Întrebare: Dacă fiinţele create au fost create pentru a se bucura, atunci de ce trebuie omul să muncească pentru a obţine dăruirea către Creator şi nu, pur şi simplu, să se bucure de viaţă?
Răspuns: Omul poate uneori să se bucure de viaţa corporală, dar nu toată viaţă şi nu tot timpul. Chiar oamenii bogaţi, care chiar au de toate, nu pot simţii plăcere în fiecare moment al vieţii lor, deoarece nu acesta este scopul creaţiei.

Privind îndeaproape, vom vedea că până şi viaţa unui rege nu este uşoară. Creatorul aranjează câte un rol pentru fiecare şi forţează omul să avanseze conform scopului creaţiei, într-un mod bun sau unul rău. Oamenii avansează de obicei prin calea suferinţei, care se numeşte „în timpul ei”. Dar dacă sufletul omului are o rădăcină specială, i se dă o şansă să îşi accelereze dezvoltarea, să „sanctifice timpul”, ceea ce înseamnă că participă de fapt la munca Creatorului. Pentru a face asta, el trebuie să se ţină de două forţe interne, nu să opereze numai conform unei forţe, aşa cum fac oamenii obişnuiţi.

Este imposibil să avansăm numai prin plăcerile din lumea corporală. Vedem că lumea se scufundă într-o mare suferinţă, în ciuda dezvoltării tehnologice care, aparent, permite o deplină prosperitate. Creatorul întrerupe toate încercările noastre de a ne organiza viaţă corporală şi nu ne lasă să ne bucurăm de ea. Înclinaţia rea pe care El a creat-o, ne controlează în mod constant, distrugând astfel tot ce începem bine.

Dacă încercările noastre nu ar contrazice scopul creaţiei, atunci fără îndoială, totul s-ar îmbunătăţi cumva. Am trăi ca animalele, conform instinctelor noastre şi a planului naturii şi toată lumea şi-ar găsi locul în simbioza generală. Totuşi, nu putem face asta deoarece noi trebuie să atingem o stare specială.

Asta se referă în special la aceia cărora li s-a trezit punctul din inimă, dar toţi oamenii suferă pentru că simt forţa care îi împiedică să se dezvolte. Asta se întâmplă „sub raţiune”, inconştient, fără să înţeleagă unde, de ce şi cum ar trebui să se dezvolte şi ce forţe îi stăpânesc şi îi împing înainte. Omul încearcă în mod instinctiv să evite o influenţă neplăcută, rea şi este atras de bine. Toate calculele lui sunt bazate numai pe mai puţină suferinţă şi mai mult bine.

Totuşi, pentru sufletele speciale, Creatorul a pregătit o cale speciale de dezvoltare prin bine. Ei trebuie să atragă forţele care să îi dezvolte: Lumina Înconjurătoare superioară care Reformează. Aceşti oameni sunt bucuroşi faţă de sentimentele rele la fel cum sunt şi faţă de cele bune, ştiind şi înţelegând că totul vine numai de la Creator, că nu există nimeni în afară de El, şi că El se joacă cu noi.

Întreaga viaţă este un joc, deoarece cel superior îl dezvoltă pe cel inferior printr-un joc, iar noi trebuie doar să acceptăm regulile acestui joc, în ciuda complexităţii lui, a confuziei şi a dificultăţii. Trebuie să depunem un mare efort pentru a identifica jocul Creatorului şi a sta conectaţi la Cel care se joacă cu noi. În acest caz, ne găsim între două forţe: Faraonul şi Creatorul, şi suntem bucuroşi de şansa de a avansa. Apoi, putem avansa cu adevărat numai prin calea bună!

