Întrebare: 88% dintre femei susțin că plictiseala și rutina din viață cuplurilor căsătorite sabotează căsnicia și sunt cauza dezintegrării familiilor. Psihologii din Canada au stabilit că este defapt complet opus. În mod special, rutina, plictiseala și liniștea căminului ajută, protejează și susțin familia unită.

Psihologii cred că garanția pentru o familie fericită nu stă chiar în pasiunile sălbatice cu spargeri de farfurii și cu aruncări de cratițe prin aer, ci mai degrabă de a sta în liniște acasă, lângă calculator, la o ceașcă de cafea, vazionand un film bun. Acesta stare aproprie oamenii mai mult că orice.

Răspuns: Copiii depind pe educația și exemplul primit de la părinți și de cum au văzut ei că ar trebui să fie o familie. Părinții trebuie să urmărească creerea unei atmosfre corecte în familie. Chiar și atunci când se ceartă unii cu alții ei tot trebuie să colaboreze împreună. Desigur, acest lucru trece prin față ochilor copiilor. Prin urmare, părinții trebuie să se anuleze de dragul păstrării conexiunii în familie.

Din moment ce totul vine de la sursă noastră spirituală, o mare importantă o are menținerea nucleului familiei cu toate costurile, iar noi trebuie să păstrăm familia și să o dezvoltăm. Deoarece copii sunt precum un burete absorbind totul, este util pentru ei să crească cu doi părinți care mențin ordinea și țin familia organizată. Focarele actuale ale egoismului, dezvoltările tehnice și tehnologice, nu ar trebui să interefereze cu forță relațiilor familiale.

Mass-media prezintă informații incorecte și impun societății exemple greșite despre comportamentul uman făcând un mare rău prin asta. Societatea trebuie să strarpeasca această problemă deoarece în acest fel ne omorâm fundamentul și bază umanității noastre.

Liberul arbitru este irelevant pentru dezvolatarea vieții și continuitatea generațiilor. În acest aspect nu există libertate de alegere. Trebuie să facem diferență între stilul familial natural și atitutudinea față de spiritualitatea unde libertatea de alegere există și este internă, dar acest lucru să nu aducă nici cea mai mică atingere cadrului de necontestat și sacru al familiei. În caz contrar, omenirea va înceta să mai existe.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Știri cu Michael Laitman” din 04.01.2016

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să stabilim pacea în familie?

Răspuns: Există o singură reţetă pentru asta. Fiecare persoană trebuie să se ridice deasupra propriului egoism pentru stabilii pacea în familie şi în casă. Apoi, vom avea sentimentul unei existenţe superioare.

Omul ar trebui să simtă faptul că societatea observă şi condamnă certurile familiale. Societatea ar trebui să sprijine omul în eforturile lui de a întări familia, pentru că opinia mediului influenţează omul atât de mult încât acesta este incapabil să se opună lui.

Atunci când ne oprim în momentul furiei, câştigăm ceva atât de preţios încât merită să ne restrângem. Profitul este prea mare.

În acelaşi fel în care ne oprim insatisfacţia la muncă, în faţa şefului, fiindu-ne frică să fim concediaţi, în mod similar, ar trebui să ne restrângem şi acasă. Totuşi, asta nu va trebui să necesite efort din partea noastră. Nu vom închide în noi această furie, strângând din dinţi şi fiind pe punctul de a exploda.

Opinia publică generală ne va sprijini cu o asemenea atmosferă încât toată lumea va simţii cât de inacceptabil este să fii iritat şi să te descarci pe alţii. Vom trăi în mod diferit, în conformitate cu legi complet diferite, în bucurie şi calm, ca într-o vacanţă.

Toate argumentele, opiniile şi ţipetele către copii vor înceta. Nici măcar nu va fi necesar să vorbim despre asta. Pur şi simplu va fi în atmosferă ca un comportament acceptat de toată lumea, iar astfel va influenţa pe toată lumea.

