Întrebare: Ai relatat despre multiplele obstacole pe care o persoană le întâlneşte atunci când începe munca în grup. Unul dintre acestea este că ele pot apărea ca oportunităţi pentru acea persoană; pot fi foarte tentante şi atractive, capabile să-i îmbunătăţească viaţa şi să nu interfereze cu angajamentul persoanei în munca spirituală. 

Răspuns: Ele toate interferează cu munca spirituală. Altfel, ele nu sunt obstacole. Doar ţi se pare că atunci când ceva se sparge, atunci când ceva se întâmplă, tu trebuie să repari acel lucru şi apoi te poţi întoarce la munca spirituală, dar de fapt este un obstacol ce îţi este dat, exact împotriva muncii tale spirituale. De tot felul!

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi potolească unele dintre dorinţele sale corporale, astfel încât acestea să n-o distragă, atunci acesta ar fi tot un obstacol?

Răspuns: După cum este scris: „Daca nu este făină, nu este nici Tora”. Trebuie să creem toate condiţiile necesare existenţei, necesare şi suficiente, precum în matematică. Aceasta înseamnă să ducem o viaţă obişnuită. Astăzi, s-ar părea că acest lucru nu este aşa simplu. Totul depinde de ceea ce eu consider că este suficient pentru mine.  

Cândva l-am întrebat pe Rabash dspre acest lucru, iar el mi-a dat un răspuns interesant: „nivelul esenţial de auto-suficienţă este acel grad în care să fii fericit dacă nu ar fi necesar să ai de-a face cu el”. Asta înseamnă că ai fi fericit, dacă nu ar trebui să mănânci, să bei, să dormi, să-ţi cumperi un Chevrolet, sau dacă nu ar trebui să mergi într-o vacanţă în Insulele Caraibe. Nivelul esenţial este acela în care eşti forţat să ai de-a face cu el – obligat – şi nu eşti deloc fericit în legătură cu acest lucru din moment ce trebuie să menţii nivelul de vitalitate în acest corp, cu scopul de a urca la următorul nivel. Pentru ce ai nevoie de toate acestea?

Dacă mintea omului se află în locul potrivit, el pur şi simplu nu acordă atenţie lucrurilor esenţiale pentru el. Luaţi de exemplu orice muzician sau scriitor care „trăieşte” în munca sa. Pentru orice persoană creativă, creativitatea este totul. Ea nu are nevoie de nimic altceva!

Nu contează pentru această persoană cum arată şi ce mănâncă. Ea „arde” cu munca sa. De aceea, când arzi cu munca ta, atunci nu mai există o asemenea întrebare.

De la Congresul de la Kharkov “Unindu-ne ca să ne înălţăm” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Prietenii din grup mi-au explicat pentru ce am nevoie de ego-ul meu. Dar pentru ce am nevoie de egoul pe care-l simt în exterior, pe stradă?

Răspuns: Aceastea toate sunt parte din sufletul tău! Malchut, sufletul sau umanitatea, numeşte-le cum doreşti tu, toate sunt de fapt, tu. Deci, cine sunt toţi ceilalţi? Ei sunt parte din tine, totul este doar despre tine.

Aceasta înseamnă că există o structură multi-stratificată, în şapte miliarde, în care toate sufletele se conectează şi în loc de un singur plan, produsul rezultat este o sferă. De aceea, o atitudine cinică şi lipsită de respect faţă de altă persoană din această lume, îţi încetineşte avansarea spirituală. 

De fapt, trebuie să atingi un stadiu în care să percepi pe toţi oamenii din lume, atât pe cei total negativi cât şi pe cei total pozitivi, la fel de apropiaţi de tine ca şi cum ar fi părţi inseparabile ale tale. De fapt ei sunt nimeni. În ceea ce te priveşte, ei sunt păpuşi şi operează doar cu scopul de a-ţi furniza mediul potrivit pentru a ajunge mai aproape de Creator.  