Oamenii care se pot ţine de aceste două forţe şi le stăpânesc ca pe nişte hăţuri sau care devin ca un cal care avansează singur, ghicind dorinţa călăreţului, aceşti oameni simt că sunt fericiţi. Ei au multe probleme. Întreaga lume, pentru care ei sunt responsabili, se află pe umerii lor, dar ei sunt fericiţi pentru acest rol, pentru conexiunea cu Creatorul, a cărui comandă o împlinesc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este cunoscut faptul că până ce un bărbat nu devine tată,  el nu înțelege ce înseamnă asta. Nici măcar numeroasele exemple din fața lui nu-l vor ajuta, până ce nu își asumă atribuțiile tatălui și nu simte responsabilitate, grijă și iubire. Studiem, de asemenea, viitoarele stări teoretic, neînțelegând ce este, în realitate, să fii responsabil față de gradul mai mic…

Răspuns: Absolut. Cu toate acestea, ni s-a dat posibilitatea să realizăm asta. Mai întâi de toate, o persoană se anulează înaintea profesorului, grupului, studiului, lumii și Creatorului. Fiind în mediul tău, verifică cât de departe ești capabil să avansezi în această direcție. Prin aceasta, te vei pregăti pentru o auto-anulare mai calitativă.

Întrebare: Dar acest lucru nu este încă real – auto-anularea teoretică. La fel cum cineva ascultă sfaturile despre o viață sănătoasă până când boala îl obligă să urmeze sugestiile medicilor.

Răspuns: Acesta este motivul pentru care metoda noastră conține mai multe părți. Lumea are o influență asupra ta; te alături grupului care studiază cu profesorul după cărți speciale scrise de înțelepți. Aici ești afectat de o serie de factori și, în plus, trebuie să simți că forța superioară este în spatele acestora și că nu există nimic în afară de aceasta. Și apoi, în funcție de aceste manifestări, vei vedea cum să te anulezi în fața lor.

În plus, ei îți explică că, în realitate, imaginea „externă” este țesută din părțile tale interioare de percepție: Trebuie să aderi la una dintre ele și s-o respingi pe cealalaltă.

Într-un cuvânt, ți se oferă un domeniu de muncă și totul depinde de faptul că accepți acest lucru sau nu. Nu te poți izola de toată lumea, „Ce este un profesor pentru mine? Totul este clar fără el. De ce am nevoie de prieteni? Am propriul meu cap. Pot să înțeleg cărțile și singur, mai bine decât alții. Nu datorez nimic lumii, ea poate să ardă … ”

Pe de altă parte, dacă simțiți că ai nevoie de toate astea, că acestea sunt proiecția sufletului tău, trebuie să te apropii de aceste părți, să le incluzi în tine, conform principiului, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu,” apoi imaginea apare într-o lumină diferită. Astfel, îți crești sensibilitatea, te îndrepți către schimbare și salvezi o mulțime de timp. Mai mult decât atât, atitudinea ta față de schimbare este transformată; acum o dorești.

Aceasta este pregătirea, o etapă obligatorie înainte de tranziția de la teorie la practică.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 11/03/13, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo zonă în creierul nostru unde putem simţi plăcerea de a fi una cu grupul şi de a-L revela pe Creator în el, tot atât de mult cât ne bucurăm de mâncare, sex şi familie?

Răspuns: Creierului, la fel ca şi dorinţei, nu-i pasă de unde obţinem plăcerea, însă Creatorul joacă cu noi un joc „incorect”. Ne pune o condiţie: dacă în această lume, în această viaţă, doreşti să obţii placerea din dulciuri,poţi să o faci, de acum.

La fel cum ne tratăm noi copiii. Ei trebuie să crească ca să devină adulţi. De aceea, zi după zi, în primii 18 ani, le dăm tot ceea ce putem. Un copil sparge jucării, distruge, face lucruri rele, iar noi continuăm să-l tratăm cu blândeţe. Ce alte opţiuni am avea? Tot ceea ce putem face este să continuăm să-i dăm ce are nevoie.

