Întrebare: Care sunt cele mai bune mijloace pentru a ne ajuta reciproc in fiecare moment sa facem alegerea potrivită?

Răspuns: Dacă vorbim despre legătura reciprocă dintre noi, nu este nimic mai eficient decât un gând. Totul este revelat în el şi numai în el. Daca am fi puternici în acest sens, am putea disemina numai prin gândurile noastre.

Vom ajunge la asta şi atunci nu vom avea nevoie de atât de multe materiale. Dacă am fi fost puternici, dacă am fi fost uniţi, am fi putut, fără îndoială, sa umplem întreaga reţea cu forţa noastră.

Trebuie sa cream un câmp puternic în jurul nostru, dar nu putem face asta încă. În momentul în care se întâmplă acest lucru, vom parasi cu toţii externalitatea. La urma urmei, chiar şi fără asta, toată lumea va începe să „adulmece” în jur, încercand să afle de unde vine acest spirit. O pagină web ar fi de ajuns şi ei vor veni la noi.

Între timp, spiritul nostru este slab. Deci, avem nevoie de multe materiale.

Întrebare: Ce este acest gând?

Răspuns: Este corecţia, starea corectata. Suntem cu toţii conectaţi, Creatorul este printre noi, iar noi sunt conectati cu El: Noi Il completam pe El şi El ne completeaza pe noi. Este unitate.

Întrebare: Ce ne împiedică sa mentinem acest gând?

Răspuns: Nu putem ajunge nici macar la primul nivel. În acest câmp de forţă, există 125 niveluri de intensitate, unitate. Acesta este un mediu bun. Incepe să atragă toate punctele din inimă in el, indiferent sub ce material „de gunoi” sunt îngropate. Radiaţiile sale penetreaza grosimea dorintelor cu o asa adâncime, incat  persoana însaşi nu simte încă ca acolo, în spatele armurii de fier, se gaseste punctul ascuns.

Cu toate acestea, nu am ajuns încă la intensitatea necesara. Nu am generat încă acest câmp de forţă între noi.

Întrebare: Ce ne impiedica pe fiecare dintre noi? Ce ne opreşte?

Răspuns: Eu nu percep importanţa mediului ca un factor, ca un loc unde corectez şi descopar lumea mea spirituala, unde dezvălui Lumina care corecteaza. Nu văd grupul ca pe sistemul nostru comun de conexiune care se manifesta precum sistemul lumilor.

Pe scurt, eu nu leg de grup tot ceea ce am într-adevăr nevoie pe drumul meu spre spiritualitate. Sunt pregătit să studiez, să fac eforturi, dar ignor în continuare locul în care se pot realiza eforturile mele. Uit în mod constant că este grupul şi nimic in afara de asta. Nu mă pot convinge că toate motivele şi toate rezultatele, toate discernamintele spirituale, inclusiv Creatorul şi scopul, sunt revelate în grup. Pur şi simplu nu este nici un alt loc.

Munca noastră este de a pătrunde în mod constant prin ceaţă, prin cele 125 de niveluri. Elevii lui Rabi Shimon s-au urât, de asemenea, unul pe altul, chiar si pe ultimul nivel, înainte de sfârşitul corecţiei. Între timp, noi nu am crescut încă nici la primul nostru nivel. Intreaga noastra cale este o căutare dupa mediu. Acesta este factorul pentru dezvoltarea noastra.

Întrebare: Ce exerciţiu ai putea recomanda pentru noi, în scopul de a percepe acest punct?

Răspuns: Convenţia Arava şi convenţia care i-a urmat au fost cel mai bun exercitiu. Cu toate acestea, mi-e teamă să-l repet, deoarece o noua experienta poate „sterge” gustul precedent, unic. Avem nevoie să ne pregătim, să decidem că trebuie să străpungem la nivelul următor şi sa nu ne întoarcem la starea anterioară.

Dacă ieşim in deşert, ar trebui să fie diferit fata de ultima data. În primul rând, totul trebuie să fie nou. Nu trebuie să repetam formatul pe care deja l-am folosit. Avem nevoie de o noua descoperire care nu ne va aminti de trecut, în nici un fel. La urma urmei, dacă ne întoarcem în trecut, aceasta este deja o Klipa (coaja).

