Suntem într-o realitate in care ne-am dezvoltat pe parcursul a mii de ani. La început am fost sălbatici, nestiind pentru ce, cum şi de ce traim – adevarate animale. Apoi am început sa avem relaţii umane unul cu altul, am format o societate şi am început sa dezvoltam tehnologia.

Şi astfel, treptat, prin toate aceste evenimente, am descoperit un proces care a fost orientat spre scop de la debut. Noi valenţe ale dorinţei au fost întotdeauna descoperite în umanitate, în mod continuu împingandu-ne într-o nouă turnură în dezvoltarea noastră, în scopul de a ne împlini. Cu toate acestea, odată ce am realizat o anumită stare, un anumit nivel de dezvoltare, am început să ne confruntăm cu dorinte care nu au putut fi realizate în lumea noastră.

Omul dintr-o data contempla lucruri pe care nu le poti găsi aici. Mancare, sex, familie, bani, onoare şi cunoastere, în diferite variante şi combinaţii – aceasta este întreaga selecţie. S-ar părea: Ce altceva poate fi acolo? Şi totuşi, intr-o zi insorita, omul incepe sa aiba noi intrebari: cu privire la rădăcina sa şi motivul existenţei. Dintr-o dată el observă că fiecare obiect are un motiv, un proces, şi un rezultat – un început, o dezvoltare şi un sfârşit. Aparent, eu nu sunt o excepţie?

Această întrebare nu mai aparţine nivelului animal, ci umanului din noi. Până când nu a apărut, creaturile având o formă de om, nu au intrebat despre viata, sau dacă au întrebat despre asta, au fost apoi împlinite prin diferite metode de auto-liniştire. Dar vorbim despre o persoană care doreşte să ştie, „Pentru ce sunt eu? De ce sunt eu aici? De unde am venit şi unde mă duc ? ” Deci cum poate el primi răspunsuri la întrebările lui?

În primul rând, aceasta trebuie să descopere actuala întrebare, deoarece nu este simplu. Orice persoană poate intreba, dar intreaga problema aici este profunzimea intrebarii, direcţia sa. La urma urmei, o întrebare este un vas, un Kli.

În cele din urmă o persoană devine complet confuza. În plus, prin natura noastră noi aspirăm la auto-multumire, pe care o realizam prin intermediul a tot felul de acţiuni, obisnuinte şi obiceiuri. Eu fac ceva şi mă simt bine. Aşa că haideţi să stabilim obisnuințe care ne vor ajuta să primim o compensaţie psihologică şi împlinire. Acesta este modul în care ne linistim, nedorind să dezvăluim întrebarea noastră în intrega sa profunzime şi s-o folosim pentru a ne dezvolta, pentru a ajunge până la adevăr. Noua nu ne pasă de adevăr, ci de confort.

Privind diferit, eu nu sunt fericit de apariţia acestui nou vas sau a dorintei noi din mine, care mă scoate afara pentru a căuta ceva, mă obligă să fac o analiză şi imi evocă suferinţa interioară. În mod ideal, eu ar trebui să ma pot bucura de asta – pentru că aşa ma dezvolt, şi dezvoltarea este mai importanta decât senzaţiile tranzitorii. Cu toate acestea, de ce am nevoie de acest lucru, dacă reuşesc să mă împlinesc şi sa-mi potolesc ardoarea mea fără asta, la fel de bine? Ceea ce am este suficient pentru mine.

Şi imediat după aceasta, voi fi învins oboseală şi contrariat de dificultăţile vieţii. Vârsta inaintata se instaleaza şi pe o persoană se multumeste cu un lucru mic in loc de unul maret.

