Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.

Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.

Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Celebrarea Pesach (Pastelui) este speciala. Ca si cand am fi invaluiti de o ceata delicata,provocata de oboseala, iesind din starea noastra obisnuita. Este o perioada deosebita peste tot in lume, cand Lumina Inconjuratoare isi face treaba, conform ordinii care deriva din legea ramurilor si radacinilor.

In afara de asta, intram intr-o sarbatoare care ne apartine direct. Nu exista radacina spirituala mai apropiata si mai necesara ca si Pastele. Este tot ce ne dorim. Iesind din egoism, in mod repetat ne reamintim despre exodul din Egipt si doar corectandu-l iar si iar pe intregul drum ramas, pana la sfarsitul corectiei. Pentru ca, trebuie sa ne rupem complet de Egipt, intr-o asa masura incat sa o transformam in chiar opusul sau: daruire.

In acest timp putem face o legatura, iar asta este datoria noastra in acest moment. Nu conteaza ca suntem mici si nu intelegem totul. Si nu-i problema daca ne lipseste ceva. Intodeauna va fi la fel. Sentimentul intunericului, complicatiile, confuzia din minte si sentimente, totul este necesar. Trebuie sa fim distrasi – asta se intampla in abundenta. Toti suntem confuzi, mirati, slabiti si asa mai departe; toti vor doar sa doarma. Este cel mai bine, starea optima pentru noi.

Dar in acelasi timp trebuie sa depunem un efort strict si precis pentru unirea noastra. Daca adormi, dormi – dar cu intentia corecta. Chiar in aceasta actiune ar trebui sa te conectezi cu punctele din inima si apoi sa treci la somn, in timp ce mentii conectarea interioara cu ceilalti. Unitatea trebuie sa fie grabita. Mergi mai departe, in ciuda somnolentei tale si vei incepe sa primesti trezirea de la ceilalti.

Tuturor ne lipseste implicarea reciproca. Daca sunt unit cu toti ceilalti si ei cu mine, imi da puterea a sute de mii de oameni. Este rezultatul garantiei reciproce. Daca nu o angajam, nu vom reusi. Trebuie sa ne dorim realizarea unitatii.

Diseara, peste tot in lume vom sta impreuna la masa festiva si nu ne vom concentra la ce bem si mancam, nu la Paste sau asa ceva. Este mai mult o traditie, dar ceea ce este cu adevarat important este daca intentionez sa ma ridic deasupra egoismului spre dragoste si unitate.

Asta semnifica exodul din Egipt. Restul sunt doar interpretari. Toate atributele festive nu sunt mai mult decat semne, simboluri ale efortului nostru comun. Daca sunt cu ceilalti, in timp ce facem asta trec prin intreaga sarbatoare de Paste. Mi se dezvaluie.

De aceea avem nevoie de trezire puternica acum. Si suntem cu adevarat capabili sa facem o trecere. Pentru ca, suntem martori la felul in care forta superioara ne impinge inainte, ne organizeaza si ne apropie. Acum o presiune este necesara pentru noi, si nu vad nici un obstacol pentru asta. O mica senzatie de adiere – este cu adevarat Faraonul?

Nu te astepta sa fie mai usor la un moment dat. Intodeauna ne vom misca impotriva dorintelor si gandurilor. In continuare iti va fi somn, in continuare afacerile te vor distrage, si intotdeauna va ramane confuzia. Asta este calea.
Din partea a 4a aLectiei zilnice de Cabala 4/18/2011,  Baal HaSulam Scrisoarea 10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scării), Articolul Ce să cauţi în adunarea prietenilor: Răspunsul este că iubirea prietenilor, care este construită pe baza iubirii celorlalţi, prin care pot obţine iubirea Creatorului, este opusă faţă de ceea ce este considerată în mod normal iubirea prietenilor. În alte cuvinte, iubirea celorlalţi nu înseamnă că prietenii mă vor iubi. Mai degrabă sunt eu cel care trebuie să iubească prietenii.

Ca regulă, noi abordăm iubirea prietenilor într-un mod natural, egoist: Lasă să mă iubească ei mai întâi şi eu le voi întoarce dragostea. Aştept ca ei să îmi arate un exemplu şi numai după aceea sunt dispus să îl urmez. Este similar cu cererea de început către Creator: Mai întâi arată-te şi după aceea voi face ce doreşti Tu.

