Intrebare: Spui ca este posibil sa vedem rezultate imediate prin simple actiuni si ca putem de fapt sa simtim intre noi, in cateva zile, o noua si puternica forta care va deveni cea mai puternica aparare si arma. Ce actiuni sunt necesare pentru a ajunge acolo?

Raspuns: Eu recomand sa incepem cu seminariile, discutiile in echipe sau mese rotunde. Acolo, noi vom discuta cele mai importante intrebari care ne determina soarta.

Vom incerca la aceste discutii purtate la mese rotunde sa ne ridicam deasupra ego-urilor individuale si sa gasim raspunsuri care izvorasc din iubire, conexiune si garantie reciproca. Mai intai trebuie sa realizam ce inseamna iubirea, ce inseamna conexiunea si imbinarea dorintelor, ce este garantia reciproca si care este punctul comun astfel incat, pornind de acolo, sa rezolvam toate problemele.

Trebuie sa intelegem cum ne putem conecta mai puternic pentru a rezolva problemele economice, din educatie, cultura, legate de droguri, furt, de fapt toate problemele cu care ne confruntam in societate. Este important sa intelegem ca fiecare deficienta revelata este doar cauza care ne ajuta sa ne clarificam mai bine conceptul de garantie reciproca.

Apoi, vom vedea ca toate problemele, inclusiv amenintarea unui atac al Iranului (in Israel) vin tocmai pentru a intari garantia reciproca dintre noi. Este ca si cum am privi din partea opusa. Noi nu dorim garantia reciproca pentru a scapa de toate problemele interne si externe, ci mai degraba toate aceste probleme sunt revelate de natura pentru a ne aduce la garantia reciproca, la completarea misiunii noastre si la unirea oamenilor lui Israel in tara lui Israel.

Pentru a incepe procesul conexiunii si unitatii, trebuie sa ne asezam la masa rotunda. Poate participa o familie sau doar o singura persoana care sta in fata televizorului privind dicutiile care au loc la masa rotunda. Scopul discutiei este clarificarea intrebarii: Ce inseamna pentru noi conexiunea, garantia reciproca si iubirea si ce stare ar trebui sa atingem?

Ar trebui sa vorbim mai putin despre probleme; pentru ca altfel ne vom scufunda in ele. In schimb, trebuie sa le depasim si sa vorbim pozitiv despre conexiune, iubire si cooperare reciproca, despre ce construim si nu despre ce distrugem. Deci, ar trebui sa vorbim cat mai mult posibil despre factorii pozitivi si cat mai putin despre cei negativi.

Eu sugerez sa avem dezbateri oriunde: acasa sau la munca. Astazi, toata lumea vorbeste despre amenintarea prezenta, iar omuleste acolo unde sunt gandurile lui. Eu nu vreau sa ma las scufundat in amenintare; vreau sa ma ridic deasupra, folosind fortele pozitive care acopera pericolul si sa il anulez. Aceste forte actioneaza astfel incat toate amenintarile la securitatea noastra si a societatii dispar pur si simplu.

Nu este nici un fel de psihoterapie sau vreun sedativ pentru oameni. In acest mod, oamenii vor evoca o noua forta care ne guverneaza viata. Aceasta este forta conexiunii, care actioneaza impotriva ego-ului, impotriva naturii umane.

Noi putem gasi aceasta forta care este nascuta din unitatea si conexiunea dintre noi si nu exista doar in natura. De aceea a existat o conditie la adunarea din fata Muntelui Sinai. Si este scris, „Daca accepti legea, bine. Daca nu, atunci va fi mormantul tau”.

Din  “Discutia despre Noua Viata” 12/08/2012

Filed under: Ateliere, Criza, globalizare, Israel, Unitate - Niciun comentariu→

Când discuţi probleme maritale cu soţia ta, este important să vorbeşti onest, fără să ţii nimic secret sau să suferi în tăcere. Nu ne „închidem” urechile; din contra, rămânem deschişi pentru dialog şi ne deschidem în faţa partenerului.

