Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

POSTFAȚĂ

Umanitatea merită să fie unită într-o singură familie. Când se va întâmpla aceasta, toate certurile și relele care izvorăsc din divizarea națiunilor și limitările lor, vor înceta. Cu toate acestea, lumea necesită alinare, astfel umanitatea va fi perfecționată datorită caracterului unic al fiecărei națiuni. Aceasta este deficiența pe care Adunarea Israelului o va completa.

Rav Kook,

Orot HaRaaia (Luminile lui Raaia), Șavuot, p 70

Nu a fost ușor să scriu această carte. Am scris zeci de cărți, dar nici una dintre ele nu a fost atât de solicitantă din punct de vedere emoțional sau intelectual. Am aflat despre sarcina care stă înaintea noastră, cu mulți ani în urmă, dar am ezitat să mă adresez direct conaționalilor mei evrei. Nu am dorit să par condescendent sau arogant, predica plictisitoare sau dojenitoare nu se află pe lista mea de priorități.

Studiile mele cabaliste, împreună cu Rabaș, m-au învățat însă, că direcția în care se mișcă astăzi lumea, ne va conduce direct la dezastru. De aceea, tatăl lui Rabaș, Baal HaSulam și fiul său deopotrivă, au fost mai dornici decât oricare alt cabalist dinaintea lor, să facă să circule vechea înțelepciune, ca un leac împotriva egoismului exacerbat al umanității.

Baal HaSulam a fost neliniștit de creșterea interdependenței globale încă de la începutul anilor 1930, atunci când extrem de puțini oameni erau conștienți de acest proces. El știa că acest lucru va provoca o criză de nerezolvat, dacă umanitatea nu va întări dependența mutuală cu garanție reciprocă, că natura umană nu va putea suporta contrastul dintre interdependență și aversiunea reciprocă.

În același timp, chiar și la acel moment de început al globalizării noastre, Baal HaSulam a realizat faptul că procesul era ireversibil, pentru că suntem părți ale aceluiași suflet, aceleiași dorințe, fiind, inevitabil, conectați. El mai știa, așa cum știau toți înțelepții citați în această carte, că scopul pentru care am fost creați nu este acela ca oamenii să fie înstrăinați și plini de ură, ci ca ei să se strângă și să se unească, datorită calității de dăruire.

Vedem astăzi, cât de multă dreptate a avut. Suntem conectați fără speranță, în mod greșit și urâm din suflet acest fapt. Sistemele noastre sociale, cum ar fi economia, sănătatea și educația, consideră că această rea-voință constituie fundația relațiilor interumane, de aceea, fiecare entitate se îngrădește cu regulamente, legislații și avocați.

Dar acest modus operandi este nesustenabil. Așa cum familiile bune își asumă bunăstarea membrilor lor, tot astfel membrii umanității trebuie să învețe să aibă încredere unii în alții.

Însă, așa cum am arătat pe parcursul acestei cărți, din cauză că ego-urile nostre evoluează constant, accentuând unicitatea noastră în detrimentul unității, avem nevoie de o metodă care să ne ajute să atingem unitatea, mai presus de diferențieri, fără a le înăbuși sau suprima. Această metodă își are rădăcina în patrimoniul spiritual al poporului nostru și constituie darul făcut de evrei umanității, salvarea pe care o așteaptă toate națiunile din partea evreilor.

Darul poate fi înmânat prin intermediul înțelepciunii Cabalei, al Educației integrale, așa cum a sugerat Baal HaSulam în Națiunea, sau prin oricare alte mijloace care pot conduce la o schimbare a naturii umane, de la divizare la unitate, de la animozitate la empatie și grijă. Dacă vom realiza această unitate, atunci, cu cât caracterele noastre vor fi mai diferite, cu atât mai puternică și mai caldă va fi legătura dintre noi. Așa a descris Rabi Nathan Sternhertz acest fenomen, ”Depinde în primul rând de om, care este inima Creației și de care depinde totul. De aceea ”Iubește-ți vecinul ca pe tine însuți” este marele klal (regulă, dar și colectiv) al Torei, pentru a include în unitate și pace, care este inima vitalității, durabilitatea și corectarea întregii Creații, prin includerea împreună, în dragoste, unitate și pace, a oamenilor de opinii diferite.”²⁷¹

Într-adevăr, frumusețea poporului nostru se află în unitatea sa, în coeziunea sa. Națiunea noastră a început ca un grup de indivizi, care împărtășeau o dorință comună, aceea de a descoperi forța esențială a vieții. Am descoperit că aceasta era, într-un cuvânt, ”dragostea”, dezvoltând această calitate în interiorul nostru. Această forță a dragostei ne-a unit și, în spiritul iubirii, am dorit să împărtășim descoperirea noastră cu oricine dorea asta.

De-a lungul timpului ne-am pierdut conexiunea, mai întâi între noi și apoi cu acea forță pe care am descoperit-o prin legătura noastră. Acum însă, lumea are nevoie ca noi să reaprindem acea legătură, mai întâi între noi și ulterior, între toate națiunile umanității.

Suntem o națiune dăruită, o națiune înzestrată cu darul dragostei, care este calitatea Creatorului. Umanitatea a fost creată în scopul de a primi acest dar iar noi suntem singura conductă prin care această dragoste poate curge spre toate națiunile. Încă din zorii umanității, ”nu au existat niciodată atât de puțini care să datoreze atât de mult, atât de multor oameni”, ca să-l parafrazăm pe Winston Churchill. Și totuși, niciodată nu au mai fost atât de puțini, capabili să dăruiască atât de mult, unui număr atât de mare de oameni.

Adevărate sunt cuvintele lui Baal HaSulam, care spune, ” este sarcina națiunii israeliene de a se pregăti pe sine și pe toate popoarele lumii…  de a se dezvolta pentru a lua asupra lor munca sublimă a dragostei pentru ceilalți, care este scara spre scopul Creației, acesta fiind Dvekut-ul (similaritatea/echivalența de formă) cu El.”²⁷²

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

PRIVILEGIUL NOSTRU, DATORIA NOASTRĂ, TIMPUL NOSTRU

Mai trebuie menționat un singur lucru cu privire la educația adulților, a tinerilor și a copiilor. Nici o formă de educație integrală nu va avea succes, dacă scopul ei este doar de a îmbunătăți viața noastră materială. Deși acesta este un scop dezirabil, el nu poate fi atins fără o înțelegere profundă a faptului că toată umanitatea se deplasează spre o eră a interconectivității și a interdependenței, pentru că aceasta este Legea Naturii.

Oamenii nu trebuie să o numescă ”Creatorul”. Nu este nevoie ca oamenii să aspire să atingă un nivel de percepție mai înalt, mai profund și mai extins, decât dacă asta își doresc cu adevărat. Cu toate acestea, ei vor trebui să cunoască faptul că echivalența de formă, a fi similar cu Legea Naturii, adică a fi interconectați, ne obligă să ne adaptăm în mod corespunzător modul nostru de trai.

Aceia care stabilesc curriculum-ul și alcătuiesc programele de studiu, vor trebui să fie așa cum am scris mai sus cu alte cuvinte, cabaliști. Acestea fiind spuse, studiul Cabalei niciodată nu va fi obligatoriu, pentru că doar cei care doresc să se transforme, să se dedice servirii altora și doresc într-adevăr să dobândească calitatea dăruirii, se vor dedica acestei vocații.

Adevărat, o asemenea transformare socială este o sarcină uriașă. Și totuși, noi, evreii, ne-am mai transformat și înainte, iar reminiscența acestei transformări există încă în noi, fie ea vădită, fie latentă. Nici unei alte națiuni nu i s-a mai încredințat sarcina salvării umanității, ci doar nouă, evreilor și nici o altă națiune nu a mai primit uneltele necesare acestui scop. Aceasta este chemarea noastră; este privilegiul nostru; este datoria noastră și este timpul nostru.

Tocmai din asumarea acestui angajament, a fost dezvoltată metoda de educație sugerată mai sus. Poate părea o metodă neconvențională, dar fundația ei este adânc înrădăcinată în istoria noastră și în sufletele noastre iar ”tezele” ei au fost testate cu succes de către alte doctrine. Vom reuși dacă ne unim și vom da greș în caz contrar. Așa cum au spus învățații noștri, ”Măreață este pacea, căci chiar și atunci când Israelul se roagă la idoli dar este pace între ei, Creatorul spune, ”Este ca și cum nu îi pot guverna pentru că este pace între ei.””²⁷⁰

Aș dori să închei cu un citat din cuvintele lui Baal HaSulam, de la sfârșitul ”Introducerii la Cartea Zoharului”. El a încheiat introducerea sa cu o declarație, în care afirmă că, dacă Israelul și-ar îndeplini misiunea și ar aduce fericirea în lume, prin unitate și dobândirea calității dăruirii, atunci s-ar adeveri cuvintele profetului Isaia și națiunile ni s-ar alătura și ne-ar ajuta în misiunea noastră. Așa cum spunea Baal HaSulam, ”Astfel spune Domnul Dumnezeu, Priviți, îmi voi ridica mâna către națiuni și voi instaura măsura mea peste oameni: și ei vor aduce pe brațe pe fiii tăi iar fiicele tale vor fi duse de ei, pe umeri”” (Isaia 49:22).