Întrebare: Vorbeşti despre un univers paralel cu un simţ total diferit al vieţii.

Răspuns: Poţi să spui că ne vom afla într-o lume viitoare, unde domnesc forţele iubirii şi a dăruirii, iar fiecare va adăuga la această forţă a iubirii, dorinţa de a o păstra.

Există mult mai mult de urmărit decât scandalurile. Oamenii sunt obosiţi de această viaţă şi visează la schimbarea ei. Nu ştiu cum să facă asta. Tot ceea ce le rămâne este divorţul şi fuga. Nu această linie moartă este drumul, iar eu ofer o cale minunată, echilibrată, pentru a ieşi din acest punct mort.

Din emisiunea de pe Kab TV, „O nouă viaţă” din 15.02.2015

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot oamenii sa determine ce este o necesitate in zilele noastre ?

Raspunsul meu:  Nivelul necesitatii este in zilele noastre la un nivel mediu al existentei, raportat la locul unde locuieste respectiva persoana. Exista multe metode pentru a verifica media nivelului. Baal HaSulam vorbeste despre aceasta in detaliu in articolul Generatia Viitoare. El se refera la crearea de diverse comisii care vor verifica nevoile actuale ale fiecarei persoane, si le vor satisface.

Toate acestea sunt masurate in conformitate cu nevoile unei persoane medii. Sa spunem ca fiecare familie trebuie sa aiba o camera pentru fiecare din membri sai. Fiecare persoana trebuie sa aiba un servici. Familia trebuie sa aiba o masina pentru a ajunge la servici si pentru alte nevoi. Toate acestea sunt determinate in conformitate cu schimbarile ce apar in lume. Tinand cont de toate acestea, o familie trebuie sa aiba tot ce e nevoie pentru o viata normala.

De fapt, problema nu consta in ‘ceea ce ai’, ci in atitudinea indreptata spre aceasta. Cu toate acestea, Creatorul nu vrea ca tu sa suferi. Scopul creatiei este de a incanta creaturile. Prin urmare, iti adaptezi viata pe pamant la nevoile corpului tau fizic – nici mai mult nici mai putin.

Trebuie sa iti satisfaci nevoia de mancare, sex, familie, bogatie, onoare, putere si cunoastere.Nu ar trebui sa simti nici o lipsa in aceste dorinte, si ele trebuiesc satisfacute cu masura, care este o necesitate esentiala pentru viata in corpul animal. Tot ce este mai mult decat necesitate trebuie folosit pentru a darui celorlalti oameni.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbeşti aşa de frumos despre unire, dar ce trebuie să facă cineva, dacă nu este unire în casă lui? Eu sunt de partea viziunilor politice de stânga, în timp ce soţul meu favorizează ideile aripii de dreaptă. Discuţiile noastre politice duc de fiecare data la certuri. Ce se poate face?

Răspuns: Eu cred că tu, şi tot poporul lui Israel, aţi primit ocazia să corectaţi această situaţie. După cum este spus: „…iubirea acoperă toate păcatele” (Proverbe 10:12). Cum este posibil să ajungem la pace între noi? Pace nu înseamnă că unul îl cucereşte pe celălalt şi îl supune, sau îl convinge că a greşit, după cum vrem să facem în mod obişnuit.

Pace înseamnă că într-o relaţie cu o altă persoană care este împotrivă mea cu inima şi sufletul, în toate trăsăturile şi opiniile, ajungem la reciprocitate completă. Asta se obţine, construind un pod de iubire între noi. Iar apoi, pe planul fizic, suntem lăsaţi cu contradicţii şi împotriviri, în conflict, rezistentă şi coliziune, iar deasupra lor, exact că o contragreutate, construim iubirea.

