Noi reprezentam dorinta de a primi placere, care simte ca exista prin primirea de mici “injectii”, loviturile Luminii. Aceste mici lovituri creaza in noi perceptia realitatii, pictand o imagine interiaora a realitatii in care noi percepem oamenii din jurul nostru, aerul, lumea si pe noi insine.

Toate acestea se ridica din micile lovituri experimentate de dorinta noastra de a primi placere. Si, apoi, aceasta primeste o impresie ca si cum ar exista impreuna cu realitatea inconjuratoare. Daca dorinta nu ar fi primit aceste mici “injectii” care s-o loveasca, nu ar fi avut niciodata perceptia sinelui, a realitatii ei si nici a mediului sau. Acesta este modul in care exista. Si nu exista nimic in afara de ea: vointa de placere, care primeste mici lovituri de la Lumina.

Lumina impune si cele mai mici lovituri din interiorul dorintei de a primi placere, fara nici o singura reactie constienta din partea dorintei; aceasta este starea in care ne aflam. Cand dorinta devine capabila sa dezvolte o reactie fata de Lumina de sus, asta este, devine mult mai sensibila la aceste lovituri si isi creste sensibilitatea fata de ele, isi doreste sa nu le mai primeasca, le rezista si intentioneaza sa respinga Lumina,  sau sa loveasca si ea, sa riposteze. Asta se numeste “ecran”.

Apoi, prin virtutea rezistentei, a opunerii si a ciocnirilor mele, incep sa realizez Cine imi face asta, pentru ce, ce vrea El de la mine si ce pot realiza prin asta. Asta este intreaga noastra munca: dorinta de a primi placere si loviturile, ciocnirile cu Lumina.

Din Lectia zilnica de Cabala, din 24.06.2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Am o întrebare despre cum devi deconectat de la această viaţă. Ce se întâmplă este că dorinţa de Creator conduce o persoană departe de corporalitate. Pare ca si cum m-as sili să-mi iubesc copilul, sotul, familia si sa merg la muncă pentru că trebuie s-o fac. Se simte ca un joc. Pentru o femeie, este un chin fără sfârşit, în sensul că pe plan intern, esti într-o stare de dorinţă, dar trăiesti în această lume, ca si cum te-ai juca un joc.

Răspuns: Este într-adevăr aşa. O persoană nu se poate rupe pe el sau ea între cele două, trei, sau cinci dorinte, deoarece dorinţa poate fi doar una singura. Care este soluţia, atunci?

Am auzit aceeaşi întrebare de la bărbaţi şi femei deopotrivă: „Cum merg inainte fără a pierde din dorinţa faţă de această lume, munca mea, familie, precum şi alte elemente semnificative? Cum pot să ţin pasul cu toate, dacă o dorinta mai mare consumă, preseaza, sau anulează pe cea mai mică? ”

Acest lucru se întâmplă dacă nu legi şi accepţi toate aceste dorinte ca provenind de la aceeaşi sursă. Trebuie să aduni, sa conectezi, şi să faci o astfel de „pasta” din ele, care ar şterge toate diferenţele în întregime. Dorinţa pentru copil, soţ, Creator, grup, părinţi, şi scopul creatiei în sine trebuie să fie unificate. Trebuie sa „amesteci” toate aceste dorinte ca intr-un shish-kebab.

Dacă nu se intampla asa, atunci munca ta nu este sănătoasa, şi nu esti sănătoasa în dorinţa ta. Acest lucru nu se face pentru ca noua ne sunt prezentate o asemenea diversitate de dorinţe în lumea noastră pentru a le putea aduna pe toate şi a le vedea ca pe una singura.

Din lectia a 7-a a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să descrii mai în detaliu direcţia corectă care este menţionată în versetul, „Dacă dorinţa este direcţionată corect, aceasta este cheia spre succes”?

Răspuns: Omul în lumea noastră este în permanentă mişcare. În fiecare moment dorim ceva, suntem direcţionaţi undeva şi facem ceva.

Dacă direcţia mea, în fiecare moment al existenţei mele, corespunde mişcării naturii, dacă nu mă abat într-o parte, ci mă mişc exact în aceeaşi direcţie, fără nicio abatere unghiulară, atunci mişcarea mea e optimă şi ating scopul pe drumul cel mai bun şi mai scurt posibil.

De aceea, să mă controlez constant verificând dacă mă mişc corect în gânduri, dorinţe şi acţiuni, raportându-mă la direcţia în care forţa superioară, natura, doreşte să mă mişc. Aceasta este cheia către succes.

Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma pot lamuri ce dorinte deservesc eu?

