Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar,” punctul 68: Nu fi surprins de faptul că acţiunile unei persoane aduc ridicarea sau căderea întregii lumi, pentru că este o lege de neclintit că generalul şi particularul sunt la fel de egale ca două boabe de mazăre într-o păstaie. Şi tot ceea ce se aplică la general, se aplică și la particular. În plus, părţile fac ceea ce se găseşte în întreg, pentru că generalul poate apărea numai după apariţia părtilor în el, în funcţie de cantitatea şi calitatea părților. Evident, valoarea actului unei părți ridică sau declină întregul.

Din percepţia realităţii ştim că lumea pe care o văd sunt eu însumi şi că vasul meu spiritual este divizat, sfărâmat, şi îndepărtat de mine în simţurile mele şi în recunoaşterea mea şi este răspândit în direcţii diferite. Nu există nicio lume, totul sunt eu. Dacă colectez părţile sale şi le aduc mai aproape una de alta la toate nivelurile: natura minerală, vegetală, animală si vorbitoare; dacă le conectez într-un sistem general integral, în care sunt conectate în întreagă reciprocitate, atunci conexiunea lor reciprocă, interdependenţa reciprocă, integrarea reciprocă, îmi permit să descopăr în aceeaşi măsură forţa care unește şi care le ţine în viaţă şi curenţii care curg între aceste organe.

Un doctor care implantează un organ, atașează diferite organe într-un corp şi ele se conectează la sistemele generale. În acelaşi fel şi eu, în măsura în care creez conexiuni noi, simt forţa superioară care curge între părţile mele şi care le aduce viata. Încep să simt ce este Creatorul prin vitalitatea corpului, în conformitate cu principiul „din acţiunile tale, te vom şti.” El este descoperit treptat în corpul meu corectat, până când sunt corectat în întregime şi ajung la adeziune deplină cu El .

Prin corectarea mea cu privire la întreaga lume, chem corecţia generală a lumii, desigur. Deoarece, în cele din urmă, eu şi lumea suntem la fel.

Întrebarea este de ce nu ar trebui ca toți ceilalți doar să aştepte, dacă eu corectez deja lumea? De ce ar trebui să ne conectăm cu toții şi să participăm la proces?

Ideea este că totul depinde numai de integrarea reciprocă a vaselor (dorinţelor), care se ajuta reciproc, aşa cum se spune: „Fiecare om ar trebui să-și ajute fratele.” Mă conectez cu alţii şi alţii se conectează cu mine şi noi toți ne conectăm cu Cabalistii din generaţiile anterioare şi cu cei care nu au ajuns încă la dorinţa de a fi corectați şi de a se conecta. Dacă ne pasă în mod activ de toţi, dacă vom acţiona cu privire la superior şi la inferior, dacă suntem egali, aşa cum ar trebui să fie între prieteni, atunci fiecare își va corecta întreaga sa lume.

Tu nu poți corecta ceea ce eu corectez şi ceea ce tu corectezi, altul nu poate corecta. Dar acest lucru nu anulează principiul de bază în conformitate cu care, prin corectarea ei însăşi, o persoană corectează întreaga lume. Fiecare om are propria sa lume şi prin conectarea cu alţii, trec Lumina către ei prin mine, ca un vas de sânge, în căi posibile diferite şi în sisteme diferite de conectare. Nimeni nu o va face pentru mine.

Dimpotrivă, dacă o persoană corectează lumea, asta o obligă şi o aduce la corectare. Astfel, diseminarea la scară largă, ne ajută să ne corectăm în conformitate cu acelaşi motiv: O persoană şi lumea sunt acelaşi lucru. Deci nu trebuie să abandonezi corecţia lumii ca întreg. Baal HaSulam spune că, cu cât mai mult o persoana avansează, cu cât mai mare şi mai sus este, cu atât preocuparea sa pentru lume este mai mare şi mai largă. Întâi este familia, apoi oraşul, apoi statul, iar în cele din urmă, ea îmbrăţişează întreaga lume şi este imposibil de evitat asta.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin diseminarea mesajului de unitate în lume, aducem forța Luminii. Care este cel mai bun mod de a conduce Lumina la o persoană? Cum am putea s-o simțim?

Răspuns: Lumina curge de la dorință la dorință. Cuvintele nu sunt atât de eficiente, deoarece acestea sunt ceva exterior. Prin cuvinte, atingem un om cu mecanism rigid al percepţiei standard: El a fost obişnuit cu opinii diferite; poate rezista din cauza mândriei sale; el nu este de acord cu tine, din cauza sentimentelor sale, indiferent de beneficiile pe care le-ar putea obţine .