Dacă sunt al doilea după grup sau Creator faţă de ceea ce au început, după ce ei deja s-au revelat, înseamnă că lucrez în mod egoist. De la grup, trebuie să cer numai măreţia scopului. Nimeni nu devine conştient de această măreţie de unul singur; noi numai vorbim despre ea, pentru ca în mod artificial să ne ridicăm la acest grad. Şi asta ne face să creştem în mod independent.

Dacă iubirea prietenilor îmi este revelată înainte, reacţia mea va fi bazată pe consideraţii interesate. Le voi răspunde prietenilor ca oricărui binevoitor. De fapt, este plăcut pentru mine să am de a face cu el. De aceea, nu trebuie să caut niciun semn de atitudine favorabilă a grupului faţă de mine.

Cartea Zohar spune despre discipolii lui Rabbi Shimon: Ori de câte ori se adunau, ei simţeau la început o ură reciprocă şi apoi începeau să studieze şi să o depăşească. Deci noi trebuie să ne convingem singuri: Orice văd, văd prin prisma egoului meu. Toată lumea judecă conform propriilor defecte. Numai mai târziu ajungem la iubirea autentică, care se găseşte deasupra urii.

De aceea, cheia nu este să crezi ochii sau inima cuiva. Pur şi simplu eu nu mă concentrez asupra celorlalţi; lasă să facă ce vor ei. În ceea ce priveşte însă comportamentul meu, trebuie să acţionez aşa cum mă învaţă instructorul meu. Dacă încep să aştept ceva de la ceilalţi, nu îi voi vedea făcând ceva bun. Creatorul face asta în mod intenţionat, astfel încât eu văd întotdeauna defectele în grup, deoarece le văd prin prisma egoismului meu.

Simt resentimente şi dezacord faţă de prieteni; nu am nici cea mai mică dorinţă să mă unesc, să stau jo şi să vorbesc cu ei şi am o mie de motive pentru a refuza să o fac. Şi totuşi, trebuie să dau deoparte toate obstacolele şi să înţeleg că acesta este un joc care mi se joacă intenţionat.

Dacă ajung la un cerc de oameni care au o dorinţă spirituală, înseamnă că Creatorul i-a selectat. Şi, deoarece El i-a ales, eu trebuie să mă agăţ de ei. Este pântecul unde voi creşte. Nu am altă alegere: trebuie să mă conectez cu prietenii, să cred cu adevărat că ei sunt cei mai mari din generaţie, cei mai buni reprezentanţi ai umanităţii, care au venit să mă ridice. Grupul este liftul care mă duce sus în lumea spirituală.

Din lecţia 5, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vede Cabala experienţele din timpul somnului?

Răspuns: Tot timpul în care o persoană nu se implică în muncă interioară şi nu depune efort să se unească cu grupul pentru a-l descoperi pe Creator este sters din viata sa.

Dar cu cât ne folosim timpul mai eficient pentru a forma o intenţie corectă în timpul orelor de lucru, cu atât vom putea să adăugăm mai multe ore din somn la studiu. Să presupunem că o oră pe zi, sau 10% din tot timpul în care sunt treaz mă gândesc la intenţie şi fac un efort, atunci acceaşi 10% din timpul nopţii sunt depuşi în “contul” meu  ca fiind efortul meu.

Dar visatul în sine este numai o consecinţă a gândurilor zilnice. În timpul nipţii, toate gândurile trebuie sortate, umplute şi depozitate în arhivele creierului nostru. De aceea creierul funcţionează în timpul nopţii când noi dormim, dar procesează datele pe care le-a primit în timpul nopţii. Rezultatul este că vedem numeroase vise care reflectă parţial experienţele pe care le-am avut atunci când am fost trezi, şi o parte din ele este cu totul abstractă, fiind un produs ale fanteziei noastre nelimitate.

Dar nu este nimic spiritual în visele noastre. Şi animalele au vise, nu doar oamenii.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 3/25/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand cercetam natura, studiem multe fenomene care se desfasoara în faţa noastră şi în interiorul nostru. Pentru a le aduce la un numitor comun, putem spune că orice specie, precum şi orice parte din natura, are grija de propria sa existenţă. Şi cu cat mai multa grijă are de sine, cu atat mai mare este nivelul de dezvoltare al acesteia. Acesta este modul în care nivelul vegetativ al naturii provine din nivelul mineral al naturii, iar nivelul animal vine din cel vegetativ, iar omul din nivelul animal al naturii.

Înţelegem din ştiinţa Cabalei că acest lucru nu s-a întâmplat de la sine, ci prin intermediul Reshimot, „genele dezvoltarii”, care sunt realizate succesiv unul după altul, în cadrul modelului stabilit iniţial.