Astfel, problema noastră, şi un mare obstacol pentru noi, se află în creşterea de la nivelul obisnuit de dezvoltare la nivelul spiritual – nivelul uman.
Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/11, Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dezvoltarea noastră poate fi împărţită în două părţi:

1. Toate fazele inevitabile când oamenii sunt capabili să se multumeasca cu viaţa lor şi cu acţiunile în limitele lumii noastre.
2. Faza când o persoană înţelege că nici unul dintre mijloacele pe care le are la dispozitie nu mai sunt eficiente şi el trebuie să atingă rădăcina.

Apoi, tot ce e extern se îndepărtează în fundal, aşa cum este scris, „Creatorului nu-i pasă de modul în care tăiaţi un animal de sacrificiu -. De la gat sau de la ceafa.” Cu alte cuvinte, nu există acţiuni în lumea noastră prin care cu adevarat putem atinge pe Creator. Prin urmare, trebuie să găsim un mijloc nou, complet diferit – Lumina care reformeaza. Datorită acestei forţe, vom începe să ne dezvoltam.

Există o delimitare foarte clara aici:

– Fie suntem în lumea noastră şi folosim atributele sale pentru că dorinţa noastră este numai aici, şi avem dorinta de a primi ceea ce lumea aceasta are de oferit şi, în plus, sperăm pentru ceva mai mult după moarte;
– Sau vrem să descoperim un nou sens în această viaţă, care nu este prezent în lumea noastră – Lumina care reformeaza, o forţă nouă, speciala, care ne deschide şi începe să aducă la lumină dorinte complet noi şi împliniri în noi, care sunt complet diferite de tot am stiut pana acum.

Eu trăiesc ca o persoană din lumea noastră – cu o familie, loc de muncă si relaţii sociale, cu toate cunoştinţele şi sentimentele mele, dar această persoană nu este în nici un fel in legătură cu ceea ce se formeaza in interiorul meu sub influenţa Luminii care reformeaza. Aceasta dezvoltă sufletul din mine, parte a Creatorului de deasupra, imaginea divină pe care o ating şi de o construiesc in interiorul meu, care participă la proces împreună cu Lumina. În acest caz, ceea ce a fost înainte se numeşte „nivelul animal”, in timp ce noua parte este numita „om” (Adam), deoarece este similar (Dommeh) Creatorului.

Acesta este motivul pentru care acţiunile externe nu conteaza. Doar un singur lucru mă poate ajuta – sa atrag Lumina care reformeaza. Nu există nici o altă forţă care să mă ridice de la nivelul animal la gradul omului. Singurul lucru necesar aici este o forta din afara  şi intreaga metoda cabalistica are drept scop numai asta.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/6/11, Matan Tora

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Rabash scrie ca o persoana trebuie sa aiba credinta. Ce intelege el prin „credinta”?

Raspuns: Noi percepem automat cuvintele pe care le citim in textele Cabaliste asa cum suntem obisnuiti, adica in sens traditional. Pe de o parte, ne induc in confuzie, iar pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca nu este accidental: Trebuie sa clarificam pur si simplu sensul spiritual al acestor cuvinte.

Inconsistenta si confuzia dintre interpretarea traditionala a cuvantului „credinta” acceptat in general in aceasta lume si sensul spiritual este produsz de faptul ca ne lipseste inca perceptia interioara. De indata ce incepem sa experimentam spiritualitatea, acest cuvant nu ne mai creaza deloc confuzie.

De exmplu, poate ca am auzit cuvantul „sarat” de multe ori, insa pana cand nu l-am experimentat, nu voi sti ce inseamna. Cunostiinta mea deriva din senzatie. Dorinta de a primi placere trebuie sa simta gustul implinirii, pana atunci voi continua sa experimentez confuzia.

Intrebare: De ce exista oameni care cred imediat ce li se spune?

Raspuns: Acesta este nivelul dezvoltarii une persoane la gradul mineral, vegetal, sau animal. Atunci cand el sau ea ajunge la nivelul „vorbitor”(uman), acesta este nivelul de la care trebuie sa evolueze independent.

