Întrebare: Globalizarea este chiar un exemplu de unitate în lume, dar cum explici mișcările anti-globalizare? Globalizarea implică, de asemenea, crearea unui guvern mondial, guvern care este respins de mulţi?

Răspuns: Ideea este că definiţia globalizării este percepută de mulţi în moduri diferite. Prin asta mă refer la conectarea forţată a lumii şi la inevitabila interdependenţă a tuturor. Acest lucru nu este exprimat încă,  în fiecare aspect a vieţii. Sunt anumite domenii în care este exprimată şi sunt domenii în care interdependenţa şi globalizarea este mai puţin evidentă, dar creşte în fiecare zi. Natura avansează înspre integrare şi este un proces inevitabil. Trebuie să vedem ce se întâmplă în natură şi să nu ne uităm la ceea ce este plăcut de oameni sau ce se bazează pe interesele lor personale.

Lumea devine globală, în ciuda dorinţelor noastre. Noi suntem egoişti şi nu simţim deloc o dorință în acest sens. Astăzi vedem deja că noi nu putem conduce lumea, natura. Oamenii acceptă posibilitatea unui război. Există neputinţă, lipsă de putere şi oamenilor le lipsesc instrumentele să stăpâneasdă aceaste lucruri. Suntem cu toţii într-o reţea şi acest lucru este exprimat mult mai puternic azi. Apropo, sunt multe cercetări pe această temă. Eu sper ca eforturile noastre interioare vor trezi lumea prin această reţea colectivă şi ei vor simţi şi vor înţelege că noi suntem conectaţi reciproc în asemenea măsură încât nimeni nu se poate simţi bine dacă altcineva se simte rău. Nu este niciun loc unde să fugim. Este ca şi într-o familie: Daca există o problemă cu cineva din familie, este problema ta, pentru că tu eşti conectat cu fiecare! Aşa ne vom simţi toţi fără să ţinem cont de distanţe sau altceva.

Acesta este un sentiment care vine gradual şi va fi simţit de toată lumea. Ne poate conduce la mari probleme în lume din moment ce sunt mulţi care se opun globalizării.

„Hai să ne separăm!” Fiecare dintre noi are pornirea să se mute într-un loc îndepărtat cum ar fi Alaska şi să trăiască acolo în pace. „Nu contează cât de mult trăiesc, vreau să trăiesc în linişte. De ce trebuie să mă gândesc la această globalizare cât este ziua de lungă?” Deci sunt diferite mişcări protecţioniste, din instinctul guvernelor de a se apăra pe ele însele; vedem ce se întâmplă în Europa: să ne separăm sau să nu ne separăm? Nu vom fi capabili să ne separăm. Nu putem!

În urmă cu câteva lun,i când am mers la o convenţie în Italia, am avut o întâlnire cu un reprezentant al UE- Am vorbit o oră şi jumătate. Ei au înţeles foarte bine că nu trebuie să se separe, că suntem toţi conectaţi şi că nu este nici măcar vorba de banci sau de alianţe militare. Azi pur şi simplu nu vei fi capabil să te separi. Poţi să izolezi o ţară oarecare, dar în acest mod o vei distruge. Deci globalizarea este deja un fapt.

Ce putem face cu asta?

Umanitatea nu are instrumente de a face faţă acestei situaţii. Este posibil să faci faţă globalizării dacă și  tu însuţi eşti global, dacă ai un simţ global, o conştiinţă globală, o abordare globală. Trebuie să devii integral la modul intern şi să simţi acest sistem întreg analog, general, mai aproape. Cu toate astea noi nu facem acest lucru în interior, din moment ce suntem egoişti. Când te ridici deasupra egoului tău, începi să simţi cu acest sistem integral analog, în care totul este mutual conectat, operează.

Imaginează-ţi o mare familie de 20 de oameni, imaginează-ţi cum poţi să-ţi rezolvi problemele într-o asemenea familie. Aşa cum ţii seama de fiecare pentru a rezolva problemele familiei, trebuie să iei în considerare toate problemele din lume şi să le rezolvi astăzi. Cum să facem asta?

Dorinţa de separare e mare; ni se pare că ne-ar elibera de multe dureri de cap, dar este deja imposibil să ne separăm.

Înţelepciunea Cabala vorbeşte despre posibilitatea unui război mondial care să forţeze oamenii prin calea suferinţei să înţeleagă faptul că lumea este globală şi integrală şi noi trebuie să rezolvăm aceste lucruri diferit. Dar cum? Prin ridicarea deasupra egoului, acesta este noul nivel de dezvoltare. Natura, împreună cu noi, a atins acest nivel de dezvoltare, nivelul egoistic animal şi trebuie să dezvolte nivelul „uman”. Nu este o parte a naturii încă. Nivelul „uman” este mai mare decât nivelul „animal” din noi. Acesta trebuie să-l dezvoltăm prin noi înşine şi ca să facem acest lucru ni s-a dat liber arbitru.