Avem nevoie de necesitate, de dorinta, de rezoluţie, de provocare. Trebuie să fie ceva pe care doriţi cu disperare sa-l obtineti, dar nu puteti din anumite motive. Trebuie să fie o dorinţă adevărată pentru scop.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra, la fel ca orice alta munca, se compune din trei părţi principale: locul muncii, mijloacele pentru a performa munca, precum şi cunoştinţele necesare pentru a face ceea ce trebuie făcut. Locul muncii este partea corupta, detaliul, materia, o maşină sau sistem pe care trebuie să-l corectam. Acest sistem este cel mai important lucru pentru noi. Avem nevoie să înţelegem că trebuie să fim în el. Acesta a fost spulberat şi pregătit pentru munca noastră.

În încercările noastre de a activa acest sistem, ar trebui să-i descoperim defecţiunea, la fel cum am descoperi o defecţiune într-un motor atunci când încercăm să-l pornim. Apoi, vom încerca să determinam ce anume nu functioneaza. Medicii, de asemenea, efectueaza teste, verificand organismul pentru a diagnostica partile bolnave şi nesănătoase. Este o etapă esenţială, preliminară.

În acest fel, facem eforturi in diagnosticarea sistemului, având cunoştinţele, mijloacele şi posibilitatea de a diagnostica, în scopul de a descoperi defecţiunile. Aceasta este parte a muncii noastre, şi nu este atât de simplu. Uneori, plătesti o mulţime de bani pentru a obţine un diagnostic corect. La urma urmei, cheia este de a diagnostica boala, iar apoi remediul poate fi găsit.

Deci, noi trebuie să înţelegem că totul începe, se realizează, şi se termină numai în grup. Acesta este sistemul pe care ar trebui să-l corectam. Noi nu am descoperit unde este defecţiunea. Se poate sa fi simtit, dar am ratat-o. Cu toate acestea, asta este bine daca acesta este modul în care se efectuează un diagnostic. În orice caz, înainte de a începe corectarea, trebuie să verificam totul bine.

Cu toate acestea, în primul rând trebuie să înţelegem, în mod clar şi fără echivoc, că trebuie să fim în cadrul acestui sistem, cu toate dorinţele, cunoştinţele şi atributele noastre. Numai atunci vom putea vorbi despre etapele următoare. Trebuie să fie foarte clar: Dacă facem abstracţie de mediu, de reţeaua noastra comuna de conexiune, nu există nimic altceva despre care sa vorbim. Într-un astfel de caz, înseamnă că nu am gasit locul muncii şi corecţia.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26.12.2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În calitate de psihiatru, vad clar imaginea oamenilor care studiază în cadrul programului de educaţie integrala timp de trei până la cinci ani. Crezi că există constrângeri legate de timp, sau oamenii vor studia toată viaţa lor?

Răspuns: Până ce întreaga umanitate nu va atinge cel mai înalt nivel de integrare cu Natura, atunci când suntem toti conectati la aceasta pe plan intern, aproape instinctiv, lucrand cu ea la unison, nu văd nici un fel in care ne-am putea indeparta de ea sau de a refuza acest lucru. Natura ne va împinge oricum, imediat, spre echilibru cu ea prin tot felul de lovituri.

În ceea ce priveşte ceea ce se va întâmpla după ce vom atinge această stare, asta nu ştiu. Cu toate acestea, cel puţin pentru moment, in respectarea acestei tendinţe de dezvoltare, adica a comportamentului naturii cu privire la noi, am putea spune că acesta ne va aduce cu siguranţă la o stare de armonie totala.

Comentariu: Deci, există un fel de scop mai mare în această metodă la care vom ajunge cu toţii în cele din urmă?