Starea anterioara a unei persoane este anulata. Daca in trecut el a  crezut in tot felul de povesti, credinte si religii, astazi el se simte gol.Si atunci cand el gaseste pentru sine un profesor, el nu se mai crede nici pe sine. Nu mai are incredere nici in grup si nici in carti. I se spune ca aceste carti au fost scrise de intelepti, si ce daca?

Persoana nu mai accepta orbeste nimic. Ce face atunci? Trebuie sa avanseze prin credinta fata de intelepti- deasupra ratiunii. Asta inseamna ca o persoana nu preia nimic ca si „credinta”, ci se presupune ca verifica ce descriu Cabalistii.

Pentru a face asta, totusi, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa deschida cartea, sa se alature grupului, sa cerceteze principiile sale si sa clarifice cat de realiste sunt aceste forte, proprietati si legi ale Naturii. O persoana are nevoie sa efectueze aceasta analiza astfel incat poate dobandi o a doua natura care pentru moment ii este ascunsa lui.

Intrebare: Insa in acest caz, el avanseaza pe calea cunoasterii. Unde este aici „credinta deasupra ratiunii”?

Raspuns: Adevarat. Deasupra ratiunii este atunci cand o persoana accepta aceste conditii si le implementeaza in sine insusi. Cu alte cuvinte, priveste toate indoielile, confuziile si obstacolele ca pe un vehicul, o platforma pentru cresterea sa spirituala.

Intreaga munca spirituala a persoanei este deasupra ratiunii, insa cu fiecare grad nou el isi clarifica aceste conditii prin calea ratiunii. Altfel, cum am sti ca avansam?

Din Lectia Zilnica de Cabala  3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala vorbeste despre dorinta. Nu exista timp, miscare, sau spatiu, ci doar o stare de a fi. Atunci cum ramane cu trecutul si viitorul? Si cum ramane cu lumile spirituale? Nu le simt.

Deci nu exista alte stari ale existentei in afara cele actuale, in afara lumii noastre? Nu stiu pentru ca nu le-am experimentat. Nu am senzatii sau Reshimot de aici. Nu le pot atinge acum si sa confirm autenticitatea lor.

O persoana judeca totul in functe de ceea ce vede. Nu este doar o axioma, ci rezultatul a ceea ce simte dorinta atunci cand s-a dezvoltat la nivelul in care este constienta si intelege ce simte. Altfel devenim detasati de realitate si incepem sa fantazam.

Nu eu vorbesc despre dimensiunile mai inalte spirituale. Cunosc asta de la Cabalistii, in care am incredere. Eu consider adevarate cuvintele lor atunci cand ei imi spun ca este posibila existenta in diferite stari. „Aspira la ele, ridica-te la ele” imi spun Cabalistii. „Acestea sunt mai bune decat ce simti acum”. Atunci ma misc de la o stare la urmatoarea, fata de dorinta mea, prin corectare si imbunatatire. Prin dezvaluirea sa ca daruire, eu revelez in ea noi stari.

Astazi, toata umanitatea parcurge aceasta axa verticala pentru a se muta de jos, sus. Am parcurs axa orizontala a istoriei si nu mai inaintam pe ea. De acum inainte, calea noastra este in sus.

Din partea 5  Lectia Zilnica de Cabala 6/21/11, “Matan Torah (Daruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul „Truma (Donatie),” Nr 4:…. Jacob, care era intreg, a adus dragoste in ambele lumi, insemnand ca si-a casatorit cele doua surori, Leah si Rachel, cele doua lumi, Bina si Malchut.

Intrebare: Care dintre dorintele mele interioare sunt numite surori?

Raspuns: O persoana contine nivelele mineral, vegetal, animal si uman ale dorintei. Intreaga lume pe care o vad este dorinta mea, divizata in multe dorinte individuale, fiecare din ele formand o imagine pamanteana in perceptia mea.

