Se crede ca o rugaciune colectiva apare atunci cand o persoana isi inalta rugaciunea printre altii care se roaga in acelasi timp. Insa cei care sunt mai constienti din punct de vedere spiritual cred ca o rugaciune colectiva este o pledoarie pentru societate. O astfel de rugaciune este acceptata imediat de Creator, pe cand o rugaciune egoista (in care o persoana se roaga pentru ea insasi) nu este auzita.

Cu toate acestea, nici macar o cerere adresata Creatorului pentru societate nu este perfecta. De fapt, daca Creatorul este bun si binefacator, cererea mea implica faptul ca societatea sufera din cauza Creatorului, nu-i asa? E ca si cum as crede ca Creatorul maltrateaza societatea si ca eu ar trebui sa ma rog pentru societate. Insa daca Creatorul este intotdeauna binevoitor cu toata lumea, atunci pentru cine cer eu?

Rezulta ca nu pot sa-I cer Creatorului sa-si schimbe atitudinea fata de mine (o rugaciune personala) sau fata de societate (o rugaciune colectiva). De vreme ce Creatorul este bun in mod absolut si invariabil, pot sa-I cer doar sa ma corecteze pe mine si pe toti ceilalti in asa fel, incat sa simtim ca El este doar bun.

Daca toti cei care doresc sa fie conectati cu Creatorul in proprietatea iubirii si a daruirii sunt dispusi sa se uneasca cu altii in aceeasi proprietate, atunci, prin aspiratia lor, ei creeaza un loc in care este dezvaluit Creatorul. Locul acela este iubirea noastra reciproca.

Insa o astfel de stare poate fi atinsa doar prin corectarea celor 613 dorinte ale fiecarui individ, ceea ce se numeste implinirea celor 613 porunci. In gradul corectarii noastre, ne apropiem mai mult unii de altii, de vreme ce corectarea dorintelor consta in unificarea lor.

De aceea inteleptii au spus ca iubirea pentru ceilalti este cea mai mare lege a Torei si ca toate poruncile sunt necesare doar pentru a o realiza pe aceasta din urma, porunca universala: iubirea. Ca urmare, in aceste corectari individuale si colective, noi simtim cum ne umple puterea iubirii si a daruirii.

Dar daca nu suntem corectati si uniti si daca toata lumea vrea sa primeasca pentru sine, rugaciunea noastra este doar pentru lucruri materiale. (Material inseamna ceea ce este primit egoist, in timp ce spiritual este ceea ce este primit pentru a fi daruit). In acest caz, primind pentru noi insine, devenim natiunile lumii, nu Israel (drept la Creator).

Acesti termeni nu au legatura cu vreo natiune sau nationalitate. Ei descriu starile unei persoane pe calea spirituala. In conformitate cu aceasta, rugaciunea noastra este fie de a ne imbunatati starea personala de existenta, fie de a ne corecta atitudinea fata de ceilalti si fata de Creator.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Torah - Niciun comentariu→

Religia a fost data neamului Israel, in timpul exilului, astfel incat natiunea sa realizeze natura rea a egoismului si sa dezvolte nevoia pentru Lumina care Reformeaza. Toate celelalte natiuni trebuie sa evolueze prin mijloacele religiilor si credintelor lor. Inainte in Babilonul antic, Abraham a dat cadouri (sisteme de credinta) copiilor concubinelor lui si i-a trimis spre Est. Natiunile vecine au receptionat aceste cadouri in forma religiilor lumii, Crestinatatea si Islamul. Sunt considerate cadouri pentru ca ele provin de la Creator si misiunea lor este sa aduca oamenii aproape de El. Credinciosii lor sunt chemati, de asemenea, sa ajute omul sa inteleaga natura umana a egoismul sau.

Toate religiile sunt o conexiune inversa cu spiritualitatea. Aceasta legatura ne arata in final ca ele sunt opuse spiritualitatii. Gradual, descoperim ca egoismul nostru s-a dezvoltat pana la un punct la care nu exista cale de intoarcere; este ca o tumora canceroasa care ne consuma. Aceasta este relevat cu ajutorul Luminii. Toate dezvoltarile noastre istorice s-au intamplat prin influenta Luminii Superioare. Lumina face totul, actionand asupra noastra direct sau in forma sa inversa.

