Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă Faraonul cel bun care-i primește pe evrei?

Răspuns: Trebuie să examinăm acest concept referindu-ne la o persoană.

Noi credem că egoul ne conduce mai departe în civilizație, expansiune, în creștere. „Vom zbura la stele, vom ajunge să descoperim și să știm totul! Noi, noi, noi!” Acesta este egoismul sănătos. Este esențial, fiindcă altfel nu ne-am dezvolta.

Dacă, de exemplu, nu am fi răbdători cu copilul și l-am limita tot timpul, el nu s-ar dezvolta. De aceea, noi îi permitem constant să se dezvolte, fie și egoist, nu contează cum și, când el ajunge la o anumită vârstă, să zicem 13 ani, începem să-l învățăm cum să se limiteze.

Să nu uităm că până la această vârstă, un om este cufundat numai în înclinația lui rea, iar de la vârsta de 13 ani, binele poate apare sub influența educației. Vârsta de 13 ani este un termen de raportare. Baal HaSulam vorbește despre asta în „Introducere la Cartea Zohar”.

Îmi amintesc că fiul meu, care a studiat într-o școală religioasă, obișnuia să spună: „Ce vrei de la mine? Am numai 9 ani, așteaptă să împlinesc 13!”.

Asta se numește șapte ani de belșug, când nația este satisfăcută cu tot. Noi încercăm să ne unim și, la început, totul merge bine. Egoul este răbdător cu noi spunând: „Cooperează, totul e bine, totul e în regulă!”. Apoi, încep să izbucnească între noi disputele.

Asta este ceea ce se întâmplă și între oamenii care se iubesc, când încep să trăiască împreună sau, în relațiile internaționale: „Acum vom munci împreună și vom face anumite lucruri! Noi, noi, noi!” Totul este în regulă, egoismul e bun și totul este minunat și, dintr-o dată, apare din interior ceva negativ. Nu contează ce facem, în cele din urmă va apărea o piedică, se va ridica Faraonul cel rău.

Când începi ceva, va trebui să știi că dacă faci acțiuni care nu sunt conduse cu ajutorul iubirii și al conexiunii reciproce, folosind Înțelepciunea Cabalei pentru a ține echilibrul între bine și rău, răul care pare la început este atractiv și încântător, mai târziu te va omorî. Îngerul morții te atrage și te ademenește, îți dă o picătură de otravă și ești mort.

Acesta este motivul pentru care tu va trebui să ai grijă de echilibrul dintre cele două forțe ale binelui și răului, oriunde și în orice acțiune.

Din KabTv „Convorbiri despre Pesah” 18/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cred că egoismul este o calitate pozitivă, fără de care nu putem să ne dezvoltăm. Dacă un copil nu ar avea calitatea de egoism, nu s-ar strădui să înveţe şi să crească.

Răspuns: Căutarea pentru cunoaştere, educaţie, cultură, să vezi lumea, să zbori în spaţiu, acestea nu se numesc egoism rău. Înclinaţia rea o reprezintă relaţiile rele dintre noi dorinţa de a-i folosi pe alţii, de a-i suprima.

Doar dorinţa de a creşte şi de a deveni un mare om nu este egoism, pentru că prin asta aş putea să vreau să aduc un beneficiu umanităţii. Egoismul este o dorinţă de a subjuga alţi oameni, de a-i face sclavi.

Faraonul, regele Egiptului, este chintensenţa întregului rău. Această putere specială, inerentă în fiecare fiinţă umană prin natura ei, se numeşte înclinaţia rea, care ne strică relaţiile cu ceilalţi. Numai despre acest lucru vorbim, nu despre dorinţa omului pentru dezvoltare.

Faraonul se numeşte regele Egiptului pentru că domneşte asupra noastră, fără să ne consulte dorinţele. Doar ne ordonă ce să facem – ne încarcă cu muncă grea.

Faraonul ne comandă să construim, adică să ne unim. Dar, de îndată ce vrem să ne unim, el stă între noi şi ne facem să ne certăm unul cu altul, şi se bucură de asta.

Astăzi, fiinţa umană este sclava unei forţe speciale numită Faraon. În natură, există o foră care face să avanseze întreaga lume în procesul de evoluţie. Duce la dezvoltări în tehnologie, ştiinţă, cultură şi educaţie.

Dar în această dezvoltare, există o forţă care ne face să ne tratăm unul pe altul într-o manieră proastă, egoistă, să ne bucurăm de faptul că suntem superiori altora, că îi putem înjosi.