Toate acestea există în interiorul aspiraţiei pentru auto-beneficiu. Programul insuflat în toate elementele naturii plasează o sarcină înaintea noastra: Ce trebuie sa fac sa ma simt bine? Fie ca este vorba de realizarea răului, progresul conştient spre bunătate, forţă, viteză, conectare, senzaţie, sau minte – în funcţie de potenţialul său, fiecare specie aspiră la bunătate şi se detaseaza de rău. Aceasta este natura noastra.

La nivelul mineral, vegetativ, şi animal această natură este „o strada cu un singur sens” – ne îndeamnă să acţionam direct pentru beneficiul nostru propriu. Dar la nivelul uman mai există inca o acţiune speciala. Omul este capabil să-si simtă aproapele, şi, prin urmare, el este dispus să dea ceva aproapelui său cu speranţa de a primi mai târziu recompensa si placere. Am învăţat diferite moduri de folosire a aproapelui, care nu exista la nivelurile inferioare.

La nivelurile mineral, vegetativ şi animal există doar recepţie. Dar omul, de asemenea, ştie cum sa daruiasca aproapelui pentru a primi beneficii pentru sine. Mai mult decât atât, interacţiunea cu aproapele are menirea de a-i aduce în cele din urmă mult mai multe beneficii decât recepţia obisnuita. Altfel, el este pur şi simplu incapabil de a primi ceva în mod direct. Dar intr-un fel sau altul, în ambele cazuri, el acţionează pentru binele propriu.

În principiu, recepţia directă este o metodă a primatelor pentru om. Cand un copil creşte, el primeşte educaţia prin care il învăţam să interacţioneze cu lumea, şi de obicei, aceasta înseamnă a-l învăţa cum sa foloseasca aproapele într-un mod prin care să evite să fie lezat şi care îi permite să primească auto-beneficiu la sfârşit. Aceasta este creşterea umană. Dacă lucrurile sunt aşa cum sunt, atunci cel mai bine este să ia în considerare aproapele. La urma urmei, de multe ori dorim să luam pur şi simplu, sa cucerim, şi sa furam fara a lasa urme.

Acesta este modul în care este lumea noastră şi de aceea noi percepem doar ceea ce primim in noi. Dorinta noastra este limitata şi în cele din urmă ne aduce la sentimente de goliciune şi disperare.

Dar există, de asemenea, o alta posibilitate diferita- Dar, mai exista si o alta posibilitate opusa- daruirea, unde tendinta este departare de mine, in sus, catre aproapele meu, precum si departare de mine, in jos, spre mine, si apoi in sus catre aproapele meu. În primul caz, daruiesc de dragul daruirii  (Bina, Hesed Hafetz), iar în al doilea caz primesc de dragul de a darui (gradul iubirii). Aceasta se numeşte un calcul exact opus şi există doar într-o fiinţă umană.

Astfel, avem două posibilităţi: receptia cu daruire auxiliara, sau daruirea cu recepţie auxiliara.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, in Educatia Globala

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem făcuţi pentru a primi plăcere, fericire. De ce trebuie atunci să simţim durerea altora? De fapt, dacă sufăr de durerea întregii umanităţii, aş avea un atac de cord.

Răspuns: Crezi că o mamă nu doreşte să cunoască durerea copilului său pentru a învăţa ce este în neregulă cu el? Iubirea o face să simtă ce îi lipseşte copilului.

Şi orice lipsă este de fapt o durere. Pot simţii durerea pentru că nu am o viaţă sau pentru că doresc ceva dulce. Într-un fel sau altul, dacă iubeşti, doreşti să simţi ce îi lipseşte celui iubit, astfel încât să îi dăruieşti ce îi lipseşte şi să te bucuri făcând asta.

Normal, nu vorbim de catastrofe, pe care dacă le-am co-experimenta am avea cu siguranţă un atac de cord. Imaginaţi-vă asta: mii dintre urmaşii voştrii sunt morţi şi sute de mii sunt sărăciţi. Nu veţi fi în stare să suportaţi asta. Şi totuşi, acest tip de empatie se revelează treptat în noi.

De fapt, cu toate că este imposibil de eplicat acum, dacă i-aţi iubi cu adevărat chiar acum, aţi fi în stare să vedeţi că toţi sunt bine. Descoperind iubirea, v-aţi schimba percepţia realitaţii conform cu dorinţele voastre spirituale noi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/2011 on Principiile Educaţiei Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este mijlocul al treilea al Sefira Tifferet si de ce este numit liber ?