Raspuns: Daca nu vei internaliza intentionat si constient dorinta grupului, fara indoiala vei fi la ordinul dorintelor straine. Vei urma ordinele care sunt la moda, directiile date de media si tot ce ajunge la tine din cele patru colturi ale lumii: „ Du-te acolo, gandeste asa, cumpara asta”, etc.

Una singura este dorinta ta: atunci cand faci apel la grup si doresti sa primesti dorinta de la prietenii tai. In acest caz, tu esti cel care alege dorinta lor, iar ea te duce catre revelarea sufletului tau.

In afara de asta, tu nu ai avut niciodata o dorinta a ta. Doar Creatorul are o dorinta autentica, ce a avut originea in el si care nu a fost in nimeni altcineva. Dorintele noastre vin intotdeauna din afara noastra.

Prin urmare, alegerea mea este in a decide carei dorinte ii dau glas: unei tendinte zadarnice sau dorintei specifice a unui grup anume, care are ca scop o anumita directie. Imi concentrez eforturile pentru a fi patruns de aceasta dorinta si sa muncesc pentru ea. Aceasta este singura mea sansa. Dorinta in sine nu este a mea la origine: Este adusa ori de valul lumii ori dobandita din grup, din mediul corect.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 6/6/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista o singura dorinta de a primi, dar se manifesta in diferite forme, inclusiv in forma prezenta, finala, pe care o simtim astazi. Toate senzatiile noastre nu sunt altceva decat dorinta de a ne bucura, care are diferite fatete. Vad o lume plina de oameni, eu in ea, si multe alte lucruri, actiuni, cauze si consecinte. Totul, conform aceleasi dorinte care exista in lumea spirituala.

Doar ca in acest caz capata o forma „materiala” pe care o numim corp. Forma cea mai inalta este ceea ce numim suflet, dar totusi vorbim doar despre dorinta de a darui.

Toate gradele sunt indentice in forma lor (dorinta) si implinirea (Lumina). Doar ultimul, cel mai de jos grad se deosebeste prin aceea ca ii da omului sentimentul de separare de toate celelalte grade sau il lasa fara acest sentiment de intreg in realitatea acestei lumi. Acest grad isi are propriile detalii ale perceptiei, dar chiar si ele sunt percepute in relatie cu dorinta de a primi si Lumina care exista in cel mai jos stadiu.

Din parte a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebam, „De ce ne-a facut Creatorul atat de intunecati si egoisti si nu altfel?” Ca si cand am intelege cum altfel ar fi posibil… Fara indoiala, daca aceasta intrebare apare in mintile noastre, inseamna ca isi are locul. Fiecare intrebare care apare in mintea unei persoane, chiar si cele care par proaste sau accidentale, inseamna ca au aparut cu un motiv. In felul acesta suntem facuti: intrebam si trebuie sa primim un raspuns sau o implinire la intrebare.

Dar atata timp cat nu simtim raspunsul in interiorul nostru, il vom accepta ca si ipoteza pentru „Avantajul Luminii este obtinut doar din intuneric”. Senzatia de placere, „gustul” prin care Creatorul vrea sa dea placere creatiei, poate fi simtit doar atunci cand avem fie o dorinta, fie o lipsa.

Este imposibil sa auzi despre aceasta lipsa din alta parte. Trebuie sa o simti in tine, ca si propria ta nevoie de implinire. Atunci si placerea va fi a ta! O vei simti si te va bucura.

De aceea, aceasta cere o dezvoltare speciala a dorintei, nevoia de a simti Lumina in creatie, iarapoi placerea va imbraca aceasta dorinta. Si in masura in care a fost simtita dorinta, va fi simtita si placerea.

Daca Creatorul exista, daca este bun si are grija de toate, daca umple totul cu Lumina infinita, si dorinta sa este de a ne face placere, atunci singurul lucru care ne lipseste este dorinta de a primi toate astea! Toata abundenta Creatorului se revarsa deja in jurul nostru, dar nu o putem simti si nu ii putem cere sa ne patrunda.

Ii cerem „Da-mi acum! Cand o sa primesc?” Dar trebuie sa intelegem odata pentru totdeauna ca nu avem ce sa cerem in afara de dorinta. Lumina este deja aici, atat cat ai nevoie! Problema este doar dorinta, care trebuie sa fie mare si sa se potriveasca pentru a simti aceasta Lumina.

Trebuie sa o obtinem cumva, sa o cumparam, sa o furam, sa o avem cumva, direct sau prin alte mijloace. Nu conteaza cum; suntem obligati sa o obtinem! Fara aceasta dorinta nu vom simti Lumina!

