Tag Archives: moarte

În natură nu există coincidențe

Întrebare: Există vreun avertisemnt pentru cineva este foarte aproape de moarte, sau este doar o coincidența?

Răspuns: În natură nu există coincidențe sau avenimente întâmplătoare. Mai degrabă totul este determinat sau măsurat cu precizie milimetrică

Când omul începe să se dezvolte pentru a descoperi scopul creației, el descoperă motivele pentru tot ce i s-a întâmplat.

El nu mai este interesată de evenimentele întâmplătoare, ci tânjește să atingă forța pozitivă prin care poate începe să își conducă sorta și să-și dezvolte sufletul iar toate evenimentele din lumea materială își pierd importantă pentru el.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 08.11.2015

Unde voi merge după moarte?

Întrebare: Ce spune Cabala, există rai sau iad după moarte? Dacă este așa, aveți intenția de a ajunge acolo după moartea fizică, corporală?

Răspuns: Iadul este o stare, atunci când o persoană ridicată spiritual cade în egoism. Acesta se numește iad. O persoană arde în rușine, din cauza egoismului său. Aceasta este focul iadului și al pedepsei.

Și când, dimpotrivă, se ridică la atributul de iubire și dăruire, simte că este deasupra acestei lumi. Trăiește starea de eternitate, perfecțiune, și infinit. Această stare se numește paradis, rai.

Simțim aceste două stări, rai sau iad, în timpul ascensiuni spirituale sau coborârii înapoi în această lume. Numai Cabaliștii sunt capabili să simtă ambele stări. Ele nu sunt deloc legate de viața corporală sau de moarte.

Corpurile noastre sunt doar animale care ne sunt date pentru a servi ca bază pentru existența noastră fizică. Pe baza acestui cadru, este posibilă avansarea noastră spirituală.

Înțelepciunea Cabala vorbește numai despre dezvoltarea noastră spirituală. Dacă nu vom avansa spiritual în timpul vieții noastre, vom muri ca orice alt animal și aceasta este tot pentru noi.

Nu există nici o tință de a avea ceva după moartea noastră trupească. După moarte nu se schimbă nimic. Dar este posibil să atingem lumea superioară în timpul vieții noastre.

Scopul Cabalei este de a realiza simțuri pentru cer în timpul vieții noastre actuale. Și, existența noastră animală nu este un obstacol. Cu alte cuvinte, corpul poate muri, dar noi suntem deja în lumea superioară. Aceasta este exact ceea ce trebuie făcut: să dezvoltăm sufletul nostru.

Fiecăruia dintre noi îi este dat un organism animal în acest domeniu material. În același timp, avem un punct, embrionul sufletului. Dacă vom dezvolta acest embrion, vom începe să simțim viața spirituală prin el. Apoi, moartea trupului nostru nu mai contează! Începem detectarea următorului nivel din univers în dimensiunea următoare.

În același timp, dacă nu se dezvoltă punctul din inimă, nimic nu se va întâmpla după moartea noastră fizică. Punctul din inimă, embrionul sufletului, va fi născut din nou într-un corp nou animal, oferindu-ne astfel o altă șansă de a avansa cu ajutorul Cabalei.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 9/27/15

 

De ce sufăr?

Întrebare: De ce sufăr? De ce, din momentul în care mă nasc, sunt dator tuturor?

Răspuns: Vezi, suferinţa te duce imediat la întrebarea despre menirea vieţii. Altfel, ai fi continuat să faci bani şi să te distrezi, mulţumindu-te şi lăsând viaţa să treacă şi eventual să nu ai nimic de făcut.

Suferinţa te împinge să îţi foloseşti viaţa şi să atingi următorul nivel al sfinţeniei şi eternităţii şi să urci deasupra morţii. O astfel de aspiraţie pentru obţinerea înţelesului vieţii este un cadou foarte mare. Suferinţa este necesară pentru că altfel nu ai întreba pentru ce este viaţa.