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

COPIII EDUCAȚI INTEGRAL

În timp ce adulții trebuie să-și asume responsabilitatea schimbării pozitive a mediilor lor sociale, în ceea ce-i privește pe copii și tineri, situația este mult mai complicată. Este responsabilitatea adulților – educatori și profesori – fie cu ajutorul inițiativei private, fie cu sprijinul guvernului, de a construi acest mediu propice coeziunii.

Sistemul educațional actual sprijină cu toată puterea competiția. Privită în sine, competiția este naturală și nu este inerent negativă. Dar, dacă ținem cont de efectele culturii competitive de astăzi, asupra noastră și, încă mai mult, asupra copiilor noștri, este clar că folosim greșit această trăsătură.

În Fără competiție: Pledoarie împotriva competiției, Alfie Kohn, un cunoscut dizident al competiției, l-a citat pe psihologul Elliot Aronson: ”Începând cu jucătorul din Liga mică, acela care izbucnește în lacrimi când echipa sa pierde, până la studenții de la colegiu care cântă ”Suntem numărul unu!”; de la Lyndon Johnson, a cărei judecată a fost în mod sigur distorsionată de dorința sa adeseori mărturisită, de a nu fi primul președinte american care să piardă un război, până la școlarul de clasa a treia care își disprețuiește colegii, doar pentru că a obținut un rezultat superior la un test de aritmetică; manifestăm o uluitoare obsesie culturală pentru victorie.”²⁶⁰

Într-adevăr, bibliotecile și internetul abundă în studii care arată că individualismul și competiția sunt nocive, pe când colaborarea și cooperarea sunt bune, atât la școală cât și la muncă. Jeffrey Norris a publicat o povestire în News Center al UCSF, intitulat, ”Premiul Nobel obținut de Yamanaka subliniază valoarea educației și a colaborării”. În această relatare, Norris afirmă, ”Singuraticul om de știință, care lucrează ore lungi în noapte, pentru a termina un experiment revoluționar, care duce la un moment de Evrica! plin de bucurie solitară, este poate o scenă dintr-un film de Hollywood, dar, în realitate, știința este o întreprindere înalt-socială.”²⁶¹ Mai departe, în secțiunea, ”Colaborarea sinergetică duce la progres”, el adaugă, ”În spațiile deschise ale clădirilor laboratoarelor moderne, fiecare cercetător științific principal lucrează cu câțiva confrați de nivel postdoctoral, studenți din anii terminali și tehnicieni iar un vizitator nu poate să spună unde se termină un laborator și începe altul. În acest mediu interactiv cresc ideile științifice și camaraderia.”²⁶²

Același lucru este valabil și la școală. Au fost deja efectuate numeroase experimente, asupra beneficiilor colaborării în cadrul sistemului educațional. Într-un eseu intitulat, ”O poveste de succes în psihologia educațională: Teoria interdependenței sociale și învățarea cooperativă”, profesorii universității din Minnesota, David W. Johnson și Roger T. Johnson, argumentează teoria ”interdependenței sociale”. Cu cuvintele lor, ”Au fost efectuate mai mult de 1200 de studii, în ultimele 11 decade, asupra eforturilor cooperative, competitive și individualiste. Descoperirile rezultate din acestea, au validat, modificat, rafinat și extins teoria.”²⁶³

Autorii au continuat să detalieze descoperirile acestor studii. Cercetătorii au comparat eficacitatea învățatului cooperativ cu acela uzual, al învățatului individual. Rezultatele au fost fără echivoc. În termenii răspunderii individuale și a responsabilității personale, ei au concluzionat, ”Se afirmă că interdependența pozitivă care leagă împreună membrii unui grup, conduce la sentimente de responsabilitate față de (a) îndeplinirea părții de muncă atribuită și (b) ajutarea altor membri ai grupului, în munca lor. Mai mult, atunci când performanța unei persoane afectează rezultatele colaboratorilor, acea persoană se simte responsabilă pentru bunăstarea colaboratorilor, în aceeași măsură cu propria bunăstare. A nu corespunde propriilor așteptări este rău, dar a nu corespunde așteptărilor altora, este și mai rău.”²⁶⁴ Cu alte cuvinte, interdependența pozitivă îi transformă pe oamenii individualiști, în persoane iubitoare și colaborante, o tendință complet opusă aceleia curente de creștere a individualismului, până la punctul narcisismului.²⁶⁵

Johnson și Johnson fac distincție între interdependența pozitivă și negativă. Cea pozitivă presupune”… o corelație pozitivă care face parte din scopurile individuale propuse; indivizii percep că își pot realiza scopurile doar dacă și ceilalți indivizi cu care întrețin relații de colaborare, își ating scopurile lor.”²⁶⁶ Cea negativă înseamnă că ”indivizii percep că își pot atinge scopurile doar dacă indivizii cu care sunt legați prin relații de concurență, eșuează în îndeplinirea scopurilor lor.”²⁶⁷

Pentru a demonstra beneficiile colaborării, cercetătorii au evaluat realizările studenților care au colaborat, față de cele ale studenților care s-au aflat în competiție. Conform descoperirilor lor, ”În medie, o persoană care a colaborat s-a dovedit  că a realizat mai mult cu două treimi, decât o altă persoană care a activat într-o situație competitivă sau individualistă.”²⁶⁸

Ca să înțelegem semnificația acestei deviații peste medie, să luăm în considerație faptul că un student cu media 6, va sălta prin cooperare, până la o uluitoare medie 10. Cei doi Johnsoni au mai scris, ”Cooperarea, în comparație cu eforturile individuale, tinde să promoveze păstrarea relațiilor pe termen lung, o puternică motivație intrinsecă, speranța dobândirii succesului, o gândire mai creativă… și o atitudine mult mai pozitivă față de sarcini și școală.”²⁶⁹ În concluzie, nu doar copiii beneficiază de pe urma acestei atitudini prosociale, ci și întreaga societate.

La începutul anului 2012, am fost coautor, împreună cu profesorul de psihologie și gestalt-terapeutul, dr. Anatoly Ulianov, al cărții intitulate, Psihologia societății integrale. Cartea detaliază bazele EI, cu referințe specifice la societatea competitivă a zilelor noastre. Cartea sugerează, în esență, că, din moment ce competiția este inerentă naturii umane – așa cum am detaliat mai devreme în această carte, cu privire la aspirațiile nivelului vorbitor, pentru bogăție, putere și faimă – nu ar trebui să o inhibăm. În schimb, în loc să ne întrecem pentru poziția de rege (sau regină) a satului, putem întreține o atmosferă socială, care să sprijine competiția între persoanele care contribuie cel mai mult la bunăstarea altor oameni.

Ar trebui declarați căștigători, aceia care au făcut cel mai mult pentru a-i ajuta pe ceilalți. Într-un fel, aceasta este o competiție pentru a se alege cel care îi iubește cel mai mult pe ceilalți. În acest fel, imboldul natural al copiilor de a excela – și în special, de a excela față de ceilalți – nu este inhibat, permițându-le acestora să-și atingă potențialul maxim și, în același timp, să-l canalizeze în beneficiul întregii societăți și nu doar al lor, căci singurul mod de a câștiga acest tip de competiție este acela de a fi cel mai bun în a face bine. Astfel, competiția devine o unealtă pentru plantarea calității dăruirii în copii.

Pentru a întreține această atmosferă sănătoasă, relațiile dintre prieteni și cele dintre studenți și profesori, trebuie să oglindească aceste valori prosociale. Aceasta presupune anumite modificări ale stilului tradițional de predare. Educația integrală arată că provocarea zilelor noastre, în învățământ, nu este transmiterea de informații, ci, mai degrabă, insuflarea caracteristicilor care permit acumularea rapidă de informații, într-o manieră care să se potrivească, cel mai bine scopurilor diferite ale studenților.

Aceasta este o tranziție de la paradigma tradițională, care se datorează faptului că viața de astăzi este extrem de diferită de aceea din timpul Revoluției industriale, atunci când a fost conceput conceptul predării informațiilor, față în față. În Epoca informațiilor, datele se acumulează atât de rapid, încât experiențele trecute pot servi doar ca bază de studiu. Pentru a se pregăti pentru lumea adultă actuală, copiii de școală trebuie să învețe cum să învețe, mai mult decât să acumuleze informații.

Mai mult, datorită faptului că lumea de astăzi este interconectată și interdependentă, încă din fragedă pruncie, copiii trebuie să înțeleagă că doar interesul de sine nu îi va conduce la fericire. În plus, așa cum demonstrează Johnson și Johnson, respectul mutual și deschiderea față de ceilalți va crește șansele lor de a dobândi succesul și fericirea.

Copiii au nevoie să experimenteze interconectivitatea  lumii, în viața reală și nu  doar să audă, sau să vorbească despre asta. O cale practică prin care se poate deprinde acest lucru, este transformarea sălii de clasă într-un microcosmos, un mini-mediu, o familie în care toți se îngrijesc unii de ceilalți.

În acest scop, EI propune ca studenții și profesorii – sau ”educatorii”, așa cum îi numește EI – să stea în cercuri iar învățarea să aibă loc prin discuții deschise, asupra tuturor subiectelor. Cercurile îi plasează la același nivel pe educator și pe studenți, în așa fel încât educatorul să poată ghida, cu blândețe, discuția, spre învățare și, mai important, spre înțelegerea reciprocă, fără să fie autoritar sau dominator.

O altă chestiune importantă este curriculum-ul școlar. Acesta ar trebui să reflecte natura interconectată a lumii, consolidând integrarea subiectelor. În acest sens, disciplinele de studiu, cum ar fi matematica, fizica și biologia, nu vor fi predate separat, ci în context natural, ca un întreg, așa cum funcționează de fapt legile acestor trei discipline.