Cât priveşte un guvern global, este încă imposibil să-l instaurăm. Vedem cum liderii europeni au renunţat la această idee şi nu se mai gândesc la ea. Este posibil să instaurăm o conducere globală doar prin oamenii care s-au ridicat deasupra egoului şi care simt şi înţeleg acest sistem. Daca acest lucru nu se întâmplă, atunci vom vedea aceleaşi lucruri care s-au întâmplat în Regimul Sovietic (URSS).

Nici nu este de ajuns pentru guvernul global să fie făcut din oameni care s-au ridicat deasupra egoului. Pe cine vor conduce ei? Cine îi va asculta? Până una alta toţi ceilalţi sunt egoişti.

Deci, prima dată trebuie să avem de-a face cu educaţia integrală. Trebuie să educăm oamenii, să îi conducem la un astfel de nivel în care ei să înceapă să înţeleagă că nu este de ales şi că trebuie să se ridice deasupra lor. Trebuie să ne gândim că toată lumea trebuie să aibe acelaşi standard rezonabil de viaţă şi că tot restul trebuie să fie investit în conectare. Dacă nu viaţa ne va forţa, sau ne putem educa în acest mod. Deci problema este doar educaţia integrală.

Din Convenţia de la Novosibirsk 7/12/2012, Lecţia 2

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că trebuie să scoatem în exterior punctul nostru din inimă. Eu nu înţeleg ce înseamnă. Dacă punctul este în mine, cum pot să-l scot? Simt mulţumire, senzaţia de împlinire, şi îl examinez ca un observator. Este acest punct într-un fel deconectat de mine?

Răspuns:Aceasta este o trăire între tine şi cealaltă persoană, trăire care este realmente ca un punct purpuriu luminos, cald, calm. Nici măcar nu este un punct, ci o minge mică între tine şi el.

Nu are importanţă dacă este bărbat sau femeie, nu bagi de seamă. Nu are nimic de-a face cu sexul sau cu felul cum arată omul, cu nimic extern. Acest punct apare deodată şi tu nu te uiţi la acest om, ci la această minge mică care a apărut între voi. Şi tu munceşti pentru asta. Este cel mai important lucru pemntru tine.

Această minge este dorinţele şi aspiraţiile omului. Începi deodată să le simţi şi începi deodată să munceşti pentru ele. Vrei ca această minge să crească. Ea te atrage şi te fascinează ca o minge de foc şi tu munceşti pentru ea.

Întrebare: Şi dacă nu mă fascinează, înseamnă că eu sunt cel care simt mulţumire?

Răspuns: Dar nu eşti tu în interiorul tău, tu eşti în această minge, tu eşti în acest sentiment apărut de iubire pentru ceilalţi. Tu încă stai ca un observator şi încă te bazezi pe egoismul tău, dar cauţi această stare. Este deja a ta, trăieşte în tine. Încearc-o!

Din Lecţia 4 de la Convenţia din Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă corectarea lumii?

Răspuns: Noi suntem la cel mai înalt nivel al sistemului general fiindcă noi tânjim să fim peste noi înşine. Vieţile anterioare ne-au făcut în felul în care suntem.

Sunt diferiţi iluminaţi în lume, iar acest întreg sistem este conectat mutual. Dar semnalul vine de sus. Lumina trece prin noi către lume şi apoi se împrăştie peste tot. Asta se numeşte „corectarea lumii”.

Eu nu corectez pe nimeni. Dacă ne corectăm pe noi înşine, atunci Lumina este transferată prin noi la toate celelalte părţi ale lumii. Majoritatea oamenilor nu pot atrage Lumina, ei nu se pot corecta pe ei înşişi, ei nu înţeleg, nu ştiu, le lipsesc dorinţele. Încearcă să vorbeşti cu ei despre înţelesul vieţii şi ce înseamnă asta pentru ei. Asta nu este bine sau rău fiindcă, între timp, ei nu au o astfel de dorinţă. Ce este în plus, aceşti oameni alcătuiesc 99% din populaţia lumii şi de noi depinde să îi corectăm în acest fel.

Pe de altă parte, cabaliştii vorbesc despre obligaţia noastră de a le transmite Înţelepciunea Cabalei, astfel ca ei să simtă că există, că este speranţă şi că este o ideologie a corectării, că sunt nivele prin care lumea trebuie să treacă pentru a fi corectată, şi că putem uşura pentru ei această cale şi să o facem mai simplă şi mai rapidă. Ei trebuie să cunoască puţin despre asta şi numai în general. Corectarea efectivă are loc sub influenţa noastră interioară asupra lor fiindcă suntem conectaţi într-o singură reţea.

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirsk 7/12/2012

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum muncim în grup pentru a ne concentra intenţia ca să obţinem dorinţa corectă de urcare?