Toată lumea vrea să fie Faraonul şi să îi controleze pe alţii. Dacă are abilitatea să îi pună jos pe alţii, ca să nu mai aibă unde să scape, primeşte plăcere din asta. Asta înseamnă că Faraonul trăieşte în fiecare dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 24.03.2015

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se spune că în fiecare generaţie, o persoană trebuie să se vadă ca şi cum ar ieşi din Egipt?

Răspuns: Nu este vorba de evenimente istorice, ci despre stările prin care trebuie să trecem în fiecare generaţie. Cu toate că am trecut deja printr-un anumit proces care ne aduce mai aproape unul de altul şi faţă de societate şi ne-am corectat într-o anumită măsură, iar străbunii noştri au făcut la fel în generaţia lor, copiii noştri trebuie să repete acelaşi proces.

Toată lumea se naşte în egoul său, deoarece natura unei persoane este rea din naştere, iar noi trebuie să îl depăşim continu şi să ne apropiem unul de altul. Dar acest proces nu este infinit, iar noi suntem deja în ultima generaţie care trebuie să termine corecţia.

În trecut, acest proces a continuat de la o generaţie la următoarea, iar acum au rămas numai câteva generaţii să îl completeze, pentru că legăm toate generaţiile împreună într-una singură, generaţia lui Mesia. Aceasta se numeşte ultima generaţie deoarece este suma tuturor acţiunilor care ne aduc mai aproape unul de altul şi apoi ajungem la starea cea mai bună.

Comentariu: Din păcate, nu vedem că societatea din ziua de azi se apropie de starea corectată. În fiecare zi auzim de noi incidente violente la ştiri. Aş caracteriza starea noastră ca fiind mai degrabă catastrofală şi necorectată.

Răspuns: Este adevărat şi totuşi eu sunt foarte optimist. Vedem aceaşi secvenţă de evenimente în exilul din Egipt. La fel, a început într-un mod foarte plăcut, în cei şapte ani de saţietate, când evreii au trăit o viaţă minunată în Egipt şi au ţinut cele mai înalte şi bune posturi. Moise a devenit fiul adoptat al Faraonului şi a fost crescut în palat, în poala Faraonului, ca un prinţ al Egiptului. Se părea că nimeni nu putea să îşi dorească o viaţă mai bună. Dar apoi au apărut brusc cei şapte ani de foame. Copiii lui Israel suspinau sub munca grea. Un nou rege a apărut în Egipt şi au început să simtă cum întunericul creşte, până au apărut cele zece plăgi ale Egiptului. Aceste plăgi curg asupra noastră, de la Faraon, adică de la ego, şi ele ne ajută de fapt să scăpăm şi ne forţează să ne schimbăm atitudinea în viaţă: să ne unim.

Astăzi, simţim că perioada întunericului din Egipt începe din nou, dar este generală, globală. Acest întuneric este menit să ne aducă mai aproape de mântuire, dar mai întâi va fi foarte întunecat. Putem înţelege că întunericul este semnul unei stări noi, minunate şi luminoase; indică faptul că vrem să ne apropiem unul de altul, dar nu putem. Ca rezultat, nu trebuie să primim lovituri puternice, pentru că simţim deja că ne lipseşte forţa iubirii şi a dăruirii.

Dar dacă nu ne respectăm unul pe altul, loviturile Egiptului vor apărea cu siguranţă. Asta înseamnă că totul depinde acum de noi. Dacă înţelegem asta, ca un copil care înţelege atenţionările părinţilor şi îşi îmbunătăţeşte comportamentul, atunci nu este nevoie de lovituri.

Dar dacă copilul nu ascultă, trebuie să fie pedepsit şi eventul va face ce i se cere. Totul depinde de cât de bine ascultăm ce ne spune înţelepciunea Cabala. Să sperăm că vom asculta avertisementele ei.

Din programul de radio Israel 103FM din 15.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, 02:23: ”S-a întâmplat, în această perioadă lungă de timp, că regele Egiptului a murit.” Ar trebui să înțelegem că trebuie să privim în interior, nu în exterior, în afara noastră. Este Faraon al meu și Egiptul meu și totul se află în interiorul meu. Este Faraon al meu și Egiptul meu și totul se găsește în interiorul meu. Totuși, vreau să construiesc un nou eu în interiorul meu și pentru asta, trebuie să muncesc dur și să ucid anumite dorințe în interiorul meu și să le fac să intre în coliziune unele cu altele.