Este necesar să învăţam cum să facem asta. Principalul lucru este să nu ne fie frică de faptul că ne aflăm pe două niveluri: unul mai jos, unde ne contrazicem şi ne opunem în mod absolut unul altuia, şi unul mai ridicat, în care suntem conectaţi unul cu altul. Asta se numeşte: „… iubirea acoperă toate păcatele.” În mod special, deasupra tuturor păcatelor şi greşelilor, nu contează cât de mari sunt contrastele dintre noi, noi putem construi o conexiune a iubirii mai puternică. Unul nu poate fi fără celălalt. Aşa că, dacă vorbim despre bunăstare, despre unire şi chiar şi despre iubire, asta înseamnă să vorbim despre cele două niveluri. Altfel, este imposibil. Este posibil să construim o conexiune doar deasupra tuturor perturbaţiilor, fricţiunilor şi diferenţelor dintre noi.

Aşa că nimănui nu i se permite să ceară ca celălalt să se schimbe. Nu poate fi nicio constrângere, nici religioasă, nici lumească, din partea nimănui, despre nimic. Fiecare trebuie să rămână aşa cum este. Dacă unul vrea să se schimbe, vrea asta el însuşi! Și noi doar trebuie să învăţam noi înşine şi să ne educăm cum să construim iubirea că o umbrelă care ne acoperă pe toţi, deşi suntem opuşi unul altuia. Şi în acel moment, iubirea noastră poate fi permanentă, fără să fie vremelnică, poate fi măreaţă şi prospera, datorită faptului că înăuntru izbucnesc flăcările opoziţiei dintre noi.

 Din Programul de radio israelian, 103 FM, 3/5/15

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că o față de 14 ani se îndrăgostește și este confuză. Părinții ei simt asta. Merită să vorbească despre asta? Cum să facă asta, fără să sperie fata? Poate trebuie să ne amintim de relațiile noastre când eram noi tineri?

Răspuns: Asta nu ar fi rău. Și mai bine ar fi să aștepte până când unul din prietenii fetei vine și începe o discuție despre prima dragoste. Să ne amintim de tinerețea noastră, este bine, dar copiii la vârstă asta, ca o lege, sunt foarte impresionați, așa încât ei nu aud nimic.

Noi știm că evoluția dorințelor are loc conform piramidei: mâncare, sex, familie, etc. Această piramidă este împărțită în mai multe părți. De obicei, pentru generația tânără, cel mai important lucru se învârte în jurul sexului. În adolescenţă se descoperă că o impresie subconștientă, care împinge copilul înainte, și el nu înțelege cum, unde și de ce.

Este posibil să echilibrăm această impresie cu intelectul? Aici, trebuie să avem mare grijă, că să construim totul pe înțelegere reciprocă, simpatie, de exemplu, și privind aceste subiecte, trebuie să fii prieten copilului tău, şi nu părinte. Într-adevăr, în acest caz, copiii pur și simplu nu își văd părinții, pentru că sunt adânciți în experiențele lor. Pentru ei, lucrul important este ceea ce se întâmplă în lumea lor.

Aș încerca să organizez o adunare a fetelor acasă, şi aş încerca să le câștig încrederea, că un copil la vârstă lor. Fii cu ele; spune-le ce ai simțit tu la vârstă lor, ce fel de probleme ai avut cu fetele. Poate soția ta o să își amintească și ea ceva din copilărie.

Dar trebuie să participi că un copil. Fetele trebuie să te vadă într-adevăr că fiind de vârstă lor, deși un pic cam demodat, dintr-o altă generație. E foarte interesant.

Bineînțeles, copiii vor râde un pic de ține, dar, asta este deja o interacţiune reciprocă. Iar pe părinți nu trebuie să îi deranjeze faptul că fetele râd un pic de ei, ca și cum nu i-ar auzi. De fapt, ele ascultă şi înțeleg complet.

Din „Conversatii cu Michael Laitman”, KabTV, 11/12/13

.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am nevoie de o familie?

Raspuns: Nu e intamplator ca in prezent familia se afla in criza. Asta trebuie sa ne impinga sa ne analizam si sa ne cercetam viata. Ca rezultat, va trebui sa ajungem la concluzia ca intreaga lume trebuie sa fie ca o singura familie.