Întrebare: Nu ar fi putut Creatorul să inventeze o metodă prin care noi să căutăm menirea vieţii fără să suferim?
Răspuns: Nu, omul este o dorinţa de a se bucura şi aprimi plăcere şi dacă continuă să primească plăcere şi împlinire, nu şi-ar pune niciodată întrebări legate de esenţa existenţei lui. Numai deficienţele, necazurile şi suferinţa îl fac pe om să pună întrebări legate de menirea vieţii. Aşa este aranjată lumea .

Din Lecţia de Cabala în limba rusă din 27.09.2015

A vedea două lumi

Întrebare: Există oameni care nu se tem de moarte?

Răspuns: Frica de non-existenţă, de sfârşitul vieţii, toate acestea sunt sentimente naturale.

Şi dacă nu mă opresc aici, ci devin separat de ceva foarte mic, murdar şi dezgustător, ca şi cum mă mut la o altă slujbă, sau călătoresc altundeva în vacanţă, sau doar îmi schimb viaţa pentru ceva mai confortabil, nu simt că pierd ceva şi nu îmi este frică că mă separ de aceasta.

Din contra, văd ambele lumi. Iar tranziţia de la o lume la alta este fără durere, fără nicio dificultate, deoarece simţim lumea superioară mult mai strălucitoare şi mult mai tangibilă decât lumea noastră, şi trăim simultan în două lumi. Aşa cum este spus, „Vei vedea lumea ta în viaţa ta” (Berachot 17a)

Frica de moarte şi încarnări

Întrebare: De ce îmi este frică de moarte?

Răspuns: Corpului meu fizic nu îi este frică, ego-ului îi este. Îi este frică că nu mai poate să se satisfacă şi să se ridice la nivelul existenţei simple.

Problema este că atunci când dorinţele noastre egoiste primesc plăcere, moartea este deja simţită. În acţiunile ego-ului, în folosirea lui, se simte că totul are un sfârşit în respingerea Luminii din el, adică în moarte. Astfel, nu poate fi niciodată satisfăcut. Fiecare împlinire a egoului este o apropiere de moarte.

Întrebare: Ce este dincolo de moarte?
Răspuns: Nimic. Corpul fizic încetează să mai existe, dar Reşimot (informaţii spirituale) rămân. La nivel corporal au realizat ceva într-un anume fel, la un moment dat, în anumite circumstanţe.

Dar nivelul lor spiritual al implementării nu a avut încă loc pentru că persoana încă nu a atins acest nivel. De aceea, trebuie să treacă prin diferite circumstanţe.

După ce cineva începe următoarea încarnare a sufletului într-un nou născut astăzi, atunci din nou o linie lungă a creşterii are loc, timp în care are loc o corectare inconştientă a Reşimot. Iar apoi din nou, persoanei îi este dată oportunitate de a atinge nivelul de dezvoltare al sufletului, adică atingerea nivelului dorinţei de a dărui, împotriva dorinţei de a primi.

Succesul este un concept relativ

Întrebare: Poate exista succes fără competiţie?

Răspuns: Depinde de ce consideri tu a fi succes. Eu, de exemplu, dacă sunt criticat într-un ziar, consider acest lucru un succes: mi-au dat atenţie. Altcineva poate considera asta o greşeală, dar mie nu îmi pasă.

Cred că dacă cineva are dreptate, lasă-l să fie mustrat, ce dacă? Poate oamenii nu pot să îi înţeleagă acţiunile în alt fel. Aşadar, succesul este un concept realtiv.

Nu îmi pasă dacă sunt criticat în toate publicaţiile de pe Internet, chiar dacă sunt numit cel mai oribil şi mai dăunător om pentru umanitate. Într-un anumit fel asta atrage atenţia la ceea ce mă strădui să arăt lumii. Iar atunci când îmi citesc articolele, poate asta are un impact asupra lor.

Întrebare: De ce ai nevoie de un astfel de succes?

Răspuns: Oamenii vor deveni interesaţi în a vedea de ce sunt criticat şi astfel vor ajunge să înveţe şi să simtă un pic despre ceea ce spun legat de corectarea lumii şi de faptul că oamenii au o mare şansă să ajungă la o existenţă mai bună, în loc să ajungă la al treilea război mondial. Vreau să las o anumită amprentă în ei.