Noi „vedem” dorintele. Privim in interiorul nostru, in dorintele impartite in bucatele obiectele lumii. Vedem lumea in trei dimensiuni, ca si cand am vedea prin ochelari 3D. Si nici macar nu simtim ca ne aflam in aceasta realitate virtuala pentru ca nu avem cu ce sa comparam aceasta senzatie. De aceea ni se pare ca existam intr-o lume reala.

Astfel, percepem ceva in dorinta noastra, dar este ca si cand o vedem in exterior, in fata noastra. Asadar, daca in afara de acesta lume am vedea o realitate diferita, atunci am intelege ca realitatea acestei lumi este relativa. Parti ale dorintei mele descriu imagini cu obiecte neinsufletite, cu plante, animale, oameni. Totusi, acestia nu sunt oamenii pe care ii intalnesc in aceasta lume, ci dorinta mea la nivel uman, care se imparte in mai multe parti, iar eu vad fiecare parte a dorintei mele sub forma imaginii unor persoane.

De asemenea am dorinte si la nivel animat si de aceea vad diverse animale in aceasta lume. Mai mult, acestea sunt dorinte care se afla in mine acum, la fel ca si cele care existau in trecut sau cele care vor aparea in viitor. De aceea vad o lume in dezvoltare, diferite animale sau specii noi care imi apar in fata dintr-o data. Asta inseamna ca au aparut in constiinta mea si au disparut. Acelasi lucru se intampla la nivelul mineral si vegetativ.

Nu exista lumea. Acestea sunt doar senzatiile mele in interiorul dorintelor cand un anumit Reshimot (gene informationale) ajung la suprafata, inlocuind altele, iar prin perceperea Reshimot-ului meu in acest fel simt ca traiesc in ele – in esenta ca traiesc in aceasta lume. Acesta este un film intern care imi este proiectat de Lumina constanta, care trezeste Reshimot-ul care il inlocuieste pe celalalt.

In procesul de dezvoltare a Reshimot-ului (Reshimo este forma singulara a cuvantului) este o inregistrare a informatiei in memoria mea, o parte din ei depind de dorinta mea de a procesa noii Reshimot, in timp ce parte din Reshimo se trezesc singuri. Acest intreg proces de dezvoltare care are loc este numit „Beito” (in timp corespunzator). Dar daca vreau sa il accelerez si pot face asta, aceasta cale de dezvoltare este numita Ahishena (accelerarea timpului).

Aici vorbim doar despre Reshimot care se trezeste in mine, pe care il percep ca si lume, ca si pe mine, ca si intreg procesul de dezvoltare.
Din partea a 2a aLectiei zilnice de Cabala 5/25/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: când anumite elemente ne par rele şi dăunătoare, este doar o  dovadă de sine stătătoare că acesta este încă în faza de tranziţie, în procesul său de dezvoltare. De aceea,  nu putem decide că este rău şi nu este înţelept să aruncăm o vină asupra lui.

Acest pasaj vorbeşte despre oameni contemplativi şi nu despre aceia care, precum animalele, nu ştiu unde trăiesc, de ce şi pentru ce motiv. Spre deosebire de cei din urmă, oamenii ce doresc să se exploreze  pe ei însăşi şi natura, ajung la concluzia că trăim într-o lume ce evoluează, începând cu Big Bang şi până în zilele noastre. Nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor se dezvoltă treptat, de la cele mai simple forme până la cele mai complexe.

Ca rezultat, nu putem face o estimare absolută faţă de nimic, nicio creatură, act sau eveniment, din moment ce nu ştim ce rezultat va încolţi din acesta la sfârşit. Numai când fructul copacului se coace complet, vom realiza că acest măr suculent şi dulce este gata să ne încânte.

Atunci vom vedea de ce a trebuit să treacă prin toate fazele precedente şi cum trebuie folosit. Se poate învăţa numai prin observare tuturor fazelor intermediare, ajungându-se la stadiul final, văzând forma finală şi găsindu-se unde se aplică. Dacă, totuşi, nu am ajuns la sfârşitul dezvoltării, chiar şi despre nivelele mineral, vegetal şi animat nu putem spune că ştim ce se întâmplă. În definitiv, totul este cântărit şi evaluat după forma sa finală.