Integrarea ar trebui să fie inerentă studiului și este foarte probabil să vedem cum studenții aplică legile biologiei, la studiile lor umaniste. În fond, umanitatea a fost deja etichetată ca ”superorganism”, așa că a aplica legile biologiei la societatea omenească, pare a fi o evoluție naturală.

Este notabil, deasemenea, faptul că, de multe ori, în EI educatorii nu sunt profesori, ci foști studenți. Acest fapt crește coeziunea și camaraderia dintre studenții de diferite vârste, dezvoltă deprinderile verbale și pedagogice ale tinerilor educatori și conduc la o asimilare mai profundă a informației, de către tutori, fiind nevoiți să o predea altora.

Lucrul cel mai important însă, este acela că, atunci când tinerii predau și nu profesori adulți, problemele legate de disciplină dispar cu totul. Copiii mici îi respectă în mod natural, pe cei cu doi-trei ani mai mari decât ei, pe când față de educatorii adulți au sentimente de respingere. Ei caută să câștige aprobarea educatorilor lor și concurează pentru locul de cel mai bun student. Această aspirație, cuplată cu dorința deja menționată de a fi cel mai bun în a face bine, conduce la instaurarea unei atmosfere plăcută în școală, spre care copiii se vor bucura să se îndrepte dimineața și în care ei vor crește și vor deveni adulți încrezători și prosociali.

Corespunzător cu scopul EI, învățarea se va desfășura în grupuri, deoarece aceasta este forma cea mai avantajoasă de studiu, pentru creșterea adaptării sociale și pentru asimilarea informației, așa cum arată studiile lui Johnson și Johnson. Evaluarea unui student nu se va face pe baza capacității sale de memorare și de redare a cunoștințelor, pe baza unui test standardizat, ci va fi efectuată pentru întregul grup. Acest lucru va crește și mai mult sentimentul responsabilității grupului și garanția reciprocă dintre studenți.

Atât profesorii cât și educatorii vor trimite în mod regulat, rapoarte părinților și administratorilor școlii, cu privire la progresul social și educațional al copiilor. Deoarece profesorii vor fi mult mai apropiați de studenți decât o permit metodele actuale, ei își vor da seama dacă apare o problemă cu un copil, mai înainte ca aceasta să se deterioreze, devenind o criză majoră.

O dată pe săptămână, studenții ar trebui să părăsească școala, să facă ieșiri. Pentru a cunoaște lumea în care trăiesc, sistemul de educație trebuie să le pună la dispoziție informații la prima mână, despre instituțiile care le influențează viețile, despre autoritățile guvernante și despre istoria și natura locului în care trăiesc. Asemenea ieșiri ar trebui să includă muzee, plimbări în parcuri, vizite în comunitățile agricole apropiate, tururi în fabrici, spitale și instituțiile guvernamentale, poliție, etc.

Fiecare astfel de excursie trebuie să fie pregătită, prin informarea studenților despre locul pe care urmează să-l viziteze, rolul și contribuția acestuia în societate, posibilele alternative ale acestuia, precum și originile acestui loc sau instituții.

De exemplu, înainte de o ieșire la o secție de poliție, studenții vor face cercetări despre activitatea de poliție, pe internet, dacă este posibil obținând informații chiar despre secția pe care urmează să o viziteze. Ei vor învăța cum a ajuns poliția să acționeze în modul în care o face acum, care este locul ei, în cadrul vieții noastre sociale și ar putea imagina alternative la poliția clasică.

În acest fel, copiii învață despre lumea în care trăiesc, își dezvoltă gândirea creativă pentru a crea un viitor dezirabil, a practica munca în echipă și a-și îmbunătăți abilitățile de învățare. După ieșire, discuțiile vor permite studenților să-și împărtășească observațiile, să tragă concluzii, să facă sugestii și să-și compare descoperirile cu percepția pe care o aveau despre topicul discutat, mai înainte de vizită.

Sunt multe încă de spus despre școlile EI, cum ar fi relațiile dintre părinți-școală-copii, abordarea temei pentru acasă, orele recomandate de școală, sărbători, politicile cu privire la pedepse, etc.. Dezvoltarea în continuare a acestui topic depășește scopul acestei cărți, dar ar trebui să fie clară ideea de bază a EI: copiii trebuie să învețe într-un mediu interconectat, să experimenteze direct beneficiile și plăcerea asociată de traiul într-un asemenea mediu.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

Cheia unității

Oamenii trebuie să cultive câteva reguli de bază, pentru a constitui o societate mai unită, ai cărei membri sunt responsabili, unii pentru ceilalți.

1) Hrana și celelalte necesități: În primul rând, oamenii trebuie să aibă asigurată hrana. Fără încrederea că își pot hrăni copiii și pe ei înșiși, oamenii nu vor simți că sunt părți integrante ale societății, pentru că se vor lupta constant pentru hrană (chiar dacă nu fizic, ci mental).

În plus, este absolut necesar ca oamenii să aibă suficientă siguranță în ceea ce privește serviciile medicale, locuința, îmbrăcămintea și educația. Toate acestea depind de standardul mediu de viață din fiecare localitate, dar baza subzistenței trebuie asigurată pentru toți, la un nivel care să respecte demnitatea umană și calitatea de membri ai societății.

În schimbul garantării subzistenței, toți membrii societății vor parcurge o formă de instruire, care îi va ajuta să înțeleagă natura interconectată și interdependentă a lumii noastre – motivul pentru care primesc cu toții, aceste servicii. Ei vor învăța că existența într-o societate care le asigură bunăstarea presupune și anumite îndatoriri, legate de atitudinea oamenilor față de semenii lor, dar și de contribuția lor sub formă de timp sau de servicii dedicate binelui comun.

De exemplu, siguranța faptului că toți copiii primesc o educație de bază, nu ar trebui să coste statul nici un leu. Ea ar putea fi făcută cu ajutorul profesorilor aflați în șomaj, care să lucreze voluntar în schimbul subzistenței. Această măsură ar contribui în mod semnificativ, la coeziunea socială a comunității și, împreună cu ante-menționata instruire, vor fi percepute ca și contribuții la alcătuirea unei lumi mai bune, dând astfel oamenilor un stimulent pozitiv, pentru a munci în slujba comunității.

2) Instruirea: Am menționat deja instruirea care îi va ajuta pe oameni să înțeleagă natura interconectată și interdependentă a lumii noastre. Paradigma Educației sociale integrale sugerează că fiecare cetățean, chiar fiecare locuitor al unei țări, trebuie să ia parte la aceste cursuri.

Instruirea are două scopuri – unul social și unul economic. Scopul economic, care este mai mult un fel de beneficiu suplimentar, decât un scop în sine, este acela de a furniza oamenilor cunoștințele necesare traiului în perioadele în care veniturile sunt mici. Această parte a cursurilor va cuprinde o educație a consumului (finanțe personale), în așa fel încât oamenii să-și poată gospodări familiile într-o manieră economicoasă, viabilă, folosind resurse limitate.

Cealaltă parte a cursurilor, cea mai mare, va include subiecte legate de percepția sinelui ca parte a unui întreg mai mare, cu care împărtășește un scop comun. Această percepție este imperativă pentru coeziunea societății, fără ea am avea o societate în care fiecare om ar lupta pentru el însuși, ne-am mânca între noi.

Dezacordul în creștere dintre acest tip de societate și direcția spre unitate a realității zilelor noastre, va conduce, fără îndoială, la o mărire a presiunii deja excesive, asupra funcționării sociale a oamenilor, iar rezultatul va fi distrugerea societății. Dacă se va întâmpla asta, așa cum o dovedește istoria și cum am arătat în capitolele anterioare, evreii vor fi considerați principalii responsabili, cu consecințe previzibile.

Mai jos, voi descrie topicele care consider că ar trebui incluse în instruirea EI, pentru a introduce oamenii într-o viziune a lumii mai unită și deci, durabilă:

* Interconectivitatea în economie, cultură și societate, precum și ce presupune aceasta pentru fiecare dintre noi. Acest topic va detalia evoluția dorințelor și cum, la nivelul al patrulea, dorim să ne bucurăm de bogăție, putere și faimă, adică de plăceri egoiste și aceste dorințe ne impun să ne conectăm, chiar dacă în mod greșit, pentru a ne folosi unii de ceilalți.

* Interdependența – de ce am devenit interdependenți și cum ne afectează acest fapt relațiile personale, pe cele din societate și din politică. Acest topic ar trebui să continue explicația evoluției dorințelor, pentru a ne arăta din ce motiv dorința noastră de a-i exploata pe ceilalți ne face mai dependenți, unii de alții. Pe măsură ce aceste dorințe ne fac să ne angajăm în relații tot mai strânse, în timp ce nutrim intenții rău-intenționate față de alții, noi devenim tot mai interconectați și dependenți, pentru că vrem să ne folosim de ceilalți. Și totuși, suntem interdependenți în egală măsură, pentru că depindem de ceilalți pentru a ne satisface dorințele.

* Îmbunătățirea capacităților mentale, emoționale și sociale:

* Învățarea modului de adaptare la lipsa unui loc de muncă și la mijloacele financiare insuficiente rezultate, la stres și la depresie.

* Deprinderea mijloacelor de comunicare, cum ar fi cum să ascultăm, să ne exprimăm emoțiile și nevoile cu claritate, să ne respectăm și să interpretăm limbajul corpului. Scopul este acela de a atenua agresivitatea și a stabili o înțelegere mutuală mai bună.

