Până acum, umanintatea nu şi-a scris singură istoria ci s-a încadrat în ea. Totuşi, azi, în noul nostru stadiu de dezvoltare, noi vom fi aceia care vom completa istoria noastră. Această oportunitatene este dată pentru prima dată după mii de ani de pruncie.

De-a lungul întregului curs al istoriei, omul s-a dezvoltat sub conducerea egosmului, creşterea constantă care ne-a obligat automat să căutăm căile şi mijloacele pentru a ne satisface dorinţele. În acest fel, natura ne-a direcţionat mişcarea privându-ne, de fapt, de libertatea de a alege. Omul nu s-a schimbat în mod conştient; dinpotrivă, natura l-a schimbat conform programului ei.

Din punctul nostru de vedere, a apărut ca şi cum ne-am schimbat mediul conform cerinţei noastre de câte ori a fost nevoie, dar acum a venit timpul ca omul să se schimbe şi să corespundă cu natura.

În general, ce este natura pe care am încercat degeaba să o cucerim de atâta timp?

Când o mamă părăseşte creşa lăsându-şi copilul să se joace cu jucăriile sale, se simte copilul liber? Da. El cu adevărat se bucură de timpul său singur şi nu înţelege că ea îl priveşte cu ochii ei atenţi şi iubitori. El simte că este liber.

Astfel “natura,” sitemul de guvernare în care existăm, este ascuns si el faţă de noi. Ne dă senzaţia de libertate, deşi în realitate libertatea pur şi simplu ne există. Această iluzie a fost plănuită intenţionat de evoluţie în aşa fel încât să ne dezvoltăm liberi în egoismul nostru, folosindu-ne şi urmându-ne dorinţele noastre atâta cât ne-ar permite natura, calităţile şi posibilităţile noastre.

Şi noi am crezut că asta a fost bine, că putem şi că trebuie să ne dezvoltăm în acest fel. Relaţiile sociale şi tehnologiile s-au schimbat; noi am schimbat constant lucrurile, ne-am grăbit spre ceva, urmându-ne comenzile esenţei noastre, a dorinţei noastre egoiste crescânde. În acelaşi timp, am vrut o putere şi mai mare asupra naturii. Omul nu s-a gândit la ceea ce face, pur şi simplu a acţionat la dorinţa sa.

Când natura ne-a dat anumite dorinţe, putem lucra numai în interiorul graniţelor lor. Nu putem merge dincolo de ele. Hrană, sex, familie, cunoaştere, faimă, bani şi putere, fiecare persoană are propia combinaţie a acestor dorinţe şi le realizează în consecinţă. Natura ne mişcă treptat din interior, “din spate.” Impulsurile care se trezesc în noi în combinaţie cu mediul înconjurător determină totul.

În esenţă, eu reprezint un mecanism administrativ. Dorinţele se trezesc în interiorul meu, anumite circumstanţe se întâmplă, dar sunt limitat de morala mea, de abilităţile mele fizice şi mentale, precum si de normele mediului, şi de legile globale ale naturii. Într-un final, de abia încerc să îmi realizez dorinţele cât de mult posibil în condiţiile care nu au fost arajnate de mine. Aşadar, reiese că nu sunt mai mult decât un mecanism administrativ. Dorinţele şi condiţiile sunt predeterminate, şi toate acestea mă împing spre propria reaalizare.

Aceasta este calea noastră: greşelile omului, acţiunile lui bune sau rele, toate acestea au fost necesare şi nedisponibile în stadiile de dezvoltare precedente până în timpul actual. Împotriva voinţei lui, omul primeşte propietăţi înnăscute şi se găseşte într-un anumit mediu fără să aibă de ales.

Şi totuşi, nu a crezut că toate acestea sunt predeterminate. Precum un copil, pur şi simplu se juca şi se simţea liber datorită absenţei mamei lui, în timp ce ea pur şi simplu a ieşit din câmpul său vizual.

Din discuţia despre Noua Carte 7/18/2011

Filed under: Evolutie, Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne confruntăm cu o perioadă foarte neobişnuita în istoria omenirii. Începuta acum şi în continuare, întreaga generaţie va trăi ghidată de încercările de a trece de la perceperea realitatii interioare catre perceperea realităţii existente afara.

Acesta este motivul pentru care simtim un asa de mare gol in noi, în viaţa familiei noastre, în relaţiile noastre cu copiii şi cu ceilalţi, în tot ceea ce facem. Acest lucru nu este observat doar în ţările individuale separate, ci în întreaga lume.

