Este un program special în Lumina superioară ce acţionează asupra dorinţei de a plăcere creată ca simplu material de început, complet fără viaţă, precum plastilina sau lutul. Procesul de dezvoltare prin cele patru faze şi forţa ce asigură această dezvoltare sunt încorporate în interiorul luminii.

Adică, Lumina creează dorinţa “din absenţă.” Lumina conţine totul. Este forţa de a dărui, care dezvoltă dorința de a primi plăcere datorită abilităţilor ei de a-i da mai mult şi mai mult, atât în calitate cât şi în cantitate.

Lumina ce afectează dorinţa a creat nevoi în aceasta tot timpul. Faza a doua (Bet) devine separată de faza 1 (Aleph) tocmai pentru că simte o lipsă. După ce o umple Lumina, un vid se deschide brusc în ea, şi înţelege că această împlinire nu-i aduce nimic.

Se gândeşte: “ce s-a întâmplat? Eram inundată cu lumina Hochma (Înţelepciune), dar, simt eu împlinire? Nu, mă simt coplet goală.” “Dar nu eşti tu plină de lumina Hochma?” “Nu, nu o simt.”

Faza Aleph pare să spună: “Ce fel de împlinire este aceasta? Aceasta nu este împlinire ci goliciune! Vreau altceva. Vreau să fiu umplută cu Lumina Hassadim (Milă). Tu mi-ai adus un cadou pe care Tu l-ai dorit, dar eu vreau ceva complet diferit. Aceasta nu este ceea ce am cerut. (Mulţi, poate, au auzit acestea de la nevestele lor.)

În esenţă, Lumina care umple creatura, o goleşte pe aceasta pentru un nivel mai înalt. Lumina satisface dorinţa la nivelul 1, dar din cauza ei, dorinţa simte goliciunea. Numai lumina poate face asemenea trucuri. Aş fi vrut ca noi să fi învăţat astfel de metode pentru a creşte copiii.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Canala 5/30/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa criticam starile prin care trecem in fiecare moment. De fapt, noi nu stim de ce ne-au fost date si de unde vin.

Tot ceea ce trebuie sa facem este sa intelegem cum sa folosim starea prin care trecem acum. Trebuie sa intelegem ca nu exista o stare mai buna pentru avansarea noastra, pentru corectia sufletului decat cea in care ne aflam. Ar trebui sa ii multumim Creatorului si pentru lucrurile rele la fel cum o facem pentru cele bune.

De fapt, eu imi masor starea conform lipsurilor mele. Daca as fi fost reformat, as simti infinitul in fiecare stare. Totusi, daca experimentez o stare diferita undeva, inseamna ca trebuie sa simt o anumita greaseala, sa lucrez cu ea, sa corectez senzatia pana cand ma simt bine.

De aici reiese ca Creatorul este cel care face persoana sa se roage. El este adevarata cauza. Totusi, intre cererea sa si reactia persoanei se afla liberul arbitru a persoanei, care consta in felul in care raspunde, lamurind urmatoarele:

• de la cine a primit aceasta stare
• ce ar trebui sa faca cu ea
• ce il ajuta sa se reformeze
• la ce stare ar trebui sa ajunga

Toate acestea depind de persoana in sine. El vede diferenta dintre starea prin care trece si cea in care si-ar dori sa fie. Intr-adevar, sentimentul de lipsa ii determina starea urmatoare.

In ceea ce ne priveste, nu se asteapta sa dam nimic altceva decat dorinta corecta, pana cand se indreapta spre obtinerea scopului final: sa daruiasca in masura si puterea care il face egal cu forta superioara, la fel ca in radacina sufletului de unde venim cu totii.

Asadar lucram impreuna. Creatorul ne trezeste, in timp ce noi, in fiecare moment al vietii trebuie sa intelegem pentru inceput ca totul vine de la El. Trebuie sa ne dorim munca corecta: „Israel, Torah si Creatorul sunt una.” De aceea alcatuim o rugaciune care sa ne exprime dorinta personala.

Aste este, amandoi, Creatorul si cu mine lucram la dorinta. In ceea ce priveste Lumina, nu este grija noastra. Am grija doar de dorinta. El mi-a dat-o, eu incep sa lucrez cu ea, si facand asta si depunand suficient efort,  aduc dorinta primita de la El la o alta dorinta numita acum rugaciune. In masura in care dorinta mea este corecta sau corupta, Creatorul ma reformeaza si imi daruieste o noua dorinta. Cu ajutorul sau trebuie sa ma corectez din nou, definindu-mi dorinta mai concret si mai precis, si va deveni noua mea rugaciune.