* Rezolvarea conflictelor domestice într-o manieră non-violentă.

* Socializarea ca mijloc de învățare, dezvoltare personală, aplanarea tensiunilor și refacerea stimei de sine.

* Consumul de media: Așa cum am afirmat mai înainte, mass-media este mijlocul cel mai puternic prin care putem să ne dezvoltăm opiniile și valorile. Din acest motiv, consumul pe scară largă de media, poate reduce tendințele agresive, încuraja comportamentul pro-social și furniza informații esențiale pentru înțelegerea lumii și a locului nostru, în cadrul ei. Precizăm că termenul ”media”, nu reprezintă doar televiziunea și radioul, ci și internetul, presa scrisă și anumite forme ale culturii pop, cum ar fi filmele și muzica ușoară.

* Abilitățile legate de administrarea timpului: Învățarea folosirii timpului personal în scopul îmbogățirii personale, expansiunii cercului social, dobândirii de noi însușiri profesionale, sau îmbunătățirea celor vechi, întreținerea unor puternice legături de familie.

* Pregătirea educatorilor pentru viitoarele cursuri și instruiri.

Deasemenea, acolo unde este posibilă participarea fizică, instruirea se va desfășura cu ajutorul activităților sociale, simulărilor, a muncii în grup, jocurilor și prezentărilor multimedia. Învățarea nu se va desfășura în clasele tradiționale în format față în față, profesor-elev. În acest caz, profesorul și elevii vor sta în cerc și vor conversa ca egali, învățând astfel prin îmbogățire mutuală și împărtășirea cunoștințelor. Dacă nu este posibilă participarea fizică, structura educațională va fi interactivă, cu exemple și activități dedicate în primul rând învățării interactive sau e-learning.

Rezultatul unei asemenea instruiri ar trebui să fie dublu: 1) înțelegerea modului în care se poate organiza viața personală în contextul mediului volatil social actual, precum și al instabilității economice; 2) înțelegerea legii naturale care galvanizează această desfășurare, a faptului că această lege este inexorabilă și de neclintit, la fel ca gravitația, că trebuie să ne însușim noi mijloace de adaptare, pentru binele nostru.

Deși trebuie cu toții, să știm cum să ne comportăm sub Legea interdependenței, care ne-a fost impusă de Legea dăruirii, de Creator, acest lucru nu înseamnă că fiecare om va trebui să studieze Cabala. Cei care doresc să studieze, o pot face, dar cei care nu simt dorința de a dobândi pe Creator, vor contribui la fel de mult la ”super-organismul umanității”, ca să folosim cuvintele lui Christakis și Fowler, pur și simplu trăim conform legilor garanției reciproce, fără să realizeze munca interioară a Creației.

Așa cum nu trebuie să fii un electrician calificat pentru a aprinde lumina în siguranță, tot astfel nu trebuie ca fiecare om să fie cabalist, sau ”expert în muncile Legii dăruirii”, ca să folosim o exprimare modernă, pentru a aplica în siguranță și cu succes, Legea dăruirii în viețile lor. În fond, această lege există pentru a face bine creaturilor Lui, așa cum am învățat din capitolul 2. De aceea, tot ceea ce trebuie să facem este să învățăm cum să folosim această lege în mod corect, tot astfel cum am învățat să folosim electricitatea, gravitația, magnetismul și orice altă lege sau forță naturală, în beneficiul nostru.

Acestea fiind spuse, la fel cum electricienii construiesc sisteme care pot fi folosite în siguranță de toată lumea, fără să fie nevoie de cunoștințe profesionale, cabaliștii vor trebui să construiască sistemele sociale și de studiu, care să inoculeze calitatea de dăruire în societate, așa încât fiecare om să poată folosi în mod benefic aceste sisteme, chiar și fără a cunoaște nimic despre Cabala.

3) Masa rotundă: Un mijloc de importanță capitală, care merită o menționare aparte, este formatul de masă rotundă în desfășurarea discuțiilor. În acest tip de discuții, toți participanții au un statut egal și reprezintă viziuni diferite și, de cele mai multe ori opuse, asupra subiectelor de maximă importanță pentru comunitate, oraș, regiune sau țară.

Scopul deliberării nu este nici de a reconcilia punctele de vedere și nici de a se ajunge la un compromis. Scopul este mai degrabă, acela de a găsi numitorul comun care să fie mai presus de conflicte și dispute. Rezultatul găsirii unui asemenea element este acela că subiectele discutate vor părea dintr-o dată lipsite de importanță, vor păli în comparație cu unitatea și căldura pe care participanții le vor simți, unii pentru ceilalți. Soluțiile ulterioare vor fi ușor de aflat, căci abordând conflictele persistente anterioare într-un spirit de bună-credință, datorită interesului comun abia descoperit.

Mai multe organizații și mișcări din Israel au implementat formatul de masă rotundă, în discuții. De exemplu, Arvut, mișcarea pentru responsabilitate reciprocă, a folosit de sute de ori acest mijloc de deliberare și, de fiecare dată, participanții înșiși au raportat un mare succes. Chestiuni care au rămas nerezolvate ani de zile au putut fi rezolvate în doar câteva ore, în această manieră.

Până acum în Israel această metodă a fost încercată în orașele mari, în sate și kibuțuri, în satele arabe și druze, aducând împreună aripa cea mai de dreapta a coloniștilor din Iudeea și Samaria, cu arabii din West Bank, în Knesset (parlamentul israelian) sau în mijlocul populațiilor care se zbat pentru supraviețuire, provenite din Etiopia și fosta Uniune Sovietică. Aceste evenimente s-au terminat cu un profund sens al unității și căldurii, în 100% din cazuri. Pentru detalii și înregistrări ale meselor rotunde, vizitați http://www.arvut.org/en/round-table.

Discuții în format de masă rotundă au avut loc în întreaga lume: New York și San Francisco (SUA), Toronto (Canada), Frankfurt și Nurnberg (Germania), Roma (Italia), Barcelona (Spania), St, Petersburg și Perm (Rusia), sunt doar câteva dintre numeroasele locuri unde acestea au fost implementate, toate bucurându-se de același succes răsunător, ca și în Israel.

În spiritul egalității, deliberările actuale implică și auditoriul, conform următoarei proceduri: la masa principală se adună un număr de indivizi provenind din medii și având interese diverse, de cele mai multe ori aflate în conflict. Participanții își exprimă părerile lor despre un subiect anume stabilit de gazda evenimentului.

Apoi audiența adresează întrebări participanților, la care unul sau mai mulți dintre ei, răspund. Există regula, care nu poate fi încălcată, că participanții nu reproșează nimic altora și nici nu îi întrerup pe aceștia. Este strict interzisă critica la adresa persoanei. În acest fel, invitații ascultă o varietate de opinii care nu se află în opoziție, ci se completează.

În continuare, publicul se împarte în mai multe mese rotunde și discută problemele ridicate de gazdă, în același fel și spirit demonstrat de participanții la masa rotundă principală. În sfârșit, mesele se unesc într-o adunare comună, fiecare grup,  prezentându-și concluziile și împărtășindu-și impresiile despre eveniment, în întregul său.

Recent, au fost încercate și discuții de tip masă rotundă în mediul online, acestea având deasemenea, un mare succes. Evident că fiecare loc își are mentalitatea sa proprie și fiecare vehicul – eveniment în direct, întâlnire online sau transmisiune televizată – își are propriile avantaje și dezavantaje. Prin urmare, nici un eveniment nu seamănă cu altul. Și totuși, spiritul de camaraderie și angajamentul față de garanția reciprocă care stau la baza fiecărei astfel de discuții, asigură succesul acestor deliberări unice. Deși vasta majoritate a societății este încă departe de a-și conduce viața conform conceptelor garanției reciproce, aceste discuții, așa cum demonstrează înregistrările video, reușesc să inducă un autentic sens al traiului în responsabilitate reciprocă.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

Mass-media prosocială

În Scrierile lui Baal HaSulam, Așlag afirmă, ”Cea mai mare dintre toate plăcerile imaginabile este aceea de a te bucura de favoarea oamenilor. Merită să-ți cheltuiești toată energia, renunțând la orice plăcere materială, doar pentru a obține un dram din această recompensă minunată. Acesta este magnetul care i-a ademenit pe cei mai mari oameni ai tuturor generațiilor și pentru care aceștia au trivializat viața trupească.”²⁵⁴

Prin urmare, pentru a ne schimba comportamentul social, trebuie să schimbăm mediul social, dintr-unul care promovează individualitatea, într-unul care promovează mutualitatea. Practic, putem folosi media pentru a arăta că munca în grup conduce la rezultate mai bune decât cea individuală, precum și cum competiția dăunează fericirii și sănătății omului. De îndată ce vom înțelege că în urma comportamentuluii cooperativ vom extrage recompense mult mai mari, colaborarea va fi ușor de aplicat.