Întrebare: Să presupunem că ţi se dă permisiunea să publici patru rânduri. Ce ai scrie?

Răspuns: Aş spune că nimic nu poate fi explicat în patru rânduri. Pot să ofer oamenilor înlocuirea suferinţei cu fericirea, frica de moarte cu simţul eternităţii. Iar dacă ei nu sunt indiferenţi la aceste lucruri, restul poate fi învăţat din metoda însăşi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 17.06.2015

Lumea mortală şi sufletul etern

Întrebare: Ce sfat ar ajuta pe cineva obişnuit, să depăşească frica de moarte?

Răspuns: Omul trebuie să depăşească frica de moarte aşa cum face în fiecare zi, părând că uită de acest gând. Dar tot se compară în mod constant cu alţi oameni cu alte vârste, văzându-se mai în vârstă decât este în realitate. Are socoteli infinite legate de sfârşit, şi nu poate face nimic în această privinţă. Singurul lucru care îl poate ajuta este să urce la nivelul dăruirii, unde începe să descopere următorul lui nivel de existenţă şi se ridică la o nouă dimensiune. Vechea dimensiune, totuşi, care este bazată numai pe existenţa biologică temporară a materiei, va dispărea. Dacă omul ajunge la următoarea stare, nimic nu îl mai leagă de această lume, deoarece moartea nu mai este ceva special ci un simplu produs secundar.

Întrebare: Nu va mai există moarte în viitor?

Răspuns: Orice om, şi gradual toate umanitatea, vor ajunge la nivelul superior al lumii mortale şi a sufletului etern. Moartea biologică a corpului rămâne, dar corpul spiritual îşi va obţine eternitatea, pentru că se află în dorinţa de a dărui, în afara lui însuşi. Omul simte toate transformările nu în el ci prin ceilalţi şi de aceea, fiind în dăruire absolută, nu are o bază care poate muri. Dăruind altora, toată lumea îşi simte viaţa în alţii şi nu în propria persoană.

Nu există materie sau esenţă care trebuie să moară în lumea spirituală, pentru că obţii continuu noi şi noi  vase în care îţi simţi existenţa, viaţa. Totuşi, acestea nu sunt ale tale. Odată ce le-ai umplut, le umpli ca şi cum ar fi alte tale. Când faci ceva pentru un copil mic, de exemplu, simţi că viaţă este mai minunată decât dacă ai fi făcut ceva pentru tine. De aceea, sentimentul propriului corp se va estompa gradual, se va îndepărta şi va fi înlocuit cu sentimentul vieţii în ceilalţi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 17.06.2015

Fiecare femeie poate fi frumoasa

Întrebare: Este frumusețea spirituală o calitate feminină?

Răspuns: Frumusețea spirituală este doar o calitate feminină, pentru că o persoană care știe cum să obțină această Lumina Interioară, are dorința de a o obține, pentru a dărui.

Dorință de a primi este considerată proprietatea femeii, iar dorință de a dărui această Lumina altora, este proprietatea bărbatului. Adică, o astfel de persoană, combină două calități spirituale: bărbatul și femeia.

Frumusețea spirituală se naște că rezultat  al dorinței noastre de a ajunge la dăruire totală. Și atunci, omul va înceta să dea atenție frumuseții exterioare.

Întrebare: Ce trebuie să facă o femeie pentru a radia de frumusețe interioară?

Răspuns: Dacă o femeie vrea să își mențină tinerețea și frumusețea pentru totdeauna, ea trebuie să aibă grijă de frumusețea ei interioară, adică, să se gândească cum să ajute pe alții, cum să iubească pe toată lumea, și să le dea un exemplu bun. Atunci, ea va fi foarte frumoasă.

Întrebare: Oamenii obișnuiți văd frumusețea ei spirituală, uitându-se la ea?

Răspuns: Dacă un bărbat adevărat (Adam), care se aseamănă (domeh) Creatorului, se uită la această femeie, el va vedea frumusețea ei interioară. Noi nu vorbim despre corpul fizic.