Schimbările ce au loc în ecologie şi in clima planetei au devenit o ameninţare tot mai mare cu fiecare an. Dar toate acestea se întâmplă cu scopul de a ne schimba percepţia realităţii în noi, care ne evocă o senzatie foarte neplacuta, pentru abilitatea de a ieşi din lumea noastra egoista şi să descoperim că am plecat  acum de la perceperea răului la perceperea bunătatii.

Şi dacă am veni la dorinta de a darui, apoi, firesc, am fi fericiti pentru că nu ne-am distruge pe noi insine într-o lume globală în care toţi suntem integral conectati. Dimpotrivă, am reuşi sa avansam mai mult in progresul nostru, deoarece este singurul mod posibil de a trăi şi de a exista, în loc sa ne distrugem unul pe altul.

Dar până când nu vom schimba atitudinea noastră faţă de noi, fata de alti oameni, fata de lume şi fata de realitatea generala, natura nu se va opri sa ne preseze, deoarece am trecut deja linia desemnata. În esenţă, ce spune Cabala despre acest lucru? Ne spune că dacă vrem să continuam să ne dezvoltam, fără suferinţă, noi ar trebui să ajungem în acord cu cea mai inalta stare a naturii,  pentru ca nu avem de ales şi să înţelegem că starea noastra actuala este foarte rea.

Această perspectivă ne oferă o oportunitate de a ne dezvolta frumos şi ne răsplăteşte cu o existenţă într-o lume perfectă şi eternă care devine revelata aici, prin schimbări în percepţia noastră. Din acest motiv, in tot ce se întâmplă cu noi trebuie să vedem un mare ajutor de sus, de la toate elementele comune ale naturii, care ne ajută şi ne îndrumă în acest fel spre avansarea corectă, chiar dacă, uneori, se manifestă prin influenţe neplăcute.

Dar, dacă suntem sensibili la toate aceste mici semne de acest fel, ca un copil ascultator si inteligent care înţelege cum sa găseasca un limbaj comun cu adultii, vom avansa bine. Avem într-adevăr în faţa noastră o aventură minunată, în locul unei vieti grele.

Din Seriile de lecturi introductive 12/28/2010 „Oportunităţi pentru Dezvoltare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tranzitia de la senzatia prezenta, interna la cea externa este provocarea cea mai mare pe calea evolutiei. In lumea fizica, egoismul este cel care ne face sa crestem furnizandu-ne motivatia naturala de a cauta. In lumea superioara, simtim ce minunat este sa pasim intr-o noua dimensiune. Incepem sa o vedem si sa o experimentam, si sa simtim fortele care interactioneaza cu toate partile ei. Dezvaluim tesatura fortelor care ne conecteaza, care rezulta natural din dorinta noastra pentru atingerea spirituala..

Trebuie sa iesim din perceptia prezenta la una mai inalta, si care consta in ambele dimensiuni simultan. Este o tranzitie psihologica dificila pentru ca este ca si cand ne-am naste din nou.

La fel cum un nou nascut iese din locul existentei anterioare in lumea externa datorita eforturilor sale la fel ca si ale mamei sale, la fel trebuie sa trecem prin aceleasi stadii ale maturarii interne si necesitatii de a ne naste. Prin eforturile proprii, « ne intoarcem cu susul in jos », ceea ce inseamna ca ne-am schimbat complet perceptia asupra realitatii. Forta cu care mama impinge, se sincronizeaza cu forta cu care se misca embrionul, iar ca rezultat iesim afara in lumea externa.

Asta este cea mai serioasa stare si un punct crucial in vietile noastre. Pentru prima data in istoria umanitatii, se intampla in masa. In trecut revelarea dimensiunii superioare sau a lumii externe se intampla la nivel de individ. Prima persoana care a facut asta a fost Adam, acum 5771 ani. Dupa el, de-a lungul miilor de ani, multi altii au descoperit aceasta posibilitate, au atins-o si descris-o in cartile lor, care s-au pastrat pana astazi. In acest fel metoda continua sa se dezvolte.

Totusi, astazi, este transformata dintr-o intelepciune individuala intr-o intelepciune de masa. De aceea, este supusa unor modificari serioase. Suntem pionieri in punerea ei in practica, iar procesul va fi mult mai usor pentru restul omenirii. Ne vom naste primii, apoi toti ceilalti ne vor urma pe baza aceluiasi principiu.

Ar trebui sa constientizam cat de competitiva, profunda si unica este aceasta cale.