În cartea lor pătrunzătoare, Înțelepciunea echipelor: Crearea organizației de înaltă-performanță, autorii Jon R. Katzenbach și Douglas K. Smith descriu o poveste de succes, care merită a fi menționată în acest context, pentru demonstrarea avantajelor muncii în echipă. Burlington Northern Railroad a fost o companie de transport de succes, fiind acum o parte a corporației deținute de Berkshire Hathaway, controlată de Warren Buffett. În 1981, Burlington Northern Railroad a fost revoluționată de șapte oameni – Bill Greenwood, Mark Cane, Emmett Brady, Ken Hoepner, Dave Burns, Bill Dewitt și Bill Berry – care s-au folosit de liberalizarea industriei căilor ferate americane, pentru a crește viteza transporturilor și a scădea costurile. Iată cum descriu Katzenbach și Smith spiritul în care aceștia au îndeplinit această revoluție: ”Toate aceste adevărate echipe împărtășesc un angajament față de scopul lor comun. Dar doar membrii cu adevărat excepționali … ajung să fie dedicați unii față de ceilalți. Cei șapte bărbați au dezvoltat între ei o preocupare și un angajament, unul față de celălalt, la fel de profund ca și devotamentul lor față de viziunea pe care încercau să o transpună în realitate. Ei se îngrijeau de bunăstarea fiecăruia dintre ei, oricând și oriunde era nevoie și lucrau constant, împreună, pentru a îndeplini tot ceea ce trebuia făcut.”²⁵⁵

Un asemenea exemplu poate fi un argument valoros în favoarea unității versus competiție. Singura problemă, în lumea noastră ultra-competitivă de astăzi, este că până și unitatea este folosită în scopul câștigării unui avantaj personal, pentru grupul care o practică (sau am putea spune că o încalcă, folosind-o nepotrivit). În lumea actuală interconectată și interdependentă, un asemenea tip de unitate este nesustenabilă.

În societatea noastră ego-centristă, unitatea va dura exact atât cât se dovedește a fi profitabilă pentru indivizii implicați în ea. În capitolul anterior, în secțiunea ”De la eu, la noi, la unul”, am descris efectele devastatoare ale competiției. În același timp, am afirmat: ”Cunoașterea noastră actuală a naturii umane nu ne permite să evităm această atitudine competitivă și alienantă, pentru că ea vine din interior, fiind dictată de nivelul al patrulea, vorbitor, de dezvoltare a dorințelor iar noi nu putem stopa evoluția dorințelor”.

Am afirmat însă deja că nu trebuie să împiedicăm evoluția noastră, ci doar să o îndreptăm într-o direcție constructivă, pentru toți. Cel mai eficient mod de a face asta este folosirea mass-mediei. Dacă vom dezvolta medii prosociale și ne vom bombarda constant cu astfel de informații, prosociale, în aceeași măsură în care suntem copleșiți cu reclame care au drept scop golirea conturilor noastre bancare, vom descoperi că trăim într-o societate extrem de diferită de aceea în care ne aflăm astăzi.

Mass-media contemporană conține o mare cantitate de divertisment, fie prin internet, fie prin TV. O publicație a Departamentului pentru Educație a SUA, intitulată, ”Ghid media – Ajutați-vă copilul să treacă de adolescența timpurie” afirmă că, ”Lumea adolescenților este greu de înțeles, fără a lua în considerație imensul impact al mass-mediei asupra vieților lor. Ea se află în competiție cu familia, prietenii, școala și comunitatea, în ceea ce privește abilitatea sa de a forma interesele, atitudinile și valorile tinerilor.”²⁵⁶ În mod regretabil, majoritatea covârșitoare a intereselor induse de media, sunt antisociale.

De exemplu, o publicație online a Universității Sistemului de sănătate din Michigan arată că ”Începând cu anul 1950, mii de studii s-au întrebat dacă există o legătură între expunerea la violența media și comportamentul violent în sine. Toate, în afară de 18 dintre ele, au răspuns Da!… Conform AAP (Academia Americană de Pediatrie), ”rezultatele unor cercetări extensive arată că violența media poate contribui la dezvoltarea unui comportament agresiv, a unei insensibilități față de violență, apariția de coșmaruri a fricii de a fi rănit”.²⁵⁷

Pentru a înțelege cantitatea de violență absorbită de tinerele minți, să luăm în considerație următoarea informație oferită de publicația menționată anterior: ”Un copil american vede în medie, 200000 de acte de violență și 16000 de crime la televizor, mai înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.”²⁵⁸ Dacă acest număr nu vi se pare alarmant, observați că sunt 6570 de zile în 18 ani. Aceasta înseamnă că, în medie, un copil va fi expus la ceva mai mult de 30 de acte de violență, la televizor, dintre care 2,4 sunt crime, în fiecare dintre zilele copilăriei sale, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În cartea Dezvoltarea pe parcursul vieții: o abordare psihologică, publicată în 2008, de Barbara M. Newman, PhD și Philip R. Newman, descriu, în aceeași notă, cum ”expunerea la mai multe ore de violență televizată, măresc repertoriul de comportamente violente al copiilor mici și cresc prevalența sentimentelor, gândurilor și gesturilor agresive. Acești copiii sunt cuprinși de fantezii violente, la care iau parte în situația televizată pe care o urmăresc.”²⁵⁹ Dacă ne aducem aminte de neuronii-oglindă și ținem cont de cât de mult învățăm prin imitație, noi toți și în special copiii, ne putem imagina ce rău ireversibil le provoacă acestora vizionarea scenelor violente. Iar efectele acestei educații greșite, le simțim deja, din plin.

Din acest motiv, dezvoltarea unei mass-medii prosociale și a responsabilității reciproce, este imperativ necesară pentru supraviețuirea noastră, ca societate durabilă. Ea trebuie să joace un rol cheie în schimbarea atmosferei publice alienate, într-una de camaraderie. Media ne pune la dispoziție aproape tot ceea ce știm despre lumea noastră. Chiar și informația pe care o primim de la prieteni și familie, sosește de obicei, via media – versiunea modernă a telegrafului.

Media nu ne pune însă, la dispoziție, doar informații. Ea ne oferă fărâme de informații despre oameni pe care îi aprobăm sau îi dezaprobăm și ne formăm opiniile pe baza a ceea ce vedem, auzim sau citim în media. Deoarece puterea sa asupra publicului este fără rival, atunci când media se orientează spre apropiere și unitate, ea va îndrepta atenția lumii întregi asupra acestor valori.

Astăzi media pune accentul pe indivizii de succes, moguli media, mega staruri și indivizii super-realizați, care au făcut miliarde pe spinarea competitorilor lor. În timpuri de criză, cum ar fi după uraganul Sandy, oamenii se unesc pentru a se ajuta reciproc. În asemenea timpuri, toate poveștile pe care le difuzează din abundență media, ajută la ridicarea moralului nostru și ne dau speranță în bunătatea spiritului uman. Din păcate, imediat cum apare ceva nou, media aleargă după acea poveste și tot câștigul dispare, iar o dată cu el și credința în spiritul uman. În prime time se reinstalează senzația de suspiciune și alienare.

Pentru a induce o schimbare fundamentală și de durată a viziunii noastre, pentru a ne dori calitatea dăruirii, media ar trebui să prezinte întreaga realitate și să ne arate structura ei interconectată și interdependentă. În acest scop, ea ar trebui să producă programe care demonstrează influența acestei calități asupra tuturor nivelurilor Naturii – mineral, vegetal, animal și vorbitor – și să încurajeze oamenii să o emuleze, pentru a egaliza societatea noastră cu trăsăturile de dăruire, mutualitate și homeostază ale Naturii. În locul talk show-urilor care idolatrizează oamenii de succes, ar trebui prezentate show-uri care i-au ajutat pe alții să aibă succes.

Dacă media va arăta oameni care au grijă unii de alții și îi va așeza pe un piedestal, în primul rând pentru că faptele lor coincid cu legile Naturii, cu Legea dăruirii, atunci ea va schimba preferința publicului pentru ego-centrism, într-una pentru camaraderie. Oamenii vor începe să simtă că în faptul de a fi altruist există un câștig personal, mai mare decât cel din egoism, dacă în egoism există vreunul.

Mesjul predominant al mass-mediei actuale ar trebui să fie, ”Unitatea este amuzantă și vă face bine; alăturați-vă nouă!” Există nenumărate mijloace prin care media ne poate arăta că unitatea este un dar.

Deși toți oamenii de știință cunosc faptul că nici un sistem din Natură nu operează izolat, că interdependența este numele jocului, majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de asta. Atunci când vom vedea cum toate organele lucrează în beneficiul întregului corp, cum albinele colaborează în stup, cum o școală de pești înoată la unison, ca și cum ar fi un pește uriaș, cum cimpanzeii îi ajută pe alți cimpanzei sau pe oameni, fără să aștepte nici o recompensă în schimb, vom știi că legea primară a Naturii este una a armoniei și a coexistenței.

Media poate și trebuie să ne arate astfel de exemple, mult mai des decât o face acum. Realizând că așa lucrează Natura, în mod spontan, ne vom examina societățile și ne vom strădui să emulăm această armonie și între noi. Dacă gândurile noastre încep să se schimbe în această direcție, ele vor induce o atmosferă diferită și vor aduce un spirit de speranță și putere în viața noastră, mai înainte chiar de a transpune în realitate acest spirit, deoarece vom fi aliniați cu forța vitală a Naturii, cu Creatorul.

Așa cum am arătat, cea mai mare plăcere a noastră este de a câștiga favoarea oamenilor, de aceea dacă acțiunile și opiniile noastre sunt aprobate, ne simțim bine. Atunci când ceea ce spunem sau facem este dezaprobat, ne simțim prost și avem tendința de a ne ascunde acțiunile sau de a le modifica, pentru a fi conforme cu standardele sociale. Cu alte cuvinte, tocmai pentru că este atât de important pentru noi să ne simțim bine, media are poziția unică din care poate schimba acțiunile și opiniile oamenilor.