Astfel Creatorul si cu mine continuam sa muncim impreuna la dorinta mea, pana cand obtinem forma corecta ca valoare, caracter si forma, obtinand astfel Malchut al Infinitului care include dorintele sufletelor. Apoi, in masura in care obtin valoarea daruirii si propria umilinta, formulez dorinta, autentica mea dorinta de a primi, intr-o maniera adecvata si, acolo sa revelez scopul creatiei.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/24/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este greu pentru noi sa ne imaginam cum o fiinta care a fost creata din  Lumina, care a existat in adeziune cu ea si nu a simtit nici o lipsa cauzata de opozitia cu ea, dintr-o data s-a simtit rusinata si nu a mai vrut sa ramana in acest stadiu, restrictionandu-se pe sine si excluzand toata Lumina. Ce o fi simtit creatura cand s-a vazut complet distantata de Lumina in timp ce isi dorea sa fie identica cu ea?

Starea de adeziune si perfectiune, pe care fiinta creata a experimentat-o in timp ce se afla in Lumea Infintului inainte de restrictie, mai tarziu o face sa apuce acest drum inapoi la Infinit prin toate starile (1-2-3). Si in ciuda faptului ca din partea Luminii nu sunt schimbari si Creatorul niciodata nu s-a separat de fiinta creata, ca nu se vede nici o fisura sau vreo nevoie de corectie in ea, creatura insasi nu poate accepta sa fie diferita de Creator in vreun fel.

Acest sentiment minunat obliga fiinta creata sa treaca prin acesti pasi importanti: sa isi restrictioneze dorinta, sa obtina un ecran, sa treaca prin intregul proces de distantare fata de Creator, de Lumina si sa se intoarca inapoi la El, completand in felul acesta intregul cerc. In felul acesta actioneaza dorinta.

Cum se poate ca Lumina, care i-a dat fiintei create sentimentul de unitate, uniune si de lipsa a diferentelor intre ei, evoca in acelasi timp in creatura un anumit tip de rusine, care o forteaza mai tarziu sa se restrictioneze si sa mearga pe acest drum lung, departe de Creator?

Acest sentiment de rusine are ceva unic; devine un motor puternic care face ca fiinta creata sa se distanteze fata de Creator, sa se ascunda de El, la fel cum o persoana se ascunde de cineva de care ii este rusine, ca sa faca toate corectiile mai tarziu. Si nu pentru ca nu se simte mandru de el, ci mai degraba pentru ca sa poata intoarce Creatorului dragostea sa pe care fiinta creata a simtit-o venind din partea Creatorului atunci cand ii era rusine.

Intelegem ca merita ca fiinta creata sa faca tot acest ciclu ingrozitor, fara sa se opresca de pe cale, daruind, cu toate ca se poate intoarce la Infinitate oricand! Si totusi, in fiecare clipa decide din nou: „Nu, nu voi ceda acestei infinite placeri decat daca actionez constiincios si ma pot simti mandru si sa am respect fata de mine!” Evident, nu este vorba despre o mandrie egoista; este vorba despre faptul ca o creatura doreste sa ii ofere Creatorului atitudinea care este revelata in relatie cu el insusi.

Evident, in lumea Infinitului, dragostea Creatorului nu obliga creatura la nimic. Creatorul o trateaza la fel ca un tata care isi iubeste copilul si care vrea sa ii daruiasca totul, fara rezerve, fara sa se simta rusinat pentru asta. Si totusi, fiul, in timp ce realizeaza dragostea Creatorului pentru el, intelege ca este incapabil sa iubeasca. Este singurul lucru de care ii este rusine: ca el personal este incapabil sa iubeasca neconditionat si sa ii dea Creatorului acelasi sentiment pe care l-a avut la punctul de intuneric si separare.

Asadar, fiul ia decizia sa accepte de la Tatal mai degraba intunericul decat Lumina si cele mai puternice lovituri. Promite sa Il iubeasca indiferent de ce se intampla, ca si cand ar primi cea mai dragalasa, adevarata Lumina a Infinitului. Dragostea Tatalui este absoluta si fara sfarsit, deci fiul hotaraste sa Il iubeasca la fel de mult.