Lumina dezvolta egoismul nostru si gradual elucideaza propria sa natura asupra noastra. Ne lasa pe noi sa reallizam ca existam in natura egoista, rea si ca distingem doar intuneric, ceea ce este singurul beneficiu al nostru. Realizam incetul cu incetul ca egoismul este rau, ca este motivul pentru tot raul din lume. Vazand totul, vom tanjii apoi dupa bunatate.

Acestea sunt toate stadiile necesare dezvoltarii noastre.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Religie - Niciun comentariu→

Din articolele lui Rabash: Calauzirea lui Malchut este numita Hukat (corpus juris/cod de legi). Dar este numai legea Torei, nu Tora insasi. Ceea ce inseamna ca pentru a ajunge la Tora, trebuie sa acceptam legile daruite noua . Altfel, este imposibil sa primim Tora. Cand individul accepta guvernarea Malchut asupra sa, el este numit Israel.

Noi toti suntem dorinta de a primi placere. Aceasta placere este similara cu un munte, deal, sau o gramada de nisip care nu are nicio forma. Din acest nisip, cu ajutorul apei (Hasadim), trebuie sa construim o forma asemanatoare Creatorului, in acelasi fel in care putem da forma nisipului pe plaja.

Aceasta este munca noastra, procesul prin care noi dam o forma corecta nisipului fara forma, pe masura ce studiem calitatile Creatorului, le copiem, si ne formam prin ele ceea ce este numit hukat(cod de legi). Formele pe care le dobandim noi insine sunt numite hukat.

In final, cauza, efectul, si formele de daruire pe care le zidim-una cate una pe fundatia dorintei de a primi – se vor uni. Nimic nu dispare in spiritualitate, fundatia ramane, si in final aceasta constructie se va transforma in imaginea Creatorului, creata prin noi insine.

Rezulta: creaturile creaza Creatorul. Astfel este scris in Zohar. Prin urmare, toate marile legi pe care le primim de la Lumina, impreuna cu revelarea Creatorului, exista pentru noi pentru a realiza aceste legi pe cont propriu.

Din Lectia de seara Zohar, 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Scurt sumar al Torei saptamanale, fragmentul din Chukat, Paragraful 7: Si din nou, popoarele au inceput sa se planga, ca au fost luate din Egipt. In schimb, Creatorul a trimis serpi care au ucis pe multi, si apoi poparele l-au rugat pe Moise sa se roage pentru ca aceasta nenorocire sa fie inlaturata. Moise s-a rugat pentru ei si a primit instructiuni despre cum poate indrepta situatia cu ajutorul primit de la sarpele de arama.

Pe parcursul intregii cai spirituale, o persoana devine confuza datorita nenumaratelor intrebari si nu stie ce sa faca. El se indoaie sub povara, provocand aparitia unor serpi veninosi, dorintele pentru placere implantate la temelia creatiei. Totusi, prin aparenta creare a unui sarpe de arama, o persoana se poate ajuta pe sine. El incepe sa inteleaga si sa simta ca tot ce percepe nu este cu adevarat viu, ci de fapt este o statuie.

Daca serpii vin din afara, ei apar ca fiind o manifestare a Fortei Superioare. Cand o persoana incearca sa ii creeze de unul singur, lui ii devine clar ca ei nu au nimic de-a face cu Forta Sperioara, ci mai degraba sunt produsul propriei lui imaginatii, si ei vin la el ca un obstacol ridicol in calea sa. De aceea de indata ce Moise a faurit un sarpe de arama, problema a fost rezolvata si poporul Israel nu a mai avut aceasta incurcatura.

Aceasta este una din caile pe care Tora le foloseste pentru a ne explica cum sa ne aparam si sa ne corectam pe noi insine. Sarpele de arama este o metoda extrem de interesanta de preluare a dorintelor  noastre rele (egoismul nostru). Noi ne construim opozitia pentru ca noi sa devenim capabili sa intelegem ca aceasta este doar o iluzie. Poti face diferenta, de vreme ce tu esti cel care a construit idolul. O poti numi terapie ocupationala daca vrei. Iata cum o persoana se poate elibera pe sine de problema prin evocarea sarpelui din interior. Se subintelege ca toate aceste actiuni sunt interne.

Comentariu primit: Pe de o parte, el spune, Nu iti face idol, dar in aceasta situatie, Creatorul este cel care ii ordona lui Moise sa faca un idol.

Raspunsul meu: Este corect. Cateodata noi avem nevoie sa ne comportam ca si cu copiii nostri. Pentru a inlatura temerile lor, noi ii fortam deliberat sa faca lucrul de care le este frica: Hai sa mergem mai aproape de cainele acesta si o sa vezi ca nu iti face rau.