Deloc surprinzător, politicienii sunt persoanele cele mai dependente de rating, din întreaga societate, din moment ce carierele și nivelul de trai depind de popularitatea lor. Dacă le arătăm că ne-am schimbat valorile și ei le vor schimba pe ale lor. Și unul dintre modurile cele mai eficiente de a le spune acest lucru, este să le arătăm ce anume dorim să vedem la televizor! Putem să oferim ratinguri mari show-urilor care promovează unitatea și camaraderia, atunci politicienii se vor alinia acestui spirit și vor elabora legi conforme lui. Deoarece politicienii vor să rămână în funcții, trebuie să le arătăm că, în acest scop, ei trebuie să promoveze ceea ce dorim noi – unitatea.

După ce vom crea o mass-media care promovează unitatea și colaborarea, în locul glorificării egoiste a celebrităților, vom avea un mediu care ne va convinge că unitatea și responsabilitatea reciprocă sunt bune.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

EDUCAȚIA INTEGRALĂ,

ORIENTATĂ SPRE UNITATE

Studiul Cabalei este o cale minunată spre atingerea unității. Este o metodă creată special pentru acest scop. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au un ”punct în inimă” viguros, care să ceară răspunsuri. Ca atare, este improbabil ca majoritatea oamenilor să dorească să studieze. Totuși, necesitatea de a constitui o societate unită este una globală și nu una personală, evreiască, sau legată de vreo țară anume.

Dave Sherman, un expert de clasă în strategia conducerii afacerilor și al dezvoltării durabile, a descris elocvent situația globală actuală, în filmul, La răscruce: chinurile facerii unei lumi noi: ”Ultimul Raport asupra riscurilor globale, publicat de Forumul Economic Mondial, prezintă o hartă uluitoare a interconectării riscurilor. Ea arată cu claritate, că toate riscurile globale sunt legate și întrețesute, în așa fel încât riscurile economice, ecologice, geopolitice, sociale și tehnologice sunt extrem de interdependente. O criză dintr-un domeniu va conduce rapid la o criză în altele. Interconectarea și complexitatea prezentă în această hartă, comparată cu surpriza noastră la vederea impactului vitezei recentelor crize financiare, ilustrează dezacordul care există între toate sistemele pe care le-am construit, arătându-ne cât de deconectați am devenit. Încercările noastre de a organiza aceste sisteme, sunt fragmentate și simpliste și nu fac față provocărilor zilei de astăzi.”²⁴⁹

Pentru a rezolva exact acest contrast dintre propria noastră deconectare și interconectarea sistemelor pe care le-am construit, trebuie să dezvoltăm o gândire interconectată, o înțelegere inclusivă a lumii noastre. Educația Integrală (EI), ”educația orientată spre unitate”, menționată anterior, este destinată rezolvării acestor probleme.

Termenul ”integral” înseamnă, conform lui Thomas J. Murray, de la Institutul pentru Educație al Universității din Massachusetts, ”multe noțiuni, pentru mulți oameni și același lucru este valabil și pentru educația integrală”.²⁵⁰ Cea mai răspândită percepție asupra EI, așa cum este descrisă în Wikipedia, este următoarea ”filozofia și practica educației destinată copilului ca întreg: corp, emoții, minte, suflet și spirit.”²⁵¹

Este cu siguranță recomandabil ca procesul de educație să se adreseze copilului, în întregul său. Însă în lumea interconectată de azi, acest lucru pur și simplu nu mai este suficient. Așa cum am arătat în capitolul trecut, învățăm în primul rând, dacă nu chiar doar prin mediul înconjurător. De aceea, educația trebuie să se concentreze asupra modelării mediului necesar instilării valorilor și informațiilor alese de noi, în copii și în adulți, deopotrivă.

ȘCOALA PENTRU ADULȚI: UN GHID PENTRU PERPLECȘI

Cu excepția nivelului vorbitor, uman, al Naturii, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – operează în garanție reciprocă. Homeostaza, așa cum este ea definită în Dicționarul Webster, se potrivește perfect cu descrierea garanției reciproce de la nivelurile inferioare celui vorbitor: ”O stare relativ stabilă de echilibru, sau o tendință către o asemenea stare, existentă între elementele sau grupurile de elemente ale unui organism, populații sau grup.”²⁵²

Societatea noastră de astăzi, predominant capitalistă, evită echilibrul, batjocorește tendința spre echilibru și este îngrozită de interdependență. De fapt, sprijinim și prețuim exact opusul. Noi lăudăm realizările sportive, cele din economie, politică sau științe și le prețuim în cel mai înalt grad. Îi trecem cu vederea pe aceia care contribuie la bunăstarea colectivă, prețuind în schimb individualismul și independența.

O societate care funcționează în acest fel, nu poate însă trăi mult timp. Gândiți-vă la corpurile noastre. Dacă și ele s-ar comporta conform valorilor care ne domină societatea, nu am reuși să depășim faza diviziunii celulare din stadiul de embrion. Imediat după începerea formării diferitelor organe, celulele noastre ar porni între ele, o luptă pentru resurse și embrionul s-ar dezintegra. Viața nu ar fi posibilă dacă oricare dintre părțile sale ar adopta valorile individualiste descrise. Tocmai pentru că viața, adică Natura, aderă la legile homeostazei, datorăm faptul că ne putem dezvolta și întreține singuri, evoluând până în punctul în care putem analiza natura și scopul existenței noastre.

Într-adevăr, nu doar organismele, ci și întregul ecosistem planetar, cosmosul chiar, toate sunt într-o stare de homeostază. Când balanța se dezechilibrează, imediat apar problemele. În octombrie 2003, către Departamentul Educației SUA, a fost înaintat un raport grăitor și mai degrabă amuzant, întocmit de Irene Sanders și Judith McCabe, care demonstrează cu claritate, ce se întâmplă atunci când clătinăm un ecosistem, scoțându-l din starea sa homeostatică. ”În1991, o orca – o balenă ucigașă – a fost observată în timp ce mânca o vidră. Balenele ucigașe și vidrele coexistă, în mod normal, în pace. Atunci ce s-a întâmplat? Ecologiștii au descoperit că populația de bibani și heringi a oceanelor scăzut. Balenele nu consumă acești pești, dar focile și leii de mare o fac. Iar focile și leii de mare care constituie hrana obișnuită a balenelor ucigașe, au scăzut și ele ca număr. Așa încât, private de focile și leii lor de mare, balenele au început să se hrănească cu jucăușele vidre de mare.

”Așadar, vidrele au dispărut pentru că peștele, pe care ele nici nu-l consumă, a dispărut. Acum unda se propagă mai departe. Vidrele nu se mai găsesc acolo pentru a mânca aricii de mare, populația acestora explodând. Dar aricii de mare trăiesc pe seama pădurilor de alge, pe care le epuizează. Algele constituiau adăpostul peștilor cu care se hrănesc pescărușii și vulturii. La fel ca și balenele ucigașe, pescărușii pot găsi alte surse de hrană, dar vulturii pleșuri nu pot și au probleme.

”Toate acestea au început o dată cu declinul populației de bibani și heringi. De ce? Ei bine, balenierele japoneze au decimat varietatea de balene care consumă aceleași organisme microscopice cu care se hrănește pollock-ul (varietate de pește carnivor). Având mai multă hrană, pollock-ul s-a înmulțit excesiv. La rândul lor, aceștia atacă bibanii și heringii, care constituiau hrana focilor și leilor de mare. Iar o dată cu declinul populației de foci și lei de mare, balenele ucigașe au trebuit să se mulțumească cu vidre.”²⁵³

Gândiți-vă cum ne purtăm unii cu alții. Suntem competitivi, alienați, izolați și aspirăm să-i întrecem pe ceilalți și să nu uităm că asta este norma, nu excepția. Ne învățăm copiii că acesta este modul ”corect” de a trăi. Din acest motiv este necesară o școală pentru adulți, un ghid pentru adultul perplex.

Funcționarea acestei școli ar trebui să fie diferită, de la țară la țară. Fiecare națiune și țară are propria sa mentalitate și cultură, un nivel de dezvoltare tehnologică și mijloace de comunicare specifice, precum și tradiții proprii în educație. Din acest motiv, fiecare țară și uneori fiecare oraș, ar trebui să-și dezvolte propria metodă de instruire. Cu toate acestea, conținutul de bază, principiile predate prin aceste sisteme de educare a adulților trebuie să fie identice. În caz contrar vor rezulta diferențieri, în ceea ce privește angajamentul oamenilor în responsabilitatea reciprocă și în înțelegerea importanței acesteia în viețile noastre.

Să examinăm acum principiile fundamentale, pe care educația orientată spre garanția reciprocă ar trebui să le inoculeze.

Filed under: Antisemitism, Diseminare - Niciun comentariu→

Ca un mănunchi de trestii, Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de astăzi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 10 Viaţa într-o lume integrată

CALEA ”PUNCTULUI DIN INIMĂ”

Pentru unii dintre noi, calea de ajungere la unitate este relativ simplă. Am menționat deja ”punctul din inimă”, acea sete de a înțelege sensul vieții, ce anume face lumea să se miște, dorul care i-a permis lui Adam, Abraham, Isac, Iacob, Moise și întregii națiuni care s-a născut din patriarhii din Babilon, să dezvolte o metodă de corecție care transformă înclinația rea în bunătate. Aceia care au acel punct pot începe studiul textelor cabaliste, lăsate pentru noi în scopul dobândirii Creatorului, a calității dăruirii. În acest timp ei vor învăța cum să se unească la un nivel profund, pentru a fi pregătiți să transmită și altora, acea unitate.

