Sa devii un embrion spiritual inseama sa te anulezi total in fata Celui de Sus. Este o analogie clara in aceasta lume: un embrion nu poate alege daca sa manance, sau nu, in timp ce un bebelus deja poate. Un embrion primeste substante direct prin cordonul ombilical, dar trebuie sa primeasca un ecran anti-egoist pentru a fi conectat cu mama sa. Sa fii un embrion este o munca fantastica, colosala. Ni se pare ca o picatura creste pur si simplu pana la 7 pounds pentru a se naste, dar nu este complet corect. Nu castiga doar 7 pounds; urca, de asemene 125 de grade spirituale, asa cum este scris: In pantecul mamei o lumanare arde si permite embrionului sa vada de la un capat al lumii la celalalt, si tine intreaga Torah, intreaga Lumina a Infinitului (NRNHY).

Un embrion primeste si digera numai in masura in care se anuleaza inaintea mamei, si aceasta anulare trebuie sa aiba loc in fiecare grad spiritual pana la Sfarsitul Corectiei (Gmar Tikun). Este nevoie de un ecran astfel incat sa nu interfereze cu actiunile Celui de Sus si astfel sa se anuleze numai propriul ego. Ramane o picatura de samanta, asa cum a fost, in timp ce 7 pounds sunt formate numai din anularea sa.

Pana cand nu devii o picatura de samanta, tu pur si simplu nu existi in spiritualitate. Anuleaza-te relativ la primul grad de spiritualitate, anuleaza-ti tot egoismul relativ la punctul din inima pe care l-ai primit si apoi vei deveni o picatura de samanta spirituala si vei intra in pantecul mamei al Partzuf-ului Superior. Acolo, iti vei vedea toti prietenii; te asteapta. Tu esti singurul care lipseste,pentru ca embrionul spiritual sa inceapa sa creasca si sa evolueze! Nu poti sa o faci singur pentru ca trebuie sa te unesti cu ceilalti in interiorul unei singure Mame.

Din Lectia zilnica de Cabala, 9.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Articolul Scopul Societatii (1): …intreaga lume a fost creata pentru teama de Creator.

Exista un scop exaltat, pe care nu il percepem in senzatiile noastre egoiste, in a tanji sa absorb totul in mine. Iesirea din mine, in preocupare pentru in afara mea, se numeste teama spirituala (Yiraat HaShem), (Veneratia Lui).

Acum sunt ingrijorat de cum sa ma implinesc si sa ma protejez, ceea ce se numeste teama de mine insumi. Inconstient, noi suntem in mod constant preocupati de a atrage ceea ce este benefic pentru noi si sa ne distantam de ceea ce ne face rau noua, egoismul nostru. In contrast, teama spirituala inseamna ca eu experimentez teama de ceea ce exista in afara mea. Sunt ingrijorat pentru altii, pentru Creator, ca o mama care isi face griji pantru copilul ei mic, se gandeste la el si se identifica cu el tot timpul.

In aceasta teama si preocupare pentru semen, in afara eul-ui (egoismului), simt realitatea Superioara.

Din Lectia 1 de la Mega Congres, 23.07.10

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi experimentam lumea dinauntrul dorintei noastre de a primi placere. Tot ce putem sa percepem prin cele cinci organe de simt – vazul, auzul, gustul, mirosul si pipaitul – duce la imaginea pe care o observam din interior. Aceasta este realitatea pe care o percepem.

Oare exista o cale de a iesi din aceasta perceptie limitata si de a patrunde in una mai vasta, care nu e restrictionata de corpul fizic si de cele cinci organe de simt ale sale? La urma urmei, viziunea noastra despre lume si despre sine este dictata de corpul nostru insufletit. Totul depinde de perceptie. Poata ca sunt nenumarate forme dincolo de corp, dar corpul nostru le filtreaza, permitandu-ne sa simtim numai ceea ce poate el sa prelucreze. Asta inseamna ca niciodata nu vom fi in stare sa avem experienta realitatii supreme. Daca asa stau lucrurile, atunci poate ca vom vedea ca aceasta este realitatea adevarata dupa ce moare corpul? Si totusi, cum este posibil, daca si cele cinci organe de simt pe care le avem mor odata cu corpul?