Raspuns: Este ca si atunci cand nu exista de unul singur. Asa cum Baal HaSulam spune, exista doar ca loc in care Klipa si sfintenia se lupta.

Acesta este locul in care persoana se experimenteaza pe sine si independenta sa. Este locul in care are lupta interna si indoielile: cu ce sa se indentifice, cu ce este sus sau jos? Se numeste mijlocul al treilea al Tifferet, locul liberului arbitru.

Intrebare: Din ce este facut? Si cum poate fi revelata libertatea alegerii acolo, daca aceasta parte este influentata de ce  este sus sau cu ce este jos, in functie de ceea cu ce se identifica ? Atunci unde este libertatea ?

Raspuns: In felul acesta locul libertatii este aranjat de Sus. Nu este loc de confuzie sau lipsa de claritate la felul in care libertatea in lumea noastra se refera la absenta intelegerii clare a ceea ce ne identifica, cu ce ne identificam. Mai mult, in mijlocul trei al Tifferet imi este absolut clar ce calitate a daruirii este sus si ce calitatea a primirii este jos. Eu ma aflu in mijloc, si acest mijloc sunt in totalitate eu. Altfel spus, toata realitatea mea este in mijlocul lui Tifferet.

Oriunde ma aflu, sub influenta celui superior sau celui de jos, le simt influenta, insemnand ca ii simt si nu asociez asta cu mine. Dar in mijlocul trei al Tifferet dezvalui intregul HaVaYaH, eu singur. Aceasta parte contine intregul Sefirot, intelegerea intregului Partzuf.

Daca vreau sa ajung la cel superior, atunci urc la partea de sus, si daca vreau sa ajung la cel de jos, cobor in partea de jos. Dar cine sunt eu ? Acesta este mijlocu trei al Tifferet, un strat subtire intre cel de sus si cel de jos. Totusi, in realitate nu este atat de subtire.

Mijlocul trei al Tifferet vine de la faptul ca in patru faze ale expansiunii Luminii, Bina decide ca doreste sa nu primeasca, ci sa devina similar celui de sus, si sa faca asta trebuie sa atinga daruirea. Totusi, el nu poate atinge asta din cauza materiei sale, dointa de a se bucura nu se schimba. Pentru a face daruirea asemanatoare, el trebuie sa primeasca de dragul de darui. Astfel, foloseste forta Creatorului de a iubi.

Fara forta dragostei Creatorului pentru mine, nu pot transforma primirea mea in daruire pentru El. Dar daca stiu ca El ma iubeste si daca vreau sa primesc de la El doar din acest motiv, atunci folosesc forta dragostei Lui. Prima data trebuie sa dezvalui dragostea Lui, si in interiorul ei sa imi revelez primirea, si apoi sa primesc de la El doar ca sa Ii arat dragostea.

Din acelasi loc in care faza a doua (din cele patru faze ale expansiunii Luminii directe) ia decizia, de acolo notiunea noastra de mijlocul trei  al Tifferet ia nastere, in care creatia se simte libera sa ia decizii.

Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 3/2/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: De-a lungul intregii istorii, banii au provocat razboaie intre guverne si in familii. Deci, cum pot fi folositi ca sa uneasca oamenii?

Raspuns: Totul depinde de modul in care sunt folositi banii. Daca vreau sa-mi satur egoismul, atunci am nevoie de bani. Insa, daca vreau sa-mi folosesc egoismul ca sa-i implinesc pe ceilalti, atunci am nevoie de un ecran anti-egoism, o “perdea” pentru egoism, cum ar fi banii.

Banii sunt un indicator al puterii mele, forta ecranului. Astfel, razboaiele nu sunt duse din cauza banilor, ci din cauza egoismului.

In afara de asta, nu poti cumpara totul cu bani, desi poti cumpara aproape orice. Chiar si in lumea noastra exista calitati care relationeaza cu radacina sufletului, care nu poate fi cumparata, cum ar fi legatura speciala dintre oameni, sau o aptitudine speciala care se trage din radacina sufletului {cum ar fi talentul in muzica, arta sau literatura}.

Calitatile pe care le primim de la natura nu pot fi cumparate cu bani. Lucrurile pe care trebuie sa le adaugam prin eforturile noastre, inclusiv relatiile dintre oameni si iubirea sunt, de asemenea, foarte greu de cumparat.

