Intrebare: In timpul lectiei de Zohar simt ca sunt aruncat dintr-o parte in alta, ca o barca pe furtuna. Uneori ma simt bine cu asta, alteori mi-e foarte frica. E bine pentru mine, sau dimpotriva?

Raspunsul meu: Trebuie sa intelegem ca nu exista nicio legatura intre ce citim, ce simtim sau, de fapt, ceea ce se intampla inauntrul nostru. In timpul lectiei, Zohar-ul lucreaza asupra noastra ca si cum am apasa pe butoanele unui dispozitiv ale carei functii nu le intelegem. E ca un copil, de exemplu, care scoate un telefon mobil din buzunarul tatalui sau, se joaca la butoane si, din greseala, suna pe cineva sau transmite un mesaj. La fel, atunci cand citim Zohar-ul, noi apasam pe „butoane”, fara sa intelegem ce forte inducem. Ca urmare, reactiile pe care le simtim ca raspuns nu au nicio legatura cu actiunile noastre initiale.

Se poate sa ne gandim la prietenii nostri, la lumea intreaga si la Creator cu iubire si, dintr-o data, sa ne pomenim cu ingrijorarea opusa, intrebandu-ne: “Oare de ce incerc sa fac eu asta?”. Sau, poate sa fie altfel, sa invinuim pe Creator, grupul si pe noi insine, dar dintr-odata sa apara ceva bun, ceva ce simtim ca nu am meritat.

Zohar-ul ne vorbeste asa cum un parinte i-ar vorbi unui copil care nu intelege ce i se spune. Parintele stie totul despre copil, dar copilul nu intelege nimic despre parinte. In spiritualitate, noi suntem la nivelul unui copil. De aceea, nu ar trebui sa tragem concluzii pe baza senzatiilor noastre, caci ele nu sunt conectate corespunzator.

Poate ca noi ne gandim ca totul e o mare dezordine si sa simtim numai probleme si confuzie, dar, de fapt, totul sa fie perfect aranjat. Trebuie sa fim atenti la faptul ca, indiferent ce se intampla, noi vom continua sa studiem, pana ce vine eliberarea. Suntem sfatuiti sa nu ne mai ingrijoram pentru ceva ce se intampla pe calea noastra – si sta scris, „Fa ce vrei, dar nu pleca!”.

Avem nevoie de o anumita masura de insistenta, de devotament si de rabdare, pe calea noastra spirituala. Baal HaSulam scrie in Prefata la Studiul celor zece Sfirot, ca “Numai eroii care au cu adevarat rabdare reusesc sa urce muntele si sa patrunda in palatul Imparatului.”. Astfel, trebuie sa lasam Zohar-ul sa ne influenteze, prin intermediul Luminii Inconjuratoare.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Miketz”. Paragraful 161: “Si i-a pus pe toti laolalta in inchisoare, vreme de trei zile.” Aceste trei zile corespund celor trei zile ale Shechem, dupa cum sta scris: “Si a ajuns in a treia zi, pe cand ei erau in durere.”.

A treia zi e intotdeauna legata de durere. E cea mai grea zi din procesul de corectare, pentru ca este ziua in care are loc includerea reciproca a liniilor dreapta si stanga. Nu e ca prima zi, in care e vorba doar despre linia dreapta si ne inarmam cu puterea daruirii, nici ca a doua zi, in care e vorba doar despre linia stanga si vedem ce parti din ea putem sa conectam cu dorinta de a darui. A treia zi se refera la includerea reciproca a unei proprietati in cealalta, care duce la crearea unei proprietati noi, intermediare.

Incluziunea reciproca exista doar in spiritualitate; ea nu are loc niciodata in lumea noastra. In lumea noastra exista doar un singur tip de conexi–ne – atunci cand se unesc doua obiecte. De exemplu, primul obiect contribuie cu intelectul sau, iar celalalt doneaza emotii. Ele se conecteaza si se alimenteaza reciproc. Asta se intampla pentru ca, in lumea noastra, totul are o singura proprietate – vointa de a primi. Ca urmare, orice incluziune in lumea noastra are loc numai in cadrul acestei singure proprietati, care ia aspecte si forme diverse.