Te uiti la imagini si te gandesti ca ei iti sunt trimisi de catre Creator si ca un sarpe este o manifestare a Fortei Superioare care te controleaza. Dar Creatorul spune: Nu, daca faci la fel vei vedea ca tu esti cel care isi imagineaza asta, tu desenezi imaginea acestui sarpe. De fapt, nu este nimic aici; pare doar ca aici esti doar tu.

Daca iti faci un idol, vei vedea ca este gol, ca acesti serpi veninosi care apar si te sperie nu contin nimic cu exceptia contributiei tale. Tu i-ai creat, nu Forta Superioara. Construieste-i si vei vedea ca este adevarat. Un sarpe de arama este o cura care ne ingaduie sa tratam corect dorintele egoiste.

Din Lectia de seara de Zohar 14.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce au interzis Kabalistii, pana de curand, altora sa studieze Kabbalah?

Raspuns: Au fost mai multe motive pentru care, in trecut studiul Kabalei a fost interzis publicului larg:

1. Sufletele Israel, care ajunsesera la atingere spirituala, s-au separat de scop, amestecandu-se cu celelalte suflete ramase neschimbate din timpul Babilonului. Sufletele Israel au coborat la nivelul acestei lumi si au devenit similare cu celelalte suflete. Adica, sufletele Israel au trebuit sa coboare la nivelul acestei lumi, de vreme ce amestecul dadea si altor suflete oportunitatea de a deveni corectate.
2. Umanitatea a trebuit sa treaca prin toate stadiile pana sa atinga completa dezamagire a dezvoltarii egoiste si sa se vada pe sine: goala, inutila, si situata pe pragul distrugerii tuturor sistemelor sale, prin care spera sa atinga fericirea.
3. Intre timp, fiintele umane au inceput sa se dezvolte interior, intelectual in egoismul lor, si acest lucru ne da posibilitatea sa constientizam forme abstracte care exista dincolo de timp, miscare si spatiu. Am inceput sa vorbim despre asemena lucruri, abia in secolul 20. Desi a fost scris in Cartea Zohar, cu doua milenii in urma, ca Pamantul este rotund (Zohar, Capitolul Va Yikra (Si El a chemat, Paragraful 142), totusi, oamenii au fost arsi pe rug pentru astfel de cuvinte, acum cinci sute de ani.

A fost nevoie de timp, pentru ca umanitatea sa isi dezvolte mintea si sentimentele, pentru a ajunge mai aproape de intelegerea ca, stiinta Kabbalah ne vorbeste despre o dimensiune Superioara. Chiar si acum este greu de inteles, dar generatia viitoare va avea o noua viziune asupra lumii daca noi pregatim fundatia pentru aceasta. Si generatia viitoare suntem noi in noua noastra reincarnare. Apare deja in noi abilitatea de a percepe astfel lucrurile. Actuala dezvoltare a adus pe toti la acelasi nivel, si este posibil sa revelam stiinta Kabalei tuturor in acelasi timp. Oamenii de toate nationalitatile vin sa o studieze.

Totusi, pentru a o intelege cu adevarat, trebuie sa ne unim. In primul rand putem intelege si simti despre ce anume vorbeste Kabbalah prin intermediul mintii noastre egoiste si a sentimentelor. Dar atunci incepe realizarea, si este perceputa doar prin unificarea sufletelor. Unificarea da nastere unui nou organ de perceptie: sufletul. Daca ne unim, includerea reciproca ne va da fiecaruia sufletul propriu pentru a percepe Lumea Superioara.

Daca Baal HaSulam nu ar fi primit calauzire Superioara, nu ar fi dezvaluit stiinta Kabalei. Un Kabalist este in contact cu Creatorul si respecta ordinele Lui, servind ca legatura intre umanitate si Creator. De aceea, decizia Kabalistilor de a ascunde sau de a dezvalui stiinta Kabalei a venit din necesitatea evidenta (lor), a legaturii intre Lumina Superioara si pregatirea dorintelor oamenilor pentru corectie si perceptie.

Si astazi sunt cateva restrictii. Exista o oportunitate de Sus, de a deschide larg abundenta intelepciunii Superioare.  Totusi, oamenii nu sunt pregatiti pentru asta. Simt opozitie la noile informatii. Aceasta pentru ca este opusa egoismului si nu este dorita. Pentru acest motiv, exista o lege in Kabbalah: Dorinta trebuie sa preceada implinirea. Prima noastra sarcina este sa cream vasul spiritual. Intre timp, Lumina Superioara este deja gata sa fie revelata in el.