Din lecti din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastr, Cabalistii au mers in paralel cu gandirea filosofica, pana cand flacara sa s-a stins. Prin toata isoria noastra am fost propulsati de cresterea dorintei noastre de a ne bucura, care impinge fiecare noua generatie sa realizeze fapte deosebite in ceea ce priveste egoul. Actualizand dorinta noastra, folosim logica motivului egoist pentru a obtine, a strange, a dezvolta si asa mai departe.

Dar astazi, dezvoltarea egoista a ajuns la sfarsit; a sosit timpul pentru corectie. Egoul in lumea noastra este obosit, fiind dezvaluit la adevarata sa marime cum era nevoie.

Acum, privind lumea inchisa in aceasta „mantie”, nu putem gasi altceva cu ce sa ne umplem viata. Si cand reinoirea se opreste si nu mai este nimic care sa ne bucure, omul se afla in dificultate.

Aceasta este situatia in prezent in lume. In ce directie ne dezvoltam? Ar trebui sa zburam spre Marte sau cel putin pe Luna? De ce? Sa ne scufundam pe fundul oceanului? Pentru ce? Sa cautam specii noi pentru stiinta? Pentru ce?

In aceste zile nu avem nevoie de nimic altceva. Dorinta egoista a fost manifestata din plin si nici un moft sau aspiratie nu mai apare in noi. Jocul s-a sfarsit. Acesta este semnalul de sfarsit al filosofiei si, in general sfarsitul intregului consum rational care ne spune sa ne folosim scopul pentru a ne implini dorintele. Dorintele dezamagesc si mintea care este consecinta lor directa isi preda pozitia.

In curand vom vedea cum omenirea se va prosti. Vazand asta din punctul de vedere al Cabalei, va fi categoric socant sa vezi ce vorbesc oamenii, ce scriu, ce emisiuni de TV urmaresc. Ajungem la punctul in care oamenii devin asemene copiilor mici, jucandu-se „jocuri” care ar fi fost considerate demente acum 50 sau 100 de ani.

De aceea filosofia este pe moarte. De-a lungul ultimelor decade au fost incercari disperate sa se salveze, fiind lasata pe marginea drumului istoriei. Nu mai este luata in serios de cand cantitatea de provizii de dorinte s-a terminat.

Nu mai cautam nici o implinire mareata. Deci, nu mai avem nevoie de un scop omenesc si astfel majoritatea sunt aproape fericiti limitandu-se singuri la nivelul animal. Ciclul este complet si acum trebuie sa acordam incredere „muncii terminate”.

Deci, in timp ce filozofii erau „in varf” Cabalistii au tacut asteptand ca dezvoltarea egoismului sa fie concludenta. Si acum ca este, ne gasim la punctul de ruptura: avandu-i pe  cei mai vechi in spatele nostru, trebuie sa dezvaluim stadiul urmator.

Lectiei zilnice de Cabala11/24/10, The Zohar, Introduction, “The Night of the Bride”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

De ce trebuie să ne tratăm frumos unul pe celălalt? Trebuie să o facem numai pentru a obţine adeziunea cu Creatorul. De ce vin la grup? Numai de dragul Creatorului.

Dacă am alte motive, atunci sunt la fel ca şi comuniştii din Rusia, care au construit o societate a viitorului pentru propria plăcere. De aceea, ei încă suportă consecinţe şi în ziua de astăzi. Singura soluţie de a se corecta este prin foc cu foc, adică cu un tip corect de comunism – Cabala.

Creatorul trebuie să fie scopul nostru! Altfel, lovituri groaznice ne aşteaptă. Exemplu este Rusia, care a investit eforturi gigantice, mijloace şi bani şi le-a făcut subiectul discuţiilor peste tot: la radio şi la televiziune, în grădinţe, şcoli, cântece, jocuri şi în tot ceea ce a făcut poporul. Toate acestea au îndrumat poporul să facă un singur lucru: Haideţi să ne unim şi să fim prieteni!

Dar uitaţi-vă la ce s-a întâmplat. Omul nu a acceptat nimic din asta şi totul s-a transformat imediat în egoism, chiar dacă părea o educaţie bună, corectă, care învăţa pe toată lumea: Haideţi să trăim în pace, împreună, ca o singură familie.

Dacă Creatorul nu stă în fruntea a totul, fiind sursa Luminii care schimbă persoana, atunci care este folosul cuvintelor goale? Ele nu se potrivesc cu faptele reale!