Cabalistii ne spun ca suntem incapabili sa percepem toata realitatea, pentru ca ea este experimentata in interiorul meu si, ca urmare, e limitata la o perceptie partiala, numita lumea aceasta. Insa putem sa ne transferam in perceptia exterioara, in cea din afara corpului. Exista o forta care ne schimba gama de perceptie, astfel incat putem sa experimentam realitatea din afara noastra. Cu alte cuvinte, in loc sa ma concentrez pe mine insumi, ma concentrez pe ceilalti si ii plasez mai presus de mine.

Cand citim despre realitatea exterioara, aceasta ne influenteaza in asa fel, incat treptat, incepem sa o percepem. Asta se numeste am trudit si am gasit. Trebuie sa depunem eforturi pentru a obtine aceasta noua perceptie. Dupa cateva luni de astfel de truda, incepem sa observam aparitia unor schimbari in noi si sa vedem cat de diferit incepem sa ii percepem pe altii.

Modul cel mai eficient de a inainta in acest proces este printr-un grup care citeste Cartea Zohar, indiferent de cat de bine o intelegem. Ceea ce conteaza e dorinta noastra de a fi influentati de carte, care ne va ajuta treptat sa incepem sa experimentam realitatea exterioara.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala, 23.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebari despre aceste pasaje din marii Cabalisti, promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Care este baza Intelepciunii Cabalei?

O persoana trebuie sa invete intelepciunea: pentru a atinge si a privi la secretele Creatorului (care nu ii sunt inca revelate) pentru a se cunoaste pe sine, pentru a intelege cine este el, cum a fost creat, de unde vine, incotro se indreapta, cum sa isi corecteze corpul (dorintele), si cum va sta in viitor in fata instantei Legiuitorului lumii.

O persoana trebuie sa atinga si sa vada secretul  sufletului: ce este sufletul sau, de unde vine el, de ce a coborat in acest corp, similar unei picaturi urat mirositoare care astazi este aici si maine in mormant. El trebuie sa cerceteze aceasta lume pentru a atinge lumea in care exista si pe care trebuie sa o corecteze. Atunci el va vedea cele mai mari secrete ale Lumii Superioare si va ajunge la Creator. O persoana va dobandi acestea prin secretele Torei.

–Zohar pentru toti, cu Comentariile (Explicatiile) Sulam (Scara), Cantarea Cantarilor

Stiinta Cabalei ne invata cum sa ne dezvoltam pentru a atinge similaritatea (echivalenta) formei cu Creatorul, evitand greselile.

-Rav Kook, Orot Kodesh, V 2

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Este scris: Am creat inclinatia rea si Tora pentru corectarea ei. Deja ne-am obisnuit cu toate aceste versete si credem ca sunt doar niste cuvinte frumoase despre Torah. Insa in realitate, toate acestea sunt foarte profunde si serioase. Daca nu abordam corect studiile Torei, suferim din cauza acesteia. Lumina e o forta puternica ce ne influenteaza, iar cu ajutorul ei putem sa ajungem fie la bunatate, fie la opusul acesteia.

Acest opus este si el o cale – adica, revelarea raului ne permite si ea sa ajungem la ceea ce este bine. Vedem aceasta prin exemplul ultimului exil. Exilul inseamna ca suntem rupti de spiritualitate si nu avem nicio sansa sa ajungem la o conexiune cu Creatorul pana la sfarsitul exilului. Insa cum putem sa studiem Tora, fiind deconectati de spiritualitate si avand intentii egoiste? Toate studiile voastre vor fi de dragul multumirii personale, pentru a primi o recompensa, nici macar Lo Lishma, adica vor fi complet goale de intentia corecta.

Cu toate acestea, intelegem deja ca tocmai pentru ca studiem Tora (Tora exterioara, nu Cabala) in timpul exilului, prin aceasta atragem Lumina inconjuratoare. Dar in loc sa ne aduca mai aproape de corectare, aceasta Lumina ne indeparteaza de ea. Asta inseamna ca folosim Lumina Torei ca pe o potiune a mortii. Insa prin aceasta, descoperim ca suntem cufundati in rau si, prin generatiile urmatoare, cand fata generatiilor a devenit ca fata unui caine, ajungem la o stare despre care s-a scris, Si fiii lui Israel au strigat sa iasa din aceasta lucrare.

Cu alte cuvinte, fie ca suntem in starea de realizare spirituala sau in exil, folosim mereu Lumina Torei, facand-o fie din partea negativa, fie din cea pozitiva. Fara aceasta, n-am putea sa ajungem niciodata la o senzatie a exilului, la nevoia de mantuire.