Totul se învaţă din experienţă. Un înţelept nu se furişează în viitor, ci face calcule bazate pe drumul pe care l-a parcurs. De aceea, este spus: „nimeni nu este aşa înţelept ca cel experimentat.” Aşadar, nu este nimic bun sau rău în lume; totul este necesar.

Totul are locul său, timp, raţiune, şi necesitate şi numai la final învăţăm că totul trebuia să se fie aşa cum a fost. Numai la linia de finish putem să tragem o concluzie despre ceva.

Aceasta aparţine tuturor părţilor realităţii şi cu atât mai mult nouă. Numai în stadiul final al evoluţiei putem trage concluzii şi să putem avea opinii despre noi: cine şi ce suntem, de ce şi cu ce scop.

Între timp, din toate aceste explorări căpătăm experienţă şi învăţăm din greşelile noastre. Înţelegem că nimic din natură nu trebuie să fie şters, din moment ce nu înţelegem motivul producerii a niciunui fenomen. Înainte, omul dorea să transforme natura, potrivind-o pentru a i se potrivi lui, ceea ce a dus numai la rău.

Ar trebui să intervenim cât mai puţin posibil în natură şi să o tratăm cu o mare gijă. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne restricţionăm egoismul şi să folosim natura numai ca necesitate, precum o fac animalele. Îm definitiv, în această lume sunt corpurile noastre, noi suntem similari cu ele. Şi de aceea nu putem lua de la natură mai mult decât are nevoie corpul nostru. Atunci am evolua corect, fără să-i facem rău.

În “Prefaţa cărţii, Panim Meriot uMasbirot,” Baal HaSulam explică faptul că până şi înţelepţii ne-cabalişti, precum Platon şi Aristotel, avertizau să nu se transmită cunoaşterea către mase. Ei se temeau că oamenii ar putea dezvolta tehnologii şi vor lua din natură  mai mult decât au nevoie corpurile lor şi vor secătui Pământul.

De aceea trebuie să fim în armonie cu natura, pentru a ne putea dezvolta corect în mediul ei.

din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, “Pace în lume”

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand cercetam natura, studiem multe fenomene care se desfasoara în faţa noastră şi în interiorul nostru. Pentru a le aduce la un numitor comun, putem spune că orice specie, precum şi orice parte din natura, are grija de propria sa existenţă. Şi cu cat mai multa grijă are de sine, cu atat mai mare este nivelul de dezvoltare al acesteia. Acesta este modul în care nivelul vegetativ al naturii provine din nivelul mineral al naturii, iar nivelul animal vine din cel vegetativ, iar omul din nivelul animal al naturii.

Înţelegem din ştiinţa Cabalei că acest lucru nu s-a întâmplat de la sine, ci prin intermediul Reshimot, „genele dezvoltarii”, care sunt realizate succesiv unul după altul, în cadrul modelului stabilit iniţial.

Toate acestea există în interiorul aspiraţiei pentru auto-beneficiu. Programul insuflat în toate elementele naturii plasează o sarcină înaintea noastra: Ce trebuie sa fac sa ma simt bine? Fie ca este vorba de realizarea răului, progresul conştient spre bunătate, forţă, viteză, conectare, senzaţie, sau minte – în funcţie de potenţialul său, fiecare specie aspiră la bunătate şi se detaseaza de rău. Aceasta este natura noastra.

La nivelul mineral, vegetativ, şi animal această natură este „o strada cu un singur sens” – ne îndeamnă să acţionam direct pentru beneficiul nostru propriu. Dar la nivelul uman mai există inca o acţiune speciala. Omul este capabil să-si simtă aproapele, şi, prin urmare, el este dispus să dea ceva aproapelui său cu speranţa de a primi mai târziu recompensa si placere. Am învăţat diferite moduri de folosire a aproapelui, care nu exista la nivelurile inferioare.