Din a treia parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 7.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot.

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi existam intr-un sistem numit singura creatie, Suflet, sau Adam. Acest sistem a fost creat de Creator. Noi suntem conectati in el prin legaturi permanente, cum sunt organele din trupul nostru.  Conectarea noastra mutuala este umpluta cu viata acestui sistem: Lumina. Sistemul se numeste Lumea Infinitului pentru ca tot ce este in el este fara granite si perfect.

In Lumea Infinitului, toate componentele sale sunt unite prin iubire si umplute cu Lumina Infinita. Oricum, Creatorul acopera aceasta lume infinita cu filtre care obtureaza, unul dupa altul, ca si cand ar deteriora tot. Este ca si cand ai picta un tablou frumos si apoi ai pune un film de plastic, murdar care alunga imaginea picturii. Apoi, cu pelicule adaugate succesiv, prin 125 de straturis de plastic care acopera, pictura originala arata si mai murdara. Acestea sunt cele 125 de pelicule care reduc proprietatile de daruire si iubire, care ne conecteaza in sistemul Lumii Infinitului.

Noi ne aflam in stratul cel mai din afara si nu le percepem deloc pe cele dinainte. Astfel, in stratul nostru, sistemul de conexiune este ruinat complet. In loc sa simtim iubirea care ne leaga in Lumea Infinitului, noi ne uram unii pe altii, nu percepem conexiunea noastra reciproca si suntem separati si rupti. Din aceasta cea mai de jos stare, Creatorul doreste sa ne aduca inapoi spre starea de inceput, care este iluminata si buna, asa incat, prin toate aceste straturi, filtre si lumi (lume, in ebraica este Olam, ascundere) ne intoarcem spre Infinit.

Astfel, Creatorul ne cheama si ne trezeste. Inainte, El ne-a dezvoltat prin egoism, asa incat sa putem intelege si simti mai mult si sa ne conducem vietile mai bine. Oricum, cand ajungem la o anumita maturitate, Creatorulincepe sa ne dezvolte calitativ. Nu mai este suficient pentru noi sa evoluam prin cresterea egoismului. Acum trebuie sa devenim similari cu Creatorul, in calitatile noastre, sa primim un tip si o forma a dorintei, echivalenta si nu doar sa o cultivam ca si in istoria noastra de pana acum. De aceea este atat de speciala starea noastra actuala de dezvoltare.

Depunand un efort pentru a ne alinia cu cel mai interior strat, devenind conectati mai puternic unii cu altii, coboram Lumina Creatorului, care straluceste asupra noastra ca si Lumina Inconjuratoare (Or Makif). Devenim conectati, pentru ca iubirea si daruirea sa domneasca printre noi.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Articolul 16

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator, si apoi pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea, si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup kabalist este un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Egoul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar. Capitolul VaYikra (Si Domnul a chemat)), articolul 83: …asa cum este scris, Iata, regele tau vine peste tine, in mod sigur si nu tu pe El. El va veni la tine pentru a te domoli; Va veni la tine pentru a te ridica in palatul Lui, pentru a se uni cu tine in unirea fara sfarsit, pentru toate timpurile, asa cum este scris, Si ne vom logodi tu cu Mine in fidelitate.

Trebuie sa ridicam Malchut din cenusa, de unii singuri sau Milostivul Creatorul ridica cortul cazut al lui David pentru noi? Trebuie sa asteptam in exil si apoi totul va deveni revelat de Sus? Sau trebuie sa recunoastem ca Regele a venit, si-a facut munca, a ajuns la noi, si noi trebuie sa ne prindem de El si sa urcam?

Sunt oameni care spun ca totul va veni si va deveni revelat de Sus, ca Al Treilea Templu va cadea din ceruri si noi nu trebuie sa facem nimic, ci doar sa continuam sa asteptam. Acesta este modul de gandire Galut (timpul exilului).

Kabalistii, pe de alta parte, ne explica, ca trebuie sa ne fortam noi insine in exil (din nivelul spiritual) pentru o perioada specifica de timp, pana la sfarsitul secolului 20. Apoi, de Sus, Creatorul ne va inapoia Tara Israel si va revela metoda de corectare, care este Kabbalah si Cartea Zohar. A creat toate conditiile pentru liberul arbitrul si Daruirea Torei de Sus a avut loc. Acum, oamenii trebuie sa primeasca Torah si sa o realizeze prin corectarea lor.