Insa includerea reciproca in spiritualitate inseamna ca apare ceva cu totul nou – o a treia entitate, compusa din primele doua. De fapt, avem de a face cu un fenomen cu totul nou, care nu a existat pana acum. Acest “ceva” se numeste Sufletul, Omul sau Adam.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 24: “Cand femeia insarcinata se apropie de momentul nasterii, ea se zvarcoleste si tipa in durerile nasterii”, caci e natura femeii insarcinate sa astepte noua luni intregi.

Aici se vorbeste despre faptul ca ne trebuie timp ca sa simtim tot raul continut in noi. Mai intai, incepem doar sa il simtim usor, dar asta inca nu inseamna nimic. Fiecare stare trebuie sa treaca prin toate cele patru starile, pana ce o realizam pe deplin, impreuna cu radacina ei si hotaram ca nu e ceva accidental sau temporar, ci e rau de la inceput, de la radacina – si ajungem sa ne dam seama ca trebuie sa scapam de el. Doar atunci avem puterea sa eradicam raul.

Dar sunt cativa in lume care trec doar prin una sau doua zile din cea de a noua luna, iar durerile si contractiile femeii insarcinate sunt in cea de a noua luna. Ca urmare, chiar daca ea a trecut numai printr-o singura zi a celei de a noua luni, se considera ca si cum pentru ea ar fi trecut toata luna a noua.

Aici, Zoharul vorbeste despre revelarea raului, exilul si mantuirea. Spune ca nu trebuie sa asteptam sfarsitul celor 6000, daca simtim deja ca am inceput a noua luna a „sarcinii” si contractiile exilului. Asta inseamna ca deja suntem capabili sa completam tot procesul de corectare.

Asa sunt cei din Israel: deoarece au simtit gustul exilului, daca se caiesc, se considera ca si cum ei ar fi trecut prin toate problemele care sunt scrise in Torah, mai ales ca au trecut deja prin cateva contractii, de la inceputul exilului.

Asta spune ca durata exilului nu depinde de timp. Asta inseamna ca depinde de timp numai pana la semnul celor “noua luni”. Trebuie sa trecem prin “opt luni” de povara – asta e sigur. Dar cand incepem sa simtim chiar si prima zi a celei de a noua luni, de atunci totul depinde de aceasta senzatie si de realizarea noastra deplina a raului nostru, in raport cu radacina. Atunci, vom putea sa iesim din exil, pentru ca “se considera ca si cum am fi trecut deja prin toate necazurile”.

Perioada numita “cele opt luni initiale” este perioada de pregatire, perioada de exil prin care trebuie sa trecem. Nu e niciun chip sa o evitam sau sa o reducem. Asta era perioada dinainte de Ari. De la Ari incoace, a inceput un alt timp, care poate fi redus pe masura ce inaintam. Asta va intensifica si “contractiile nasterii” aferente dezvoltarii noastre si ne permite sa ne incheiem dezvoltarea cu mult inainte de sfarsitul a 6000 de ani.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand lucram ca sa ne unim cu altii, dezvaluim ego-ul comun sau ego-urile noastre personale?

Raspunsul meu: Cu totii lucram ca sa ne unim pentru a realiza o dorinta comuna de a dezvalui Creatorul, calitatea daruirii. Nu exista nicio separare intre ego-ul personal si cel colectiv. Eu depind de tine, tu depinzi de mine si toata lumea depinde de toata lumea. Daca o persoana face o gaura in barca noastra colectiva, toata lumea o sa se inece.

Ca urmare, individul si grupul sunt uniti ca unul (Ehad). Daca mergem la batalie impreuna ca sa atingem un obiectiv, atunci oare chiar conteaza daca e vorba de un individ sau de un grup? E ca o echipa: fie castigam impreuna, fie murim impreuna. Societatea are tot ce are si un individ – si invers. Ca urmare, conceptul de „individ” dispare si devine irelevant daca reusesc eu sau daca reuseste altcineva. Ceea ce conteaza e succesul sau esecul tuturor. Grupul si cu mine suntem acelasi lucru.

Asta se numeste Garantia Reciproca. Ideea este ca noi nu suntem capabili sa o atingem singuri, dar asta vrea Lumina Corectarii (Or Makif) pentru noi. Ni se da o conditie: sa ne unim ca un singur om, cu o singura inima. Insa noi nu suntem in stare sa facem asta. Ne dezvaluim incapacitatea de a stabili o legatura, care este cunoscuta drept “Tabletele sparte”. Noi intelegem ca nu suntem in stare de asta, caci suntem opusi Torei.