In intreaga lume, are loc o criza in familie. Si se va intensifica si mai mult, atata timp cat noi nu ne hotaram ca ceea ce e general si individual, trebuie sa fie egal.

Adica, noi trebuie sa avem grija de o mare familie in intreaga lume, sa unim miliardele de oameni intr-o singura familie. Doar atunci putem intelege principiile despre cum sa ne construim propria familie si cum aceste familii ar trebui sa se conecteze una cu alta.

Trebuie sa trecem printr-o criza, ca sa realizam ca noi avem nevoie de o noua abordare ideala, integrala si globala. Vom mentine familia nu din cauza comoditatii, si nu din cauza mancarii si a obiceiurilor cu care ne-am obisnuit din copilarie.

Familia va primi in plus o valoare mai inalta, pentru ca noi vom stabili relatii bune in ea si intre familii, unindu-le intr-o vasta familie aflata in crestere. Si, din acest motiv, vom avansa la  o noua viata, catre revelatia fortei superioare a naturii, intre noi.

Un barbat este legat de sotia lui prin copiii lor, prin obiceiuri, datorii si gospodarie. Dar acum, noi trebuie sa simtim ca suntem conectati in acelasi mod, cu toate celelalte familii: prin datorii, avantaje si dezavantaje comune. Pana la urma, noi am intrat intr-o lume integrala, si avem un cont comun, cu respect pentru fortele superioare ale naturii. Ni se cere sa unim toate familiile intr-una singura.

Ori realizam asta noi insine, ori vom primi multe lovituri, prin care, pana la urma, vom intelege ca actuala criza este destinata sa ne oblige sa stabilim o noua conexiune intre noi. Nu este destul sa imbunatatim relatiile in familia proprie. Nu vom reusi sa mentinem relatiile de familie, sa crestem copiii adecvat, si sa traim in armonie cu familia, daca nu ne hotaram ca noi trebuie sa ajungem la asentimentul ambientei generale a unei familii in intreaga lume, sau macar in tara.

Acest principiu va determina educatia pe care o dam copiilor acasa, in scoli si gradinite, si va determina valoriile societatii noastre. Va fi peste tot, ca o opinie comuna. Astfel, cred ca institutia familiei va trebui sa treaca printr-o mare revolutie, ca sa ne aduca la nivelul urmator, la o noua privire la natura umana si viata noastra pe pamant. Noi trebuie sa ne schimbam complet.

Familia este cea mai veche fundatie care il acompaniaza pe om, de-a lungul evolutiei lui. Chiar si pe timpul cand maimuta inca nu s-a dat jos din copaci, familia deja exista. Dar, acum este timpul pentru mari schimbari calitative, dupa care ne vom ridica la un nou nivel, intr-adevar, la nivelul fintei umane.

Din „O viata noua”, KabTV, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În Știri (Presz Pospolita) „În națiunile occidentale nu a fost o formă de responsabilitate care a lucrat anterior, care să fi luat în considerare posibilitatea ca să se permită utilizarea unei părţi din libertate în schimbul reciprocităţii. Libertatea este opțională acum, ține de categoria de a fi un drept.

„O persoană liberă este cineva care arată disponibilitatea de a-i subjuga pe cei de lângă ea în scopul obţinerii a ceva mai bun. Cooperarea anterioară este transformată în concurență acerbă. Libertatea devine egoism, altruismul devine subjugare. Progresiștii numesc o familie bazată pe altruism reciproc între membrii săi, sclavie patriarhală.

„Diferențele dintre rolurile bărbaților și femeilor au devenit mai puțin rigide. Concurența agresivă duce la o lipsă de obiective comune, o lipsă de apropiere și de sprijin. O persoană singura este fericită atunci când simte că trăiește în mod corect, așa că conduce războiul pretutindeni împotriva familiei și a fundamentului ei.