La fel, natura dă de asemenea copiilor ei: dorinţe, putere şi dorinţa de a creşte. Ei aleargă, se joacă, sunt în continuă mişcare. Totul este făcut în aşa fel ca să-i dea omului şansa să crească. Ai crescut? Acum e rândul tău să munceşti şi să faci armata. E atât de diferit de viaţa ta anterioară! Copilăria s-a sfârşit, eşti mare acum.

În lumea spirituală, Creatorul ne pune nouă aceleaşi condiţii. Ţi s-a dat oportunitatea să începi să creşti în spiritualitate dintr-o stare mică (Katnut) şi primeşti tot ce ai nevoie la fel ca şi copiii din lumea noastră. Însă, când ai crescut, eşti pus în condiţii din ce în ce mai dificile. Trebuie să dai mai mult, să plăteşti, să iubeşti să dai ceva în schimb.

Lumina este în repaos absolut. Dorinţa vrea să se bucure de Lumină. Dar pentru asta este o condiţie, aşa cum este pentru adulţii din această lume: dacă îţi doreşti să continui să te bucuri, trebuie să plăteşti, completează-ţi dorinţa, vasul care primeşte Lumina. Plăcerea rămâne aceeaşi, dar din cauza regulii de mai înainte, nu te poţi bucura de ea. Deci, nu avem nicio şansă, trebuie să ajungem la dăruire.

Noi spunem: „Dar vreau să simt plăcerea direct, pune-mă în Malhut de Infinit! Dă-mi plăcerea chiar acum. Umple-mă!” Dar, ni se spune, nu! „Malhut de Infinit? Sigur! Dar tot ce vei găsi acolo va fi un gol oribil” Cum aşa? Din cauza aceleiaşi condiţii, Prima Restricţie. Dacă nu eşti asemenea Luminii în proprietăţile tale, nu vei simţi nimic decât întuneric.

Deci, toate plăcerile se extind de la Lumină. Chiar dacă unul se bucură omorând, asta, de asemenea, vine de la Lumină. Nu există nicio altă sursă de plăcere. Dar, este o condiţie: dacă tu vrei să cunoşti într-adevăr plăcerea veşnică, trebuie să o primeşti în dorinţa de dăruire. Nu ai nicio altă alegere – aceasta este regula.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/13/2011 Explicaţia articolului „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toată problema este de apropiere. Dacă încerc să corectez această criză folosind vechile mijloace, căutând soluţii şi încercând să fixez sistemele economice pe care le-am construit, acesta se cheamă Amalek (cea mai mare şi cea mai feroce dorinţă de primire din noi), duşmanul principal.

Dar eu trebuie să înţeleg această revelaţie primită de la natură. Nu este nimic ce poate fi făcut cu vechile metode fiindcă această schimbare se petrece în interiorul naturii umane. Această schimbare nu este în fiecare din noi, individual, ci în relaţiile noastre, în conexiunea dintre oameni. Eu nu am vrut ca asta să se întâmple, dar s-a întâmplat.

Noi trebuie să începem să vedem acest lucru şi să înţelegem că fiecare din noi este un egoist şi rămâne un egoist. În acelaşi timp, conexiunea dintre noi a crescut mai puternică şi este diferită de ce era înainte. Eu nu voi fi în stare să stabilesc această conexiune după cerinţele egoului meu.

Pentru moment, suntem cu toţii ca bucăţi de marmură în interiorul unui sistem, şi fiecare bucată este un egoist. Dar, conexiunile dintre noi nu mai sunt egoiste. Nu mai sunt cum le-am construit noi în vechiul sistem economic, care a fost imprimarea directă a vechiului nostru ego, o demonstraţie perfectă a relaţiilor egoiste.

Dar în zilele noastre, un tip diferit de conexiune se autodezvăluie, şi de aceea suntem incapabili să controlăm reţeaua construită de noi. Aceasta se numeşte revelarea Creatorului, iar noi nu o tratăm cum trebuie. Nu înţelegem că trebuie să ne includem în noua natură.