Răspuns: Cred asta, ca o persoană va atinge profunzimile informaţionale ale fiinţei sale, in care există ca în afara corpului său. In corpul nostru existam pentru o anumită perioadă de timp, în timp ce informaţiile şi circulaţia acestora în diversele sale întrupări sunt eterne. În prezent, circulaţia informaţiilor se manifestă prin corp, deşi se poate manifesta prin intermediul unor alte imagini.

Practic vorbind, aici ne ridicăm la un nivel fantastic. Poate părea că vorbim despre viaţa de după moarte sau ceva de genul asta. Cu toate acestea, ne ridicam la niveluri pe care mulţi oameni, cum ar fi Wolf Messing, le simt deja în această lume.

Cred că toţi oamenii din lume pot atinge acest lucru. Cu alte cuvinte, o persoană se ridica mai presus de noroc, mai presus de propria sa soartă.

Discuţie despre Educaţia Integrala, 12/12/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prima condiție pe baza căreia pot deveni un om este să mă ridic deasupra dorinței mele și să încep să o observ dintr-un punct extern. În acest fel, văd această dorință din afară, o verific, o examinez și o clarific printr-o analiză specială, din perspectiva celui superior, Creatorul. De fapt, trebuie întotdeaună să obțin avantajul Luminii din întuneric, adică din contrastul dorinței mele relativ la altă dorință.

Este în scopul de a-mi da această altă dorință pentru comparația că această structură artificială există,  numită grup, prieteni. Relativ la ei eu pot verifica dorința mea și, la un anumit punct în viitor, voi fi capabil să fac asta relativ la Creatorul însuși.

Totuși, la început am nevoie să mă ridic deasupra propriei dorințe și încep să o clarific, observând-o dintr-o parte, din punctul meu în inimă, care se numește credință deasupra rațiunii. În acest fel primesc obiectivul, punctul echilibrat din dorința mea – la început un punct, dar gradual eu voi fi în stare să fac o restricție totală.

Asta nu înseamnă că îmi restricționez dorințele ci, mai degrabă că mă simt separate de ele, ca și cum își pierd puterea asupra mea. Asta nu este o suprimare a unei anumite dorințe cu alta, mai benefică, ci achiziția unui punct independent care este cu adevărat de partea Creatorului, sau cel puțin de partea grupului. Dacă mă relaționez la grup, mă pot privi dintr-o parte și îmi pot controla dorințele de sus.

Cu cât sunt mai separat de dorința mea și mă relaționez la ea ca cerecetător, cu atât devin mai uman. Asta se întâmplă pentru că dorința este la nivelul inanimat, iar dezvoltarea unei relații este mai înaltă decât dorința, pentru că necesită nivelul uman. Toată diferența dintre un om și un animal este în realizarea, înțelegerea, în sentimente și în minte, ceea ce îi permite cuiva să își controleze în mod corect dorința.

Dorința este materia creației și controlul asupra ei mă face similar Creatorului. Asta pentru că eu preiau controlul din mâinile Lui și încep să conduc peste dorința mea conform programului Creatorului, unindu-ma cu el și împlinindu-i dorința.

Reise deci că dorința mea, constând din nivelel inanimat, vegetal și animal, mulțumită controlului meu, ia formă umană. Toate aceste nivele există numai pentru singurul scop de a sprijini nivelul uman, dându-i formă și existență în interiorul lui, ridicându-se și coborând împreună cu el.

Trebuie să clarificăm asta cu ajutorul mediului, pentru că la început nu avem niciun contact cu Creatorul. Și, deoarece vorbim de cercetarea științifică serioasă și nu de fantezii, ni se dă munca în grup prin care lucrăm cu Creatorul și cu dorința noastră.

Dacă mă separ de dorința mea și mă relaționez la grup, grupul devine nivelul Bina pentru mine, de unde mă conectez cu Keter și cu Malchut și astfel controlez întreaga structură a universului. De aceea, unitatea cu grupul și iubirea îndreptată către prieten sunt singurele mijloace pe care le avem ca să lucrăm în mod efectiv și conștiincios, posibilitatea unică de a ne realiza și a atinge scopul.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/19/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Un sistem global, integral se descoperă în lume astăzi. Aceasta pune o persoană in fata unei alegeri reale?