Unitatea nu este ceea ce mi-am imaginat eu ca este spiritualitatea. Eu mi-am imaginat ca e vorba de ceva ce pot sa obtin folosindu-mi ego-ul. Insa, pana la urma, eu nu vreau spiritualitatea, caci ea este opusul a tot ce mi-am imaginat vreodata ca este. Acesta este adevaratul rau care se dezvaluie in mine: faptul ca nu vreau unitate si ca sunt incapabil sa o ating. Asta se numeste „Vitelul de Aur”, unde Forta Superioara face pentru mine un vitel. E facut de Aaron, calitatea blandetii (Hesed), si aceasta revelatie are loc in interiorul unei persoane, ca rezultat al unui efort urias.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebari referitoare la temerile oamenilor:

Intrebare: Imi poti explica de ce mai mulţi oameni sunt angajati in asa numitele tehnici de divinatie, cum ar fi tarot, yi ching si astrologie?

Raspunsul meu: Ei recurg la aceste tehnici pentru ca se tem de viitor si de imprevizibilitatea totala a acestei lumi in schimbare rapida.

Intrebare: In ce stadiu poate o persoana sa infrunte senzatia si teama de rau din inima sa?

Raspunsul meu: De indata ce o intelege si vede ca totul vine de Sus.

Intrebare: Se pare ca unele situatii si aceleasi stari, revin. Si chiar daca, intr-un fel pot intelege ce am de facut pentru a iesi din aceste stari, imi este din ce in ce mai greu sa fac acest lucru. Exista o cale de a folosi acest blocaj intr-un mod bun? Pentru ca simt ca vin aceleasi situatii iar si iar, si ca forta lor este in continua crestere.

Raspunsul meu: Asta se intampla pentru ca tu nu inveti din ele.

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Toate cartile “sfinte”descriu munca spirituala care are loc in diferite parti ale lui Malchut, la diverse nivele si in diverse combinatii unele cu altele. O persoana trebuie sa descopere in ea insasi toate aceste fenomene. Atunci el va sti cum sunt numite, fara sa citeasca despre ele intr-o carte. El va sti ce sunt Esau, David, numele la diversi ingeri si asa mai departe. Va invata toate aceste procese in interiorul sufletului sau. Acestea sunt procesele care au fost descrise in cartile “sfinte”, toate vorbesc despre daruire si iubire. Aceste calitati sunt numite “sfinte”.

Cand o persoana obtine asta, intreaga lui viata devine asa, intreaga lui lume interioara unde traieste. Atunci el intelege motivul pentru care Kabalistii ne-au dezvaluit acest sistem spiritual in cartile “sfinte”. Au facut-o ca sa ne ajute ca prin text sa ne integram in sistem. Chiar daca nu stim sau nu intelegem cuvintele, si nu putem deosebi radacinile spirituale intre ele (deoarece toate cuvintele in aceste carti tintesc catre radacinile lor spirituale) nu are importanta. Ce este important sunt eforturile noastre “copilaresti”, ca sa le intelegem. Asta e suficient pentru ca Lumina sa ne influenteze si sa ne faca sa crestem. Lumina intra in sufletul nostru si corecteaza calitatile pe care cuvintele le puncteaza.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cum lucreaza un “ascensor spiritual”? Este ca o incredibila scara rulanta spirituala, unde suntem toti conectati in asa fel incat toata lumea poate ajuta fiecaruia sa urce. Fiecare persoana are jumatatea lui superioara in interiorul Nivelului Superior si jumatatea sa inferioara in interiorul nivelului inferior.

Prin urmare, fiecare dintre noi este intotdeauna conectat la Nivelul Superior, pentru ca partea spirituala superioara a sa, Partzuf (Galgalta ve Einaim) intra in partea inferioara (AHP), din Gradul Superior.