Noi suntem egoişti, iar conexiunile dintre noi nu mai sunt, s-au schimbat. Trebuie să fim mai sensibili la aceste schimbări şi totdeauna să ne adaptăm pe noi înşine la ele, să fim de acord cu acest nou tip de conexiune. Făcând asta, noi „vom şterge memoria lui Amalek”, cel mai mare duşman al nostru.

În acest fel, ştergem indiferenţa noastră, lipsa de consideraţie şi dezinteresul. Depăşim atitudinea noastră de neglijenţă faţă de schimbări şi începem să cercetăm ce se întâmplă aici. Apoi, o să avem nevoie de Înţelepciunea Cabalei fiindcă altfel, aruncăm toate puterile pe care le avem, toată ştiinţa şi toate mijloacele din lume în această analiză şi nu vom ajunge la nicio concluzie corectă.

Este aşa fiindcă noi ramânem impenetrabili ca marmura, fiecare in interiorul vechiului egoism. Acum, noi trebuie să primim instrucţiunile (cuvântul „Tora” vine de la cuvântul „oraa” manual cu instrucţiuni) care ne va învăţa cum să acţionăm corect pentru a realiza astfel de acţiuni aici, jos, şi ele ne vor da ridicarea la schimbările de Sus.

Creatorul însuşi va dezvălui noua reţea, noua conexiune dintre noi toţi. Pentru noi, cu toate acestea, asta înseamnă criză fiindcă noi am construit un anumit sistem şi El implementează unul diferit peste el.

Nu putem face nimic cu acest sistem nou. Tot ceea ce putem face este să ne schimbăm pe noi înşine în funcţie de acest nou sistem revelat, să ajustăm această marmură la această nouă conexiune dintre noi. Aceasta înseamnă că trebuie să ridic o rugăciune, adică trebuie să cer o schimbare în mine, să cer ceva ce îmi lipseşte, ceva care să mă pregătească adecvat pentru conexiunea cu această nouă reţea.

Această nouă reţea va continua să se dezvăluie din ce în ce mai mult, acest nor va continua să coboare din ce în ce mai jos. Munca noastră constă în incercarea de a ne ajusta la ea prin acţiuni practice. Astfel, noi vom invoca o influenţă de Sus care va realiza acest lucru în interiorul nostru.

Schimbările nu vor fi în sistem ci în noi. Noi ne vom schimba în funcţie de el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/2/2011 Articolele lui Rabaş

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa este ceea ce a fost creat ca existenţă din absenţă, ca opoziţie la Creator. Dorinţa este vasul care trebuie să se dezvolte pe sine. Această dorinţă este creatura.

La gradul la care cineva construieşte mediul, el îi deschide influenţa acestuia asupra lui. Cu cât omul investşte mai mult în mediu, cu atât acesta devine mai valoros pentru el şi de aceea, el deschide influenţa acestuia înapoi către el. Cu ajutorul mediului, omul construieşte mijloacele de înaintare către scopul creaţiei împotriva dorinţei proprii şi prin asta el îşi completeză efortul.

Nimeni nu poate avansa cu propriul combustibil, eu nu pot fi trezit dacă nu este pentru cei din jurul meu şi, de aceea, am nevoie să-i influenţez pe ei pentru ca ei să mă trezească pe mine. În final, acesta este legat cu ceilalţi atât de mult încât el îi trezeşte pe ei şi ei îl trezesc pe el, fiecare ia meritul tuturor şi niciunul nu pierde nimic. Aceasta este completarea perfectă a efortului.

Dacă cineva are drept scop „Israel, Lumina şi Creatorul sunt unul”, atunci, în acest efort, el descoperă într-adevăr rezistenţa lui la corecţie. Dacă o priveşte în faţă, omul descoperă totuşi un fel de dorinţă de avansare de avansare în zig zag. Aceasta se numeşte construirea mediului care va influenţa avansarea lui spre scop. În el, se descoperă o dorinţă în plus, deasupra dorinţei pe care Creatorul a creat-o în el.