Totuşi, în acelaşi timp, nu facem o listă a greşelilor sau vrem să ne amintim răul. Este scris, legat de aceste greşeli: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Le aducem doar în discuţie, atunci când vorbim amândoi despre noi înşine şi partener. În consecinţă, o „grămadă de gunoi” creşte între noi şi trebuie să ne ridicăm deasupra ei. Dacă ar fi să ne uităm unul la altul de pe marginile acestei grămezi de gunoi, am vedea numai gunoiul şi nu partenerul. Atunci, ce să facem?

Singura noastră şansă este să ne ridicăm deasupra acestui gunoi. În acelaşi timp, nu facem promisiuni pe viaţă. Mai mult, ştim sigur că această grămadă va deveni chiar mai mare când vom vorbi data viitoare. Natural, creşte de la o zi la alta, asta este viaţa. Şi de aceea avem nevoie de o evaluare critică mai mult decât odată.

Şi totuşi, odată ce am pus totul pe masă, ne mutăm la un exerciţiu opus, ne ridicăm deasupra „rufelor murdare”. Vreau să îmi iubesc partenerul în felul în care îmi apare deasupra acestei grămezi, când mă uit la el cu claritate, fără criticism. Pentru a face asta, este ca şi cum am părăsi masa pe care se află tot gunoiul pus grămadă. Acum, îmi văd soţia într-un mod diferit, modul în care am văzut-o în momentul în care am hotărât să îmi leg destinul de ea. Vreau acum să mă opresc la cel mai bun moment, când a fost perfecţiunea absolută, iar acest exerciţiu mă ajută să merg mai departe.

Totuşi, nu ne ridicăm pur şi simplu deasupra gunoiului. Cum această abordare ne face mai puternici, ne spunem unul altuia cât de perfecţi suntem. Este ca şi cum acoperim gunoiul cu o glazură de ciocolată, o pastă dulce cu straturi de cremă şi îngheţată, etc. Toată amărăciune rămâne înăuntru, dar în afară este unitate: ne facem unul altuia compliment; ne spunem unul altuia ce calităţi minunate avem, virtuţile unice ale personalităţii fiecăruia. Aici putem vorbi de cele mai sacre lucruri, făcându-le să arate perfecte. Asta ne va afecta pe amândoi în mod favorabil şi ne vom schimba întregul spectru al relaţiilor noastre, inclusiv cele sexuale.

Deci, lucrăm totuşi la nivelul psihologiei şi motivării; avem o competiţie de preaslăvire, fără să facem glume, ci în mod adânc şi sincer. Preaslăvim lucrurile din fiecare pe care vrem să le descoperim ca fiind opuse criticii pe care am avut-o la început. Nu mai este o discuţie legată de critici ci o analiză pozitivă. În acest fel devenim mai puternici în intenţiile noastre bune şi în relaţia noastră.

Iar apoi începe următoarea etapă, care este una practică. Acţiunile sprijină intenţiile şi le validează cumva. De aceea, ne mutăm la următoarea etapă a discuţiei: „Ce ar vrea soţia mea de la mine şi ce aş vrea eu de la ea?” Aici, fiecare partener îşi descoperă toate aspiraţiile faţă de celălalt, începând cu cele de bază, lucrurile esenţiale şi terminând cu lucrurile personale şi intime. În acelaşi timp, încercăm să simţim dorinţele partenerului, aşteptările şi visele acestuia.

Iar apoi vine timpul să acţionăm şi devenim un singur întreg. Iar asta ne duce la următorul exerciţiu, despre care vom vorbi un pic mai târziu, care este dezvoltarea aceluiaşi tip de atitudine faţă de fiecare persoană din lume…

Din conversaţia nr. 34 „O nouă viaţă” din 12.07.2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem verifica noi, care este intenţia noastră în timp ce citim Zohar?

