dezvoltare are loc in concordanta cu cele patru stadii ale HaVaYaH care rasar din combinatia celor doua calitati, dorinta de a primi placere si dorinta de a darui, care incep sa se conecteze una cu cealalta. Prima oara, predomina dorinta de a primi. Dupa aceasta, ele lucreaza impreuna si totul culmineaza cu gradul final al lui Malchut care doreste sa conduca peste toti, cu dorintele sale egoiste.

Pentru acest motiv, cind Lumina influenteaza dorinta, o provoaca sa se dezvolte in concordanta cu cele patru stadii, pina la stadiul Dalet (Patru). Aceasta este legea fizicii spirituale. Acestea conduc catre dezvoltare, la nivelele neanimat, vegetativ, animat si uman. Insusi omul, se dezvolta deasemeni in interior, in concordanta cu aceleasi patru nivele: neanimat, vegetativ, animat si uman.

Acesta este motivul pentru care avem nevoie sa intram de fiecare data intr-un stadiu, sa fim in el si sa ii simtim defectele. „Clocotim” inr-un anumit nivel al dezvoltarii, pina cind ii intelegem deficienta si incepem sa cautam un nou grad. Toate acestea se intimpla in concordanta cu legea celor patru stadii de dezvoltare, conform careia fiecare nivel curent, intotdeauna contine partea opusa a urmatorului nivel care ne atrage.

Asta este ceea ce initial ne bucura la fiecare nou stadiu, dar apoi incepem sa simtim ca acest stadiu este „exilul” nostru. Incepem sa ne simtim rau si neimpliniti. In acest mod, ne lipseste viata „vegetativa” a nivelului „neanimat”, viata „animata” a nivelului vegetativ si viata „umana” la nivelul animat. Totusi, ce ne lipseste la nivelul uman? Ne lipseste Creatorul!

Trecem in acest mod prin aceste patru stadii, la care ne referim ca la cele patru exiluri. De fiecare data cind simtim ca sintem in exil, dorim sa iesim din aceasta stare. De fiecare data in care nu suntem capabili sa raminem intr-un anumit stadiu, deoarece senzatia de lipsa devine intolerabila, mergem intr-un nou stadiu, si aceasta tranzitie este numita „eliberare”.

Pe scurt, sint patru exiluri si patru eliberari. Pina astazi, am trecut prin patru exiluri si trei eliberari de-a lungul isotriei umanitatii, si sintem in pragul celei de a patra si ultimei eliberari.

In stadiul nostru curent, avem totul cu exceptia Creatorului, a senzatiei de conexiune cu El, astfel incit sa-I simtim calitatea: daruirea si iubirea pentru ceilalti. Cind unei persoane ii lipseste exact asta, inseamna ca a atins stadiul final, al patrulea, senzatia de lipsa a revelarii Creatorului.

Nu exista lipsa mai mare; aceasta este lipsa finala. Asta este lipsa pe care avem nevoie ca sa o atingem prin eforturile, exercitiile noastre si munca mutuala. Omul trebuie sa verifice daca asta este intr-adevar ceea ce ii lipseste. Daca nu, el inca nu s-a apropiat de eliberare. Totusi, daca el are un mediu inconjurator puternic, care este destinat sa iasa din exil prin eliberare, este posibil ca mediul sa-l traga in afara exilului, pe masura ce toti ies, ca si cum ar cara un om batrin, o femeie sau un copil.

Primii care vor iesi sint barbatii (Gvarim), aceia care sint capabili sa biruie (Midgabrim). Ei trag pe toata lumea impreuna cu ei; ei ii ajuta si ii ghideaza. Ceilalti trebuie doar sa fie pregatiti ca sa se alature acestora, nu sa opuna rezistenta, sa aiba o dorinta de a iesi, chiar si slabiti si lipsindu-le taria de a se uni. Totusi, ei nu trebuie sa se opuna.

Cu alte cuvinte, trebuie sa atingem un stadiu in care vom simti exact lipsa calitatii de daruire si iubire, a unitatii si a garantiei mutuale. Acest stadiu precede nasterea spirituala.
Din prim aparte a Lectiei zilnice de Kabbalah 4/18/2011, “Aceasts este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde e Creatorul în întreg sistemul lumilor?

Răspuns: Creatorul este peste tot. Sistemul lumilor există numai în relaţie cu noi. Să spunem că exist în mijloc iar toate nivelurile mă înconjoară precum inele de expansiune ale câmpului forţei superioare.