Toată avansarea noastră se adună intr-o conectare mai mare, alipind pe fiecare. Aceasta este starea în care spiritualitatea poate fi atinsă, iar noi trebuie să ne strângem împreună atât de tare că ea va străluci înăuntru presiunii dintre noi. Această presiune este construită ca un rezultat al nostru, al tuturor, muncind împreună împotriva ego-ului şi vrând să mergem împreună împotriva lui. Apoi, aceste două forţe opuse, crează o scânteie, Lumina, focul.

În toată avansarea noastră egoistă atât de deperte, noi ne relaţionăm la mediu numai sub o condiţie: să dăm cât se poate de puţin şi să obţinem cât se poate de mult de la mediu, cu minimum de efort. Dar într-un sistem integral, revelat astăzi în lume, omul are nevoie să trezească întreaga lume pentru întregire, pentru conexiune – şi făcând asta, asigură umplerea pentru toată lumea.

Pregătirea pentru lecţie

Creatorul este revelat în lupta fiecăruia pentru spiritualitate – adunarea lui Israel.

Tot ceea ce este descris în Zohar tratează conexiunea dintre noi. O varietate de fenomene sunt dezvăluite în reţeaua conexiunii care se manifestă între noi, şi despre asta vorbeşte Zohar-ul.

Dacă noi încercăm să ne conectăm între noi în timpul studierii Zohar-ului , atunci Zohar ne ajută şi ne aduce în formă corectă, forţa care să facă asta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât timp mai trebuie să suferim, ca un copil încăpăţânat care nu vrea să creeze un mediu bun? Cum ne putem depăşi încăpăţânarea?

Răspuns: Trebuie sa ne convingem de faptul că trebuie să avansăm. Altfel, vom suferi. Ar trebuie să ne simţim ruşinaţi de faptul că lumea suferă şi că noi nu îi dăruim ceea ce putem şi ceea ce are nevoie. Ar trebui să ne simţim cu adevărat vinovaţi de suferinţa lumii. Să lăsăm această ruşine să ne ardă, pentru ca în final să ne facă sa facem ceva.

Calculul individual pe care îl facem pentru a ne justifica în timp ce stăm acasă şi nu facem nimic, nu are niciun rost aici. În ciuda a tot ceea ce ni se pare nouă, trebuie să ne folosim toată puterea pentru a fi îmbibaţi de suferinţa lumii şi pentru a vedea faptul că suntem responsabil pentru conducerea acesteia către corecţie.

Este o mare problemă, cu adevărat, dacă noi tratăm lumea şi oamenii cu neglijenţă, gândind: „Lasă-i să sufere, poate aşa se vor schimba”. Ei nu se pot schimba. Numai noi ne putem schimba şi apoi, prin noi, ei vor primi deciziile pregătite.

Pe drumul spiritual descoperim că lumea este propriul nostru sistem. Acum, imaginaţi-vă că de-a lungul a mulţi ani voi aţi făcut intenţionat rău oamenilor, i-aţi tratat ca pe inamici şi v-a plăcut acest lucru, iar acum, deoadată, descoperiţi că ei sunt copiii voştri. Imaginaţi-vă mizeria pe care o simţiţi, amintindu-vă tot ceea ce au fost ei forţaţi să îndure din cauza voastră.

Aceasta este o parte din ruşinea care ne este revelată. De aceea, pentru a o reduce, trebuie să ne grăbim din timp prin rejectarea calculelor personale. Orice se întâmplă, nu da atenţie comportamentului oamenilor. De fapt, Creatorul îi prezintă în această manieră, astfel încât tu să te gândeşti numai la dăruire şi să le doreşti binele.

Din prima lecţie, Congresul de Cabala din Toronto, 9/6/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara, Suferinta - Niciun comentariu→

Noi începem să ne dezvoltam şi să crestem din această lume, de la cea mai joasa realitate posibil, care a coborat din Lumea Infinitului, prin 125 de trepte, prin 5 lumi, pana la cel mai jos punct. Ajungând la acest nivel scăzut, scanteia de lumina s-a spart pana la ultimul grad spiritual în această lume şi a început sa formeze materia în ea.