Răspuns: Cartea Zohar este sursa de Lumină ce vine către noi, dacă dorim să o folosim în mod corect. De aceea, în timp ce studiez cărţile de Cabala, întotdeauna chem asupra mea ceva iluminare, dar ea vine în concordanţă cu intensitatea efortului meu şi a pregătirii mele. Dacă studiez cu scopul de a câştiga ceva corporal, sau de a atinge lumea următoare ca pe un privilegiu personal, atunci Lumina, prin influenţa sa, crează în mine un întuneric şi mai mare. Mă îndepărtez de la înţelegerea motivului pentru care mi-a fost dat acest sistem, de ceea ce trebuie să fac cu mine şi de cum ar trebui să mă port cu ceilalţi. Chiar şi când citesc cuvinte minunate despre iubire şi conexiune, nu mai am simţul apartenenţei, nu mai văd vreo conexiune şi nu ştiu cum să percep textul: dacă să-l las să-mi pătrundă în inimă sau nu, asta insemnând că eu studiez precum un liliac, care este hrănit de noapte şi nu aşteaptă răsăritul.  

Dar dacă încerc să mă conectez cu ceilalţi şi acesta este motivul pentru care învăţ metoda, prin observarea condiţiilor de acceptare a ei la Muntele Sinai, câştigând împreună cu toţi ceilalţi, starea de a fi „un singur om cu o singură inimă”, de a intra in garanţie mutuală, de a atinge iubirea frăţească şi prin intermediul ei, iubirea Creatorului, atunci Lumina începe să mă dezvolte. Aceasta nu este calea obişnuită care este depăşită în diverse stadii, ci încep treptat să descopăr în ea, stadiul greşit, sfărâmat.

Studiul egoist ascunde de mine egoul, iar eu mă văd a fi drept. Pe de altă parte, prin studiul corect, descopăr că sunt scufundat în rău. Primul lucru pe care Lumina mi-l revelează este calitatea mea rea, iar eu trebuie să muncesc în concordanţă cu asta. Descoperind răul, mă simt şi mai rău ca deobicei. Deci ce pot face? Până la urmă, în concordanţă cu natura mea, vreau să scap atunci când mă simt prost.

Poate că ar trebui să opresc studiul şi să mă retrag din grup? Poate că ar trebui să simt disperare? Sau poate că ar trebui să fiu fericit că mi s-a permis să descopăr recunoaşterea răului? Ar trebui să fie o lege pentru mine, o invitaţie: dacă mă pot ridica deasupra acestui sentiment neplăcut, voi tânji după dăruirea de dincolo de primire.

Prefer să primesc o lovitură, din moment ce suferinţele ce sunt revelate în egoul meu, îmi arată că nu lucrez pentru el. Deşi experimentez senzaţii neplăcute, le depăşesc şi mă îndrept spre unitate. Nu evadez cu scopul de a îndulci amarul; nu mă inchid, nu cobor şi nu opresc studiul. Din contră, accept toate necazurile care vin din toate direcţiile, pe drumul spre unirea cu prietenii, ca fiind trimise de către Creator şi accept că nu există altceva înafară de El. 

Accept fiecare stadiu ca fiind benefic avansării mele. Nu doresc să anulez nimic şi continui să studiez cu scopul de a neutraliza sentimentul neplăcut. De fapt, îl doresc; doresc ca el să stea până mă focalizează spre modul în care să mă ridic deasupra lui, de a fi deasupra motivului. Accept cu bucurie toate problemele şi întreruperile, presiunile circumstanţelor, necazurile externe, diferitele suferinţe, din moment ce ele toate mă ajută să mă concentrez pe scopul corect, creând asemenea limitări, ca nişte şabloane cu care lucrând, să avansez cu siguranţă.