Indiferent de ceea ce vom încerca să transmitem oamenilor, este de dorit să le îmbrăcăm într-un număr cât mai mic posibil de straturi. Şi limbajul este un fel de îmbrăcăminte foarte „densă”. Până la urmă, cuvintele trebuie să treacă prin mintea persoanei, constrânsă de prea mulţi factori.

Cel mai bun mod de a trimite mesajul nostru este cel emotional, împartașind sentimentul destinatarului, îmbibat cu entuziasmul său, pentru că dorinţa nu gândește, ci simte. Noi trebuie să tragem împreună dorinţa noastră cu dorinta sa, să rezonăm cu sentimentele sale, şi atunci vei radia asupra persoanei ceea ce vrei. Şi dorinţa ta conţine Lumina care reformează.

Dacă trimiteţi un mesaj prin intermediul sistemului raţional, acesta rămâne exterior şi greu de digerat. Aceasta este o cale sigură spre eşec. Oamenii, de obicei, nu sunt inspirați de fructele rațiunii. Există o mulţime de oameni inteligenţi în lume: Azi, m-ai convins de ceva, iar mâine voi putea să te conving eu.

Pe de altă parte, răspunsul emoţional este stocat ca „înregistrare” (Reshimo) şi, chiar şi după zece ani, o persoană poate reveni la el. Chiar şi un gând aleatoriu este de ajuns, iar ea își va aminti scena, situaţia pe care a experimentat-o cândva. Cunoaşterea şi gândurile devin uitate, dar sentimentele rămân întotdeauna.

Este foarte important: Indiferent cărui public ne putem adresa, chiar incluzând oameni de stiința, ar trebui să purtăm sentimentul care ar produce un răspuns. Ne întoarcem la dorintă, la nevoile umane şi încercăm să dăm un răspuns la ceea ce îi lipseşte, să dăm o soluţie la problemele sale, sau cel puţin o speranţă pentru o soluţie.

Acest lucru necesită discuții la mese rotunde, ateliere de lucru şi activităţi de colaborare, care transferă un sentiment frumos, ca și cum invităm oamenii să aibă un moment bun: „S-o facem, şi vă va înveseli. Veţi vedea că nu totul este rău în viaţă, că are și o altă parte. ”

Este ca un drog pe care Cabalistii îl numesc „elixirul vieţii”. Nu intoxică, nu deconectează de la realitate, dar ajută pe cineva s-o depăşească şi aceasta este diferenţa față de adevăratele droguri. Datorită emoţiilor pozitive şi inspiraţiei, oamenii încep să aprecieze unitatea şi să continue pe cale.

Acelaşi lucru se aplică la copii, chiar şi la cei mici. Ei trebuie să ştie că dacă se joacă împreună frumos, vor primi un premiu. Unitatea nu trezește sentimentele lor pozitive încă, şi de aceea le dăm bomboane sau cadouri, pentru care ar trebui să se lipească împreună. Ei vor fi de zece ori mai prietenoși unii cu alții în anticiparea premiului, iar apoi obiceiul devine o a doua natură. Până la urmă, ei au invatat deja să se joace mai multe jocuri împreună şi au adoptat deja o formă comună. Apropo, adulţii urmează acelaşi drum: Ei vin cu familiile lor, au un timp bun şi își zâmbesc unii altora; acestea sunt „bomboanele” lor, care îi ajută să se obişnuiască să acţioneze împreună. Între timp, ştirile unității „se traduc” în inimile lor.

O atitudine bună vindeca multe răni. 90% dintre relele din vieţile noastre pot fi vindecate doar de o atitudine bună, fără a mai adăuga nimic dincolo de acest lucru. Arată-ți compasiunea pentru o persoană, și-i vei reduce durerea la jumătate. Arată-i că îţi pasă de ea, şi-i vei lua și jumatatea rămasă din durere. Aceasta este psihologia noastră, pentru că împreună suntem într-un sistem comun. Acesta este motivul pentru care o astfel de atitudine va provoca cu siguranţă un răspuns. Oferă un cadou unei persoane, şi se va uita la tine diferit. Nu are nici o alegere în acest sens.

Asta este ceea ce avem nevoie să explicăm şi să demonstrăm oamenilor până când aceștia ajung la relaţii bune ei înșiși, așa cum copii mici sunt atrași de dulciuri. Până la urmă, dorinţa noastră cere plăcere, deci lasă o persoană să se bucure de plăcerea acestor acţiuni care-o conduc la scop. Chiar dacă ea încă nu ştie despre acest lucru, dar tu ştii.

Vrei să conduci întreaga lume la Creator. Tratezi oamenii cu dragoste şi înţelegere. Uneori ai nevoie de fermitate, dar, în general, acţionezi uşor, şi va funcționa garantat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→