Ca si cand in fata mea este o carte deschisa, dar eu nu am ochelarii si nu pot citi! Voi cere cuiva sa imi dea cartea? Nu! Voi cere ochelari! Ne lipseste doar „instrumentul perceptiei” (kli), insemnand „vasul” sau dorinta.

De aceea, toate actiunile prin care suntem condusi nu sunt necesare pentru a atrage Lumina. Sunt actiuni care formeaza dorinta pentru a avea aceasta Lumina in noi.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/23/11, “Prefata la Intelepciunea Kabbalah”

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este mult mai uşor de citit acele părţi ale Zoharului unde Baal HaSulam explică folosind termeni cabalistici?

Răspuns: Deoarece atunci este clar pentru noi că aceste definiţii sunt tehnice şi nu imagini pământeşti. Cu toate acestea, totul depinde de nivelul nostru de calificare.

Dacă aş invita un specialist pentru a remedia calculatorul meu, i-as arata imaginile de pe ecranul meu şi i-as spune că nu-mi plac nuantele de culoare sau calitatea afişării, dar el nu se uita la imaginea actuala. Un specialist în computere se uită la semnalele electrice, forţele care creează această imagine în interior, la cantitatea de culori instalate în sistem.Lui nu-i pasă imaginea în sine, deoarece pentru el nu inseamna nimic, doar o reflectare externă, un simbol pentru ceea ce se întâmplă în interior, ceea ce indică funcţionarea adecvata sau neadecvata a computerului.

Pe de altă parte, atunci când ii arăt această imagine şi il întreab cum să o repar, el îmi explică în termeni tehnici: „Aici trebuie să înlocuiţi HGT, NHY, sa conciliezi forţele liniilor din dreapta şi stânga…” şi nu înţeleg nici macar despre ce vorbeste.

Noi suntem confuzi nu de Zohar care vorbeste în acest fel sau asa, indiferent dacă este limba legendelor sau limba Cabalei, ci de incapacitatea noastră de a discerne corect imaginea reală şi de a ne da seama despre ce e vorba. Fiecare cuvânt al Zoharului indică o dorinţă care trebuie corectata. Nu este nimic altceva in el inafară de asta.

Creatorul a dat naştere la dorinţa. Această dorinţă trebuie să fie adusa la corectare şi împlinire. Până când se realizează corectarea acesteia, urmată de împlinire, doar vorbim despre această dorinţă. De îndată ce aceasta devine corectata şi împlinita, ne oprim sa vorbim despre ea şi începem sa discutam despre gradul următor, o dorinţă mai profundă, care urmează imediat după aceasta.

Acesta este modul în care ne corectam dorinta după dorinţă, strat dupa strat. Această abordare pe etape pentru întreaga putere a dorinţelor în noi, pe care le corectam pas-cu-pas, una după alta, este numit Mishpatim– judecati sau reincarnari ale sufletelor. „Reîncarnări ale sufletelor”, înseamnă că eu mereu sufar aceste transformări interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta care a fost  “intreaga/rotunda” (insemnanad ca initial nu a avut deloc detalii de perceptie) si a umplut-o cu Lumina. Cu forta sa, forta Luminii, El a creat realitatea dorintei si a umplut-o cu aceeasi Lumina.

De aceea, sunt doar 2 elemente in univers: dorinta si Lumina,vasul (Kli) si ceea ce il umple. Lumina este privita ca “ Creatorul” in timp ce dorinta e privita ca “creatura”. Doar ei exista in lumea Infinitului. Referitor la “lume“ in spiritualitate, este o stare de a fi si nu o imagine pe care suntem noi obisnuiti sa o vedem in lumea noastra.

Asa ca starea initiala a dorintei impreuna cu Lumina sunt numite “lumea Infinitului” deoarece nu exista limite sau restrictii. Dorinta are atat de multa Lumina pe cat doreste. Toate componenetele dorintei sunt implinite/completate.

Ce lipseste aici? Dorinta este creata dar nu este constienta de ea insasi. Exista pentru ca Lumina o sustine. Dar pentru ca dorinta sa evolueze si sa simta ceea ce este, ceea ce are si pentru ce a fost creata, este necesar sa se insereze o anumita componenta aditionala in ea. Aceasta este pentru ca atata timp cat este blocata in ea insasi, dorintei ii lipseste constienta de sine si cunostinta despre propria ei existenta.