Uneori confundam banii cu eforturile. Insa, este imposibil sa platim, pur si simplu si sa cumparam o anumita atitudine. Lucrurile ce apartin naturii, pe care le primim de la Creator si trebuie sa I le dam inapoi, sunt imposibil de atins in mod egoist si bancnotele noastre nu ne sunt de nici un ajutor in acest caz.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala din 01.03.2011, Lectie despre bani

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Imaginea initiala ce ii apare unui incepator ce citeste Cartea Zohar este foarte dezordonata. El devine confuz, neintelegand exact ce fel de limbaj este folosit – limbajul Cabala, sau vorbeste in termeni de Lumini, Kelim, Partzufim, sau in limbaj alegoric.

De multe ori acelasi paragraf din Zohar foloseste un amestec de limbaje. De exemplu, pe de o parte se vorbeste de Adam, Eva, sarpele si asa mai departe. Pe de alta parte se vorbeste despre Malchut si Zeir Anpin si de cum se unesc, ajungand la ZAT sau GAR de Bina. Asta pentru ca acelasi pacat si corectia lui, ce sunt descrise in Torah, pot fi descrise in patru limbaje – cel al Tanach (biblic), Halachot (talmudic), Hagadot (legende) si Cabala. Cu toate astea omul nu le poate conecta inca pe toate acestea impreuna.

Totusi, in masura in care avanseaza, in interiorul Kli-ului sau dorintei sale mai corectate, el va incepe sa inteleaga cum sa traduca lucrurile dintr-un limbaj in altul. Va intelege cum sa foloseasca limbajul Tanach sau Halachot pentru a explica lucrurile scrise in limbajul Sefirot. Limbajul alegoric este mai profund si de aceea este mult mai dificil sa explici lucrurile prin el.

El va putea sa treaca de la un limbaj la altul, de la o expresie la alta. Asta pentru ca in esenta el isi exprima propriile senzatii interioare, sau cum gandurile si dorintele pe care le simtea ca opuse, acum sunt unificate in interiorul sau.

Acesta este singurul lucru pe care il exprimam. Nu am nevoie de un limbaj, litere, sau orice altceva! Am sentimentele (senzatii in dorinte) si mintea. Inainte ele erau conduse de ura, pe cand acum le transfer spre unitate si iubire. Noi nu avem nimic mai mult decat asta. Tot ce facem noi este sa revelam aceasta lipsa a unitatii si ruperea, iar prin corectarea lor vom ajunge la implementarea iubirii.

Cu toate acestea, este posibil sa vorbim despre asta folosind cuvintele celor patru limbaje, si pe langa asta, in loc sa explicam prin cuvinte, este deasemenea posibil pur si simplu sa simtim acestea in interior. Iata de ce persoanei care ajunge la spiritualitate nu ii pasa in ce limbaj a fost aceasta scrisa. El trece de la un limbaj la altul, pentru el toate acestea fiind unul si acelasi lucru.

Este la fel cum un muzician se uita la note si aude melodia pe care aceste note o canta in interiorul sau, sau cum un bucatar profesionist se uita la o reteta si deja simte gustul mancarii respective.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 16/02/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Torah, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar vrea un om să-şi dorească corecţie de dragul dăruirii?

Raspuns: Nu există nicio întrebare despre asta fiindca nimeni nu ştie despre sine acest lucru. Regele Solomon însuşi s-a întrebat pe sine despre iubirea între un bărbat şi o femeie: cine ar putea să înţeleagă asta? Este o pasiune sinceră, o dorinţă, iar dorinţa este creată de Creator.Noi trebuie numai să folosim toate înclinaţiile noastre care pot duce această dorinţă către ţintă.

Creatorul mi-a dat toate mijloacele,şi eu trebuie să le aranjez corect pentru a merge mai departe. Dacă nu fac asta, El mă va ajuta prin „împunsături” ici, colo.Pâna la urmă tot o să trebuiască să mă folosesc corect tot ce am la dispoziţie.

Dorinţa şi mediul mi-au fost date de Creator. Trebuie doar să le organizez corect una cu alta, să le leg împreună în „Israel,Tora şi Creatorul”, şi să le folosesc aşa cum trebuie pentru a avansa către ţintă.

Eu însumi nu fac nimic în afară de „aranjarea corectă”. Şi chiar când pun totul la locul lui, întâi de toate folosesc Forţa Superioară. Dacă nu Creatorul este cel care îmi construieşte casa spirituală, atunci cine?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui RABAŞ

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→