Aceasta construieşte în mine, vase de primire. Ele continuă să crească şi să sufere, în timp ce eu, fiind cu un nivel deasupra lor, doresc să mă menţin în conexiunea cu Creatorul, până când dobândesc o credinţă totală, atributul lui Bina şi să încep să-mi folosesc vasele de primire cu scopul de a dărui.

Dar chiar şi atunci, nu intenţionez să mă calmez, din moment ce m-am ridicat la un asemenea grad în care ar trebui să nu mai fie nici un gând de automulţumire. Din contră, tânjesc şi mai mult să mă ridic şi sunt chiar gata să primesc plăcere, dar nu cu scopul de a mă umple pe mine, ci cu scopul de a împlini dorinţa Creatorului.   

Aceasta este toată munca noastră, De-a lungul acestei căi, eu am nevoie de o sursă reală, de o dorinţă egoistă ce îmi furnizează forţa de dăruire, mulţumită depăşirii problemelor de către mine şi a suferinţelor ce provin din aceste probleme şi îmi este foarte clar că totul vine de la Creator.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 16/8/12, Cartea Zohar

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Primul om care a revelat, care a realizat intelepciunea Cabala acum 5773 de ani, s-a numit Adam. Vom sarbatori in curand ziua sa. In fond, anul nou bilblic este nasterea lui Adam ca si Cabalist, ziua in care a revelat lumea superioara, forta superioara. El a scris o carte despre asta, „Ingerul Secret.” Numaram de la aceasta prima revelatie a lumii superioare.

De fapt, umanitatii i s-au dat 6,000 de ani sa se inteleaga pe sine si cel mai inalt nivel (statutul de egal cu Lumina). Din zilele Adam, de la descoperirea lumii superioare, au trecut 5773 de ani. Deci mai raman 227 de ani pana la incheierea procesului.

Dar el poate fi realizat mai devreme. De ce? Pentru ca pana acum am evoluat sub influenta fortei superioare care ne conduce, aproape fara a utiliza cunoasterea noastra de a ne ridica la nivelul Luminii superioare, sa o revelam si sa urcam la gradul urmator, la urmatoarea dimensiune.

Astazi deci, criza globala care are loc, despre care au tot scris Cabalistii, are ca scop tocmai sa ne dea imboldul necesar catre dezvoltarea comuna, globala. Si astfel, acum putem aplica intelepciunea Cabala, care ne invata cum sa atragem Lumina superioara. Intreaga metoda consta in asta; nu exista nimic altceva.

Ne aflam in dorinta egoista de a fi impliniti de propria revelare. Ca rezultat, dorinta noastra a de fi impliniti va fi umpluta de Lumina superioara. Cabala este un ghid care explica cum fiecare stare poate atrage Lumina superioara in maxima sa intensitate si dezvoltare.

Noi studiem de ceva timp aceasta metodologie. La inceput a existat o „lunga perioada latenta” in care am invatat, am creat multe tehnici care sa ne ajute sa invatam, carti, etc. Iar acum, cand criza globala incepe sa se manifeste, egoismul nostru global ne infatiseaza propriul sau sfarsit, incapacitatea de a continua sa existe in paradigma existenta; iar noi trebuie sa incepem sa ne schimbam pentru ca  aceasta stare curenta duce la moarte, la conditii teribile. Si deja vedem asta.

In marea masa de oameni, exista o nevoie de a face ceva cu propria noastra persoana. Deci, in calitate de purtatori ai metodei de atragere a Luminii, trebuie sa ne gandim nu numai la noi, ci si la intreaga umanitate. De aceea ni se da o asemenea „inspiratie”, o asemenea dorinta de a deveni atrasi de El, de a descoperi sensul vietii.

Iar semnificatia vietii este de a ne ridica la nivelul Luminii, la nivelul eternitatii, infinitatii, la nivelul perfectiunii si armoniei. Noi trebuie sa ajungem la acest nivel de practica, in noi insine si de asemenea de a o impartasi intregii umanitati.