În generația noastră, textele cele mai eficiente pentru atingerea acestor scopuri, sunt cele ale lui Baal HaSulam, Cartea Zohar-ului cu comentariul Sulam (Scara), scrierile lui ARI, de preferat cu comentriile lui Baal HaSulam, publicate în Talmud Eser HaSefirot (Studiul celor zece Sefirot), ca și celelalte scrieri ale sale, publicate în Scrierile lui Baal HaSulam. Pentru a face toate aceste scrieri mai accesibile, am creat o bibliotecă gratuită on-line, tradusă în mai multe limbi.

În limba ebraică, ele pot fi găsite la www.kab.co.il iar traducerile majorității textelor – inclusiv o versiune a Cărții Zoharului, intitulată Zoharul pentru toți, care consolidează textul lui Rabi Șimon Bar Iochai (Rașbi), cu comentariul lui Baal HaSulam – există și în engleză la www.kabbalah.info, complet gratuit.

La adresele menționate mai sus, sunt disponibile scrierile învățătorului meu Rav Baruch Șalom Așlag (Rabaș), primul născut al lui Baal HaSulam și succesorul acestuia. Deși doar o mică parte a scrierilor lui au fost traduse în engleză, toate eseurile sale care îi învață pe studenți cum să promoveze unitatea în cadrul grupurilor lor, au fost publicate în limba engleză, în cartea Scrierile sociale ale lui Rabaș. Pentru cei care preferă textul tipărit, toate aceste publicații sunt disponibile la adresa www,kabbalahbooks.info, sau pe amazon.com, precum și alte site-uri.

În plus, studenții veterani au întemeiat un Centru de educație, care predă noțiunile de bază ale Cabalei precum și modul în care se pot implementa acestea în viața de zi cu zi, complementând creșterea personală, pentru atingerea scopului în viață al fiecăruia. Pentru studenții mai avansați, predau o lecție zilnică de trei ore, transmisă în direct la www.kab.tv, cu traduceri simultane în câteva limbi importante – engleză, franceză, spaniolă, rusă, germană și altele. În aceste lecții, mă străduiesc să-i fac să avanseze pe studenți, cât mai rapid posibil, continuând linia de predare primită de la veneratul meu profesor, Rabaș.

În ultimii ani, am transmis emisiuni la canalele TV americane, JLTV și Șalom TV, în special în week-enduri. Evident că aceste emisiuni nu reprezintă studii avansate de Cabala, dar ele sunt totuși extrem de utile pentru cei care doresc să ”simtă gustul” și să vadă despre ce este vorba în această disciplină.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 5

Paria

Rădăcinile anti-semitismului

Pe parcursul istoriei, nu a existat nici o altă naţiune atât de persecutată cum au fost evreii. De-a lungul vremii, nici o altă naţiune nu a mai supravieţuit fiecărei persecuţii şi s-a ridicat întărită, ca naţiunea evreiască.

Aparenta indestructibilitate a evreilor a stârnit multe întrebări, deşi mult mai multe în rândul ne-evreilor decât al evreilor, mult prea preocupaţi cu propria supravieţuire. Renumitul scriitor german, Johann Wolfgang von Goethe, şi-a exprimat uluirea faţă de  tenacitatea evreilor, în cartea sa Wilhelm Meisters Lehrjahre (Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister): ”Fiecare evreu, indiferent cât de insignifiant ar fi el, este angajat într-o urmărire decisivă şi imediată a unui ţel… Acesta este poporul cel mai longeviv de pe pământ.”¹²⁴

La fel ca şi Goethe, profesorul T.R. Glover subliniază şarada existenţei evreilor, în Lumea antică: ”Nici un popor din antichitate nu are o istorie mai stranie decât evreii…. Dacă am putea să o recuperăm şi să o înţelegem, istoria acestui popor s-ar putea dovedi mai valoroasă decât a oricărui alt popor…. Mai ciudat încă, religia antică a evreilor supravieţuieşte, atunci când toate religiile aparţinând raselor vechi, pre-creştine, au dispărut… Marea întrebare nu este ”Ce s-a petrecut?” ci ”De ce s-a petrecut astfel? De ce iudaismul trăieşte încă?”¹²⁵

În mod asemănător, Ernest van den Haag, profesor de jurisprudenţă şi politici publice la Universitatea Fordham, a scris, ”Într-o lume în care evreii constituie un procent minuscul din populaţie, care este secretul importanţei disproporţionate pe care au avut-o evreii de-a lungul istoriei culturii vestice?”¹²⁶

Matematicianul, fizicianul, inventatorul şi filozoful francez, Blaise Pascal, a fost fascinat de vechimea poporului evreu. În cartea sa Pensees, el a scris, ”Acest popor este remarcabil nu numai datorită vârstei sale, ci şi a rezistenţei sale de a-şi continua existenţa de la origini şi până astăzi. Căci, în timp ce naţiunile din Grecia şi Italia, din Lacedemonia, Atena şi Roma, precum şi multe altele care au apărut ulterior, au dispărut de mult, ei rămân în viaţă şi, în ciuda întreprinderilor multor regi puternici, care au încercat să-i distrugă de sute de ori, …cu toate acestea, ei au fost apăraţi.”¹²⁷

Într-adevăr, aşa cum au notat nenumărate personalităţi de-a lungul anilor, evreii nu pot fi anihilaţi. Ei au o misiune de îndeplinit şi, până la împlinirea ei, Natura, Dumnezeu, Creatorul, Iahve, sau oricum doriţi să Îl numiţi, nu va permite să se întâmple acest lucru. Dar, atâta timp cât evreii vor continua să evite să-şi asume sarcina ce le-a fost destinată, ei pot fi, au fost şi vor mai fi torturaţi şi măcelăriţi până aproape de dispariţie. Pentru a evidenţia rădăcinile Viei Dolorosa evreieşti de-a lungul istoriei, trebuie să ne întoarcem la momentul de start al Creaţiei.

Aşa după cum am afirmat în capitolul 2, Creatorul are o singură dorinţă – de a face bine creturilor Sale, adică nouă, oamenilor. Din cauză însă, că în starea actuală nu Îl putem percepe, nici nu putem primi de la El.

Când dorim să-i facem un cadou unui prieten, ne apropiem de acel prieten şi i-l dăm. Cu alte cuvinte, trebuie să existe un contact între cel care dăruieşte şi cel care primeşte. La fel, pentru ca El să ne dăruiască, Creatorul şi Creaţia trebuie să se conecteze. După conectare, aşa cum am mai citat din Baal HaSulam, ”Omul simte minunatul beneficiu conţinut în Gândul Creaţiei, care este acela de a încânta creaturile Sale cu mâna Sa plină, bună şi generoasă. Datorită abundenţei beneficiului dobândit de el, între acea persoană şi Creator apare o dragoste minunată, curgând neîntrerupt asupra omului, prin aceleaşi căi şi canale prin care apare şi dragostea naturală. Toate acestea însă, se dezvăluie persoanei din momentul dobândirii, înainte.”¹²⁸

Toate acestea, aşa cum am afirmat în capitolul 2, ridică necesitatea ”echivalenţei de formă”, adică de a fi similar cu Creatorul, de a avea o natură dăruitoare. Din păcate, vasta majoritate a oamenilor nu au nici cea mai mică dorinţă pentru aceasta; urâm cu înverşunare să dăruim, cu excepţia cazului în care avem ceva de câştigat sau vreun motiv ulterior pentru a face asta. RAŞI, marele comentator al Bibliei, a notat că versul, ”Înclinaţia din inima omului este rea încă din tinereţea sa” (Geneza 8:21), înseamnă că ”De îndată ce omul este scuturat afară din pântecul mamei sale, El (Creatorul) plantează în el înclinaţia rea”, care, aşa cum am spus în capitolul 3, este egoismul, dorinţa de a primi pentru noi înşine.

De aceea, luând în consideraţie că El este binevoitor iar noi exact opusul, confruntarea dintre om şi Dumnezeu pare inevitabilă. Cum am putea oare să ajungem vreodată la El, dacă ne-a creat să fim opuşi Lui? Remediul egoismului constă în ceea ce am descris anterior ca fiind ”punctul din inimă”. Acea sete de a înţelege despre ce este vorba în viaţă şi ce face lumea să se învârtă (şi nu este vorba despre bani), este aspiraţia care le-a permis lui Adam, Abraham şi urmaşilor lor, lui Moise şi întregii naţiuni, ridicate din rândul locuitorilor paria din Babilon, să dezvolte o metodă de corecţie care să transforme înclinaţia rea, în bunătate.

124 – Johann Wolfgang von Goethe, Wilhelm Meisters Lehrjahre (Berlin (Germany), Johann Friedrich Unger, 1795-1796), 359.

125 – Glover, Lumea antică, 184-191.

126 – Ernest van den Haag, Mistică evreiască (US, Stein & Day, 1977), 13.

127 – Blaise Pascal, Pensees, trans. W.F. Trotter, Introduction by T.S. Eliot (Benediction Books, 2011), 205.