Creatorul umple întreg universul. Pentru el nu există mare sau mic, interior sau exterior. Toate diviziunile există numai în relaţie cu mine. Există numai în punctul central iar eu trebuie să mă extind, să-mi extind simţurile şi corecţiile pentru a înţelege o lume, apoi alta, a treia, şi tot aşa. De fiecare dată egoul meu creşte de la nivelul 1 la 2, 3 şi 4. îmi corectez egoul şi astfel ajung la a dărui.

Astfel includ toate lumile în interiorul meu. Înainte ele păreau că există în afara mea, dar acum le reîntorc în mine, în dorinţele mele interioare.
Din partea întâi a  lecţiei zilnice de Cabala din 4/8/2011, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cabalistii încep prin a ne spune despre creatie, astfel „înainte ca creaturile sa fie create, Lumina simpla superioară a umplut întreaga existenţă” (cuvintele de început din cartea lui Ari, Pomul Vieţii). Cu alte cuvinte, realitatea exista deja, care este dorinţa creaturii de a simti placere, fiind umpluta cu Lumina.

Planul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi acest dar pe care Creatorul doreşte să-l dăruiască poate fi acceptat numai fiind îndeplinite două condiţii: creatura trebuie să devină asemenea Creatorului şi în acelaşi timp să fie independenta de El.

Cea mai bună stare de existenţă este simtirea prezenţei Creatorului. Este cea mai mare plăcere şi trebuie să fie simţita, indiferent de oricine altcineva. Fiinţă creată trebuie să fie complet autonoma şi egala Creatorului.

Prin urmare, forţa superioară este ascunsa. In acest moment suntem inconjurati de unde radio diferite, dar singura persoană constienta de ele este cea care posedă un aparat de radio capabil de a primi ceva care poate fi recreat în interior, în proprietăţile cuiva. Suntem înconjuraţi de lumină albă, dar noi o percepem ca albastra, rosie si toate celelalte culori. În timp ce lumina în sine nu are nici o culoare, culoarea este creata de felul cum cineva o primeste, absorbind numai anumite valuri prin propria prisma.

Prin urmare, lumina ni se pare ca galbena, albastra si rosie. De fapt, motivul pentru aceasta este sticla care opreşte şi reflectă aceste valuri care astfel par ca si culori. Dar nu există nuanţe în lumina în sine.

Şi în acelaşi mod noi il percepem pe Creator. În măsura în care ne putem egaliza cu El, cu proprietatea Lui de a darui, în fiecare din cele 613 dorinţe, în acea dorinţă foarte inalta şi grad, il vom percepe pe Creator. Deci, vom ajunge treptat să-L cunoaştem în porţii mici.

La om, există întotdeauna 613 dorinţe care acţionează, care stau la baza percepţiei noastre. Cu toate acestea, putem întări puterea acestui vas spiritual, crescand pe cei 125 de pasi ai echivalenţei cu Creatorul, până când toate cele 613 dorinţele ale noastre au devenit complet identice cu El. Astfel, vom obtine Creatorul, şi acest lucru este considerat ca fiind „cunoscandu-L prin acţiunile Sale.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi nu putem spune nimic despre Creator asa cum este, dar cabalistii care L-au atins spun ca “ Nu exista nimeni in afara de EL, care este bun ce face bine “  si de aceea nu este nici o schimbare in atitudinea Lui fata de noi. Cu alte cuvinte ei au ajuns la atingerea fortei superioare care contine totul.

De aceea, intreaga noastra cale este la fel. Iar astazi, noi nu simtim nimic decat lumea noastra, noi avem nevoie sa intelegem ca acum ne-a fost dat  un instrument pentru a-L atinge. Chiar si acum il simtim pe Creator dar, numai in raport cu actualele noastre organe de perceptie!

Perceptia noastra actuala este opusa  celei autentice din moment ce noi nu il percepem pe Creator asa cum este EL, in proprietatile Sale, chiar si in cel mai mic grad, ci este perceput in coruptie,cu  organe stricate de perceptie.Dar oricum cand ne corectam dorintele, organele de perceptie, atunci descoperim foarta superioara, Creatorul, din ce in ce mai mult, pana cand IL dezvaluim complet in forma Sa reala.