Cu toate acestea, persoana simte AHP din Gradul Superior ca si intuneric, pentru ca Gradul Superior este mult mai daruitor. Un grad mai mare de daruirere este resimtit ca intuneric, pentru ca nu-l vrem. Cu toate acestea, daca persoana va birui egoismul sau si se face el insusi “mic”, utilizand numai Galgalta ve Einaim, doar Kelim-Vase de daruire, si daca doreste sa se conecteze la Nivelul Superior, indiferent de ceea ce se intampla la acest nivel, atunci el isi anuleaza ego-ul sau, AHP, dorinta egoista. Daca persoana nu vrea sa simta egoismul, ca si cum acesta nu ar exista, atunci el se conecteaza la Cel Superior, ei devenind un intreg. Galgalta ve Einaim (Keter si Hochma) a lui, precum si AHP al Celui Superior (Bina, Zeir Anpin, si Malchut), formeaza impreuna un Partzuf intreg, cu zece Sfirot complete (Gadlut de Min HaAlef).

Cel Superior, la randul sau, are acelasi tip de legatura cu urmatorul Superior, in legatura cu el. In acest fel noi toti suntem uniti si functionam ca un organism comun. Suntem toti conectati ca un lant in care fiecare za este prinsa in interiorul celeilalte si impart o parte comuna. Singura diferenta dintre un lant obisnuit si noi este ca nu exista nicio parte libera in tot interiorul lantului sufletelor noastre – partea mea de sus este intotdeauna legata de Gradul Superior, si partea mea de jos este conectata la gradul inferior. Nu este nimic liber, in mine, care sa nu fie legat de o parte sau alta. Eu sunt intotdeauna complet conectat la toata lumea; de fapt, aceasta este intreaga mea esenta.

Salvarea noastra consta in a deveni constienti de aceasta conexiune. Acesta este motivul, oricarei stari ale mele, indiferent daca ma simt bine sau rau, eu trebuie sa ma intorc mereu catre oamenii de langa mine pentru ajutor. Ei sunt cei care aspira la acelasi scop ca mine. Daca ma unesc cu ei voi fi capabil sa absoarb toata energia pe care ei o au. Am tot ce am nevoie pentru a face acest lucru pentru ca eu sunt conectat la ei; trebuie doar sa trezesc aceasta conexiune.

Daca o persoana se afla intr-o stare in care nu intelege sau nu simte nimic, este indiferent si experimenteaza intunericul si este intr-o dispozitie proasta, aceasta inseamna ca nu este destul de activ. Totul depinde de el pentru ca tot ce are nevoie a fost deja pregatit pentru el.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Doua intrebari privind necesitatea studiului Kabalei:

Intrebare: Poti detalia, te rog, de ce vezi studiul Kabalei ca esential si ca o conditie ca ego-ul sa aiba stralucirea sufletului comun? In opinia mea, acest lucru nu este esential. Cineva poate obtine acelasi efect, prin Tikun Olam (corectarea lumii, in orice forma ar putea fi necesara, fie practic sau spiritual), chiar daca nu studiaza Kabbalah.

Raspunsul meu: Tu nu ai incercat inca, tot ce e acolo, si ceea ce faci este alegerea ta. Continua cu variatele tale tentative, cat timp ai posibilitatea si cat timp lumea mai exista. Intre timp, suferinta te va face mai intelept si, eventual, vei alege Kabbalah.

Kabbalah te invita sa gaseasti o dovada rationala, o teorie exacta, practica, si puterea de a te corecta, in loc de a alege o tehnica, cu ochii inchisi.

Intrebare: Tu te referi la modul in care vom fi impinsi la spiritualitate si ca Natura ne va da lovituri pana cand vom accepta invatatura ta, ne mai vorbim de metodele secrete pe care le utilizezi in instruirea studentilor tai, pentru a disemina Kabbalah. Sincer asta suna ca o amenintare, si ar fi o cumplita grosolanie, suna cum ca “Natura” incalca legile sale proprii. Daca Creatorul incalca legile sale proprii, atunci de ce ar trebui sa le respecte?

Raspunsul meu: Ce vorbesti? Nu exista metode secrete. Vino la Centrul nostru si vei vedea tu insuti.

Nu exista forte magice si secrete in lume. Totul este deschis pentru tine. Trebuie doar sa le faci sa creasca.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om care aspira cu adevarat la spiritualitate nu se va linisti cu o realizare micuta. El va simti intotdeauna ca nu intelege sau nu stie nimic, pentru ca nu simte spiritualitatea. Punctul din inima e exprimat tocmai prin aceasta nevoie de a simti Lumea Superioara.