Răspuns: Da, şi doar înaintea unei alegeri materiale. O persoană trebuie să se unească cu altii printr-o buna interconectare, în scopul de a-si continua existenţa.

Sistemul integral ne conduce la o viaţă materială echilibrată în această lume, astfel incat ne-am satisface în mod adecvat nevoile noastre animale, ridicandu-ne mai presus de egoismul nostru propriu. La nouă etapă, oamenii vor trebui să consume atat cat au nevoie si nu mai mult. Vor trebui să respecte o abordare echilibrată, raţională. Vor trebui să-si asigure nevoile lor vitale, fiind de acord cu faptul că de acum încolo, toată viaţa lor este viaţa în societate, în cooperare, într-o societate echilibrată, în justiţie socială, în garanţie reciprocă. Aceasta este singura cale prin care vom crea condiţiile propice pentru existenţa noastră pe pământ. Aceasta trebuie să fie legea comuna pentru întreaga lume.

Astfel, prima noastră sarcină în lume este de a furniza la  toată lumea alimente, astfel încât nici o singură persoană din lume sa nu ramana flamanda. Apoi, vom merge mai departe la următoarele obiective, cum ar fi asigurarea unui acoperiş deasupra capului la toată lumea, îmbrăcăminte, încălzire, medicamente, şi aşa mai departe. În acest fel, vom crea limitele acceptabile pentru viaţa materială a oamenilor.

De ce este atat de important? Pentru că o persoană trebuie să-si anuleze egoismul. Trebuie să aibă grijă de aproapele sau, din lumea întreagă. Trebuie să ia de la el însuşi şi să le dea altora. Trebuie să simtă sistemul comun în care suntem cu toţii împreună. Se dovedeste că acest lucru este spiritual pentru ea.

Singurul lucru care lipseste din acest tablou este Creatorul, forţa superioară, Natura. Şi aici intervenim noi: Noi trebuie să oferim lumii metoda de existenţa materială, în virtutea căreia forţa spirituală va curge si la ei. Apoi, în activitatea lor de a lucra împreună şi de a avea grijă unul de altul, de a distribui resurse şi produse, vor simti imediat altceva – o nouă forţă, o esenta spirituala. In felul acesta se va întâmpla.

Pe de altă parte, fără noi oamenii pur şi simplu nu pot să înceapă sa se miste în această direcţie. Ei pur şi simplu nu au nici o modalitate de a afla despre ea, dacă nu vom răspândi acest mesaj peste tot în lume, precum „cornul lui Mesia.” Procesul trebuie să se desfăşoare tocmai în acest fel – de sus.”

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 25/12/11, „Libertatea”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi nu schimbam realitatea, ci doar relatia noastră cu aceasta, percepţia acesteia. Avem nevoie să ne ingrijoram cu privire la sentimentele noastre interioare, astfel încât de fiecare dată sa transformam fiecare situaţie in bucurie.

Şi acest lucru nu datorita faptului că mă face să ma simt bine- ma pot simţi, de asemenea, rău. Mai degrabă, mă simt bine pentru că această situaţie vine de la Creator şi, astfel, ii provoc Lui fericire. În fiecare corecţie a mea care ma face sa ma simt bine, mă simt bine pentru faptul că ii aduc mulţumire Lui.

Şi prima corecţie este să ma ridic deasupra binelui şi răului, astfel incat sa nu fie important cum mă simt. Aceasta înseamnă că m-am ridicat mai presus de dorinţa mea de a primi. Incearca sa mananci ceva cu intenţia de a darui si vei vedea că si cea mai gustoasa mancare îşi pierde gustul. Astfel, acum ma ridic mai presus de senzaţia mea buna sau rea, si devine fara gust pentru mine, ca iarba.

Apoi încep să simt gustul importanţei Dăruitorului, şi ca urmare a acestui fapt, ii provoc Lui plăcere. Şi simţind importanţa Dăruitorului, mă întorc catre mine şi mă bucur, în toate dorinţele mele. Cu toate acestea, este deja o placere diferita: Ma bucur pentru că il multumesc pe Creator.