Ca urmare, acum, cand existam intr-o stare atat de speciala pe care Baal HaSulam o numeste generatia lui Mesia in pragul mantuirii, este foarte important sa intelegem ca aceasta este o stare care ni s-a dat de Sus. Insa noi inca nu am acceptat-o. Ce inseamna asta? Inseamna ca ni s-a dat o ocazie de a incepe sa folosim aceeasi Lumina care Reformeaza, Lumina care ne aduce inapoi la Creator, intr-un alt mod, astfel incat ea sa ne aduca inapoi la Sursa, in loc sa ne distanteze de ea, asa cum a facut-o in timpul exilului.

In timpul exilului, intentiile noastre erau mereu indreptate catre noi insine: cum putem sa profitam, folosind Tora in aceasta lume si in lumea viitoare? Acum trebuie sa ne schimbam intentiile. Datorita acestui lucru, vom schimba influenta Luminii Inconjuratoare asupra noastra, iar aceasta ne va duce cu adevarat inapoi la Sursa – direct la ea, mai degraba decat partea ei opusa.

Ca urmare, acum trebuie sa ne gandim in principal la intentia cu care abordam studiile. Cu cat intentia noastra va fi mai clarificata, mai dezirabila si mai precisa, cu atat ne vom organiza mai bine in asa fel, incat rugaciunea noastra va deveni o rugaciune de grup, iar noi ne vom uni cu totii intr-un intreg, care sta fata in fata cu Sursa unica. Si cu cat facem mai mult acest lucru, cu atat vom inainta mai mult.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Daca actiunile unei persoane sunt directionate catre unirea cu prietenii, el descopera foarte repede nevoia de conexiune directa cu Creatorul, care trebuie sa ajute aceasta unire. Fiecare actiune trebuie sa ne conduca pe noi catre corectarea spargerii, la unitatea dintre noi si apoi nevoia pentru influenta Creatorului pentru calitatea de daruire si iubire se va manifesta in ea.

Astfel, trei componente ale starii noastre – Tora, Israel si Creatorul – sunt relevate. Tora este fota care creeaza dorinte (lumea este creata prin Tora), forta care corecteaza intentia dorintei (Lumina care Reformeaza) si forta care umple dorinta (placere si intelepciune, scopul creatiei). Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este regula generala a Torei. Israel (cel care aspira la Creator, sufletul) este Kli-ul comun (unificarea sufletelor, Shchina). Tora este Lumina, forta care corecteaza. Creatorul este sursa interioara a acestei forte.

Impreuna cream conditiile pentru unificare si garantie reciproca. Pregatim spatiul pentru revelatie pana cand fiii lui Israel tipa pentru munca, asta este, pana cand ne trebuie ajutorul Lui. Vedem comparatii intre societate si Creator in aprope toate descrierile din Tora. Fara societate suntem incapabili sa-l dobandim pe Creator. De aceea, grupul este mijlocul. El este Shchina, Kneset Israel (Adunarea Israel), suma sufletelor care cer sa nu mai stea in praf (egoism). Toate articolele spun asta.

O persoana uita de nevoia de conexiune cu Creatorul, deoarece asta este impotriva naturii sale. Totusi, aceasta conexiune va aparea in natura noastra atunci cand ne unim intr-un grup. Daca nu sunt conectat intr-un grup, atunci nu sunt atintit catre Creator si nu voi mai gasi directia catre El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Torah - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, va rog sa adresati intrebaridespre aceste pasaje din marii Cabalisti. Promit sa va raspund. Comentariile din paranteze imi apartin.

Indrumarea Creatorului este intentionata

Aceasta(indrumarea intentionata) inseamna ca, conduitele corupte (egoiste, naturale) ale umanitatii sunt acelea care (pe masura corectarii lor) genereaza starile bune (corectate). Si fiecare stare de bine nu este decat (maturizarea) rodul muncii (corectarea) starii precedente de rau. Intr-adevar, aceasta evaluare de bine sau rau nu se refera la evaluarea starii in sine, ci (doar) la scopul general (starea nu este evaluata in sine, mai degraba) fiecare stare care aduce umanitatea mai aproape de scop este considerata buna, iar accea care o indeparteaza de la scop este considerata rea.