La nivelurile mineral, vegetativ şi animal există doar recepţie. Dar omul, de asemenea, ştie cum sa daruiasca aproapelui pentru a primi beneficii pentru sine. Mai mult decât atât, interacţiunea cu aproapele are menirea de a-i aduce în cele din urmă mult mai multe beneficii decât recepţia obisnuita. Altfel, el este pur şi simplu incapabil de a primi ceva în mod direct. Dar intr-un fel sau altul, în ambele cazuri, el acţionează pentru binele propriu.

În principiu, recepţia directă este o metodă a primatelor pentru om. Cand un copil creşte, el primeşte educaţia prin care il învăţam să interacţioneze cu lumea, şi de obicei, aceasta înseamnă a-l învăţa cum sa foloseasca aproapele într-un mod prin care să evite să fie lezat şi care îi permite să primească auto-beneficiu la sfârşit. Aceasta este creşterea umană. Dacă lucrurile sunt aşa cum sunt, atunci cel mai bine este să ia în considerare aproapele. La urma urmei, de multe ori dorim să luam pur şi simplu, sa cucerim, şi sa furam fara a lasa urme.

Acesta este modul în care este lumea noastră şi de aceea noi percepem doar ceea ce primim in noi. Dorinta noastra este limitata şi în cele din urmă ne aduce la sentimente de goliciune şi disperare.

Dar există, de asemenea, o alta posibilitate diferita- Dar, mai exista si o alta posibilitate opusa- daruirea, unde tendinta este departare de mine, in sus, catre aproapele meu, precum si departare de mine, in jos, spre mine, si apoi in sus catre aproapele meu. În primul caz, daruiesc de dragul daruirii  (Bina, Hesed Hafetz), iar în al doilea caz primesc de dragul de a darui (gradul iubirii). Aceasta se numeşte un calcul exact opus şi există doar într-o fiinţă umană.

Astfel, avem două posibilităţi: receptia cu daruire auxiliara, sau daruirea cu recepţie auxiliara.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, in Educatia Globala

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Depinde rădăcina sufletului de tipul de legătură care există între suflete?

Răspuns: Există mai multe condiţii care se aplică conexiunii dintre suflete, la fel ca într-un sistem integral în care fiecare element este conectat cu toate celelalte. Suntem incapabili chiar si să ne imaginam chiar acest lucru.

Să presupunem că o persoană trebuie să fie corectata şi din cauza ei mii şi mii de multe alte elemente ale sistemului comun se implica în procesul de corecţie, însemnand suflete şi creaturi de pe diferite niveluri. Acest lucru este oarecum similar cu dezvoltarea unui embrion. Aceasta creşte într-un mod foarte ciudat: Dintr-o data o extensie ca o coada este formata, apoi dispare, şi anumite forme sunt înlocuite cu altele.

De ce ne trebuie să trecem prin toate aceste stări până când vom lua forma de om? Şi acest lucru se întâmplă chiar şi unui embrion! De ce trebuie sa primim hrana prin ombilic? Nu este ciudat? În esenţă aportul de alimente prin gură, de asemenea, pare ciudat, dar cel puţin aceasta vine de la echivalenţa cu Partzuf-ul spiritual care primeşte Lumini (gusturi, Taamim) prin gură, Peh care este în cap, Rosh al Partzuf-ului.

Este lipsit de sens să întreb despre acest lucru, deoarece căile de dezvoltare, condiţiile şi interconexiunile, toate provin din legatura dintre suflete. De ce nivelurile mineral, vegetal şi animal ale naturii trebuie sa se dezvolte exact in modul în care acestea o fac, producand o asa de mare varietate de peşti, păsări, animale, mii de specii de plante, miliarde de creaturi diferite?

