Întrebare: Spui că dorinţa noastră de a darui este fatarnicie.

Răspuns: Desigur, este fatarnicie acum. De ce as vrea ceva asa de „nelumesc?” Ce aş primi în schimb?
De exemplu, as fi capabil să simt foamea altei persoane ca fiind foamea mea? Nu, nu ar fi în cazul în care un astfel de calcul nu este „în sincronizare” cu Kelim-ul meu (vasele). O persoană acţionează întotdeauna pe baza dorintei. Cum pot sa vreau ceva dincolo de dorinta mea? Este imposibil, nu este insuflat in natură.

Un arbore este un arbore, o piatră este o piatră, şi o dorinţă este o dorinta. Mintea este lângă ea, să ofere asistenţă să fie umpluta cu dorinte. Nu e nimic altceva.

În cele din urmă, vorbim despre cele mai simple”pietre de temelie ” ale universului, care funcţionează pe un principiu binar: da sau nu. Nu există nici multiplicitate, nici complicaţie. Tot ceea ce este complex este o sumă de aceste componente binare, care reprezintă existenţa sau lipsa. Nu există nici o în-între, doar întuneric total sau lumină totala. Apoi, aceleasi elemente   binare genereaza, construiesc un întreg sistem de relaţii nuantate între ele  .

Deci, dacă vreau ceva, mă gândesc doar despre ceea ce vreau. Dacă chiar vreau ceva specific, cum ar fi un morcov, aceasta înseamnă că nu simt nici o lipsa pentru o banana. Banana nu există pentru mine în acel moment, eu sunt fixat pe ceea ce vreau. Acest lucru poate fi văzut în mod clar la copii. Componentele memoriei unui computer funcţionează conform aceluiaşi principiu, la fel si neuronii nostrii: da sau nu, un „clic” sau absenţa acestuia.

Prin urmare, pur şi simplu nu se poate ca fiind o dorinta de a primi, sa simt in ea o dorinta de a darui. Eu nu înţeleg, nici nu simt ceea ce altii doresc. Pot să simt in mine doar o forma numita „celălalt”, dar se manifestă în interiorul dorinţei mele.

Din partea 1-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă suntem egoişti, înseamnă că orice dorinţă de a dărui este o iluzie?

Răspuns: Este o iluzie totala, o minciună absolută. Dacă mă gândesc la cineva, mă gândesc la mine, adăugând o pseudoconexiune cu o altă persoană. De fapt nu există; nu mai este nimeni altcineva. Toate percepţiile şi impresiile mele rămân în dorinţele mele şi asta este singura premiză asupra căreia pot face o calculare.

Întrebare: De ce atunci stăm aici şi sperăm că vom dori să dăruim? Cum pot apărea asemenea dorinţe în noi?

Răspuns: Aceasta se întâmplă deoarece dorinţele noastre se manifestă atât de adânc în interior, în timp ce în exterior se poate simţi ca şi cum nu ar fi facând parte din noi ci ar fi altcineva. Nimic nu a fost spart, decât gândul, intenţia, ideea că am fi toţi fragmentaţi şi deconectaţi. Dorinţa în sine nu poate fi spartă; a fost intenţia care s-a spart, conştiinţa de sine.

De aceea cădem în iluzia că o dorinţă creată de Creator este despărţită, fracturată şi spartă în părţi multiple. Această iluzie apare în dorinţa însăşi.

Noi avem Kelim interioare (vase, dorinţe), „rădăcină”, „suflet”, „corp”, în care mă simt pe mine însumi. În plus mai am Kelim exterioare „îmbrăcămintea” şi „camera”, pe care le simt ca nefiind ale mele. Dacă îmi rup hainele, nu voi zbiera de durere. Nu simt mediul înconjurător, deşi este tot dorinţa mea în el. Simplu, asemenea ciudăţenii, lipsa senzitivităţii apare în el.

Imaginează-ţi ce ar fi dacă ai putea elibera toate Kelim în forma lor autentică. Atunci toată realitatea ar fi propria ta carne. Dacă cineva vă va zgâria peretele cu un cui, atunci vei zbiera de durere.