Materia a început să se concentreze, sa se formeze şi sa uneasca o particulă cu alta. În acest mod a început sa se intoarca la sursa-corectarea spargerii. De atunci a început Universul nostru: nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii.

Toate aceste grade sunt un rezultat al unificării materiei în structuri din ce in ce mai complexe, toate părţile care acţionează în beneficiul reciproc. Puterea Luminii, puterea naturii, a unit elemente separate, şi a format, astfel, materia neînsufleţita în toată diversitatea sa interioară. Materia este formata ca urmare a unificării particulelor opuse în conformitate cu legi speciale.

Şi apoi chiar materia vegetala apare, unde particulele opuse se conectează in structuri mult mai complexe. Ele sunt mult mai departate una de alta, dar cu toate acestea se unesc. Apoi, natura animala apare, fiecare parte se simte separate de cealalta şi doreşte să-si menţină existenţa într-o formă egoista. Cu toate acestea, datorita fortei naturii, fiecare dintre ele încă se uneşte cu cealalta, şi toate împreună creează animalul-un organism animal care este capabil să existe în ciuda faptului că în interiorul sau există o contradicţie şi o unificare a elementelor polare.

Ele sunt unite printr-o forţă specială, forţa Luminii, forta Creatorului, forţa daruirii reciproce, în ciuda forţei creaţiei, o forţă egoista care există în interiorul fiecareia. Aceste două forţe încep să acţioneze în armonie comuna.

Armonia este imposibilă dacă nu există două forţe opuse care se unesc cu toate acestea, de dragul unui singur scop, unui interes comun, precum şi a unor stari superioare. Printr-o stare superioara se înţelege interesele comune ale organismului: corpul vegetal sau animal. Şi apoi, datorită dezvoltării materiei la nivel animal, acesta ajunge la nivelul fiinţei umane a acestei lumi, care este o creatura chiar şi mai complexa – una mult mai agresiva si mai egoista. Fiecare creatura de la acest grad de „fiinţa umană în această lume”, constată că este opusa tuturor altor oameni.

Şi atunci când ajunge la sfârşitul dezvoltarii sale egoiste, ea descopera că, dacă doreşte să existe în continuare, are nevoie de o a doua forţă, opusa- forţa daruirii. Forta egoismului s-a dezvoltat în ea, dar ce este de facut cu aceasta acum? Ea doar ne distruge.

În acest moment înţelegem că noi trebuie să primim forţa de a darui, forta unificarii. Senzaţia de lipsă a forţei de unificare, fără de care nu putem continua, este, de fapt, acel sentiment de criză, de separare, de distrugere a valorilor anterioare. Este dezvăluita în mod direct în interiorul existenţei noastre, in viaţa noastră. Descoperim în absolut toate domeniile vieţii, în toate activităţile unei persoane în această lume, că nu putem ajunge la echilibru, la armonie şi la aşa-numita „viaţă.”

La urma urmei, viaţa este construita pe baza a două forţe: primirea si daruirea. Noi nu putem exista actionand numai cu o singura forţa a egoismului. De aceea, ca urmare a dezvoltării noastre, a evolutiei noastre treptate, pas cu pas, natura ne aduce la concluzia că avem nevoie, de asemenea, de o a doua forţă: forta unificarii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/25/11, Shamati

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibil pentru cineva sa se intareasca pe sine si mediul pentru a opri caderea in capcana judecarii permanente a altora si a compararii cu ei pe care ii vad in continuare ca fiind separati de mine? Sau poate este aceasta o parte din planul Creatorului pentru ca noi sa intelegem  greseala egoismului nostru si sa avem oportunitatea de a ne corecta pe noi insine?