Prin prisma acestui standard este construita legea dezvoltarii– coruptia si slabiciunea (raul egoist) care apar  intr-o (oricare) stare sunt (de asemenea) considerate cauza si generatorul starii de bine (perfect) astfel incat fiecare stare dureaza atat timp cat este necesar pentru ca raul sa creasca in ea atat de mult incat oamenii nu o mai pot suporta. (Adica, depinde de stadiul raului din societate, timpul care poate fi grabit prin explicatii, crestere si educatie). In acest timp (dupa realizarea raului in sine si rezolvarea corectiei sale) oamenii trebuie sa se uneasca impotriva lui, sa il distruga (dorinta egoista in sine, in relatii), si sa reorganizeze lucrurile (in special) pentru corectarea acelei generatii. (Fara a incerca sa sara anumite perioade de dezvoltare).

Si noua stare, de asemenea, va dura exact atat timp cat scanteia raului se coace in ea si ajunge la un asemenea nivel in care nu mai poate fi tolerata, si la momentul in care trebuie (involuntar) distrusa si o stare mai confortabila este construita in loc. Si astfel starile se termina una cate una si grad dupa grad, pana cand ei ajung la o a asemenea stare corectata in care nu mai exista scanteie a raului. (Nu este nimic de corectat, si aceasta stare va fi recunoscuta ca si corectie finala).

-Baal HaSulam, Articolul Pacea

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Este scris despre un embrion: Mama ii da partea rosie, tatal ii da partea alba, iar Creatorul ii da sufletul. O problema comuna in munca spirituala este ca noi uitam aceasta a treia componenta, Creatorul, care trebuie sa termine munca pentru noi. O persoana depune o mare cantitate de efort si dupa aceea este perplexa: Unde este rezultatul dorit? Nu intelege ca nu si-a completat actiunea; uita ca toate actiunile lui trebuie sa inceapa si sa se termine cu Creatorul, Forta Superioara, in timp ce el este in mijloc.

In acelasi fel, noi iesim din Infinit si ne intoarcem in Infinit. Si pe drum ne dezvoltam si devenim corectati fie prin calea suferintei, fie prin calea Luminii. Dar in ambele cazuri, Lumina lucreaza si noi, doar adaugam dorinta. Nu ne corectam noi; numai ne acceleram dezvoltarea.

Totusi, cineva uita de obicei, ca el este doar o componenta a dezvoltarii sale. El intensifica usor si astfel simte actiunea schimbandu-se de la negativ la pozitiv. Dar actiunea insasi se petrece datorita fortelor care deja exista in natura. Cea mai importanta componenta este forta Creatorului. Daca o persoana nu-L aduce pe Creator sa o ajute, astfel incat El sa completeze actiunea, daca nu aduce aceasta a treia componenta care nu este prezenta in imaginea ei asupra naturii, atunci nici macar o singura actiune nu este finalizata si persoana ramane intotdeauna la fel cum a fost!

Aceasta este o greseala comuna, care ramane deseori neobservata. Si este numai o singura solutie aici: sa te intorci la grup pentru ajutor. Daca in grup este o opinie comuna , asupra faptului ca Creatorul este cea mai importanta forta care determina sfarsitul actiunii, atunci, niciun membru inclus in grup nu o va mai uita. Nu va mai fi fortat sa experimenteze dezamagiri amare rezultand din munca grea pe care o face si totusi nedobandind nimic din ea.

Cauta-l pe Creator (asa cum este scris in Cantarea Cantarilor: Noaptea, in patul meu am cautat pe Cel pe  care-L iubeste sufletul meu) si aminteste-ti ca cineva nu are taria sa castige aceasta batalie singur; are de asemenea, un Partener iubit. Si fara El, o persoana are doar o dorinta goala, care moare treptat, ca un foc mic.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 19.07.10, Articolul In patul meu, noaptea

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care sunt semnele ca am facut primul pas pe scara spirituala?

Raspuns: Cand ajungem la primul grad spiritual, simtim o nevoie presanta de unire pentruca ca sistemul de suflete comun integrat ne devine relevat.  Acest sistem este o retea compacta a fortelor de iubire si daruire reciproca, umpluta cu forta unificatoare, superioara, Creatorul.