„Oamenii singuri sunt un produs al statului bunăstării, care s-a prăbușit, creat în urma unei lupte competitive pentru supraviețuire. Cei mai simpli oameni de acolo se află în cele mai rigide şi ascuțite lupte. Ei sunt motivul pentru defalcarea societății, cum ar fi o clădire în care binele comun și-a pierdut valoarea, iar în locul ei vin interesele egoiste ale oamenilor singuri.

„Egoismul este o caracteristică care simbolizeaza lipsa de maturitate și copilărie. Este ușor de manipulat oameni imaturi. Flexibilitatea și corectitudinea acțiunilor lor, care s-a dezvoltat în urma lipsei de obligații familiale, este un mare avantaj.

„O singură persoană în spațiu închis sau nu este la fel de fericită dar e doar o aparenţă, dar el nu este gata să recunoască acest lucru. Dacă a fi singur este o alegere conștientă, atunci aceasta nu poate fi considerată un semn de fericire și o dorinţă de a fi liber. Mai degrabă, aceasta indică existența unor probleme emoţionale, deoarece oamenii nu au fost creaţi pentru a fi singuri și pentru a trăi în singurătate.

Comentariul meu: Cred că distrugerea familiilor este rezultatul creşterii egoismului, cum este violența tot mai mare între oameni și națiuni. Toate acestea ne aduc la o nevoie de a regândi esența dezvoltării noastre și nevoia de a găsi o soluție. Această soluție este aplicarea principiului unității mai presus de toate defectele și contradicțiile din toată lumea și societatea în ansamblu.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Bunul nostru noroc depinde de stabilirea unor relatii bune intre noi. Eu incerc sa fac asta in orice fel, dar, deodata este o explozie si cineva ma scoate din echilibru si ma departeaza de directia corecta. Pentru a mentine aceasta intentie, noi trebuie sa avem un acord comun, un sistem de educatie care este planuit special cu acest scop.

Asta trebuie sa se predea copiilor in scoli, asa incat ei sa nu se comporte cum ne comportam noi astazi. Asta este o problema la nivel national care trebuie rezolvata la o scala nationala, si nu depinde doar de dorinta sau lipsa dorintei cuiva.

Nimeni nu vrea asta pentru ca este contrar egoului nostru, si nu e usor de realizat. Deci, trebuie sa cream un sistem de educatie care sa ne apropie unul de altul.

Intreaga noastra salvare sta doar in asta. Acum 2000 de ani, poporul lui Israel si-a pierdut tara exact din cauza urii nefondate. Azi ne aflam din nou intr-o situatie periculoasa, asa ca hai sa ne apropiem unii de altii.

Baal HaSulam scrie: Toata speranta noastra este in recrearea unui sistem national de educatie, care este planuit sa descopere iubirea naturala latenta din oamenii nostri, asa incat sub orice forma, vom merge inapoi si vom revigora aceiasi muschi nationali care nu au mai functionat de 2 milenii.

Din zilele tatalui nostru, Avraham, care a parasit Babilonia, pana la distrugerea celui de al doilea templu (Beit HaMikdash), adica pentru cca 1500 de ani, poporul lui Israel a trait intr-o completa unitate.

Intrebare:  Ce inseamna sa traim in unitate? Asta inseamna ca nu vor mai fi certuri cu sotia acasa?

Raspuns: Pentru asta este necesar sa avem o educatie care sa ne aduca la atitudini bune, incluzand femeile si copiii.

Intrebare: Asta suna ca un fel de utopie. Exact ce se va intampla cu oamenii? Vor inceta sa fie egoisti?

Raspuns: Oamenii vor fi capabili sa isi controleze egoul. Nu vei face asta ca sa fii bun si sa nu te mai certi cu sotia ta, ci pentru ca prin cearta, tu distrugi vietile tuturor oamenilor din lume. Tu in special, si din cauza ca te-ai certat cu sotia ta.