Suntem interconectati. Doar in senzatiile noastre dorinta creata de Lumina a fost sparta in sapte miliarde de bucati. Fiecare dintre noi este o parte a acestei dorinte iar astazi relatia este de repulsie, egoista. Atragerea Luminii este posibila in masura in care incercam astazi sa ne unim.

Aceasta conditie este denumita legea similaritatii, legea similaritatii dorintei catre Lumina. In ciuda egoismului vom face efort si vom tinde catre unitate, astfel incat sa ne ridicam spre Lumina, devenind din ce in ce mai asemanatori cu aceasta.

Este imposibil sa devenim similari cu Lumina doar prin incercarea de a ne uni pentru ca aceasta unitate este falsa, superficiala. Insa, incercarile, eforturile, pe care le stabilim pentru a ne uni, atrag trezirea Luminii superioare asupra noastra. Care ne afecteaza iar influenta sa incepe sa corecteze dorinta egoista de la „pentru sine” (de la forta egoista) la „pentru daruire” (unitatea cu ceilalti).

Aceasta Lumina va realiza conexiunea dintre noi si unitatea noastra ne va conduce la similaritatea cu Lumina si va crea o retea a relatiilor daruirii pana la relatiile iubirii, adica la includerea noastra reciproca.

Atunci cand simt dorintele altora ca fiind ale mele, vreau sa ii umplu prin mine si traiesc sa fac asta, atunci scap de egoismul meu si exist pentru a-i implini pe ceilalti. Aceasta existenta este numita superioara, deasupra egoismului nostru. Si astfel, noi gasim conexiunea dintre noi in acest sistem imens.

Acest sistem este revelat treptat. Si ceea ce invatam in Cabala: Sefirot, Partzufim, lumi si modurile de relationare dintre ele sunt relatiile dintre noi si acest sistem. Totul se intampla intre noi in masura in care relatiile dintre noi devin lumea Infinitatii, adica un sistem de absoluta interconectare, analog, integrat si interdependent. Si in el este revelat Creatorul sau Lumina superioara, fara interferente, in forma absoluta.

Din Congresul de la Harkov “Uniti spre Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Primul Grad Spiritual este cel mai greu. Un copil face un efort imens pentru a face primii pasi. El face efort sa apuce lucruri, sa spuna primul sau cuvant. Natura il determina sa faca un efort interior. De ce? De ce nu ne putem dezvolta in liniste, liberi?

Priviti cum tinerii lucreaza non-stop, sapte zile pe saptamana. Un copil care are febra se joca totusi, vrea ceva. Nimic nu il impiedica, nimic nu il opreste; el este atat de incapatanat si perseverent. Iar noi trebuie sa urmam exemplul sau. Noi trebuie sa facem acelasi lucru pentru a intra in lumea superioara, sa devenim maturi.

Ei bine, toate acestea sunt cunoscute si intelese, chiar daca nu in intregime. Acelasi copil care stie deja cum sa mearga si sa vorbeasca, la varsta de patru, cinci, sase ani, incepe un proces diferit de dobandire a cunostiintelor, mult mai constient. In procesul de ajungere la starea superioara, noi obtinem instrumente care ne ajuta la constientizare. Am trecut deja de primul stadiu, stim deja cum sa ne conectam, cu cine ne „jucam”, asemeni unui copil care la varsta de trei ani simte pe cei din jurul sau si incepe sa inteleaga ca mai bine se joaca cu altii decat singur.

Astfel, ne dezvoltam relatiile cu ceilalti: cum sa interactionam cu ei, cum ne putem dezvolta cu intelepciune, reciproc, creandu-ne propriile „jocuri”.

De aceea ne jucam mult. Pare ca este un non sens, dar de fapt, sunt jocuri serioase. Noi nu vrem asta, ne simtim ridicoli. In fond, suntem adulti, oameni seriosi! Ce facem? Merita oare sa ne consumam timpul asa?