Toate acestea vin de la dezvoltarea dorinţelor şi combinaţiile dintre ele. Este scris, „Sfârşitul acţiunii se află în planul iniţial.” Dacă nu ar trebui sa atingem total inter-includerea unul cu altul, la sfârşitul acţiunii, la corectarea finala, atunci nu am avea nevoie de o astfel de varietate de specii de pe fiecare nivel de dezvoltare pe nivelurile mineral, vegetativ, şi animal ale naturii.

Toate aceste niveluri apar şi dispar la gradul de corecţie care are loc în funcţie de perioada dată de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care anumite specii de animale şi plante au dispărut deja de pe faţa pământului, în timp ce altele sunt doar acum descoperite.

În fiecare zi, oamenii de ştiinţă descopera noi specii de animale care au fost necunoscute înainte. Au existat sau nu? Nu au existat. Ele sunt de-abia acum descoperite. Dintr-o data aceasta forma începe să fie descoperită şi să existe, deoarece dorintele noastre, care se manifestă în diverse combinaţii, prezintă o nouă viziune pentru noi în formă de aceste creaturi.

Anterior, aceste conexiuni între dorinţe nu au existat si a fost ca si cum aceste creaturi nu au existat. La urma urmei, ele sunt doar o aparenta exterioara de combinaţii specifice ale dorintelor noastre.

Multe alte lucruri vor fi dezvăluite. Dar in final toate acestea vin de la acelasi principiu.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/1/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sunt multe probleme care ne asteapta pe calea spirituala si asta pentru ca dezvoltarea spirituala are loc in ciuda dorintei noastre care se afla intr-un stadiu opus noua. Trebuie sa lucram asupra noastra intr-un anumit sens.

Este complet realist. Poate fi realizat cu ajutorul intelepciunii pe care o obtinem in timpul studiului si sansa de a atrage Lumina pe care o contine. De aceea, avem si mijloacele necesare si instrumentele. In acest fel avansam.

Baal HaSulam scria urmatoarele in “Natiunea”: Toate animalele se bazeaza complet pe natura. Nu se pot dezvolta in vreun fel sau sa se lase influentati fara ea.

Animale avanseaza instinctiv la gradul la care se schimba din interior conform Naturii interioare si ordinelor exterioare. Stadiile mineral, vegetativ si animat au avansat de-a lungul intregii istorii. De exemplu, acum 15 milioane de ani, chiar si materia neanimata a suferit schimbari. Regatele vegetativ si animat, care s-au dezvoltat si si-au schimbat speciile s-au schimbat chiar mai mult. Omul in schimb si-a inceput dezvoltarea ultimul, de-a lungul ultimilor 100 – 200 mii de ani. In acest fel natura conduce lumea.

Pe masura ce societatea umana se dezvolta, trece inca odata prin aceleasi stadii: mineral, vegetativ, animat si uman, dar deja de la nivel uman. Omul se misca inca odata instinctiv : impins de natura, el trece de la un stadiu la altul constrans. Privind istoria vedem cum natiunile au « evoluat », trecand prin revolutii si transformari.

In acest fel ne dezvoltam pana la sfarsit, cand umanitatea se dezvolta in om. Acest stadiu apare in unamitate chiar in fata ochilor nostrii si difera de nivelele precedente prin abilitatea de a lua legea dezvoltarii in propriile-i maini, sa devina asemanatori Creatorului, sa se ridice deasupra naturii si sa o accelereze. Natura ne dezvolta pana la sfarsitul celor 6,000 de ani, perioada folosita pentru dezvoltarea sub presiune, pe calea suferintei, in timp ce Omul ia aceste forte in mainile sale si se dezvolta mai repede prin dorinta sa. Nu vede legea dezvoltarii ca pe ceva rau, ci atat de bun pe cat isi doreste. In acest fel el se realizeaza ca Om, cel ce este asemanator Creatorului. El ia exemplu de la Creator, invata ce face Creatorul in creatie si isi doreste sa faca la fel.