Imagineaza-ti ca relatia ta cu sotia ta influenteaza relatiile unui imens numar de barbati cu sotiile lor, pentru ca tu esti evreu.

Intrebare: Deci daca un francez se cearta cu sotia lui, asta nu ii influenteaza pe ceilalti la fel de puternic?

Raspuns: Nu, asta nu influenteaza la fel ca un evreu certandu-se cu sotia lui. Asta pentru ca evreii sunt primii in sistemul general, care trebuie sa indeplineasca legea garantiei reciproce (Arvut), conexiunea dintre toti. Iar dupa aceea, intreaga lume trebuie de asemenea sa fie inclusa in aceasta lege Arvut, in unitatea generala. Natura ne impinge in mod special inspre unitatea generala.

Din Programul de radio israelian, 103 FM, 8/03/15

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Intrebare: Faptul ca imi corectez perceptia realitatii, ma va ajuta sa am succes in viata si sa fiu sanatos?

Raspuns: Mai intai, ne va ajuta sa intelegem din ce cauza nu avem succes. Asta e o mare realizare. Oricum, lucrul principal este ca prin corectarea perceptiei noastre cu perceptia corecta a realitatii, ne schimbam intreaga viata. Despre asta vorbeste intelepciunea Cabala. Ne invata cum sa descoperim adevarata realitate si o lume noua. Nu avem nevoie de nimic in plus, pentru ca descoperim o lume a daruirii absolute, plina de Lumina, in care nu ne lipseste nimic.

Aceasta corectare nu e destinata sa ne schimbe viata fizica si sa ne ajute sa facem mai multi bani, de exemplu, sau sa ne imbunatateasca sanatatea si relatiile noastre de familie, ci, de fapt, sa schimbe realitatea noastra de la un capat la altul. Datorita schimbarii insusirilor noastre interioare, noi schimbam deasemenea si lumea externa, pentru ca lumea pe care o vedem, este o imprimare a insusirilor noastre interioare.

Intrebare: Ajung acasa si sotia mea incepe sa tipe la mine. Ce trebuie sa schimb in interiorul meu pentru ca ea sa nu tipe la mine, ci sa ma intampine cu caldura?

Raspuns: Trebuie sa ne schimbam insusirile interioare. Nimic altceva. Atunci, vom simti ca aceleasi persoane care ne-au tratat urat inainte, deodata incep sa ne trateze frumos. Aceasta este singura corectie. Trebuie sa lasam Lumina sa lucreze.

Intrebare: Cum va sti sotia mea ca mi-am schimbat insusirile interioare?

Raspuns: Depinde doar de tine. Numai tu vei determina cum ea se va comporta cu tine. Fiecare persoana determina cum el va simti lumea. Noi putem simti ca ne aflam in lumea Ein Sof (Infinitul), buna lumina alba, ridicandu-ne deasupra timpului si spatiului, asa cum a visat Einstein. Putem sa facem asta. Doar depinde de schimbarea insusirilor noastre interioare, care pot fi corectate printr-o metoda speciala, de catre intelepciunea Cabala. Intelepciunea Cabala permite unei persoane sa isi schimbe insusirile, iar apoi, el simte ca se afla intr-o lume a bunatatii absolute.

Intrebare: Asta inseamna ca noi invatam cum sa dam atentie doar jumatatii pline a paharului care e pe jumatate gol?

Raspuns: Nu este doar un simplu exercitiu psihologic care ne permite sa remarcam lucrurile pozitive, si sa ignoram pe cele negative. Prin schimbarea insusirilor noastre, noi, de fapt, schimbam lumea din jurul nostru. Paharul jumatate gol este umplut de fapt.

Din Programul de radio israelian, 103FM, 8/02/15

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă vrem să vorbim cu publicul despre subiectul „familie”, de la ce ar fi de preferat să începem discuția în conferința de introducere?

Răspuns: Cert, este de preferat să începi discuția cu o explicație a naturii bărbatului și a naturii femeii, pentru ca asta face de fapt fundamentul. Dar, este indicat să deschizi pe departe explicația despre natura lor. Este un subiect foarte serios.

