Creatorul nu ne va uni niciodata, pur si simplu; unitatea nu se va intampla pana cand nu o vom cere. Trebuie sa intelegem ca ne lipseste si ne dorim doar unitatea. Dorintele pentru unitate sunt opuse tuturor altor dorinte care apar, dorinte al caror scop este sa obtureze dorinta noastra de unitate. Ridicandu-se deasupra tuturor obstacolelor care doar ne cresc dorinta de unitate, aceasta va creste atat de mult, incat vom incepe sa plangem. Acesta este scopul nostru, asa cum este scris, Si fiii Israel au plans din cauza robiei. Doar prin acest plans ne va uni Creatorul. Daca stai si astepti pentru ca acest lucru sa isi urmeze cursul, el nu se va intampla niciodata. Nicio actiune spirituala nu va apare pana cand nu exista o dorinta definita si completa pentru aceasta actiune spirituala.

O asemenea dorinta trebuie sa arda in grup. Treziti-i pe ceilalti si cereti-le sa va trezeasca. Fiti gata sa platiti orice pret pentru ca ei sa fie treji si ei sa va trezeasca pe voi.

Numai rugaciunea noastra colectiva ne poate salva. Sunt multi oameni care sunt dornici sa planga singuri, dar Creatorul nu aude asta pentru ca aceasta este o voce care plange in desert. Totusi, daca plangem impreuna ca unul, si daca avem doar o dorinta comuna, efort, si scop, El ne va auzi de indata, pentru ca noi vom fi similari cu El in dorintele noastre.

Altfel, nu exista cale de a atrage Lumina care Reformeaza. Nu ai dorinta de a primi aceasta Lumina. Trebuie sa iti corectezi egoismul si separarea de daruire, in interconectare. Totusi, tu nu simti inca nevoia unei asemenea corectari.

Trebuie sa examinam noi insine pentru a fi siguri ca toate actiunile noastre vizeaza doar atingerea rugaciunii comune: ca dorinta tuturor trebuie sa se potriveasca cu scopul comun, astfel incat toti sa fim uniti intr-un strigat comun. Aceasta este rugaciunea care va primi un Raspuns.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 30.06.10, Artiolul Si astazi stati toti impreuna

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Daca oamenii nu sunt uniti unii cu altii, atunci Creatorul nu ii vede. Este ca si cum ei nu ar exista, chiar daca este vorba despre intreaga umanitate.

Creatorul nu vede fiecare persoana in parte, separata de ceilalti. El vede doar conexiunile dintre oameni, si El tine cont doar de cantitatea si forta acestor conexiuni. De aceea Creatorul a spus: Am venit, dar nu era nimeni!

Acelasi lucru este adevarat si in ceea ce ne priveste: Deciziile noastre nu apar in neuronii prezenti in creier, ci din conexiunile dintre neuroni, in sinapse (sinapsa fiind locul unde doi neuroni sunt in contact).

Exact acest contact, conexiunile, si lanturile de conexiuni din creierul nostru constituie baza gandirii noastre, fiinta umana din noi. Adica, esenta unei persoane nu este prezenta in actualele elemente ale sistemului, ci in conexiunile dintre elemente.

Totusi, rezultatul acestor conexiuni este gasit in alta parte: Nu este prezent in materie, ci mai presus de aceasta. Este la un nivel mult mai inalt al realitatii.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah01.07.10, Articolul Astazi voi toti, stati in picioare

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Paragraful 78: Si cand acesti Mohin apar pentru prima data, produc o ruptura intre dreapta si stanga. Asta pentru ca linia de stanga, care poarta iluminarea Hochma, doreste sa anuleze linia de dreapta, care poarta Lumina Hasadim.

Aceasta ruptura apare daca cele doua parti opuse vor sa se uneasca. Daca nu este nimic, care sa le conecteze sau sa le atraga, nu va fi nicio ruptura. Pentru ca ruptura sa se intample, cele doua obiecte trebuie sa fie opuse una alteia ca natura, dar cu toate acestea sa aspire sa se uneasca in dorintele lor. Adica, doua tendinte opuse trebuie sa fie prezente. Pe de o parte, trebuie sa fie stanga si dreapta, si pe de alta parte, ele trebuie sa se uneasca una cu alta.