Dificultatea noastră este lipsa intenţiei. Intenţia devine coruptă şi acum noi nu vedem dorinţele celorlalţi ca având importanţă pentru noi. Totul depinde de ceea ce este revelat unei persoane. Munca noastră este să integrăm dorinţe în interiorul nostru. În timp ce ele rămân neschimbate, contează intenţia: dacă este pentru a primi sau pentru a dărui

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 1/26/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trecem prin numeroase vieţi, rămânând numai în dorinţa egoistă. În ea, trăim şi ne dezvoltăm. Este realitatea noastră în această lume. În esenţă, doar punctul din inima al fiecăruia dintre noi suferă încarnări, în timp ce corpurile care aparţin de nivelul animal se nasc şi mor, pur şi simplu.

La final, după multe vieţi, punctul din inimă începe să lucreze. De fapt, dorinţa materială şi-a completat dezvoltarea ei şi nu mai are altceva de făcut; a pierdut interesul în încercarea de a se umple, satisface şi nu vede un viitor interesant înainte. Toate acestea ajută punctul din inima să aducă  o persoană la întrebarea legată de scopul vieţii, de o existenţă mai exaltată decât călătoria materială de la naştere până la moarte. Acesta este începutul procesului spiritual.

În natură, există două forţe: vointa de a primi si voinţa de a darui. Lumea spirituala este lumea dăruirii, în timp ce lumea fizica este lumea primirii. Cum deci, putem noi dezvălui lumea dăruirii? Cum intrăm în ea?

Punctul meu în inima sa trebuie să se confrunte cu egoismul care-l opreşte. Cu toate acestea, forţa superioară care se extinde de la reţeaua integrală a conexiunile reciproce, mă duce la grup, studii şi la învăţător. Acum, trebuie să lucrez cu mediul, astfel încât voinţa mea de a darui să se poată ridica mai sus decât dorinţa de a primi. Relizând asta, mă voi sui la primul meu grad spiritual. Este întemeiat în egoism, dar esenţa lui este în dăruire.

Etapele ascensiunii sunt: 1) egoismul meu este crescut pentru a se potrivi punctului în inimă, 2) trebuie să mă încred că, chiar dacă aceste forţe sunt la fel de puternice, le pot reconcilia prin ridicarea punctul meu în inima cu ajutorul grupului şi, alegând valoarea de a darui peste valoarea de primire, iar 3) acest lucru este considerat ca fiind credinţa mai presus de ratiune.

Ulterior, procesul se repetă: primesc un egoism mai mare, care se confruntă cu punctul în inimă, care a crescut de asemenea, astfel urcând la gradul numărul doi. În acest fel, vom urca treptele scării spirituale, pas cu pas.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul cresterii dorintelor mele egoiste?

Raspuns: Datoria lor este de a-ti aduce esecul, sa te faca sa simti ca esti fara rost, ca viata ta este ingrozitoare, dorintele tale dezgustatoare si in general vorbind, nimic din jurul tau nu valoareaza nimic.

De aceea, singurul lucru de care ai nevoie este ca Lumina sa te trezeasca. Te va trezi cu aceeasi dorinta, aratandu-ti ca sunt chiar mai rele decat pareau inainte. Atunci iti vei dori cu adevarat sa urci deasupra lor si va incepe sa ti se dezvaluie partea opusa a realitatii deasupra acestor dorinte. Totusi, inainte de asta ai nevoie sa inveti cu grupul, pentru ca lectiile si comunicarea directa nu pot fi substituite de altceva.

Din lectura “Kabbalah L’Am” Hall on 1/4/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorinta de a ne bucura este material noastra, in timp ce intentia este forma sa. Totusi, nu ai intentia sau forma pana cand dorinta de a te bucura intalneste Lumina Superioara si construieste forma in timpul acestei intalniri.

Nu poti obtine singur dorinta pentru Creator. Tu doar te intorci inspre Cel de Sus cu cererea ta (ridici MAN), si apoi MAD, NHY a Celui de Sus impreuna cu Lumina Reflectata coboara de Sus. Si cand Lumina Reflectata a Celui de Sus se imbraca in materia ta, iti da astfel forma.