Mai întâi, trebuie să le explici că familia nu este construită pe iubire, ci pe respect reciproc, pe completarea unuia cu celălalt, pe prietenie, pe ajutor reciproc, pe dorința de a se înțelege unul pe celălalt și, lucrul de bază și cel mai important pe care e construit familia este concesia reciprocă.

O conexiune adevărată între un bărbat și o femeie este construită pe concesiunea reciprocă. Sub nicio formă sau modalitate nu corectăm partenerul, nu încercăm să vorbim despre greșelile lui; din contră, îl acceptăm așa cum e și încercăm să devenim cineva care îl completează.

Un om este o entitate egoistă direcționată în ea spre beneficiul propriu. Când altcineva este în fața lui și el nu-l poate exploata, în momentul acela este ca și cum s-ar încărca cu electricitate și, o scânteie începe să „zboare” între ei, pentru că și celălalt este un egoist.

Putem să trăim în pace într-o astfel de situație? Pentru o anumită perioadă, cât suntem „amețiți” de iubire, suntem plini de fericire și gata de orice. Când însă trece asta și îmi cade după ochi vălul iubirii, bag de seamă că trăiesc lângă un egoist ca și mine, chiar dacă am crezut că totul va fi pentru mine și de dragul meu și că lucrurile vor fi bune și plăcute cu cealaltă jumătate a mea. Dintr-o dată totul este invers. Este deci necesar să aranjăm totul diferit, nu sub influența nebuniei iubirii care ne prostește, ci cu bunul simț al cunoașterii.

Cum să putem coexista în pace? Treptat, facem oamenii să înceapă să vorbească neutru despre relațiile complicate dintre ei, să discute despre ele ca fiziologie.

Ei nu trebuie să discute despre o anumită familie, ci să clarifice în general ce este o familie, ce este o ființă umană și asta îi va duce departe de ei, îi va scoate în afară, fiindcă, dacă este o astfel de problemă la oricine, atunci ei vorbesc despre problemă generală. Ei coboară tensiunea dintre ei și trec la filosofie, unde vorbesc în general și descoperă natura femeii și a bărbatului.

Ei sunt asemănători într-un fel și diferiți în alt fel. Sunt asemănători prin faptul că amândoi sunt egoiști și sunt diferiți prin faptul că egoul se manifestă în diferite moduri în fiecare din ei, în funcție de hormonii lor și de sistemele lor fiziologice.

După asta, putem trece la următoarea problemă, problema căsătoriei. Căsătoria este un legământ, un legământ complementar: eu am nevoie de ea și ea are nevoie de mine.

Când noi doi înțelegem asta, va fi clar pentru noi că esența naturii noastre este primirea: eu vreau tot timpul să primesc de la partener. Așa începem să-i învățăm pe oameni bazele Înțelepciunii Cabala.

Nu este aici nicio provocare! Eu vreau haine curate, cina gata, o locuință ordonată, iar partenera meu vrea să vadă un bărbat în casă, un soț, un tată cu tot ce implică asta. Este posibil să satisfac cerințele partenerului? Vrem să o facem?

Fiindcă, în general, amândoi muncim, avem copii, anumite obligații după muncă (bănci, cumpărături, etc) este obiectiv posibil să cerem de la partenerul nostru îndeplinirea tuturor cerințelor noastre?

Dacă vedem lista cererilor reciproce, atunci vom înțelege că, de fapt, nu ne-am cunoscut niciodată. Nu am înțeles ce a vrut ea de la mine, până la urmă, asta nu e natura mea. Ea nu mi-a spus niciodată nimic, ci a așteptat să ghicesc eu singur.

Așa arătăm oamenilor că problema în familie este faptul că suntem egoiști – fiecare din noi stă și așteaptă ca celălalt să-l umple, chiar și atunci când el nu spune celuilalt nimic despre asta. Astfel, el este mereu rănit așteptând să vadă când, în sfârșit, partenerul îl înțelege.

