Am fost  intrebat: Ce este credinta in Kabbalah?

Raspunsul meu: In Kabbalah, credinta este daruire. Este atunci cand cineva este capabil sa daruiasca, in ciuda dorintei sale de a primi. Aceasta se numeste, „credinta mai presus de ratiune.”

Natura omului este dorinta de a primi, iar credinta este capacitatea de a darui – aceasta e opusa  naturii noastre. Singura cale pentru noi, de a dobandi calitatea de a darui este cu ajutorul Luminii Superioare, pentru ca ne ofera posibilitatea de a ne ridica mai sus si de a actiona dintr-o dorinta diferita: de dragul celorlalti, sau de dragul Creatorului. Apoi actiunile din  această dorinta inlocuiesc pe cele din dorinţa naturala. Şi datorita acestui fapt, vom deveni dependenti de Nivelul Superior (devenim „sclavii Creatorului”), mai degraba decat de cel individual (propriul tau sclav).

De aceea, daca ai incredere in mine, inseamna ca ai actionat de dragul meu cu toate capacitatile tale. De fapt, vei deveni ca mine. Asta se intampla pentru ca in mod normal, fiecare persoana este, in intregime, opusul alteia. Dar daca cineva are incredere in mine, inseamnă ca a neutralizat dorintele sale cu privire la mine si, prin aceste dorinte, el si eu suntem unul.

Opusul credintei este cunoasterea, care este atunci cand acţionam de dragul propriilor dorinte. Credinta este, totusi, atunci cand actionam  de dragul de a indeplini dorintele altora. Cand o persoana are aceasta calitate, ea este capabila sa simta lucrurile din afara ei, prin dorintele altora. Si lumea simturilor, prin aceste dorinte, este cea mai inalta, lumea spirituala. Acesta este motivul pentru care credinta este strans legata de dragoste (dragostea pentru o alta persoana), pentru ca dragostea este capacitatea  de a inlocui dorinta proprie cu dorinta altei persoane, si de a indeplini aceasta dorinta.

Dupa cum puteti vedea, in Kabbalah, credinta este atunci cand o persoana stapaneste calitatea de a darui – o mare calitate. In mod cert, aceasta nu are legatura cu credinta asa cum este inteleasa in lumea noastra: a crede in ceea ce spune altcineva si acceptand aceasta ca pe un fapt. Cu acest fel de credinta, eu pot sa accept greseala altei persoane sau falsa credinta ca un fapt si, apoi, sa-l utilizez ca o baza pentru toate actiunile mele si intreaga mea viata.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Am primit o intrebare de la studentii mei: Dorinta „pentru a da altora” de asemenea  presupune egoism – dorinta de a primi ceva pentru sine, pentru ca „vreau” sa daruiesc. Deci, este aceasta, adevarata daruire ?

Raspunsul meu: Dorinta de a darui nu este o dorinta obisnuita. Cu toate acestea, „a darui altora”, in felul in care majoritatea oamenilor inteleg astazi, nu este o Dorinta de a darui, deloc, este tot o dorinta egoista, de a primi placere, care pur si simplu pare ca o folosim pentru binele altei persoane.
Acesta este motivul pentru care dorinta de a darui direct altei persoane nu apartine naturii noastre. Este imposibil, pentru ca acesta este echivalent cu iesirea din tine insuti, echivalent cu “a ne iesi din piele”.
Deci, ce trebuie sa facem? Vom incerca sa „iesim din noi insine, din pielea noastra”. Daca o persoana  face aceasta incercare, ea va ajunge la intelegerea faptului ca numai Creatorul poate face acest lucru pentru el si prin asta il va cunoaste pe Creator, va revela Creatorul!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→