Raspuns: Tu trebuie sa te inalti peste toate aceste sentimente negative si sa incerci sa-i vezi pe toti ca oameni drepti (Tzadikim), sa le dai dreptate fiindca tu vezi totul in interiorul egoismului tau. Toate aceste judecati se intampla tocmai pentru a permite urcarea ta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa ajungem la revelarea Creatorului si de aceea ni s-a dat metoda Cabalei pentru a ajunge la aceasta revelare prin actiuni diferite, exercitii  si munca, ce reprezinta toate eforturile noastre. Creatorul ne este revelat ca proprietate de a darui si iubire, care se manifesta in noi insine, adica in dorinta noastra de a ne bucura, esenta noastra.  

Deoarece materialul nostru egoist este prin natura sa complet opus Creatorului, daruirii Sale, el este exact locul de aplicare al eforturilor pentru a dori sa primim proprietatea opusa naturii noastre.In spiritualitate nu exista nici o constrangere! Atat vreme cat nu doriti ca proprietatea de a darui sa se invesmanteze in dorinta voastra, in substanta voastra, si atat vreme cat nu va pasa de aceasta substanta cu care lucrati ca proprietate care s-a invesmantat in asta, conform celor spuse: “Si intunericul va straluci precum lumina,” acest lucru nu se va intampla.

Deci, trebuie sa dezvoltam o dorinta adevarata de daruire in noi insine. Si daca ignoram asta, pierzand momentele disponibile si oportunitatile, atunci starile, in care se presupune ca revelam nevoia de daruire, devin prezente ca si absenta lor, insa in forma opusa celei aratate in egoismul nostru.

Si daca in starea mea curenta, eu nu pot reusi si prin liberul meu arbitru tanjesc catre daruire, adica, nu am schimbat dorinta egoista cu nevoia de a ajunge la daruire, de a revela pe Creator, atunci dorinta, pe care trebuie sa o intorc ca pe o cerere inspre Creator, este revelata mie ca suferinta. Eu nu am realizat corect aceasta dorinta, nu am lucrat asupra ei, si nici nu am trensformat-o intr-o rugacune prin eforturile mele. Asta ni se intampla la fiecare pas.

Rezulta ca munca noastra consta numai in a inlocui nevoile noastre egoiste cu aspiratia catre daruire. Cel mai important este sa obtinem aceasta dorinta, si toate celelalte corectii vor veni de Sus. De fiecare data cand aceasta dorinta este descoperita, ar trebui sa fie examinata in toate cele patru faze. Atunci cand prin eforturile mele, ajung la faza patru, eu realizez aceasta dorinta si inteleg ce inseamna, ce vreau de la ea, si cum o pot implementa. Ma conectez cu Creaorul si ii cer Lui sa efectueze aceasta munca asupra dorintei mele.

Adica, atunci cand ajung la faza patru a muncii mele asupra dorintei mele, devin capabil sa ridic “Lumina Reflectata” (MAN) in afara sa pana la Keter. Si daca ajung la o asemenea cerere, asta inseamna ca dorinta mea a fost corecta, a fost controlata.

Si toate cererile anterioare au fost inselatoare si false pentru ca nevoia de daruire si adevarata dorinta pentru daruire nu au fost revelate in adevarata profunzime a lor. Conexiunea cu forta superioara nu apare acolo pentru a cere doar un singur lucru: revelarea proprietatii daruirii in mine. Adica, este numita revelarea Creatorului de catre creatura, si nu diverse fantezii in care oamenii isi imagineaza Creatorul ca pe o forta ce exista in afara noastra.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/26/2011, Shamati #213

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Originea noastra este starea totalei perfectiuni, numita „Lumea Infinitatii”. Singurul lucru care lipseste este realizarea acestei perfectiuni. Care poate fi revelata doar ca „avantaj al Luminii fata de intuneric”, adica prima revelare a lipsei perfectiunii, si in interiorul sau-perfectiunea.