Aceasta înseamnă că eu nu schimb realitatea, ci schimb relationarea mea la ea. Principalul factor în toate aceste acţiuni este maretia Creatorului, ceea ce pentru mine schimba totul. Lucrez la un nivel mai ridicat decât cel în care m-am simtit bine sau rău în corpul meu animal. Am nevoie de această fiară, dar lucrez mai presus de ea.

Astfel, acest lucru este considerat alegerea mea liberă. Într-adevăr, primesc un plan liber  în care pot face ce vreau.Nu merg în această zonă joasa în care Creatorul mă conduce prin diferite situaţii. Şi alegerea mea liberă est exprimata în consecinţă atunci cand, mai presus de toate aceste stari, construiesc o relatie numita intenţia de a darui.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011 „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă avem nevoie să ne ridicam deasupra acestei vieţi catre intenţia de dragul daruirii, atunci indiferent de cât de rea este viaţa pe acest plan, putem crea cele mai favorabile relaţii cu Creatorul deasupra ei. Această condiţie indică deja punctul iniţial de ascensiune de la nivelul de senzatii fizice, animalice la nivelul intenţiilor spirituale.

Există două niveluri: nivelul senzaţiei şi nivelul intenţiei, care este, de asemenea, un nivel senzorial, dar este conectat cu Dăruitorul. În senzaţie, în dorinţa, mă pot simţi bine sau rău. În timp ce, cu intenţia, poate fi pentru binele meu sau pentru binele Creatorului.

Dacă vreau să ajung la libera alegere, am nevoie sa lucrez la nivelul intenţiei. Nu contează ce se va întâmpla la nivelul dorinţei mele-  am nevoie sa ma ingrijorez doar cu privire la intenţie. Jos poate fi o viaţă foarte rea şi Sus, la nivelul intenţiei, obtin bunătatea şi îi mulţumesc Creatorului. Dacă pot face acest lucru, este un semn că am atins intenţia de a darui, „Lishma.”

M-am ridicat deasupra dorinţei mele, desprinzandu-ma de ea, restricţionand-o şi oprindu-ma sa leg de mine tot ceea ce este bun şi rău. Mă uit la mine dintr-o parte şi vad cum se simte aceasta masina, parametrii şi condiţiile sale. Şi atunci înţeleg cum trebuie să lucreze de dragul a altceva. Acest lucru înseamnă că am deconectat-o de la mine.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011  „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă exilul în Egipt, în relație cu prietenii?

Răspuns: Exilul înseamnă că nu pot stabili tipul corect de conexiune cu prietenii pentru că Faraonul stă între noi și ne conduce. Reiese că sunt forțat să lucrez cu Faraonul în loc să lucrez de dragul prietenilor. Asta înseamnă că sunt în exilul Egiptean, în sclavie.

La început, mă simt bine în acest exil. Nu îmi pasă de prieteni, îmi pasă doar de Faraon, regele, care mă lasă să trăiesc bine și îmi aduce împlinire egoistă, îmi împlineste gelozia, ambiția, pofta și impulsul pentru putere. Mă unesc cu Faraonul și sunt gata să lucrez pentru el.

Totuși, gradual, încep să realizez că asta nu este bine și că nu pot trăi așa. Deoarece nu avansez în acest fel și nu îmi clarific scopul creației, încep să simt că sunt în exil. Așa cum este spus: ”Și copiii lui Israel au strigat după muncă”, atunci când au descoperit faptul că frumoasele orașe Pithom și Ramses care sunt construite pentru Faraon devin niște orașe sărace și fără de noroc pentru ei.

Toate aceste clădiri nu le aduc niciun beneficiu. Din contra, există pericolul (pericol sau Sakana în ebraică este, de asemenea, legat de cuvântul sărac sau Misken) ca ei să rămână pentru totdeauna în Egipt, în această starea de opoziție unul față de celălalt, într-o viață nefericită casre nu are niciun scop. Și atunci începem să încercăm să întoarcem această stare într-o stare care ne conduce către salvare.