Nu contează ce metode folosim pentru a întineri, noi tot îmbătrânim. Chiar dacă putem prelungi viață până la 200 de ani, până la 100 de ani, o persoană va arată și se va simți tânără, și după aceea va trăi că un bătrân pentru încă 100 de ani.

Medicină poate relativ ușor prelungi viață umană pentru sute de ani, dar are vreun sens? Nu e mai bine să îți dezvolți  sufletul, în acest corp fizic, în perioadă cea mai scurtă posibilă, și să începi să trăiești în el?

Eu pot ajunge la corecția mea generală în 20 a€“ 30 de ani, îmi construiesc corpul spiritual, și încep să trăiesc în lumea spirituală. De ce trebuie să ne prelungim existența în lumea aceasta€“ cea mai de jos și cea mai rea din toate lumile? Noi trebuie să ne îndeplinim sarcină noastră în lumea asta, și să scăpam de ea, obținând viață eternă. Atunci, tinerețea și frumusețea vor fi văzute că un lucru total diferit.

Din „O noua viata”, KabTV, 2/06/15

 

Moartea nu este sfârșitul

În Știri (de la Psychology Today) „Viaţa este o aventură care transcende modul nostru obișnuit liniar de gândire. Modul nostru clasic de gândire se bazează pe convingerea că lumea are un observator independent al existenței obiective.

Dar o listă lungă de experimente arată exact opusul. Credem că viața este doar activitatea carbonului și a unui amestec de molecule: trăim un timp și apoi putrezim în pământ. „Noi credem în moarte pentru că am fost învățați că murim.

De asemenea, desigur, pentru că ne asociem noi cu corpul nostru şi ştim că organismele mor. Sfârşitul poveştii! Dar biocentrismul, o nouă teorie, ne spune că moartea nu poate fi evenimentul terminal la care ne gândim. Uimitor, dacă adăugați viață și conștiință la ecuație, puteți explica unele dintre cele mai mari puzzle-uri ale științei. De exemplu, devine clar de ce spațiul și timpul, și chiar proprietățile materiei în sine depind de observator.

De asemenea, devine clar de ce actele de putere ale forțelor, și constantele universului par a fi minunat ajustate pentru existența vieții. „Până când vom recunoaște universul din capetele noastre, încearcăm să înțelegem că realitatea va rămâne un drum spre nicăieri. … Tot ceea ce vezi și chiar experiența de acum, chiar corpul tau, este un vârtej de informații care apar în mintea ta.

Potrivit biocentrismului, spaţiul şi timpul nu sunt greu de obiectivat, dacă ne gândim la rece. Fluturând mâna prin aer şi apoi lăsând-o în jos ce a mai rămas? Nimic. Același lucru este valabil pentru timp. Spațiul și timpul sunt pur și simplu instrumentele pentru a pune totul împreună. „Luați în considerare celebrul experiment cu două fante.

Când oamenii de știință au trecut o particulă prin intermediul a două fante ca printr-o barieră, particula se comporta ca un glonț, ajungând fie printr-o fantă fie prin alta. Dar dacă se acționează ca un val poate trece prin ambele fante în același timp. Deci, cum îşi poate poate schimba o particulă comportamentul în funcție de faptul dacă o urmăriți sau nu? Răspunsul este simplu, realitatea este un proces care implică conştiinţa voastră. „Or ia în considerare principiul incertitudinii a celebrului Heisenberg. Dacă există într-adevăr o lume acolo cu particule care se mişcă viguros în jurul valorii lor, atunci ar trebui să fim capabili să măsurăm toate proprietățile lor.

Dar nu poți. De exemplu, locația și impulsul exact al unei particule nu pot fi cunoscute în același timp. Deci, de ce ar trebui să conteze pentru o particulă ceea ce vă decideți pentru a măsura? Și cum pot perechi de particule amestecate să fie conectate instantaneu pe părți opuse ale galaxiei ca şi cum spațiul și timpul nu ar exista? Din nou, răspunsul este simplu: pentru că sunt nu doar „out there’- spațiul și timpul sunt pur și simplu instrumente ale minții noastre.