Partea de jos (NHY) a Celui de Sus care imbraca pe cel de jos ii creaza forma. Intre timp, cel de jos singur nu poate face nimic decat sa ceara : ‘’Da-mi forma daruirii’’ ! Dar este decizia Celui de Sus ce forma va fi, si din acest motiv trebuie singuri sa ne anulam.

De aceea grupul poate sa imi dea dorinta de a primi forma Celui de Sus, totusi, nu grupul decide asta pentru mine ; doar ridica aceasta nevoie in mine. Si cand ii cer Celui de Sus, sa ridice MAN, nu ii ordon punctul meu de vedere. Daca am insistat sa am o anumita forma, nu ar fi fost daruire.

In completare, Reshimo (genele informationale) care determina cererea mea este deja in mine. Ridicand MAN, ridic Reshimo, acea gena, asa incat Cel de Sus poate face Zivug: unirea partilor masculine si feminine ca si la conceperea unui copil. Aceasta unire se intampla Sus, in timp ce eu deja am primit o forma deja gata care o produce.

Toate formele mele sunt deja inscriptionate in mine, in lantul meu Reshimo. Eu nu imi determin soarta, ci doar stabilesc pentru mine forma tranzitiei de la o forma la alta: ori pe calea Luminii ori pe calea suferintei. Totusi, formele sunt deja fixate ; sunt definite de radacinile sufletului meu si coboara in aceasta lume. Trebuie sa ma ridic din nou urmand exact aceasi carare.

Eu doar determin cum voi trece dintr-o stare in alta: fiind dus de vant sau condus de Lumina din fata mea. De asemenea eu decid daca voi avansa repede sau incet, asta este, sau voi invata de la Creator sau ma va invata El cu batul.
Din  partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot fi sigur în practică că toată realitatea este înăuntrul meu?

Răspuns: Trebuie să vrei ca această imagine să apară în tine în mod natural, astfel încât să trăiești în ea. La urma urmei, aceasta este percepţia autentică.

Făcând acest lucru, realizezi în primul rând principiul iubește-și aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu există părţi separate de tine. Toate realitate este in tine si numai egoismul stă între realitate şi tine, ca un obstacol imaginar care te separă pe tine de propriile tale părți.

Prin depăşirea acestui obstacol şi prin stabilirea conexiunilor peste el, corectezi spargerea. Egoismul rămâne şi se pot manifesta chiar mai puternic, în timp ce voi continuați să vă păstrați interconexiunea puternică a tuturor părților deasupra lui, încercând să le uniți în voi. Şi apoi, un Kli (vas) apare, și este de 620 de ori mai puternic decât era înainte de spargere.

Folosiți egoismul ca un rezistor, prin folosirea forţei sale de opoziţie. Nu încercaţi să scurt-circuitați în jurul lui, în schimb, realizați potenţialul său, dar numai cu intentia de a darui. În acest fel Aviut (grosimea vasului egoist) naşte Kashiut (fermitatea ecranului). Cu alte cuvinte, profunzimea, puterea dorinței, naște fermitatea intenţiei.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/30/10, “What Does It Mean that the Creation of the World was in Donation”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu mi-am împlinit încă toate dorinţele materiale, dar deja am ajuns la Cabala. Ce înseamna asta?

Răspuns: Nu este o problemă, continuă [cu studiul]. Aşa cum statuează Tora şi cum explică Baal HaSulam în Introducere la TES, o persoană nu trebuie să se abţină (înfrâneze). Calea nostră nu este una a privaţiunilor; avansăm numai prin metoda Luminii care Reformează. Lucrând în grup şi punând corect intenţia în timpul studiilor, atragem Lumina şi ea ne reformează.

Corpul nostru nu are nimic de a face cu asta; nu este niciun motiv să îl torurezi sau să duci o viaţă sub limitări stricte. Înţelepciunea Cabala nu cere nimic altceva unei persoane, decât sa studieze cu intenţie. Totul se va rezolva, în ciuda răului nostru, înclinaţiilor, poftelor trupeşti şi gândurilor irelevante. Lasă Lumina să lucreze şi fă tot posibilul să nu stai în calea ei.