Ca rezultat, a devenit necesar ca persoana să urmeze calea în mod coercitiv, prin pedeapsă, opresiune şi forţă. Trebuie să tragem concluzii din asta, să realizăm care este educaţia corectă şi cum să o aplicăm până în cele mai mici detalii.

Singura modalitatea de a educa pe cineva este prin exemple. Şi nu arăţi doar exemplul personal, pentru că dacă un copil învaţă să se comporte ca tine, nu va fi o corecţie interioară; el te va imita pur şi simplu. Mâine va vedea un exemplul rău şi, de asemenea, îl va copia şi pe acesta.

Pe de altă parte, dacă se corectează el însuşi şi înţelege atunci este deja protejat până la acel nivel.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, “Trup si suflet”

Filed under: Educatie, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Filed under: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYechi (Si Iacob a trait), paragraful 24: Cel de al treilea exil este cel mai lung in care suntem, cel care corespunde la cei 100 de ani din viata lui Iacob comparati cu 40 (de ani) in exil in Babilon.

Nu trebuie sa vedem aceasta poveste ca o relatare istorica. Nu exista asa ceva ca istoria. Realitatea in care noi credem ca traim transpare in noi sub forma unor tablouri imaginare; se dezvaluie in interiorul dorintei (Kli).

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa corectam programul perceptiei noastre. De indata ce facem asta, vom simti realitatea genuina, prin proprietatile noastre autentice (care sunt similare Creatorului care le-a facut).

De aceea trebuie sa tratam naratiunile din Zohar ca o invitatie de a revela tot ceea ce el descrie, in interior, in senzatii si constienta, in mintea si inimile noastre.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 16.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Inainte de Baal HaSulam au fost doua metode de corectie (sau al studiului Cabalei): prin minte (metoda lui ARI) si prin inima (metoda lui Baal Shem Tov). Baal HaSulam a luat ambele abordari si le-a unit intr-una de mijloc, a treia linie, creand o metoda simpla, efectiva si precisa care este potrivita pentru sufletele moderne. Este singurul mijloc care ne da noua posibilitatea sa dobandim corectia.

Partea stiintifica a Cabalei este bazata pe Ari, in timp ce munca interioara vine de la Baal Shem Tov. Baal HaSulam a scris cartea Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot), bazata pe Arborele Vietii a lui Ari, adaptand-o generatiei noastre. Totusi, daca privesti intreaga sa invatatura in mare, atunci cele patru lucrari, Talmud Eser Sfirot, Panim Meirot, Prefata la Intelepciunea Cabala si Preafata la Comentariul Sulam sunt dedicate fizicii Lumi Superioare si sunt bazate pe invataturile lui Ari, in timp ce articolele sunt dedicate muncii interioare a persoanei si sunt bazate pe metoda lui Baal Shem Tov.

Lumina Corectiei vine la noi in timp ce studiem fizica Lumii Superioare, dar ea vine numai prin grup. Daca grupul nu este organizat corect, nu studiaza impreuna si nu doreste sa se uneasca, atunci este imposibil sa atraga Lumina. Grupul este magnetul care atrage Lumina care Reformeaza. Si trebuie sa aiba o forma care sa-l faca gata pentru corectie. Toti trebuie sa o astepte!

Trebuie sa descoperim doua lucruri: 1) raul nostru si lipsa de unitate, 2) starea dorita, starea de conexiune universala. Trebuie sa ne asteptam ca vom trece de la prima stare la a doua cu ajutorul fortei numita Lumina care Reformeaza. Grupul este obligat sa inteleaga asta foarte clar, deoarece, altfel, ce tip de Lumina ar fi capabil sa atraga? Vasul spiritual sau dorinta trebuie sa preceada Luminii.

De aceea toate creatia a fot creata si de aceea se dezvolta pana la Lumea Infinitului: Este pentru a crea nevoia de a-L descoperi pe Creator in creatie. Nu ni se cere sa-l descoperim pe Creator sau Lumina! Trebuie sa descoperim creatia! Trebuie sa intelegem faptul ca creatia nu a fost creata pentru a ramane un punct si a trai ca un animal. Mai degraba, destinul ei este de a deveni un individ independent care are liber arbitru. De aceea, dorinta noastra trebuie sa vina prima, intotdeauna (Kli Kodem Le Or-Vasul, inainte de Lumina).

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 9.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce a adaugat Baal HaSulam la corectia sufletului pe care a inceput-o ARI?

Raspuns: ARI insusi nu a scris nimic. Studentul sau Marchu (Chaim Vital) a scris totul si insemnarile au fost publicate in timpul a trei generatii dupa moartea lui ARI.