Trebuie sa simti aceasta imagine spirituala in tine. Zohar-ul e o Carte de aventuri. Dar nu e o Carte pe care doar o citesti, sau un film pe care il privesti pe un ecran. Trebuie sa patrunzi inauntrul Zohar-ului. Si nu e ca patrunderea in lumea ta iluzorie – asta se poate face numai atunci cand ai scapat de toate iluziile si fanteziile tale. Nu ai nevoie de ochelari 3D speciali ca sa simti ca esti in acest film (ca atunci cand te uiti la un film cum ar fi Avatar).

Aceasta cerinta vine din punctul din inima si poate fi intensificata numai cu ajutorul grupului. Numai grupul poate sa-i dea unui om taria necesara pentru a atinge obiectivul, pe langa punctul sau din inima. Daca el nu se anuleaza pe sine inaintea grupului, pentru a primi de la el aceasta forta, atunci n-o sa realizeze nimic. Asta constituie garantia noastra reciproca, fara de care niciunul dintre noi nu ar avea un vas spiritual (Kli).

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In cateva zile, ne vom aduna pentru Congresul Virtual International de Kabbalah, unde vom incerca sa simtim dorintele tuturor milioanelor de oameni care aspira sa realizeze spiritualitatea. Dar cum e posibil sa simti durerea altora din cauza lipsei de spiritualitate, daca suntem incapabili sa impartasim pana si durerea materiala a unei alte persoane?

Raspunsul meu: O sa incercam sa realizam asta impreuna. Fiecare dintre noi simte o mica durere provocata de dorinta de spiritualitate, dar ea e intotdeauna cucerita de faptul ca dorinta noastra de a primi placere creste mereu.

Solutia e ca trebuie sa ne crestem dorinta de unitate, mai degraba decat dorinta de spiritualitate. Desi e acelasi lucru, egoismul nostru prezinta spiritualitatea ca pe o achizitie personala, in timp ce unitatea e prezentata ca actiune materiala.

Continuarea intrebarii: Asa revenim la starea in care am existat ca un singur suflet, Lumea Infinitului?

Raspunsul meu: Da, putem atinge acea stare numai unindu-ne unii cu altii. Insa trebuie sa fie o unificare a sufletelor, mai degraba decat a corpurilor sau a obiectivelor materiale.

Continuarea intrebarii: Dar suntem incapabili sa atingem aceasta stare.

Raspunsul meu: Trebuie doar sa cerem asta, sa inaltam MAN pentru ca Lumina sa ne dea forta unificarii.

Pe de alta parte, cu totii trebuie sa dezvaluim egoismul din noi, aversiunea noastra reciproca si indiferenta unul fata de altul. Insa pe de alta parte, trebuie sa intelegem ca numai Lumina poate sa corecteze toate astea si sa strigam la ea sa ne corecteze.

Continuarea intrebarii: Dar eu nici nu am dorinta sa ma corectez.

Raspunsul meu: De asta se numeste “o rugaciune care precede rugaciunea”, sau o dorinta care precede dorinta. Incepem cu lucruri simple: hai sa dansam, sa cantam si sa facem totul impreuna. Ca urmare, aceste actiuni fizice simple, primitive ale lumii noastre ne vor da o idee despre unitate, ne vor trezi inima materiala din ce in ce mai mult, pana ce ajungem la cel mai inalt grad al spiritualitatii.

Exista o poveste despre un kabbalist care obisnuia sa plateasca muzicienii vagabonzi (Klezmers) sa cante pentru el. Le asculta muzica si era inspirat de spiritualitate. Sotia lui l-a mustrat: “Nu e nimic de mancare acasa, iar tu dai ultimii banuti betivilor astora! N-o sa faca decat sa ii bea!”.

Insa el a raspuns: “Asta e irelevant. Eu nu pot sa traiesc fara muzica lor. Poate ca sunt betivi care nu inteleg nimic altceva, dar eu am nevoie sa ma trezesc acum si nu pot sa ies din starea asta de unul singur”.

Aceasta e o poveste despre un mare kabalist, care si-ar fi dat ultimii bani muzicienilor vagabonzi, doar ca sa ii auda cantand putin. Altfel, nu putea sa isi continue corectarile.

Iar acum, noi vom face acelasi lucru.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→