„Moartea nu există într-o lume atemporală, spaţială. Nemurirea nu înseamnă o existență perpetuă în timp, dar se află în afara timpului cu totul. „Modul nostru liniar de gândire cu privire la timp este, de asemenea, incompatibil cu o altă serie de experimente recente. În 2002, oamenii de ştiinţă au arătat că particulele de „fotoni” ușoare știu, în prealabil, ceea ce gemenii lor îndepărtaţi ar face în viitor. Ei au testat comunicarea între perechi de fotoni.

Ei au lăsat un foton să îşi termine călătoria sa şi a trebuit să decidă dacă să fie un val sau o particulă. „Cercetătorii au mărit distanța celuilalt foton pentru a ajunge la propria detectare. Cu toate acestea, ele s-au putut îngemăna pentru a preveni prăbușirea particulei. Cumva, prima particulă știa ce a avut de gând cercetătorul să facă înainte să se întâmple, și la ce distanțe, în mod instantaneu ca și în cazul în care nu ar exista spațiu sau timp între ele. Ele nu decid să devină particule înainte să-şi întâlnească geamănul lor. Nu contează cum am înființat experimentul.

Mintea noastră și cunoștințele sale sunt singurele lucruri care determină modul în care se comportă. Experimentele confirăa în mod constant aceste efecte dependente de observare. „Bizar? Luați în considerare un alt experiment, care a fost publicat recent în revista ştiinţifică de prestigiu Science (Jacques et al, 315, 966, 2007).

Oamenii de ştiinţă din Franța au trimis un balon cu fotoni într-un aparat, și au arătat că ceea ce au făcut ar putea schimba retroactiv ceva ce s-a întâmplat deja în trecut. Pentru că fotonii au întâlnit o bifurcaţie în aparat, au trebuit să decidă dacă să se comporte ca particule sau unde atunci când au lovit un divizor de fascicule. Mai târziu, după ce au trecut cu bine fotonii prin bifurcaţie – experimentatorul a putut trece la întâmplare un al doilea separator de fascicule în exterior.

Se pare că ceea ce observatorul a decis la acel moment, a determinat ceea ce particula de fapt a făcut la bifurcație în trecut. În acel moment, experimentatorul a ales trecutul lui. „Desigur, trăim în aceeași lume. Dar criticii susțin că acest comportament este limitat la lumea microscopică. Dar vederea acestor „doi în lume” (care este, un set de legi fizice pentru obiecte mici, și alta pentru restul universului, inclusiv noi) nu are nici o bază în rațiune și este contestată în laboratoarele din întreaga lume. …

„Un aspect bine-cunoscut al fizicii cuantice este că observațiile nu pot fi prezise în mod absolut. In schimb, există o serie de eventuale observații fiecare cu altă probabilitate. O explicație populară, interpretarea „lumilor multiple”, prevede că fiecare dintre aceste observații posibile corespunde unui alt univers („multivers”).

Există un număr infinit de universuri şi tot ceea ce s-ar putea întâmpla, eventual apare în unele universuri. Moartea nu există în nici un sens real în aceste scenarii. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ceea ce se întâmplă în fiecare dintre ele. „Viața este o aventură care transcende modul nostru obișnuit liniar de gândire. Când murim, acest lucru nu este un aleator biliard-matrice, ci doar o inevitabilă viață-matrice.

Viața are o dimensionalitate non-lineară; e ca o floare perenă care se întoarce să înflorească în multivers. „” Influențele simțurilor „, a spus Ralph Waldo Emerson” se regăsesc în majoritatea oamenilor copleșiti de faptul că pereții din spațiu și timp sunt solizi, reali și de netrecut; și dacă vorbesc cu ușurință de aceste limite în lume este semnul nebuniei. „”

Comentariul meu: din timpul lui Adam până în timpul nostru, fiecare Cabalist atinge tot ceea ce s-a spus; de altfel, în realitate, descoperă ceea ce se întâmplă numai în el însuși, în conștiința lui, dincolo de timp, spațiu, și mișcare.