Din momentul în care aceasta începe să se arate în noi, Moise este revelat (punctul în inimă), care fuge de sclavia Egipteană în alt loc. Asta este, această calitate a lui Moise din interiorul unei persoane, o separă pe aceasta de Faraon, de ego, și începe să crească, așteptând să îi ia și pe restul din exilul Egiptean. Așa ajunge o persoană să fie în război cu Faraonul.

Faraonul și Moise se luptă unul cu altul, în timp ce între ei se află Creatorul. Pe de o parte, El îngreunează inima Faraonlui, iar pe de alta El îl întărește pe Moise și îi spune: Nu îți fie frică, haide la Faraon împreună! În acest fel îl învață Creatorul pe Moise să țină linia mijlocie.

Într-o parte se află Faraonul, în alta se găsește putere Creatorului, iar Moise crește între ele, prin cele zece plăgi Egiptene. Mulțumită lor, el obține cele zece principale calități, cu care poate acum să scape. Iar atunci când fuge, toate celelalte calități ale lui i se alătură, fiind de asemenea de acord ă iasă din Egipt.

Așa ajungem la starea în care faptul că fugim de Faraon, de dorințele noastre egoiste de care ne-am separat, nu ne mai este suficient. Acum avem nevoie să obținem calitatea dăruirii și de aceea ajungem să primim Tora. Asta este, Lumina care Reformează trebuie să înceapă să lucreze practic aici și noi o atragem către noi. Unitatea noastră începe să devină mai puternică. Avansăm în mod constant către o și mai puternică conexiune.

Intrăm în Egipt datorită faptului că ne urâm cu toții unul pe altul, în modul special punctul lui Joseph, începutul liniei mijlocii, adică ceea ce ne separă. Totuși, exilul Egiptean începe deja de la ”cât de minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați”, dar numai Joseph știe și înțelege asta.

Acum vrea să i se alăture toți frații lui, toate cele nouă prime Sefirot (Tet Rishonot), deoarece el însuși este ultima Sefira Yesod. Din acest motive spune: ”Ce minunat și plăcut este să stăm împreună ca frați ”, atunci când îi unește pe toți și vasul spiritual se formează.

După aceea, se obține o și mai mare unitate în Egipt, atunci când cei șapte ani de  foamete sosesc și încep să realizeze că au un singur inamic pe care îl urăsc, Faraonul. Și atunci când fug cu toții împreună de ego-ul lor, de dorința de a primi plăcere, și sunt gata să se unească, atunci când sunt de acord să fie un singur om cu o singură inimă, în garanție reciprocă, adică să îndeplinească condițiile primirii Torei, acesta este deja următorul nivel al unității.

De fiecare dată unitate devine chiar mai mare. Toate păcatele pe care le comit și apoi le corectează în deșert, sunt direcționate împotriva unități iar apoi către unitate. Nu este nimic altceva în afară de realizarea  principiului iubirii prietenului ca pe tine însuți, marea regulă a Torei.

Toate poruncile, adică acțiunea corecției, sunt incluse în ea, până când obținem conexiunea corectă și intrăm în Pământul (Eretz) lui Israel (Yashar-El, direct către Creator), adică dorința (Rațon) care este similară și unită cu Creatorul. Așa este calea.

De aceea nu este pur și simplu iubire de prieteni ci mijlocul de a obține și realiza scopul creației.

Din prima partea a Lecției zilnice de Cabala 12/14/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie munca femeilor acum, după convenţie?

Răspuns: În principiu, munca unei femei este la fel ca a unui barbat: Este în grija pentru unitatea noastră, pentru naşterea noii noastre stari. La bărbaţi, cu toate acestea, aceasta stare este mai activa, îndreptata în special spre unificare.

Apropo, am văzut un impuls faţă de asta si în femei: in modul în care ele s-au îmbrăţişat şi s-au organizat brusc între ele. Este foarte nenatural în lumea noastră, dar pe de altă parte, intr-adevar a izvorat din sentimentul lor de lupta pentru unitate. A fost destul de minunat să observ acest lucru. Când oamenii se ridica deasupra lor înşişi, ei pierd percepţia de sex, vârstă, precum şi toate diferenţele din lumea noastră şi se unesc în trezirea internă faţă de cel superior.