128 – Ashlag, Talmud Eser Sefirot (Studiul celor zece Sefirot), Partea 1, “Introducere la studiul celor zece Sefirot,” 31.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

UN PUNCT ÎN INIMĂ

Acest nivel a fost numit de Rabi Natan Şapiro, ”vorbitor cu frică de Dumnezeu”. Este acea dorinţă care ne îndeamnă să explorăm cum funcţionează această lume, ce anume o face să funcţioneze astfel şi din ce motiv. Aceasta este dorinţa pe care o numim ”Israel”, Iaşar El (direct la Creator) iar în Abraham, ea a apărut ca o necesitate de a cunoaşte ”Cum era posibil ca această roată să se învârtească, la infinit, fără un conducător? Cine o învârteşte, căci de una singură, nu se poate rostogoli?”⁵⁶

Baal HaSulam a numit această dorinţă de a-L cunoaşte pe Creator, ”punctul din inimă”. În ”Introducere la Cartea Zoharului”, el arată că inima poate fi văzută ca fiind totalitatea dorinţelor unei persoane iar ”punctul din inimă”, dorinţa noastră îndreptată către Creator.⁵⁷ Profesorul meu, Rav Baruch Şalom HaLevi Aşlag (Rabaş), primul fiu al lui Baal HaSulam şi succesorul său, a explicat că ”punctul din inimă” este dorinţa numită ”Israel”. Cu cuvintele sale, ”Într-o persoană mai există şi Israel … dar este numit ”un punct din inimă””.⁵⁸

Acum putem înţelege de ce Abraham era atât de doritor să împărtăşească ceea ce a descoperit. El ştia că dorinţele umane evoluează şi mai ştia că, pe măsură ce evoluează, ele se vor îndrepta spre dobândirea de bogăţie, putere, dominaţie asupra altora şi cunoaştere. Pentru Abraham era clar că, fără a cunoaşte natura dorinţelor umane, oamenii nu vor fi capabili să se stăpânească şi nici să-şi conducă în mod corespunzător, societatea.

După ce Nimrod a reuşit să stăvilească eforturile lui Abraham de a face să circule cunoştinţele sale printre babilonieni, acel om înţelept i-a adunat pe toţi aceia care au dorit să-l urmeze şi a părăsit Babilonul, pentru a-şi împrăştia mesajul în alte locuri. Moştenirea pe care ne-a lăsat-o Abraham spune că aceia care-i înţeleg învăţăturile trebuie să-şi împărtăşească cunoştinţele cu oricine este dispus să asculte. Sau, cu cuvintele din Cartea Zoharului, ”Abraham a săpat acea fântână (Beer Şeba). El a fondat-o pentru că i-a învăţat pe toţi oamenii din lume să-l servească pe Creator. Şi, o dată săpată, ea răspândeşte ape vii, care nu se opresc niciodată.”⁵⁹

Poporul Israelului de astăzi este alcătuit din descendenţii elevilor lui Abraham, oameni cu puncte în inimile lor, purtători ai punctului lui Israel ăn interiorul lor. Deşi astăzi acel punct este îngropat sub secole de ignoranţă, el există şi aşteaptă să fie reaprins. Conform cuvintelor Sfântului Şlah, ”Israel este numit ”Adunarea Israelului”, pentru că, deşi sunt despărţiţi, deasupra, la rădăcina sufletelor lor, ei constituie o unitate şi sunt o congregaţie, fiind parte din Domnul. Ramurile (poporul lui Israel) care doresc să se întoarcă la rădăcinile lor, trebuie să urmeze exemplul rădăcinilor lor, adică să se unească şi aici, jos. Când între ei apare separaţia, în mod clar este provocată separaţia şi retezarea deasupra, atât de departe se extinde această problemă. Din acest motiv, întreaga casă a Israelului trebuie să urmărească pacea şi să fie una, în pace şi unitate, fără nici o fisură, pentru a se asemăna Creatorului lor (a fi în echivalenţă de formă cu El), căci acesta este numele Domnului, ”Pace””.⁶⁰

De îndată ce Israelul se uneşte şi astfel, se corectează, ei îşi pot împlini vocaţia de a fi ”O lumină pentru naţiuni” (Isaia 42:6). Cu cuvintele lui Rabi Naftali Țvi Iehuda Berlin (NAȚIV din Volojin), ”Principalul motiv pentru care cei mai mulţi dintre noi trăim în exil, este acela că Domnul i-a dezvăluit lui Abraham, Tatăl nostru, că fiii săi urmează să fie o lumină pentru naţiuni, ceea ce este posibil de îndeplinit doar dacă ei vor fi împrăştiaţi în exil. Aşa s-au petrecut lucrurile cu Iacob, Tatăl nostru, când a ajuns în Egipt, acolo unde se aflau majoritatea oamenilor din poporul nostru. Prin aceasta, numele Lui a fost preamărit, căci ei au văzut providenţa Sa asupra lui Iacob şi a descendenţilor săi.”⁶¹

Vorbind despre evoluţia dorinţelor, rasa umană constituie cel de-al patrulea şi cel mai înalt nivel al dorinţelor, singurul care permite libera alegere. Dar, pentru a face alegerile corecte, oamenii trebuie să cunoască modul în care funcţionează totul, încă de la rădăcină. Poporul Israelian reprezintă dorinţa de a cunoaşte rădăcina, de aceea este responsabilitatea lor să studieze rădăcina şi să treacă percepţiile şi viziunile lor către restul umanităţii. În acest fel, fiecare om va şti cum să-şi facă alegerile pentru ca acestea să lucreze în beneficiul lor.

Pentru a obţine această cunoaştere, Abraham a alcătuit o metodă de studiu, pe care, de-a lungul veacurilor, înţelepţii au păstrat-o şi au dezvoltat-o. Următorul capitol va descrie evoluţia acestei metode care, încă de la scrierea Cărţii Zoharului, este cunoscută sub numele de ”Cabala”.

56 – Maimonides, Yad HaChazakah (Mâna puternică), Partea 1, “Cartea științei,” Capitolul 1, art. 1.

57 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar,” items 43-44 (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 444.

58 – Rav Baruch Shalom Ashlag (Rabash), Scrierile lui Rabash, “Noapte în patul meu” (Ashlag Research Institute, Israel, 2008), 129.

59 –  Rabbi Shimon Bar Yochai (Rashbi), Cartea Zohar (cu comentariul Sulam [Scara] al lui Baal HaSulam, Noul Zohar, Parashat Toldot, vol. 19, art. 31 (Jerusalem), 8-9.

60 – Rabbi Isaiah HaLevi Horowitz (Sfântul Shlah), Masechet Sukkah [Treatise,Sukkah], Capitolul, “Tora, Lumină” (13).

61 – Rabbi Naphtali Tzvi Yehuda Berlin (NATZIV al Volojin), Haamek Davar [Pătrunde adânc în problemă] about Beresheet [Geneza], Capitolul 47:28.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 2 – Doresc, prin urmare exist

CELE PATRU NIVELURI DIN NOI

Înţelepţii noştri afirmă, în plus, că nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor, nu aparţin exclusiv naturii externe. Ele există în fiecare dintre noi, constituind baza dorinţelor noastre şi însăşi structura internă a fiecărei dorinţe. Rabi Natan Neta Şapiro scrie, ”În om sunt patru forţe – mineral, vegetal, animal şi vorbitor – şi Israel mai are încă una, a cincea, căci ei sunt vorbitori cu frică de Dumnezeu.”⁵⁴

Baal HaSulam prezintă o explicaţie mai elaborată a modului în care aceste niveluri ale dorinţei lucrează, în interiorul nostru: ”Distingem patru diviziuni în cadrul speciei vorbitoare (oamenii), aranjate gradual, una deasupra celeilalte. Acestea sunt Masele, cei Puternici, cei Bogaţi şi cei Inteligenţi. Ele sunt egale cu cele patru niveluri prezente în întreaga realitate, numite Mineral, Vegetal, Animal şi Vorbitor.

”Cel mineral … generează cele trei niveluri, vegetal, animal şi vorbitor…. Dintre acestea, cea mai slabă forţă este cea vegetală. Flora operează atrăgând ceea ce-i este benefic şi respingând ceea ce este dăunător, aproape la fel cum o fac oamenii şi animalele. Cu toate acestea, nu există o senzaţie individuală în cadrul ei, ci o forţă colectivă, comună tuturor plantelor din lume…

”Deasupra lor se află nivelul animal. Fiecare creatură se poate simţi separat, atrăgând ceea ce îi este benefic şi respingând ceea ce îi dăunează. … Această forţă sensibilă a nivelului Animal, este extrem de limitată în timp şi în spaţiu, pentru că senzaţiile nu operează nici măcar la o distanţă mică faţă de corp. În plus, corpul nu simte nimic aflat în afara timpului său, adică în trecut sau în viitor, ci doar ceea ce are loc la momentul actual.

Deasupra lor se află nivelul vorbitor, care constă dintr-o forţă emoţională şi una intelectuală, acţionând împreună. Din acest motiv, puterea sa de a atrage ceea ce este bun şi de a respinge ceea ce este rău, nu este limitată de timp şi spatiu, aşa cum se întâmplă la nivelul animal. Cu ajutorul ştiinţei, care este o proprietate intelectuală, nelimitată în timp şi spaţiu, oricine îi poate învăţa pe ceilalţi, oriunde s-ar afla aceştia în realitate, în trecut sau în viitor, de-a lungul generaţiilor.”⁵⁵

54 – Rabbi Nathan Neta Shapiro, Revelează lucruri adânci, Parashat Shemot [Exodul].

55 –  Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile luiBaal HaSulam, “Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot [Fața strălucitoare și prietenoasă]” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 134.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→