De aceea, nu are alta sansa pentru a obtine aceasta stare decat sa mearga pe aceasta cale a intunericului, care este opusa infintei impliniri. Pentru ca peste acest intuneric, el poate revela iubirea neconditionata.
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 5/16/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să-şi afecteze practic prietenii, astfel ca ei să-şi menţină intenţia corectă în timpul lecţiei, în special când se citeşte Cartea Zohar?

Răspuns: Întâi de toate trebuie să ne susţinem unul pe altul în căutarea noastră internă, în senzatiile noastre interioare fiindcă asta se cheamă „garanţie mutuală”. Fără suportul nostru reciproc nu vom ajunge la o stare în care să simţim dorinţa noastră comună ca fiind a noastră.

Asta nu pentru că prietenii au nevoie de mine, ci fiindcă eu am nevoie de ei. Aceste acţiuni sunt mult mai adânci decât simplul suport extern. Astfel trezesc în mine conştientizarea că toată această dorinţă este vasul sufletului meu.

Uneori cred că unitatea este în interiorul dorinţelor, dar chiar dacă înţeleg sau nu, trezesc Lumina şi astfel efectuez acţiuni care conduc la unificarea vaselor noastre spirituale, a dorinţelor. Lumina este unitate şi dacă eu la rândul meu nu am o singură dorinţă sau sau vas, nu pot să trezesc Lumina.

De aceea, trebuie să mă gândesc la o dorinţă integrală în care noi trăim în dăruire şi garanţie reciprocă. Este esenţial pentru că garanţia reprezintă acea deschidere subţire prin care noi permitem Luminii să vină. De fapt, garanţie înseamnă că tu eşti deja legat cu ceilalţi în unitatea similară unităţii Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul citirii Zoharului, este suficient să aspirăm numai către unitate?

Răspuns: Nu, nu este. Baal HaSulam scrie în „Introducere la studiul celor zece sefirot,” aliniat 155, că o persoană care vrea să descopere  este nerăbdătoare să realizeze ce studiază şi atrage lumina ce îi înconjoară sufletul în sine. Lumina vine în funcţie de aspiraţiile sale.

“Să te căzneşti să realizezi” înseamnă că încerc să fac acţiunile descrise în Tora înăuntrul meu. Tora este un manual, o instrucţiune („Tora” derivă din Horaa, instrucţiune, şi Ohr, lumină) căci cum mă pot eu corecta atrăgând lumina ce mă afectează în timp ce studiez acest manual.

În timp ce citesc această instrucţiune, încerc să discern în interiorul meu stările pe care le descrie. Acest text este scris într-un mod neobişnuit, o limbă corporală care vorbeşte despre lumea spirituală, astfel încât ,sub toate ascunderile, eu să o găsesc şi să văd ce încearcă să-mi spună, despre ce sunt toate preparările şi dorinşele mele interioare.

Trebuie să descopăr şi să învăţ ce sunt ele. Vreau să le aplic în practică. Vreau Lumina, forţa superioară, să mă ridice deasupra dorinţei mele de a primi plăcere aşa încât să pot începe să lucrez cu această materie în loc să fiu înlănţuit de aceasta.

Vreau să mă separ de aceasta şi să o studiez de afară. Apoi, pot încerca să construiesc una sau alta din aceasta, ca un copil ce încearcă să construiască un turn din cuburi de construit. Voi fi în stare să privesc şi să observ ce se întâmplă cu mine. În acel punct, voi avea o forţă ce îmi va permite să lucrez cu materia mea nemişcată. Apoi voi obţine forţă să lucrez cu dorinţa mea vegetală de a primi, apoi cu cea animală şi tot aşa până am să mă recreez ca om. Pentru a înfăptui această sarcină, trebuie să mă ridic la nivelul luminii superioare.

Totuşi, acesta este felul în care noi avansăm, tânjind şi dorindu-ne să ştim cum să muncim. Această aspiraţie să ştiu cum să găsesc în interiorul meu aceste propietăţi interioare şi cum să lucrez cu ele este vitală. Când depinde de mine, vreau să fiu stăpânul acţiunilor mele. Este ca şi cum mi-aş colecţiona dorinţele şi apoi le-aş spune Creatorului: „Acum conectează-le!”

Totuşi, trebuie să le corectez, să le conectez cât de cât, şi când vine Lumina şi le corectează, atunci apare. Asta înseamnă că întreb şi Creatorul îndeplineşte; cer şi Creatorul o duce la îndeplinire. El şi eu suntem parteneri.

De aceea, este datoria noastră să încercăm să înţelegem Tora, Zoharul. Totuşi, după ce toată lumina m-a afectat, ajung, de asemenea, la o stare în care sunt capabil să văd, simt şi să înţeleg tot ceea ce este descris.