De fapt, da, daca intelegem ca dezvoltarea noilor proprietati la fiecare nivel al procesului apare in acelasi mod ca la copii; prin joaca, workshop-uri, in actiunile pe care le facem impreuna, avem oportunitatea de a ne apropia unii de altii si astfel atragem Lumina Superioara la noi.

Desi mintile noastre egoiste vad aceste actiuni ca fiind irationale, lipsite de seriozitate si copilaresti, ele sunt de fapt cele mai importante exercitii pentru ca vrem sa ne ridicam impotriva naturii noastre.

Apoi, dupa ce ne-am inaltat la primul nivel, mintea  noastre este deja schimbata, intelegand schema initiala, asemeni unui copil care are deja o anumita experienta in aceasta lume si intelege oarecum ce este bine si rau, cum sa actioneze in viitor, de unde sa ia jucariile si cum sa le foloseasca, cum sa se dezvolte, sa invete ceva nou, etc. Copilul incepe sa inteleaga cum sa foloseasca aceasta lume in scopul avansarii ulterioare. Si in acelasi timp, suntem in relatie cu lumea superioara.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa ne ridicam la primul nivel. Si apoi, totul va deveni clar, inteligibil. Si nu ne vom mai indeparta de grupuri intorcandu-ne la acelasi stil de viata datorita faptului ca nu am avut rabdarea de a descoperi niveluri superioare.

Trebuie sa ne grabim sa ajungem la acel nivel, pentru a-i ajuta pe ceilalti. Pentru asta, primim un impuls de la urmatorul nivel. Scopul nostru este sa il revelam, sa il dobandim. Masura in care ne straduim sa facem acest efort de dragul celorlalti, va fi manifestarea atractiei noastre catre daruire. In acest mod, vom primi o portie mai mare a Luminii superioare.

Din Congresul de la Harkov “Uniti pentru Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Privind la istori noastra, vedem ca tranzitia catre ura nefondata, ura care este cauza colapsului natiunii Israel si a exilului sau, este datorata caderii noastre de la nivelul „iubirii aproapelui ca pe tine insuti” la cel de iubire de sine. Totusi, acum avem posibilitatea de a actiona in directia opusa, de la separare, de la spargerea dintre noi, catre conexiune. Atunci vom restabili si ne vom indrepta catre intregirea natiunii Israel, a statului perfect Israel si catre atingerea starii in care nici un dusman nu se va mai ridica impotriva noastra, nu din cauza ca ne face mai puternici pregatindu-ne pentru razboi, ci pentru ca noi devenim capabili sa respingem, neutralizam si sa anulam aceasta posibilitate datorita unitatii dintre noi.

In mainile noastre se afla o forta neobisnuit de intensa si pe care trebuie sa incercam sa o folosim. Trebuie doar sa incepem si apoi dupa cateva actiuni indreptate catre conexiune, dupa incercarile de a deveni un om cu o singura inima cu un singur scop, de a ne simti uniti si de a dori sa avansam catre unitate, dupa cateva zile noi vom simti deja cum anumite forte se trezesc in noi.

Este ca si cum toate organele corpului unei persoane incep sa lucreze in armonie unele cu altele si chiar daca fiecare dintre ele actioneaza in propria directie, toate conlucreaza in directia scopului comun din sistem si apoi corpul devine din ce in ce mai sanatos astfel incat nimic nu ii mai ameninta integritatea. Si noi suntem la fel, pentru ca ajungem la echilibru in sistemul nostru prin conexiune, noi cream o societate in care nimeni nu mai poate cauza pagube din exterior si apoi vom reusi sa rezolvam toate problemele interioare, daca mai exista. Din momentul in care abordam fiecare problema din punctul de vedere al unitatii si conexiunii, noi vom putea sa ne organizam vietile pe toate nivelurile.

Din “Discutii pentru O Viata Noua” 12/08/2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Garantia reciproca - Niciun comentariu→