Atunci când ne simţim deştepţi, tindem să acţionăm independent, inventând restricţii artificiale, ca şi cum am ştii ce este bine şi ce este rău pentru dobândirea spirituală. Este o abordare complet incorectă. Dacă îi dăm minţii puterea absolută, nimic nu va fi obţinut. De fapt, mintea ta derivă tot timpul din egoism, dorinţa coruptă. Cum poate ea defini unilateral pasul următor pentru corecţie?

Deci, noi doar aranjăm condiţiile corecte pentru ca Lumina să lucreze asupra noastră. Despre asta este vorba în această metodă. Nu este nevoie de nimic altceva. Nu interfera cu Lumina; din contra, asist-o cu cele mai bune abilităţi ca ea să te influenţeze.

Foloseşte tot ceea ce evocă influenţa Luminii: grupul, unificarea, întâlnirile prietenilor, diseminarea, studiile, evenimentele şi întâlnirile. De fapt, Lumina te duce numai la unitatea sufletelor, din locul din care a plecat în timpul spargerii şi unde se reîntoarce daca sufletele fac un efort pentru a se reuni.

Mai întâi şi cel mai important lucru, trebuie să faci munca interioară în fundalul acţiunilor externe, cu toate fibrele sufletului nostru şi continuă să încerci să te uneşti cu prietenii, anticipând Lumina care va veni şi ne va unifica cu adevărat. Aceasta este sursa corecţiei.

În lumea noastră, nu sunt alte mijloace, nici înăuntru nici în afara unei persoane. Numai asta îţi va permite să te reformezi, tu şi întreaga lume care se scufundă într-o criză globală.

Astazi, tot ceea ce am obţinut în mii de ani începe să se destrame, demonstrăndu-ne faptul că Kli-ul (vasul) este o dorinţă goală cu care trebuie să facem ceva. În zilele noastre, goliciunea a devenit soarta comună.

De aceea, trebuie să revelăm metoda corectă care este bazată pe unitate. Trebuie să găsim locul spargerii şi să atragem Lumina care Reformează, asta este, ne uneşte şi ne aduce înapoi la sufletul colectiv. Numai Lumina Superioară care apare în unitatea noastră ne va înzestra pe noi cu senzaţia unei vieţi autentice.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/10, “Perfecţiune în viaţă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă o dorinţă puternică, care îi permite unei persoane să intre în lumea superioară?

Răspuns: Dorinţă este puternică atunci când o persoană nu are nevoie de mult timp pentru a se întoarce la gândurile spirituale. Vezi Shamati nr. 19 a lui Baal HaSulam, Ce îi este urât Creatorului din munca corpului..

Este esenţial să încercăm să obţinem o dorinţă puternică, pentru a depăşi egoismul şi a obţine proprietate dăruirii. Puterea dorinţei este măsurată prin cantitatea de întârzieri şi opriri, adică durata de timp care trece între apariţia dorinţele fierbinţi sau, în alte cuvinte, durata unei căderi, ieşirii din eforturile spirituale: o fracţiune de secundă, o oră, o zi sau o lună.

Apoi din nou, reîncepe munca pentru depăşirea egoismului său şi încearcă să obţină dăruirea. O dorinţă puternică este atunci când întreruprea eforturilor unei persoane nu durează foarte mult şi ea se trezeşte imediat pentru muncă. În acest caz, eforturile se acumulează, ca şi cum ar fi o singură lovitură.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot atasa dorintele celorlalti la ale mele pentru a obtine o rugaciune obisnuita?

Raspuns: Trebuie sa intelegi ca toate corectarile au loc inauntrul sferei noastre comune, numita „loc”.

Daca gandurile mele sunt oriunde in afara acestui loc comun, inseamna ca sunt in afara Malchut din lumea Atzilut, in afara Malchut din lumea infinitului, in afara grupului, a „locului” in care Creatorul e revelat (Creatorul e numit „loc). Asta inseamna ca sunt in afara realitatii.

Locul in care El e revelat se numeste realitate. Aceasta lume, in care Creatorul e ascuns, nu e considerat cu adevarat existent. Toata realitatea spirituala e revelata inauntrul Kli-ului nostru comun, vas, sau dorinta.

Din partea 3 a lectiei zilnice de Kabbalah 12/8/10, Beit Shaar HaKavanor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→