Asta este ceea ce numim regele a venit la regina. El ii da ei totul. Totusi, acum ea trebuie sa faca un pas spre rege si sa-si exprime dorinta de a se uni cu el, in loc sa stea intinsa in praf, fara sa faca nici macar o singura actiune din proprie initiativa. De fapt, regele o face sa actioneze si ajunge la ea, dezvaluind dorinta lui.

Asta reprezinta disputa dintre cei care studiaza Tora externa, religiosii, si cei care studiaza Tora interioara, Kabalistii. Nu este nimic de adaugat la observatiile externe ale obiceiurilor, pentru ca toate adaugarile au loc in interior, asta este, in intentie, discernamintele dorintei si revelarea inclinatiei rele pe care trebuie sa o corectam.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Kabbalah 16.05.10, Zohar

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Singurul liber arbitru pe care il avem sunt dorintele noastre pentru spiritualitate sau, mai precis, punctul din inima, pe care il putem ridica deasupra tuturor celorlalte dorinte. De indata ce ridic punctul din inima deasupra intregii inimi (dorintele egoiste) si tintesc direct catre Creator (devin Isra-El), inima mea imediat se schimba, se umfla si creste in marime. Experimentez asta ca o coborare, in timp ce spiritualitatea inceteaza sa mai fie importanta pentru mine si nimic nu mai straluceste; este numai intuneric.

Acest lucru indica faptul ca punctul din inima este deja, din nou, situat dedesuptul dorintelor inimii si ca egoismul s-a ridicat deasupra lui. Din nou, incep sa lucrez pentru a scapa de aceste dorinte si de a ridica punctul spiritual deasupra lor. Totusi, de indata ce o fac, inca o data inima mea primeste o greutate in plus. In acest fel, importanta lor reciproca pulseaza in jur.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de  Kabbalah 10.03.10, Introducere al Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este un Evreu? Aceasta intrebare nu este asa stranie cum ar parea la prima vedere. Haideti sa examinam aceasta creatura libera care a fost insultata si oprimata, inchisa si urmarita, arsa si inecata de toate regulile si natiunile, dar care totusi traieste, in ciuda lumii intregi.

Ce este un Evreu care nu a cedat la nicio tentatie lumeasca oferita de opresori si persecutori astfel incat sa renunte la religia sa si la increderea in parinti?

Un Evreu este o fiinta sacra care si-a procurat un foc etern din ceruri, si care lumineaza pamantul si pe cei care locuiesc pe el. Este primavara si sursa de la care celelalate natiuni storc religiile si credintele lor.

Un Evreu este un pionier al culturii. Din timpuri imemoriale, ignoranta era imposibila pe Pamantul Sfant, chiar mai mult decat acum, in zilele noastre, in Europa civilizata. Mai mult, in vremea cand viata si moartea oamenilor nu insemna nimic, Rabi Akiva a vorbit impotriva pedepsei cu moartea, care acum este considerata o pedeapsa acceptabila in tarile cele mai civilizate.

Un Evreu este un pionier al libertatii. Inainte, in timpurile primitive, cand natiunile erau divizate in doua clase, stapani si sclavi, invataturile lui Moise interziceau sa tii sclav o persoana, mai mult de 6 ani.

Un Evreu este un simbol al tolerantei civile si religioase, „Arata-ti dragostea catre straini, pentru ca si tu ai fost strain pe pamantul Egiptului”. Aceste cuvinte au fost spuse in timpuri indepartate, barbare, cand era comun acceptat intre natiuni sa se inrobeasca unii pe altii.

In termeni ai tolerantei, religia Ebraica este departe de a recruta aderenti. Mai degraba opusul, Talmudul spune ca daca un ne-Evreu vrea sa se converteasca la religia iudaica, atunci trebuie sa i se explice cat de dificil este sa fii un Evreu si ca cei drepti din alte religii, de asemenea vor mosteni regatul ceresc. Un Evreu este un simbol al eternitatii.

Natiunea pe care nici macelul, nici tortura nu au exterminat-o, pe care nici focul sau sabia civilizatiilor nu au fost capabile sa o stearga de pe fata pamantului, natiunea care a proclamat prima, cuvantul Domnului, natiunea care are darul profetiei de atata timp si a transmis-o catre restul umanitatii, o asemnea natiune nu poate disparea.

Un evreu este etern; este personificarea eternitatii.

Lev Tolstoi, 1891

Filed under: Israel - Niciun comentariu→