Pentru a se putea percepe pe sine, dorinta trebuie sa se priveasca din exterior, sa se observe pe sine si sa reflecte existenta sa. Mamiferele nedezvoltate si oamenii nu poseda asemenea caractersitici. Doar evoluand, omul incepe sa se intrebe despre sine:  Cine si ce sunt eu? Pentru ce exist eu? Care este esenta acestei vieti? El sau ea nu este interesat in auto-satisfacere, ci in sensul  vietii si se straduieste sa priveasca in exterior  existenta lui sau a ei.

Pentru a oferi dorintei aceasta oportunitate si capacitate, Lumina trebuie sa intre in ea  si sa impartaseasca propriile ei proprietati. In acest caz, proprietatile dorintei si Luminii vor co-exista in ea si in contrastul dintre ele si va incepe sa se intrebe pe sine: De unde vin? De ce exist? Incotro ma indrept?

Cu toate acestea, daca proprietatea aditionala nu iese la suprafata in dorinta, nu va incepe sa  gandeasca despre nimic si ii va pasa numai despre nevoia ei naturala: sa stea completata si intreaga. Similar, reprezentantii stadiilor mineral,vegetal si animal tind sa se umple si sa se conserve pe sine in cea mai buna forma posibila.

De aceea Creatorul trebuie sa penetreze dorinta si sa ii permita cu El Insusi sa ii dea forma Luminii.

Din partea a treiea a Lecţiei zilnice de Cabala 3/4/2011, “Explicaţia articolului Prefaţa la înţelepciunea Cabala”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi suntem dorinţe, acţiuni şi există o forţă care ne-a creat şi care ne afectează. („Cel care acţionează”). Noi suntem consecinţa ei, precum sunt şi calităţile noastre şi sentimentele pe care le trăim în aceste proprietăţi create şi umplute de către această forţă.

Noi nu suntem nici măcar produsul care poate simţi forţa şi influenţa ei direct, în toate cele patru faze ale obţinerii. Noi suntem încă foarte departe de o astfel de revelaţie. Dar nu suntem niciodată în stare să păşim peste graniţele senzaţiei fiindcă suntem dorinţa care poate ştii numai ceea ce se desfăşoară în interiorul ei.

De aceea, noi nu putem ştii esenţa lucrurilor, nu numai în spiritual, dar nici în lumea corporală, fie ea electricitate, pâine, apă, Parţuf superior sau Lumina spirituală. Toate sunt pur şi simplu senzaţiile pe care le trăiesc în în interiorul doriţei mele. Sunt un derivat al unui anumit impact care evocă şi îndeplineşte dorinţa mea. Eu simt rezultatul unei acţiuni certe executată de o anumită forţă în anumite proprietăţi.

Asta înseamnă ca eu, de asemenea, sunt o consecinţă certă a unei combinaţii certe de forţe despre care nu ştiu nimic. Toate acestea au existat înainte şi m-au creat şi îmi sunt necunoscute. Ştiu doar că deja exist şi într-un anume fel acţionez eu însumi ca orice corp mineral care ocupă spaţiu în univers.

Cu toate acestea, toate sunt pur şi simplu experienţa mea despre mine, în funcţie de proprietăţile atribuite mie de Creator. Dar cine sunt eu de fapt? Se poate ca să am o altă formă exceptând-o pe aceasta pe care o văd acum? Nu ştiu şi nu voi şti niciodată asta. Eu sunt dorinţa de plăcere care se percepe pe sine în această manieră şi ating numai materia şi forma pe care această materie o obţine prin experimentarea ei ca plăcere sau durere.

Aşa că, la forma abstractă şi la esenţă noi nu ajungem şi nu suferim din cauza asta, atâta timp cât nu se manifestă în materie. Nu ştim esenţa celor mai familiare lucruri din jurul nostru. Ce sunt pâinea sau zahărul? Ştim doar ce gust au. Mestec forţa care îmi pare a fi o bucată de pâine şi care ocupă un volum concret prezentat mie astfel de către senzaţiile mele. Această forţă umple un spaţiu gol în interiorul meu şi eu cred că este materie reală atâta timp cât materia este dorinţa care primeşte împlinire.

În mod similar, mai târziu, dezvăluim şi realitatea spirituală, „gusturile” ei specifice, oferindu-le nume. Vom ajunge la Creator prin acţiunile Sale şi vom începe să gustăm aromele Sfirot-urilor şi Partzufim-ilor: Zeir Anpin are o aromă în timp ce Malchut are alta. Şi astfel, gradat, obţinem toate aromele pâna când ajungem să ştim gustul şi cât de minunat este Creatorul. Să cunoşti gustul Luminii Infinite înseamnă să o primeşti de dragul dăruirii, să te bucuri de adeziunea cu ea, de împlinire şi iubire.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/6/2011 “Esenţa Înţelepciunii Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→