 

Ce se întâmplă cu sufletul după ce murim?

I-am pus odată lui Rabaş aceaşi întrebare: „Ce se întâmplă cu sufletul omului atunci când moare?” Iar el a răspuns că este la fel ca atunci când la sfârşitul zilei iei o cămaşă murdară şi o arunci în maşina de spălat…

La fel şi la sfârşitul vieţii, iei corpul de pe suflet şi îl arunci. Corpul putrezeşte, în timp ce sufletul continuă să trăiască. De fapt, după ce îţi scoţi cămaşa veche rămâi în viaţă… În acest fel rămâi în viaţă chiar după ce scoţi sufletul din corpul fizic.

Întrebare: Atunci cum există sufletul fără corp?
Răspuns: Sufletul există şi acum fără corp. Doar îl acompaniază şi nu îl atinge. Sufletul există în altă dimensiune pe care tu nu o simţi.

Baal HaSulam scrie în articolul „Pacea”: „Astfel, în lumea noastră, nu există suflete noi aşa cum se reînnoiesc corpurile ci numai o anumită sumă de suflete care se încarnează… De aceea, în cea ce priveşte sufletele, toate generaţiile, încă de la începutul creaţiei şi până la sfârşitul corecţiei, sunt ca o generaţie care şi-a extins viaţa peste câteva mii de ani…”

Perioada de dezvoltare a sufletului în această lume este de 6000 de ani. Această dezvoltare a început cu Adam HaRişon (primul om), care a trăit acum 5775 de ani, şi va continua până la sfârşitul celor 6000 de ani. Asta înseamnă că ne-au rămas încă 225 de ani. În timpul acesta, cu toţi trebuie să ne dezvoltăm sufletul, adică partea noastră din sufletul colectiv, şi să ne conectăm împreună într-un singur suflet.

Înţelepciunea Cabala explică întregul proces. Acum 14 miliarde de ani, a început evoluţia materială a universului de la o scântei; a fost folosită ca începutul „Big Bang”. Aşa a început evoluţia naturii minerale. Acum 2 miliarde de ani au apărut primele plante pe Pământ, apoi animalele  şi apoi omul. Specia umană s-a dezvoltat până când a început să se dezvolte în el dorinţa de a obţine sursa vieţii sale, lumea superioară, următorul nivel.

Dezvoltarea avansează de la mineral la vegetal, la animal şi apoi la uman. Iar umanul trebuie să obţină un nivel mai înalt, care se numeşte dezvoltarea sufletului său, şi să se ridice la următorul nivel, lumea superioară. Iar în lumea superioară sunt, de asemenea, fazele de mineral, vegetal, animal şi uman. Dar sunt nivele spirituale pe care trebuie să le dezvolţi şi să te ridici chiar la o şi mai înaltă lume. Şi asta trecem prin cele cinci lumi.

Întrebare: înseamnă că Adam HaRişon a trăit acum 5775 de ani şi a dezvoltat sufletul în el?

Răspuns: Da, şi astfel se numeşte Adam HaRişon.

Întrebare: Asta înseamnă că toată lumea trebuie să îşi dezvolte sufletul în timpul următorilor 225 de ani?
Răspuns: Da, toată lumea, fără excepţie, în 225 de ani sau mai devreme. Vedem cu această dezvoltare se accelerează; timpul devine mai strâns şi se pare că se comprimă şi micşorează. Dacă nu ne dezvoltă sufletul, dacă nu ne împingem către dezvoltare, vom fi aruncaţi într-o teribilă presiune a forţelor naturii, care ne vor presa prin tot felul de dezastre şi probleme; ne va împinge înainte către dezvoltarea sufletului.

Dezvoltarea sufletului are loc numai în această lumi şi în al doilea rând, poate fi reînnoită numai prin conexiunea dintre oameni. Prin conexiunea dintre noi dăm formă unui singur suflet care este general şi comun pentru noi toţi.

Din programul de radio Israel 103 FM din 01.02.2015