Întrebare: Nu mă pot opune egoului meu. Nu am posibilitate de alegere; este o parte inerentă din mine, dar nu pot scăpa de egoul celorlalţi şi nici nu îi pot îndepărta.  

Răspuns: Unde vezi tu egoul celorlalţi? Dacă îl simţi în interiorul propriului ego, ce simţi de fapt? Este doar egoul tău. Pare că lumea este împărţită într-o mulţime de oameni, dar, chiar şi acum, tu vorbeşti cu tine.

De la Concenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că trebuie să arătăm ca într-un joc, unul faţă de celălalt, că ne aflăm la următorul grad, astfel încât ceilalţi să ne invidieze şi să ne urmeze. Cum poate fi acest lucru exprimat? Ar trebui pur şi simplu să fim buni, amabili, utili, zămbitori, iar acest lucru va impresiona şi îi va atrage pe prieteni? Cum ar trebui să arăt asta, pentru a provoca o invidie maximă?  

Răspuns: Ne aflăm în Lumea Infinitului, deplina conexiune cu fiecare. Singura problemă este că nu percepem acest lucru. Suntem ca nişte pisicuţe oarbe. Trebuie să începem să simţim unde ne aflăm în realitate, prin intermediul proprietăţilor noastre.

Acesta este motivul pentru care cele 125 de grade spirituale sunt numite treptele revelării, revelaţie în care tu exişti. Dar nu eşti dezvoltat şi nu simţi asta. Aici şi acum, ca într-un singur spaţiu (deşi nu e chiar în acelaşi spaţiu, ci în alte dimensiuni), sunt numeroase fenomene diferite, obiecte, relaţii şi acţiuni. Nu simţim nimic din toate astea; se află înafara simţurilor noastre. 

Unii oameni, printre care şi transcedentalii, simt oarecum acest lucru. De fapt aşa este. Beduinii care trăiesc în Israel, simt ce se întâmplă pe o distanţă de 100 de mile depărtare de ei, în concordanţă cu variatele forme de manifestare a naturii. Dar toate acestea sunt la nivelul lumii noastre. Transcedentalii, precum Wolf Messing simt ceva mai mult bineînţeles, înafara timpului, deoarece următorul nivel îl înalţă pe om dincolo de timp, etc.

Asta este,  jucăm următorul nivel superior, dorind astfel să atragem către noi forţele naturii, ca ele să ne îndrepte spre acest nivel. Facem acelaşi lucru în vieţile noastre; oamenii interpretează roluri: eu vreau să fiu precum cineva, de exemplu, să fiu ca oamenii de ştiinţă sau ca muzicienii, interpretez acest rol, fac exerciţii şi astfel mă apropii de ei.

De ce aceste exerciţii mă atrag către asta? Deoarece eu atrag aceeaşi Lumină superioară, doar la nivelul nostru egoist. Aceasta este o lege fizică: dacă aspir către ceva, aceste forţe de aspiraţie realizează totul. De aceea, trebuie să avem inspiraţie să jucăm.

Dar ceea ce este cel mai important, este că trebuie să ne dorim asta în interiorul nostru, deoarece iniţial suntem conectaţi unul cu celălalt şi dacă eu doresc ceva, dorinţele noastre s-au concentrat împreună şi s-au îndreptat către acelaşi stadiu care ne va direcţiona către asta.

Acesta este motivul pentru care există oameni care dansează în faţa voastră şi care-i inspiră pe ceilalţi şi mai sunt aceia care stau modeşti pe margine şi nu se pot nici măcar alătura cercului vostru sau să cânte împreună cu toţi ceilalţi; sunt oameni diferiţi, iar acest lucru nu contează. În exterior, trebuie şi noi să arătăm acest lucru prietenilor noştri, cu scopul de a fi inspiraţi împreună. Însă lucrul cel mai important este o aspiraţie interioară.

De la  Convenţia de la Kharkov “Unindu-ne pentru a ne Înălţa” 17-8/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→