Baal HaSulam a explicat si sistematizat toate invataturile lui ARI. Inaintea lui, invataturile lui ARI nu au fost aranjate intr-o anumita ordine si, de aceea, au fost imposibil de studiat. De aceea, multi oameni care au inceput sa studieze invataturile lui ARI au renuntat si, in loc, au studiat munca lui Ramak.

Eu, de asemenea, l-am studiat pe Ramak pana l-am descoperit pe Baal HaSulam si am intalnit multi Cabalisti care l-au studiat pe Ramak in loc de ARI pentru ca totul este clar si ordonat in cartile lui Ramak. Pe de alta parte, munca lui ARI nu era ordonata. Baal HaSulam a sistematizat-o, detaliat-o, a explicat-o si i-a dat forme: trei linii, Prima si a A doua Restrictie, Creatorul si creatia, definitia lumilor, Sfirot, Partzufim, NRNHY, KHB, ZON, a creat compilatia graficii Lumilor Superioare – Cartea lui HaElan.

Chiar daca anumite parti lipsesc si le-am fi putut pune in ordine, de asemenea, (cum ar fi Adam HaRishon si lumile impure BYA), aparent el nu a vrut sa lucreze cu aceste lucruri. Fara Baal HaSulam, nu am fi avut invataturile lui ARI si ne-ar fi fost imposibil sa-l intelegem pe ARI .

Cand citesti acum alti Cabalisti ii intelegi, pentru ca esti familiar cu scrierile lui  Baal HaSulam. Fara el, ai fi fost confuz. Nu conteaza la ce texte te uiti, fie carti de Hasidut, Ramak, Agra sau altii, vei fi in stare sa-i intelegi, numai pentru ca ai studiat Baal HaSulam.

In plus, fara articolele lui Rabash nu am fi fost in stare sa intelegem ce ni se cere si ce inseamna munca pentru Creator. Fara acesti doi Cabalisti, Baal HaSulam si Rabash, care s-au completat unul pe celalalt, nu am fi avut corecta  abordare a metodei corectiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 39: Itzhak Cohen, unul dintre studentii lui Ari, a spus ca a intrat in camera lui Ari, cand acesta era pe moarte si a plans pentru ca studentii isi pierdeau speranta pe care o aveau in timpul vietii invatatorului lor, de a vedea o lume plina de bunatati, intelepciune si Lumina Creatorului. Ari a replicat: Daca mai este cel putin un om complet drept printre voi, atunci nu voi fi  luat din aceasta lume, inaintea timpului meu.

Studentul l-a intrebat, Ce trebuie sa facem in continuare? La care Ari a raspuns, Spune-le prietenilor din partea mea ca, de acum inainte, ei nu pot atinge aceasta stiinta pe care am invatat-o, pentru ca nu o inteleg corect. De aceea, numai Chaim Vital va continua sa o studieze in liniste si in secret.

Studentul a exclamat, Dar nu avem nicio speranta? Ari a replicat, Daca meritati, o sa vin si o sa va invat.

Studentul a obiectat, Cum o sa vii sa ne inveti, cand tu deja parasesti aceasta lume? Ari a replicat, Ce intelegi tu din secretele ascunse si caile intoarcerii mele la tine! Cu aceste cuvinte el a murit imediat pentru a intra in viata din lumea care va veni…

Intr-adevar, aceasta este o imagine trista. Totul a fost aranjat de Sus, astfel incat in timpul mortii lui Ari, grupul de studenti sa nu fie alaturi de el. Doar un student a fost prezent, Itzhak Cohen. Chiar si Chaim Vital, liderul studentilor lui Ari, caruia Ari i-a transferat caile intelepciunii, nu a fost prezent alaturi de invatator, in acele momente.

Aparent Itzhak Cohen nu poseda o mare realizare spirituala la acel moment, deoarece nici macar nu intelegea ce se intampla, si a intrebat, Cum te vei intoarce sa ne inveti!? Asta inseamna ca el inca nu a inteles ca este o diferenta intre lumi si ca Nivelul Superior este intotdeauna capabil sa coboare si sa se manifeste celor din nivelele inferioare, de fiecare data cand sunt gata sa o accepte!

Ari ne-a spus, De indata ce veti face un efort si sunteti gata, voi lua contact cu voi! De indata ce va veti ridica la nivelul spiritual, ne vom intalni imediat si acolo veti primi toata implinirea si ajutorul meu!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 15.07.10, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→