Cu cat suntem mai dispusi sa devenim echivalenti cu Lumina, cu atat mai strans se atrag sufletele noastre sub efectul ei, si noi simtim cum trece prin noi. Sufletele se aliniaza cu Lumina din ce in ce mai mult, inlaturand obstacolele (rezistenta) din calea ei si Lumina calatoreste  prin ele fara restrictii, trecand de la un suflet la altul. Lumina devine intreaga si completa ca in Lumea Infinitului. Nu are nevoie sa execute nicio actiune sau miscare pentru a trece de la un loc la altul; ea umple simplu, absolut si uniform intreaga retea.

Aceasta retea exista la fiecare  nivel al scarii spirituale, de la primul pana la ultimul. Totusi, in timp ce avansam la un grad spiritual mai inalt, noi percepem o retea mai integrata, umpluta cu mai multa Lumina. Percepem asta pentru ca este o diferenta din ce in ce mai mica intre suflete si Lumina in care traiesc. Asta inseamna ca Creatorul, care umple spatiile dintre suflete, este relevat din ce in ce mai mult.

Vedem Lumina chiar la primul grad spiritual, la fel cum un copil nou nascut incepe sa perceapa lumea noastra cu cele cinci simturi corporale: vaz, auz, gust, miros si pipait. Un nou nascut nu stie cum sa-si foloseasca organele senzoriale inca, dar este capabil sa se familiarizeze intr-un fel.

La fel se intampla si cand dobandim primul grad spiritual. Dupa ce am dobandit primul grad spiritual, noi existam in aceasta lume in corpul fizic si, de asemenea, in sufletul nostru in lumea spirituala. Lumea spirituala este eterna si, cand suntem in ea, nu simtim nevoia corpului fizic. Putem exista fara el, numai in senzatia Lumii Superioare.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 16.07.10, Articolul Intelepciunea Cabala si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 32: Si te voi face un neam mare.. Si te voi binecuvanta… Retragandu-se din linia dreapta care nu este amestecata cu cea stanga, a fost recompensat cu iluminarea dreptei care este amestecata cu stanga…

Pentru ca s-a retras de la iluminarea celei stangi care nu este amestecata cu dreapta, a fost recompensat cu promisiune din cuvintele, Si (eu ) voi face numele tau mare, care este iluminarea stangii care este amestecata cu Hasadim din dreapta.

… Si tu vei fi o binecuvantare, care este iluminarea liniei mijlocii.

Avansarea de-a lungul celor trei linii este ca si cum mergi in doua picioare: pe de o parte este forta daruirii (linia dreapta si pe de alta – forta primirii (linia stanga). Cineva utilizeaza aceste doua forte sau linii ca sa avanseze, pasind pe una si dupa aceea pe cealalta. Totusi, directia in care se misca, care este determinata de asemenea de aceste doua forte, se numeste linia mijlocie.

De aceea, linia mijlocie nu este un fel de a treia forta. Nu exista o a treia forta! Linia mijlocie este combinatia corecta a liniilor stangi si drepte. Corecta combinatie asigura avansarea, mai intai via guvernarii calitatii de judecata si apoi mila, mai intai bine si apoi rau. Una arata relevatia fortelor raului, care imping omul din spate, alta releva fortele care il trag din fata. Omul avanseaza cu ajutorul acestor doua forte. Ele sunt ca doua autoritati prin care cineva controleaza si avanseaza el insusi. Exista o intreaga stiinta de cum sa le folosim.

Intelepciunea Cabala este numita a treia linie, calea de aur. Este metoda care foloseste corect aceste doua forte ale naturii: forta receptiei si forta daruirii, plus si minus. Intreaga noastra stiinta corporala contine de asemenea abilitatea de a folosi aceste doua forte: de la energia atomica, care contine de asemenea plus si minus, la moleculele care se alatura si se divid pe baza valentelor pozitive sau negative. Totul este format din doua forte opuse.

De aceea, studiul corect sta in a invata cum sa luam aceste doua baze naturale (Lumina si dorinta, plus si minus), pentru a le lipi intr-un singur intreg si pentru a asambla intregul sistem pana la universul infinit care include totul. Trebuie sa invatam astfel incat mecanismele pe care le construim prin unificare, cum ar fi motorul, refrigeratorul, aerul conditionat si asa mai departe, toate sa lucreze in cel mai bun si optim mod.

In esenta, intreaga intelepciune se reduce la a extrage beneficiul maxim din aceste doua forte. Si noi stam in mijloc, intre ele, in asa numita linie mijlocie.

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Cabala, 16.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→