Această cale este complet greșită. Haideți să nu începem să ne apropiem unul de altul în funcție de distanța listei de cereri: eu cedez-ea cedează, eu fac ceva pentru ea-ea face ceva pentru mine. Chiar dacă vedem fiecare lista celuilalt, nu ne putem ține de ea.

Hai să facem acest lucru mult mai simplu: începem să cedăm și să ne facem plăcere unul celuilalt, ne transformăm în prieteni care se ajută unul pe celălalt. Eu mă gândesc ce să fac pentru ea, ea se gândește ce să facă pentru mine, începem să ne jucăm jocul „metoda concesiilor reciproce”. Acesta este un joc, dar intrăm în el. Fiecare se gândește la felul în care să dea partenerului ceea ce acesta așteaptă acum de la el.

Dacă comunicăm în această formă, începem să ne educăm și să interiorizăm în noi acest obicei al conexiunii reciproce și, ca rezultat, se crează între noi ceva numit „iubire reciprocă”. Aceasta nu este aceeași iubire în care ne sărutam la lumina lunii, ci este o iubire apărută pe baza concesiilor reciproce. Construim asta în noi și, atunci creăm ceva comun, nu „el” și „ea”, ci ceva numit „familie” sau „cuplu”.

Lucrul principal aici este să arăt partenerului că, cu toate că fierb de nervi și de dezacord cu el, fac efortul să mă adresez lui cu calm, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Aceste concesii se realizează ridicându-mă peste egoul meu. Și nu ascund asta fiindcă îl învăț pe celălalt, îi dau exemplu. Și dacă unul din parteneri nu e gata să se ridice peste sine, celălalt trebuie să-l ajute.

Omul trebuie să se transforme în cineva care include în el cel puțin două imagini. O imagine este aceea la timpul prezent – îmi urăsc cealaltă jumătate. Iar, pe de altă parte – în ciuda acestui lucru mă port bine cu ea (cu jumătatea), frumos, corect și, atunci, ea va vedea că mă ridic peste mine însumi.

Trebuie să ne jucăm cu asta. Nu avem altă cale de a ne salva familia. Egoul a crescut. Dacă nu acum, în câțiva ani oamenii nu vor mai fi în stare să trăiască unul cu celălalt. Ei trebuie să intre în această imagine și să o trăiască astfel încât o impresie din asta să rămână în ei.

După asta, le dăm temă pentru acasă: până mâine nu vă spuneți niciun cuvânt rău unul altuia, din contră, zâmbiți și bucurați-vă de urcarea interioară și de lupta cu voi înșivă.

Până la urmă, ei primesc plăcere. În primul rând fiindcă se supun pe ei înșiși și apoi fiindcă prin asta se conectează cu alții, ceea ce le dă un plus de plăcere pe care nu au trăit-o înainte. Cu alte cuvinte, obțin aici o componentă spirituală.

O familie este un grup care este creat urmând concesii reciproce și, ca rezultat al acestor concesii, ei fac o conexiune numită „iubire”. Iubirea este creată numai atunci când înțelegem cât depinde de noi să ne completăm unul pe altul și să încercăm să facem asta.

Ce înseamnă „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”? Iau dorințele ei și încerc să le îndeplinesc. Ea ia dorințele mele și încearcă să mi le îndeplinească.

Lor însă nu le vorbim despre asta ci îi aducem pur și simplu la concesii reciproce, îi facem să acționeze în cadrul familiei conform Înțelepciunii Cabala.

Treptat, natura noastră anterioară dispare undeva înăuntru și pe ea este construit un strat de relație nouă, reciprocă, între unul și celălalt și care devine proprietatea noastră comună, o avere, comoara familiei. Până la urmă, din ea este născută iubirea. Asta se numește iubire adevărată: „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Din „Discuție despre familie” 28/5/2014

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→