Cum se pot uni una cu alta? Daca este o dorinta mai mare decat a lor, un scop mai exaltat, atunci fiecare dintre ele poate renunta la propria natura si sa se uneasca cu ceva opus, care este deasupra propriei lor naturi. Aceasta este munca din stanga in relatie cu linia de dreapta si cea din dreapta relativ la linia de stanga. Amandoua au dorinta de a renunta la fundamentul lor si sa obtina unitatea asupra naturii lor.

O ruptura este trezita, de un conflict intre natura lor si intentie cu intentia existentei dincolo de natura lor. Ruptura este posibila doar intre doua opuse care au ceva in comun care este dincolo de ele amandoua. Acest element comun este exact cel care duce la ruptura.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 51: …Reiese ca este ca o oglinda slefuita, care se ingrijeste nu de a-si arata propria forma, ci numai formele celorlalti, aceia care se uita la ea sau aceia care stau in fata ei. Ea seamana cu o oglinda si pentru ca intreaga calitate a sticlei oglinzii este culoarea intunecoasa din spatele ei. Reflecta razele luminii pentru ca, daca ar fi fost transparenta, nicio forma nu s-ar fi vazut in ea. Asa este si Nukva – toata puterea ei este in Masach-ul ei, care retine lumina de a straluci de la ea in jos. Fara acest Masach, nu ar fi fost lumina in ea deloc.

Citim Zohar-ul dar nu il intelegem; il citim dar nu simtim nimic. In final trebuie sa atingem o stare, in care intrebarea  Pentru ce toate astea? ne va duce la disperare, deziluzie, la o explozie interioara si la realizarea faptului ca nu avem alta sansa decat sa ne unim, si in aceasta unitate interioara, sa descoperim despre ce vorbeste Zohar-ul.

Nu este alta metoda, alta cale. Trebuie sa trecem aceasta bariera. Sunt multe obstacole in drumul nostru: lenevia, lipsa intelegerii si protestul mintii, din lipsa capacitatii de a intelege. Totusi, niciuna nu conteaza. Ne trebuie doar persistenta, care ne va duce intr-un stadiu de disperare si realizarea ca nu este alta varianta. Trebuie sa descoperim ce ne spune Cartea Zohar, chiar aici, in unitate. Ceea ce Zohar-ul descrie este revelat doar in unitatea dintre noi.

Din prima partea a Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este unitatea? Este o senzatie interna sau revelarea unei forte?

Raspuns: Unitatea este o noua realitate despre care nu avem nici o idee. Este ceva nou, pe care nu l-am simtit pana acum si care are proprietatea lumii spirituale: proprietatile daruirii. Cand devenim parte a acestui sistem si traim in el, incepem  sa revelam o noua dimensiune diferita, ca si cum ne-am afla pe o alta planeta. Revelam aceasta dimensiune in interiorul proprietatilor acestui sistem: in daruire.

Astfel, unitatea nu inseamna numai conectare reciproca, relatii bune, sau incredere. Este revelarea unei noi proprietati care nu exista in lumea noastra. Cand obtinem aceasta proprietate si devenim similari cu Creatorul, noi revelam totul in mintea si in sentimentele noastre, in unitate cu El.

Nu avem de facut nimic altceva, decat sa atingem unitatea. Este in puterea noastra sa facem asta. In legatura cu aceasta este scris: Vom face si vom auzi. Asta inseamna ca putem intreprinde diferite actiuni, ca depunem efortul nostrum comun, si ca facem tot ce ne sta in putere. Putem studia impreuna si uniti asa cum recomanda Kabalistii si asa cum scrie RABASH in articolele sale.

Oricum, noi nu reusim sa facem asta. Trebuie sa atingem starea descrisa, ca fiind: Si ei au strigat ca vor sa faca asta. Este un strigat intern care spune ca trebuie sa ne unim, dar nu suntem capabili sa facem asta. Numai prin aceasta stare de strigat intern, acest lucru se va intampla. Trebuie sa fie o rugaciune adevarata, un planset adevarat.

Am construit deja intreaga fundatie. Acum trebuie doar sa atingem calitatea unitatii. Noul lucru care va deveni revelat ca o conectare cu altii – este lucrarea spirituala. Intr-o anumita masura avem deja un vas spiritual, care exista si inainte de spargere. In momentul in care noi revelam acest lucru – revelam existenta spiritual – Creatorul va fi revelat.