Ai simţit această aspiraţie din interiorul esentei tale ca femeie, iar acum o poti descrie şi transmite tuturor celorlalte femei, astfel încât acestea sa poata avea un bun exemplu. Am fost impresionat de comportamentul femeilor: în ce măsură doresc să sprijine bărbaţii şi sunt pregătite să sacrifice totul de dragul succesului. Aceasta este munca femeilor-între ele şi în sprijinul barbatilor. Femeile constituie o singură parte feminina, iar bărbaţii o singura imagine comuna masculina şi în acest mod lucrează împreună.

Sper că veţi simţi acest lucru chiar şi mai profund. Noi nu avem încă abilitatea de a descrie senzaţiile starilor noastre. Ne lipsesc cuvintele; nu înţelegem încă unde suntem. Dar încearcă să faci asta oricum, cel puţin cu impresii psihologice. Femeile stiu cum sa faca acest lucru.

Scrieti despre voi înşivă, scrieti despre toate starile voastre, nu fiti timide. Lăsaţi să devină un exemplu pentru toate celelalte femei şi introduceţi reţeaua noastra, astfel încât prin intermediul paginii pentru femei de pe site-ul nostru sa va puteti uni şi să va pregătiti pentru următoarea convenţie. Acest lucru este foarte important. Fără sprijinul femeilor, niciun fel de succes nu va fi posibil.

Din seria de Lecţii Virtuale de Duminica 11/12/2011

Filed under: Congrese, Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Nu este suficient ca noi să ştim că suntem distanţati unul de altul, că ne respingem unii pe alţii, nedorind legătura dintre noi şi ca ceea ce se numeşte înclinaţia rea este ceea ce nu ne lasa sa ne unim unul cu celălalt.

Numai acesta se numeşte rău;  este ceea ce ne împiedică sa atingem Scopul creaţiei, unde suntem conectati împreună într-un întreg. Înclinaţia noastra rea, împingându-ne departe unul de altul şi separandu-ne, cu care ne confruntam atunci când vrem să ne unim, se numeşte rău. Noi suntem cei care o definim ca fiind rea.

Dacă eu nu simt că aceasta mă împiedică in atingerea Scopului si sa ma unesc cu alţii, atunci nu o consider ca fiind rea. Deci, se dovedeşte că răul are gradaţii: Cu cat mai mult vreau să ma unesc cu alţii, cu atat mai mult rau simt.

De aceea, la început, când o persoană începe să studieze ştiinţa Cabalei, ea nu crede că trebuie să se apropie de ceilalţi, deloc;  ea este asemanatoare fraţiilor lui Iosif. Mai târziu, începe să înţeleagă că este necesar să se unească şi apoi începe să se gândească cât de mult bine îi va face dacă se uneşte cu alţii. Ea începe să se unească cu prietenii, această etapă se numeşte „şapte ani de belşug”, atunci când toată lumea inainteaza frumos împreună.

Apoi începem să simtim cât de îngroziţi suntem de această unitate, cât de nedorita şi nevaloroasa este în ochii noştri. Acesta este modul în care ajungem la stadiul numit „şapte ani de foamete,” atunci când nu înţelegem cum vom fi capabili să lucram unul cu altul şi cum ne vom uni împreună, deoarece Faraonul stă între noi şi ne separă.

Şi în loc sa exercitam constant efortul corect spre unitate, Faraonul arunca diferite tipuri de acţiuni in calea noastra prin care aparent acţionam pentru unitate, dar se pare că fiecare efectuează acţiunea de dragul lui propriu. Aceasta se numeşte că Faraon musca „din spatele gâtului,” absorbind toate eforturile noastre pentru el însuşi. Acest lucru se repetă din nou şi din nou.

Cu toate acestea, există o forţă specială, opusa tuturor eforturilor noastre exercitate, numita Lumina care se intoarce la Sursa. Dacă o atragem, atunci nu este important in ce stari suntem.  Această forţă acţionează asupra noastră şi ne impinge înainte. Este imposibil sa inaintam fără această forţă.