Din partea a doua a  lecţiei zilnice de Cabala 5/15/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul „necesitatăţii”, de care trebuie tot timpul să avem grijă?

Răspuns: Necesitatea pentru mine este să simt tot timpul conexiunea cu Lumina care mă ghidează, aşa cum un adult ghidează un copil cu mâna. De aceea doresc să fiu conectat cu Lumina, ca să simt permanent cum mă ghidează mai departe.

Îţi aduci aminte cum erai dus de mână de mama ta? Lasă Lumina să te conducă în acelaşi fel!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 5/15/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand citim Cartea Zohar, trebuie sa vedem in el Lumina care ne corecteaza si care ne intoarce la sursa. Dar ce trebuie sa se intoarca la sursa? Trebuie sa plasez ceva „sub” Lumina. Lumina straluceste, dar avem dorinta de a ne corecta? In legatura cu asta trebuie sa ne facem griji.

Dorinta trebuie sa fie potrivita pentru a putea fi corectata de Lumina. Daca dorinta nu corespunde, Lumina o influenteaza, dar in acest caz ne simtim rau pentru din cauza diferentei dintre dorinta noastra si Lumina. Asta ramane asa pana cand dorinta noastra devine potrivita pentru corectie.

De aceea exista o regula, „Doreste-ti acelasi lucru ca si El” si apoi „El iti va face dorinta ca si a Lui”, ca si dorinta de darui si iubi.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala  5/8/11, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne place sau nu, in fiecare stadiu trebuie sa simtim lipsa, astfel incat sa ne imaginam stadiul urmator in afara celui prezent. Daca il construiesc corect, atunci in ciuda eforturilor mele de face asta, voi simti cat de departe de fapt sunt de el. Cu alte cuvinte, il vreau cu adevarat, si totusi nu il pot obtine.

Asta se numeste “lipsa”, pregatirea pentru starea urmatoare, care este intotdeauna revelata inainte de a trece la stadiul urmator. Acest sentiment al lipsei este mult supradimensionat si neplacut.

Stadiul urmator straluceste in mine, si pentru aceasta luminiscenta incep sa il pretuiesc mai mult, in timp ce imi percep starea mea prezenta ca defectuoasa si insuficienta. Simt in ce masura imi lipseste puterea de a urca si masura in care o doresc.

Ca urmare, vin la convergenta dintre dorinta mea pasionata de a urca si realizarea faptului ca nu am nici o sansa sa o fac sa se implineasca, si atunci izbucnesc intr-o rugaciune, un tipat, si Lumina Superioara imi vine in ajutor. Pentru ca, acest strigat (rugaciune) imi arata dorinta cea mare, care atrage  Lumina potrivita, ajutandu-ma sa urc la gradul urmator.

Trebuie sa ajung la strigatul care consta in doua componente: 1) dorinta mea de a obtine daruirea, si 2) intelegerea faptului ca niciodata nu o voi obtine. Asta doar cand sunt pe cale sa explodez de la aceasta presiune, din cauza dorintei si a lipsei mele de putere de a o obtine, astfel incat Lumina reactioneaza pana la durere si ma influenteaza.

Asteptand ca Lumina sa vina singura este fara nici un rost. Vine ca raspuns la dorinta mea de a darui si ma atrage cu o forta suficienta incat sa ma ridice la un grad mai inalt.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi se pare că nu înţeleg: Ce este Lumina care reformează? Şi cum o pot cere în timpul studiului?

Răspuns: 1. Chiar la început, încearcă să recunoşti înăuntrul tău, toate aceste calităţi despre care vorbeşte Zoharul. Încearcă să discerni unde sunt în interiorul tău, scotoceşte în interiorul dorinţelor tale, gândurilor tale şi înăuntrul tău.

În acest fel îţi măreşti Kelim-urile interioare, dorinţele şi calităţile percepţiei. În timp ce cauţi printre ele, începi să faci diferenţa între ele. Dar toate aceste calităţi există deja în tine.

2. Dacă nu am o nevoie de corecţie, atunci pentru mine cuvintele Lumina care reformeaza sunt lipsite de viaţă. Daca am nevoie de corectie atunci aştept această Lumină. Dar dacă nu am această nevoie, atunci nu ştiu ce este această Lumină.

Mi se spune, Trebuie să aştepţi Lumina să vină. Bine, atunci să vină. Înţelepţii spun că este bună  şi eu sunt de acord. Dacă asta este atitudinea mea, atunci nu o pot atrage.