In afara de gradul “ acestei lumi “  adica ceea ce simtim in starea initiala, noi nu suntem capabili sa atingem nimic fara sa obtinem echivalenta de forma cu Creatorul, fara sa ne egalizam proprietatile. Vasul rupt trebuie sa se corecteze pe sine dobandind forma Creatorului si aducandu-se cat mai aproape de EL.

Proprietatea Creatorului este daruire si iubire. De aceea, ne este data o sansa de Sus sa lucram in grup, si in relatiile noastre dobandim echivalenta cu Creatorul. Grupul trebuie sa fie perceput de fiecare precum Creatorul in relatie cu sine insusi.

Atitudinea indreptata spre prieteni ar trebui sa fie tratata ca atitudine fata de Creator. Si atunci desi Creatorul este ascuns, noi vom fi capabili sa IL atingem prin actiunile Sale si sa continuam sa ne apropiem de EL, mediul corect realizandu-se in fata noastra, unde cineva aspira/tanjeste pentru Creator in locul lui.

Sa stii ca inselandu-ti prietenul,il inseli pe Creator, tratandu-ti prietenul rau, tu il tratezi  pe Creator in acelasi mod! Aceasta este ordinea muncii noastre. De aceea cand in interiorul grupului raul si ura se dezvaluie, aceasta este revelarea stari stricate, si noi intelegem ca noi suntem stricati si opusi Creatorului.

O asemenea stare stricata, ura/repulsia, este privita ca “ lumea aceasta.” Si anterior acesteia  este doar existenta animala. Gradul uman incepe cu revelatia urii.

Daca o persoana realizeaza aceea ca trebuie sa se corecteze pe sine, dorintele in care respectivul incepe perceperea Creatorului, aceasta este o oportunitate sa o faca in grup, sa atinga Creatorul prin actiunile sale: sa inceapa sa IL cunoasca chiar si mai mult, sa IL simta in gradul de a fi reformat/indreptat.

Noi trebuie sa mergem constant de-a lungul acestei linii unde Israel ( o persoana care tinteste direct la Creator ), Torah ( Lumina care Reformeaza), si Creatorul se unifica intr-un singur intreg. O persoana se calibreaza pe sine grupului  iar in el il reveleaza pe Creator.

Grupul devine un vas spiritual pentru revelarea Creatorului. Daca o persoana se raporteaza la prieteni cu daruire, el va descoperi forta daruirii care completeaza relatiile lui, care sunt privite precum Creatorul. Din acest motiv Creatorul este numit Boreh, “ vino si vezi “ ( Bo si Reh ), deoarece EL este atins prin actiunile Sale.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/8/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Fiecare persoana atinge un punct in care tot ceea ce obisnuia sa il ajute sa avanseze si sa se dezvolte devine complet nefolositor. Care ar trebui sa fie rugamintea lui catre Creator intr-o asemenea stare?

Raspuns: Cere tot ceea ce vrei tu dar nu o sa ajute! Creatorul este o forta perfecta a Naturii. Nu este un om batran sau o forta care poate fi influentata. Nicidecum! Creatorul este  absolut si de aceea nu se schimba. Daca Creatorul s-ar fi schimbat, asta ar fi insemnat ca inainte ar fi fost diferit iar acum a devenit mai bun sau mai rau.

Sa cer Creatorului inseamna sa dezvolt noi dorinte in interiorul meu. Motivul pentru care simt schimbare in influenta Sa constanta asupra mea este pentru ca eu ma schimb. Creatorul nu se schimba niciodata! El nu aude sau vede nimic de la noi. El este pur si simplu o mareata, eterna, existenta si perfecta forta a naturii. Noi suntem aceia care trebuie sa se schimbe pana cand devenim similari cu EL.

Rugaciunile noastre sunt auto-judecati, auto-evaluari, si dorinta de schimbare. Nu este nimic de cerut de la Creator, altfel ar fi ca si cum ai zice: “ Tu nu esti chiar asa de bun. Te rog fi mai bun!”

Gradual vom descoperi ca de fapt avem de a face cu natura. Creatorul este natura. Si in interiorul acestei naturi doar noi ne schimbam. O fiinta umana este singura care se poate schimba pe sine. Apoi o intrebare se ridica: Ce stare trebuie sa atingem si cum  o atingem in asa fel incat sa ne simtim eterni si perfecti precum natura?

Din Lectia 3 in Moscova   1/16/2011, Intrebari si Raspunsuri

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→