Prin urmare, de-a lungul zilei, fiecare dintre noi si toti impreuna trebuie sa incercam, cat mai mult posibil, sa ne preocupam numai de asta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 13.06.10 , Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare:Cum pot imbina urmatoarea atitudine duala: Pe de o parte, trebuie sa il vad pe fiecare prieten mai mare ca mine, ca fiind cel mai mare din generatie. Dar pe de alta parte, trebuie sa ii vad la fel de mici ca mine, ca si cum au nevoie de grija mea constanta?

Raspuns: Pot foarte bine asocia aceasta cu felul in care procedez cu copilul meu: El este mult mai important decat mine de vreme ce dorintele sale determina actiunile mele. Daca el are nevoie de ceva, eu las totul si fac ceea ce el cere. Totusi atunci cand eu ii duc grija, ma raportez la el ca la cineva care este mai mic decat mine si nu poate fara mine. Rezulta ca putem avea simultan aceasta atitudine duala.

Este inteles ca dorinta comuna este mult mai importanta decat dorinta mea. Este modelul sufletului comun in miniatura si contine deja totul asemeni unei holograme.

Daca ma raportez la acest mic grup cu legea garantiei reciproce (sa spunem ca gruprul este format din zece membrii), acesti zece membrii sunt la fel ca zece milioane. Nu este nicio diferenta. Fireste, trebuie sa ies din egoismul meu, deci nu are importanta daca fac acest lucru fata de zece sau zece milioane de oameni. Daca in ei, eu revelez lumea spirituala, atunci cine este mai important, eu sau ei?

Prin mine insumi, eu nu pot revela nimic in afara acestei vieti pamantesti, corporale. In timp ce, in conexiunea corecta cu ceilalti, eu revelez  spiritualitatea. Fireste, respectand  scopul, grupul devine mult mai important decat mine insumi.

Trebuie sa accept dorinta lor, ca pe cea mai sacra dorinta a mea, ca pe o lege! Aceasta este ceea ce ne permite sa ne unim. Pe de alta parte, eu trebuie sa ii percep pe ei ca fiind mai mici decat mine, pentru a simti in acest fel ca ei au nevoie de ajutorul meu si sa le dau tot ce am.

Cand vorbim despre iubire si unitate, eu il pot privi pe celalalt si ca pe o persoana mica si ca pe o persoana mare. Nu este contradictie in acestea. Este asemanator mai mult cu raportul dintre copil si adult, in care copilul devine ma important decat oricine altcineva. Un copil mic este precum capul familiei de vreme ce intrega familie se invarte in jurul sau.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 10.06.10, Articolul, Scopul societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a percepe corect realitatea, noi trebuie sa strangem la un loc toate formele revelate noua. Exista doar lumea interioara a unei persoane. Infinitatea nu inseamna distante infinite; este unificare nemarginita! La un moment dat, apare o bariera in aceasta Lume a infinitatii, care stabileste cat de aproape poti fi tu de mine. Deci, in aceasta Infinitate, o dorinta egoista este revelata si aceasta creeaza o distanta intre diferitele parti.

Aceasta distanta intre dorinte, in ego, este imaginara. Si ca rezultat, lumile incep sa ne apara ca, coborand din Infinitate in jos, asta insemnand ca senzatia de distanta intre diferitele parti rezida din  acelasi loc. Aceasta se numeste descinderea lumilor sau intensificarea ascunderii intre noi.

In fond, aceasta distanta nu este fizica ci senzoriala. Noi trebuie sa facem trecerea catre o perceptie mult mai interna. Ar trebui sa realizam ca eu pot fi fizic aproape sau departe de anumiti oameni, in timp ce simt ca sunt aproape sau departe de mine; un factor este complet independent de celalalt. In spiritualitate, aceasta lume imaginara a distantelor nu exista, doar simtirea mea face asta. Noi masuram perceptia senzoriala in Sfirot, Partzufim, si in lumi, in concordanta cu echivalenta proprietatilor dintre obiectele spirituale sau dorinte.

Pe de o parte, exista in mod cert diferente intre dorinte, de vreme ce ele sunt fiecare diferite. Pe de alta parte, ele sunt similare una cu alta, de vreme ce ele se lupta sa fie impreuna, fara deosebire de diferentele natural, neschimbabile dintre ele. Doar aceasta distanta este masurata in spiritualitate, si, doar aceasta apropiere in intentia pe care aspiram sa o realizam.