Imaginați-vă starea Moise, o mică scânteie de dăruire care a crescut în imensul ego numit palatul lui Faraon. Vine timpul când regele Egiptului moare și sunt în starea în care ego-ul meu moare în final. Înțeleg că nu există nici un folos și vreau să fiu liber de asta dar, în același timp, nu pot. Văd că acest ego este mort. Vreau să scap de asta dar nu știu cum să mă eliberez de el.

”Că regele a murit” înseamnă că ego-ul a încetat să existe, la fel cum oamenii mor în această lume. Încetează să existe în ochii mei, în estimarea mea, și el își pierde controlul asupra mea. Nu mai vreau să fiu sclavul său! El mă domină mereu dar este deja împotriva voinței mele. În ceea ce mă privește, el moare așa cum mari lideri o fac și nu mai țin cont de el.

Nu pot să fiu încă liber de controlul său, dar nu mai consider că este mare și nu mai accept să-l respect și să-i fac capriciile. Nu mai sunt sclavul lui fidel.

Priviți lumea și cum încearcă oamenii și fac totul pentru ego-ul lor. Dacă ar ști că este un străin pentru ei. Dacă ar înțelege și ar vedea că ei muncesc pentru un mincinos care ia de obicei tot ceea ce ei câștigă seara prin munca lor grea. O persoană încearcă și face eforturi, dar 99% din fructul muncii sale îi este furat de Faraon care nu îi lasă decât firimituri mizere astfel încât să nu moară și să continue să muncească zi după zi.

Totul este aranjat și organizat în jurul unei persoane. Televiziune, publicitate, presă și alegeri funcționează pentru ca să o facă un sclav care nu are nici un mijloc să scape. Dar, puțin câte puțin, o persoană începe să înțeleagă că este un sclav și asta este ceea ce se întâmplă națiunii israeliene. O persoană își dă seama că trebuie să se elibereze și să scape din acest cerc vicios, dar ea nu știe cum.

Asta este asemănător situației noastre actuale; realizăm că, dacă vom lăsa lucrurile așa cum sunt, ne vom îngropa în ego-ul nostru, dar nu știm cum să scăpăm. Avem nevoie de forța lui Moise!

Din kab.tv, ”Capitolele Torei cu Shmuel Vilozny”, 15.12.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Calea celor zece plăgi ale Egiptului este de fapt, calea suferinței. Este posibil să le ocolim, să le evităm sau este imposibil să le evităm chiar dacă mă concentrez pe  iubire și dăruire față de grupul meu de zece, oamenii care-mi sunt aproape și profesor?

Răspuns: Asta depinde de persoana care urmează drumul spiritual. Dacă ea se identifică cu forțele Egiptului și Faraon, suferă cu siguranță. Totuși, dacă ea se identifică muncii deasupra rațiunii și se ridică deasupra, ego-ul său suferă, dar ea nu se identifică cu ego-ul său și, prin urmare, ea nu suferă.

Timpul dezvoltării spirituale este numit plăgile Egiptului, adică plăgile pe care ego-ul le simte, care ajută o persoană să se ridice deasupra. Totuși, dacă ea este în ego-ul său, o forțează să se ridice. Depinde cu ce comparați situația voastră.

Întrebare: Plăgile Egiptului reflectă o anumită stare pe care o traversăm?

Răspuns: Trebuie să prelucrăm și să practicăm în totalitate și împreună, tot ceea ce este scris în Tora! Vedeți că nu ne putem lipsi nici măcar de un singur pas. Pot exista niveluri prin care am trecut fără să realizăm, apoi, zece ani mai târziu, așa cum se întâmplă de multe ori în viață, începem să realizăm prin ce am trecut și ce erau aceste acțiuni și circumstanțe.

Întrebare: Asta înseamnă că nu avem nici o șansă de a sări una din plăgi?

Răspuns: Pentru ce? Cum vă puteți detașa de ego-ul vostru dacă nu treceți prin toate cele zece plăgi? Nu veți avea un vas întreg, un vas de zece Sfirot.

Congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 3, 20.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Faraon crește tot timpul. Dacă muncesc pentru conexiune și cresc partea Creatorului, atunci Faraon trebuie să crească, pentru ca să pot menține echilibrul și să construiesc linia din mijloc.

Echilibrul înseamnă că linia dreaptă este mai puternică decât linia stângă, cu alte cuvinte, le aranjez astfel ca linia dreaptă va domina linia stângă, și este ceea ce numim linia din mijloc.