Este scris că cinea trebuie să aştepte salarea în fiecare moment. Salvarea Creatorului apare dintr-o clipire. Este vorba exact de Lumina care corectează, Lumina care reformează, care ne aduce înapoi la Creator.

Acţiunea pe care o cerem de sus trebuie să fie întotdeauna precedată de dorinţa noastră, de nevoia pentru ea. Altfel nu se va întâmpla niciodată. Fie provocăm suferinţa în noi din proprie iniţiativă, care este suferinţa din iubire, o dorinţă pasională pentru Lumină, fie ea va veni în forma unor suferinţe coercitive, prin calea Beito (în timpul normal).

Totuşi, fără suferină, fără o întrebare şi fără o dorinţă, nu pot obţine Lumina care corectează. Şi asta pentru că Lumina este în repauz absolut. Ne trebuie doar dorinţa astfel încât Lumina care corectează să ne influenţeze.

Putem spune că Lumina este prezentă înăuntrul dorinţei, dar este revelată numai atunci când această dorinţă atinge măsura corectă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/12/11, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Starea noastra de spirit defineşte legătura cu spiritualitatea, cu Creatorul, cu Lumina, împlinirea pe care am avut-o în Lumea Infinitului. Dar cand aspiram la o stare bună, ne gândim in mod natural la împlinire şi uitam că aceasta implinire presupune corecţia, intenţia „în scopul de a darui.”

Cu alte cuvinte, mai intai de toate trebuie să dobândim intentia de a darui; împlinirea va urma. Prin urmare, ni se dă un sentiment de goliciune, lipsa de împlinire, astfel încât să nu ne concentram pe ea, ci pe intenţie, inseamnand sa îndeplinim pe altii  si nu pe noi insine.

Acest lucru este necesar pentru a construi în noi o atitudine „neutra” libera de placerea egoista atunci când putem folosi implinirea de dragul altora, şi nu pentru noi înşine. Doar imaginaţi-vă ce ar fi daca ni s-ar da posibilitatea de a ne împlini cu Lumina superioara in mod egoist! Am visa la asta tot timpul în loc sa le gandim la cum sa-i împlinim pe alţii!

Prin urmare, Lumina superioară se ascunde. Astfel ea ne oferă posibilitatea de a ne gândi la împlinirea superioara altruista, libera de egoismul nostru, care nu face nicio distincţie cu placerea spirituala ascunsa. Chiar dacă eu nu sunt tocmai fericit, şi prietenii, de asemenea, nu par deosebit de bucurosi, aceasta este singura ocazie de a potoli egoismul meu şi setea de plăceri s-o adorm şi de a folosi acest spatiu gol pentru construirea relaţiei mele cu ceilalţi

Acesta este un ajutor extrem de valoros, şi trebuie să fim recunoscători pentru asta! În caz contrar, vom rămâne, probabil, în robia egoismului nostru şi nu am avea nici o şansă să ne smulgem din ea. Şi aici, mie mi s-a dat o şansă de a ma cerceta şi artificial, insemnand nu în acord cu dorinţa mea, dar practic de la zero, încep sa public bucuria, importanţa scopului spiritual, a mediului, a tot ceea ce imi lipseste!

Eu insumi trezesc această bucurie şi importanţă, construi-le în mod artificial, şi aduc acest lucru în mediul meu. Ma comport ca un copil care se joacă cu o jucărie şi, prin urmare, o introduce în viaţa lui. El trage o maşină de jucărie şi mormăie, şi pare ca masina este într-adevăr condusa şi motorul lucrează în ea.

Acesta este modul în care activam sistemul superior cu dorinţa noastră. Această dorinţă -singurul lucru pe care avem nevoie sa-l gasim-este motivul nostru (MAN). Ne exprimăm dorinţa noastră, astfel încât să realizam fără nici o pregătire din partea ego-ului nostru, fără nici o senzaţie preliminară, ci pur artificial. Acesta este modul în care vom începe construirea unei noi forme de la un zero.

Nu ar trebui să ne fie ruşine ca suntem aparent artificiali. Cu siguranţă, nu este o formă autentică într-un sens care nu derivă din dorinţa noastra anterioara. Dimpotrivă, ar trebui să fim mândri ca nu suntem in dorinta noastra adevarata, naturala (egoista)  şi ne jucam un joc al daruirii!

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11, Pregătirea pentru Conventia WE!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→