Deci, se dovedeşte că, în domeniul muncii noastre, trebuie să devenim conştienţi de rău cât mai mult posibil. Răul este realizat datorita încercarii de a face fapte bune, ceea ce înseamnă că munca noastră ar trebui să se întâmple în unitate, în fericire, în dragoste, în studii, în tot ceea ce este cel mai bine. Nici pentru o clipă nu amintim răul; nu vrem să-l simtim in niciun fel de manifestări.

Ca urmare a încercarii noastre de a fi uniti între noi, de a fi buni, plini de Lumina şi asemanatori Creatorului, acea forţa a răului ni se dezvăluie, separandu-ne. Dacă exercitam suficient efort, o dezvăluim din ascundere. În măsura în care exercit un efort pentru a ma uni cu alţii, în această măsură, devin vrednic de revelatia raului. Înseamna ca revelaţia răului este o răsplată, un rezultat al eforturilor mele.

Am depus „20 kg” de efort pentru a ma uni cu prietenii şi am primit „20 kg” de revelare a înclinaţiei rele: Îmi dau seama că nu vreau să ma unesc cu ei. Nu ştiam şi nu vedeam mai devreme, dar acum ştiu. În ciuda acestui fapt, voi continua să lucrez, să depun cu „40 kg” mai mult efort, şi primesc cu „40 kg” mai multa revelare a înclinatiei rele. Faraon continuă să crească până când se transformă într-un asemenea monstru, cu care este imposibil să fac ceva.

Chiar dacă vin la el şi sunt de acord cu toate nenorocirile si suferinta, care vor cadea peste mine ca cele 10 urgii egiptene, el rămâne în picioare şi ne separă. Datorita încăpăţânarii lui, văd că nu am de ales: numai să ma opresc sa lucrez cu ego-ul meu. Acest lucru se cheama să „fug de el.”

Apoi, cu condiţia ca eu sunt gata să ma despart de ego-ul meu, să ma ridic deasupra lui, în credinţa deasupra ratiunii, o oportunitate de a realiza aceasta imi este dezvaluita, sa utilizez o forţă specială, care ma va ridica deasupra dorinţei mele de a primi pentru propriul beneficiu, ca şi cum as fi „în aer”: ego-ul meu se află mai jos si eu sunt deasupra lui.

Ce înseamnă „eu” ? Pot gândi, simţi, face un calcul şi face acţiuni fără ma înec în dorinţa mea de a ma bucura, ci prin a fi deasupra ei. Aceasta înseamnă că eu stau înaintea primirii Luminii care se intoarce la Sursa- primirea Torei.

Acum ne aflam situati in opozitie fata de Tora, stam la lecţie, vrem să ne unim, sa construim o dorinţă comună (Kli) şi sa citim Cartea Zohar, pentru ca Lumina, care vine din ea, sa acţioneze pentru promisiunea sa de-a ne întoarce la Sursa, dacă am pregătit răul care ne separă, pentru ca Lumina să-l corecteze.

De aceea se spune despre elevii lui Rabi Shimon că ei stau inaintea lecţiei şi descopera răul, incendiul violent al urii. Ei nu au ajuns la o astfel de stare pur şi simplu, ci dupa numeroase eforturi dorind să se unească, ei dezvăluie răul, unul nou in fiecare zi. Si atunci, în fiecare zi ai nevoie să primesti Tora, Lumina care se intoarce la Sursa, dacă încerci să te unesti şi îţi dai seama că nu eşti capabil s-o faci, ca ai descoperit încă o dată Faraonul, chiar mai mult decât înainte.

Prin urmare, încercam în continuare să dezvăluim răul-  dar numai ca urmare a dorinţei noastre de a ajunge la bunătate. Şi apoi, dacă ne dorim cu adevărat binele, răul va fi dezvăluit. Daca răul va fi dezvaluit, vom cere într-adevăr Cartii Zohar sa acţioneze asupra lui şi sa-l transforme în bine.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/12/11, Zohar-ul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→