La un anumit moment oamenii studiaza procesul prin care se obtin puii. Apoi au invatat sa faca incubatoare si sa le dezvolte pana corespund nevoilor lor. Ca urmare, in fiecare zi avem cantitatea necesara de oua si nu mai depindem de legea dezvoltarii gainilor.

Exact in acest fel trebuie sa actionam asupra noastra. De aceea Baal HaSulam continua: Totusi, nu la fel este cu omul, care este dotat cu puterea de a gandi. Datorita minunatelor calitati ale fortei sale, omul este eliberat de legaturile cu natura si o dezvolta. Functia sa este sa observe actiunile naturii si sa isi faca munca in acelasi fel in care o face.

Asa cum stim, “Natura” (הטבע) are aceasi Gematrie ca si Creatorul (אלו-הים).

El nu spera sa obtina de la natura puii gata facuti, asteptand ca puiul sa apara si sa faca oul, ci face un incubator care incalzeste ouale si isi face puii pentru el, asemenea gainii.

In completare, Baal HaSulam scrie urmatoarele in articolul “Pacea in Lume”:

Sunt doua forte care opereaza in procesul de dezvoltare:

Una este “puterea cerurilor”, care garanteaza ca tot ceea ce este rau si daunator se intoarce la om ca fiind bun si util, dar « la timpul sau », insemnand printr-un proces greu si indelungat, unde « obiectele dezvoltarii » trec prin suferinte si dureri oribile, aflandu-se sub « presiunea dezvoltarii » care il zdrobeste cu o cruzime de neconceput.

A doua este “puterea lumeasca”, insemnad oamenii care au luat controlul legii dezvoltarii in mainile lor. Pentru ca pot sa se elibereze complet de legatura cu timpul, ei isi accelereaza semnificativ sosirea la final, insemnand ultima maturizare si corectie, care este sfarsitul dezvoltarii.

Din prima parte a  Letiei zilnice de Cabala 1/27/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din lumea Infinitului, “Stadiul 1”, dezvoltam (coboram) in aceasta lume, care este numita atingerea “Stadiului 2.” Din acest stadiu trebuie sa ne ridicam inapoi la Infinit, in „Stadiul 3” care este identic cu Stadiul 1. Exista o singura diferenta intre ele: Noi existam in Stadiul 3 fiind constienti de asta. Deci este considerat a fi de 613 ori ai mare decat Stadiul 1.

Noi ne-am dezvoltat in Stadiul 2 de-a lungul milioanelor de ani in forme ale stadiului mineral, vegetativ si animat. Pana cand am coborat din lumile Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya, timpul nu a existat deloc. Timpul apare cand ajungem in aceasta lume si ne dezvoltam de-a lungul celor aproximativ 15 milioane de ani, ajungand la sfarsit in gradul « uman ».

Diferenta dintre stadiul “uman” si cele mineral, vegetativ si animat este ca omul nu exista in natura! Inca de la inceput omul a fost la baza o fiara, chiar daca una mai complexa. S-a transformat in om doar in masura in care simte ca este o fiinta globala, sociala.

De fapt el nu mai este in forma individuala, egoista pe care a avut-o inainte sa ajunga in acest stadiu. Mai mult, trebuie sa se alature in dezvoltarea spirituala si sa urce scara pe care odata a coborat. De la dezvoltarea generala, sociala, trebuie sa trecem la dezvoltarea spirituala cu maximum de seriozitate si responsabilitate. Aceasta este esenta muncii noastre.

In timp ce ne dezvoltam egoist, nu am intalnit nici o problema pentru ca am evoluat inconstient, natural. Dar de cand am atins “linia rosie”, insemnand starea in care totul este interconectat global, integral, este semnul ca trebuie sa ne asumam o alta forma de existenta, in armonie cu natura.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Studiu la intelepciunea Cabalei ”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→