Pentru a crea starea de imperfectiune, multe detalii ale ascunderii se desfasoara in lumea Infinitatii ca o pregatire pentru noi. Cea mai mare ascundere este aceea in care ne aflam acum, in aceasta lume, pe ultimul nivel al ascunderii dupa cele 125 de niveluri ale ei. Prin urmare, aceste niveluri sunt numite „lumi”, „Olamot”,  care isi au originea in cuvantul „Olama”, ascundere.

Tot ce avem de facut este sa revelam lumea Infinitatii, perfectiunea in care ne aflam in concordanta cu planul creatiei „spre incantarea creaturilor”, pentru a intelege ca aceasta stare este intr-adevar cea perfecta, frumoasa, si mai buna dintre toate starile posibile.

La inceput ni se pare ca starea noastra intunecata de ascundere este complet tolerabila. Chiar ne place si nu dorim sa mergem in alta parte. Insa apoi, noi revelam din ce in ce mai mult lucruri in viata noastra care nu ne multumesc, si incepem sa distingem ce este imperfect in starea noastra si ce poate deveni perfect pe viitor.

In acest fel gasim multe lucruri care ne lipsesc (semnificatia, imperfectiunea): mancarea, sexul, familia, banii, onoarea, cunoasterea. Si iata cum revelam faptul ca in interiorul acestor surse de realizare, nu poate exista perfectiune. Realizarea este posibila doar daca ies din mine si ii umplu pe altii, devenind astfel asemanator cu Creatorul. Adica, eu trebuie sa il revelez pe Fauritor, Creatorul meu, si sa devin similar cu El.

In fond, el nu este prezent in starea mea materiala, in dorintele si nevoile mele curente. Pentru a-l gasi, am nevoie de o aspiratie complet diferita- nevoia de daruire. Ca rezultat al daruirii mele catre El, il voi revela in interiorul meu si voi adobandi adeziunea. Adica, voi dobandi aceeasi forma, aceiasi proprietate ca si El. Aceasta va deveni noua mea dorinta adevarata- singurul lucru ce imi lipseste, lucrul care defineste imperfectiunea mea. Si nimic altceva! Exista doar dorinta de a revela proprietatea Creatorului din interiorul meu pana ajung la totala adeziune.

Atunci cand o persoana face eforturi sa dobandeasca aceasta dorinta, el vede pe parcurs ca are nevoie de mijloacele necesare: grupul, lumea intreaga, profesorul, cartile, studiul, si munca deasupra cunoasterii. Insa la final el ajunge la senzatia imperfectiunii si intelege ca perfectiunea inseamna adeziunea cu Creatorul, in proprietatea de a darui care devine revelata in persoana. Acum insa el nu o are!

Aceasta realizarea este numita „am facut eforturi si am gasit” pentru ca acum el gaseste dorinta corecta. Si daca el experimenteaza starea sa de imperfectiune si ii lipseste doar proprietatea de a darui (daruirea de dragul daruirii, sau chiar primirea de dragul daruirii), atunci o schimbare apare in el si el trece de la lipsa perfectiunii la perfectiune. Si in aceasta priviinta, totul este determinat de eforturile sale.

Totusi, eforturile nu ar trebui sa fie acelea pe care doreste sa le faca din egoismul sau, ci in concordanta cu ceea ce aude de la profesorul si le desfasoara in grup. Si in acest proces vede mai multe stari asemanatoare cu acestea, in care trebuie sa se coboare pe sine si sa urmeze instructiunile profesorilor sai,  ghizii sai pe aceasta cale. Acesta este modul in care el depune eforturi, prin aplecarea sa in fata sfaturilor Cabalistilor.

Apoi, din cele „613 sfaturi” (Eitin) el ajunge la cele „613 instructuni ale Torei” (Pkudin), adica el isi corecteaza dorintele si merita „descoperirea”- revelarea Creatorului in creatie.

Din partea 1  Lectia Zilnica de Cabala 7/24/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→