In ciuda diferentelor dintre dorintele noastre intiale- care sunt atat de infinit de distantate una de alta, prin ecran si prin Lumina Reflectata (daruirea reciproca)- noi vom realiza aspiratia comuna  de a deveni apropiati. Noi vom atinge unificarea senzoriala care va fi infinita si va lipsita de orice granite. In dorintele noastre noi simtim infinitul, distanta fizica, ca sa zicem asa, in timp ce prin aspiratia senzoriala de a fi impreuna vom trece de aceaste granite si vom simti infinitul nostru, unificarea fara granite unde noi toti existam intr-un singur punct.

Aceste doua forme de masurare ar trebui sa existe impreuna si sa ne ofere intensitatea unificarii si adeziunii noastre. O forma este distanta infinita care separa dorintele noastre care sunt opuse una alteia, in timp ce, a doua forma este unificarea infinita, fara granite a tuturor, intr-un punct comun, o intentie comuna si aspiratie.

Din Discutia despre Noul Internet 04.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Mediul inconjurator ma va tine pe mine sa ma gandesc la scopul spiritual, daca eu, in schimb, am grija ca toti sa se gandeasca la unitate si sa nu abandoneze aceste ganduri. Astfel, toti vor primi aceasta impresie, vor creste mai puternici si vor avansa. Asta se numeste garantie reciproca, prin care toti au grija de ceilalti, avand tot ce este necesar pentru avansarea spirituala. Daca in loc sa ne facem griji pentru primirea de la mediul inconjurator, imi fac griji cum sa intaresc legaturile dintre prieteni, ca o mama care are grija de copilul ei, atunci asta este suficient pentru ca mediul inconjurator sa inceapa sa ma influenteze pe mine.

Mai intai de toate, trebuie sa  actionez in directia daruirii, conectarii si grijii. Trebuie sa ma vad pe mine  ca fiind mai mare decat ei in aceasta privinta, pentru a-i influenta, a-i intarii; ar trebui sa caut cai aditionale privind modul prin care sa le furnizez asta. SI dupa aceasta, trebuie sa fiu capabil sa ma umilesc eu insumi, pentru a primi de la ei.

Asta va veni la tine, pentru ca punand efort in ceva, el iti devine drag si important si astfel te influenteaza. Este similar cu parintii care sunt amandoi impresionati si dependenti de copilul lor.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Kabbalah 6/6/10, Articol, Privitor la Importanta Societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista un concept al intrarii in uniune, unde partile semneaza un angajament, sa se comporte bine unii cu altii in viitor, daca relatiile se deterioazeaza, problemele si neintelegerile se aduna, ura izbucneste sau lipsa de intelegere vine sa ia locul intelegerii. Oricum, chiar daca o sa cad intr-o asfel de stare, in care este evident pentru mine, ca partea cealalta devine inamicul meu, ma voi comporta, totusi, cu el ca si cu un frate in concordanta cu intelegerea pe care am semnat-o candva cu el. Asta inseamna puterea uniunii.

Cand se poate intra intr-o asemenea uniune? Daca suntem apropiati si calitatile noastre se aseamana, atunci intram in uniune. Nu avem nevoie de ea chiar acum, atata vreme cat exista intelegere intre noi si chiar iubire! Oricum, noi semnam aceasta intelegere in cazul in care voi incepe sa simt opunere si ura – atunci sunt obligat sa ma mentin intr-o asemenea relatie prin forta.

Cu alte cuvinte, pot cadea si sa ma vad pe mine si pe tine urandu-ne, insa am inca nevoie sa ma comport cu tine ca si inainte. Stiu ca totul depinde de mine si intreaga realitate din afara mea este unita si perfecta. De aici vine conceptul de uniune – realizez ca toate schimbarile se petrec doar in mine: cele bune si cele rele. Totul depinde de modul in care privesc eu lucrurile: Fiecare judeca in functie de propria sa deficienta.

Astfel, cand semnez un asemenea angajament pentru uniune, imi stabilesc si ma directionez catre faptul ca lumea este buna si perfecta si toate schimbarile se petrec in mine. Acesta este fundamentul pentru o uniune spirituala si aceste exista pentru eternitate. Patriarhii  nostri (Kabalistii din trecut) au intrat intr-o astfel de uniune corectandu-si partile lor din sufletul comun care este numit Meritul parintilor(Tatilor). Si noi putem folosi acest merit daca ne alaturam lor si ne intoarcem la starea acelei uniuni care exista intre ei.

Din partea a patra a Lectia zilnica de Kabbalah, 3.06.10, Articolul  Merit Ancestral

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→