Echilibru este atunci când acopăr și echilibrez tot ceea ce este în înclinația mea rea, cu ceea ce realizez cu înclinația bună. Acopăr și echilibrez întreaga linie stângă egoistă cu intenția de a dărui și atunci asta devine linia mediană.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 27.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre o persoană care este controlată de Faraon și o persoană care este controlată de Creator?

Răspuns: Este aceeași dominație, aceeași putere. Faraon se dezvăluie foarte lent ca o mare forță până ce el este pe deplin revelat în puterea întreagă a celor 49 de porți de impuritate.

De asemenea, Creatorul se dezvăluie lent și progresiv în cele 49 de porți de sfințenie și apoi, de asemenea, la a 50-a poartă a sfințeniei după care, vom trece de la primire la dăruire. Este aceeași forță care acționează în sens opus.

Eu trebuie să simt întunericul și în raport cu el, lumina, întunericul și lumina din nou, mai sus de acesta. Este singurul mod pentru a descoperi anii mei de sclavie în Egipt, starea mea în Egipt. Fundalul meu este negru peste care scriu cu lumina albă. Și apoi, fundalul va fi alb, peste care voi scrie cu cerneală neagră.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o persoană descoperă că este dominată complet de dorința de primire și că este, pur și simplu, o marionetă fără liber arbitru, ce trebuie să facă cu asta?

Răspuns: Descoperiți că aveți picioarele și mâinile legate și că nu aveți liber arbitru în nimic. Nici măcar nu puteți privi în jur.

Nu aveți libertate de mișcare: nici în gândire, nici în dorință. Toate celulele voastre, toate sistemele voastre, mintea și inima sunt sub controlul unei forțe străine. Un singur gând în care înțelegeți servitutea voastră vine, în special, pentru ca să puteți fugi spre libertate, dacă o doriți.

Pentru asta, trebuie să acceptați acest control în mod voluntar. Este diferența dintre Faraon și Creator. Creatorul vă organizează instruirea astfel încât să vedeți că toate dorințele care vă sunt trimise sunt rele până sunteți de acord cu ele. Dar, în momentul în care sunteți de acord cu ele, devin bune. În acest mod ieșiți de la servitute spre libertate.

Totul depinde de modul în care acceptați guvernarea superioară: precum controlul Faraonului sau al Creatorului.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simte o persoană loviturile Faraonului?

Răspuns: Faraonul are toate mijloacele posibile pentru a ne lovi. Toată înclinația rea care a fost revelată în momentul păcatului din arborele cunoașterii este Faraon.

Dacă Lumina nu intra în dorința de primire în timpul spargerii, nu ar fi existat o înclinație rea, ci doar o dorință ca cele din întreaga natură mineral, vegetal și animat. Înclinația rea s-a revelat după spargere, atunci când Lumina atinge dorința și, prin urmare, întreaga forță spirituală a intrat în dorința de primire.

Înainte, dorința era pur și simplu la nivelul animat și acum sare brusc la nivelul uman, care este asemănător Luminii. Faraon este opus Creatorului în dorința de primire în scopul de a primi. Faraon a fost construit prin Lumina care a intrat în dorință, în timpul spargerii.

Acum ne vom trezi, Faraon taie strat după strat cele 125 de niveluri și, de fiecare dată, ne arată formele care sunt opuse Creatorului. Astfel, avem nevoie de Creator, Lumina care Reformează.

Faraon prezintă o formă care este opusă Creatorului. Pentru a-l transforma din anti-Creator în pentru Creator trebuie să cerem ajutor, și asta este munca noastră. De aceea, experiența exilului și munca pentru Faraon este atât de importantă pentru noi.

Primul lucru pe care Iacob l-a făcut atunci când a coborât în Egipt, a fost să-l binecuvânteze pe Faraon. Avem nevoie de Faraon pentru că fără el, nu vom fi în măsură să descoperim formele noastre sparte.

Întrebare: Deci, de ce avem nevoie să tânjim după Creator și nu după Faraon?

Răspuns: În măsura în care vom tânji după Creator, adică prin grup, grație susținerii mutuale și garanției mutuale, vom pregăti terenul pentru corectarea noastră și, în măsura în care Faraon ne prezintă, de fiecare dată, o parte necorectată pentru ca noi să putem să o corectăm.

Nu avem nevoie să tindem spre Faraon. Din momentul în care organizăm întreaga susținere: grupul, ghidul și Creatorul, forma coruptă a Faraonului este imediat revelată.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 16.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→