Răspuns: Trebuie să ne imaginăm urcarea din lumea noastră către Lumea Ein Sof (Lumea Infinită) ca pe ceva care este accesibil acum, chiar în acest moment. Noi interpretăm asta constant în grup şi în ateliere. Ne imaginăm permanent asta ca fiind starea dorită. Vreau să fiu inclus în ea permanent, acesta este scopul meu în fiecare mişcare pe care o fac. Numai dacă ne imaginăm acest scop vom chema asupra noastră influenţa bună şi benefică a Luminii Înconjurătoare.

Este o lege fizică. În măsura în care tânjesc, chem asupra mea forţa Luminii şi ea acţionează, mă influenţează şi mă corectează, trăgându-mă într-o nouă stare.

Întrebare: Deci asta înseamnă că noi trebuie să ne vedem colegii ca fiind mari, chiar dacă nu sunt de acord cu ei şi nu simt că ei sunt cu adevărat aşa?

Răspuns: Sigur! Ce are de-a face cu asta faptul că eşti sau nu eşti de acord? Cine sunt eu? Sunt un om mic, fără valoare, needucat, care nu are nicio obţinere în lumea spirituală. Îmi critic colegii fiindcă mă simt bine făcând asta, ca urmare a calităţilor mele egoiste. Mi se pare că ei toţi greşesc şi că toţi sunt răi. Nu trebuie desigur să accept ceea ce văd şi aud ca fiind modul în care ei sunt cu adevărat.

Din contră, trebuie să înţeleg că între mine şi grupul meu este egoul meu. Îi văd prin ego şi prin el primesc totul de la ei.

Asta înseamnă că întrebarea despre cine sunt ei şi ce primesc de la ei, nu are nicio soluţie până când nu îmi anulez egoul.

Dar când îl voi anula, voi fi capabil să văd ce este în faţa mea. Atunci voi vedea că este Creatorul! Nu colegii şi nu grupul, ci Creatorul! Voi vedea o stare perfectă complet.

Acum, când sunt detaşat de ei, în interiorul egoului meu, când sunt un fel de cocon egoist, cum aş putea să judec pe cineva?

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012

Filed under: Ateliere, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Trezirea punctului din inimă într-un om indică un punct mort al dezvoltării materiale?

Răspuns: Nu aş spune că este punct mort al dezvoltării materiale, deşi, un om, poate, în tot ce face, chiar dacă va face azi, să simtă că a ajuns la un punct mort în toate sferele de acţiune din lumea noastră.

În realitate nu este un punct mort al dezvoltării, ci un punct mort al paradigmei de azi. Dacă o schimbăm, atunci, desigur, vom începe să simţim un nivel total diferit al universului. Dar, într-o cunoaştere egoistă, individuală, nu în unitate, în lupta unuia cu celălalt, înţelegem că nu putem obţine mai mult şi nu putem avansa mai departe.

Următorul nivel al dezvoltării omenirii – este unitatea globală şi crearea unui corp comun de obţinere. De aceea oamenii nu pot continua să se dezvolte individual. Vedem asta în tot ceea ce ni se întâmplă. Am ajuns într-un punct mort nu numai în ştiinţă, dar şi în toate celelalte. Asta e, am ajuns la o limită clară peste care totul devine neclar, ca şi cum ar dispare. Organele noastre de percepţie egoiste, care sunt orientate numai către primire, nu mai pot primi. Pentru a le extinde, trebuie să începem să ne conectăm unii cu alţii.

Fiecare din noi are punct în inimă, o aspiraţie pentru mai mare, sau aşa numita „afară din această lume”, o obţinere neegoistă, dorinţa de a merge de la individual la general. Dacă noi începem să conectăm aceste puncte, să creăm conexiunea dintre noi, atunci conexiunea a cel puţin zece puncte dă puterea senzorială capabilă să perceapă starea următoare: lumea superioară. Această stare este urmată de dezvoltarea în continuare, ce are loc nu în individ, ci în percepţia şi conştiinţa colectivă. Aici se află diferenţa dintre lumea noastră şi nivelul următor. Numai în asta!

De aceea, dacă azi am atins punctul final, este numai punctul final al obţinerii individuale a lumii. Prin conectarea aspiraţiilor spre lumea superioară, noi putem crea un nou organ de percepţie pentru nivelul următor.

De aceea, lumea noastră actuală ne împinge afară din noi înşine. Ne arată că trebuie să devenim integraţi, interdependenţi şi uniţi. De aceea este revelată în lume o astfel de intercaţiune şi interdependenţă mare. Prin toate astea, ni se arată treptat ce urmează, următorul nivel al lumii noastre.

Să sperăm că vom putea obţine acest nivel. Apoi va trebui să învăţăm asta pe toţi ceilalţi. Chiar acum, noi suntem la începutul acestei etape, la modul de abordare a acestui tărâm următor.

Din Lecţia virtuală din 2/12/2012

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între spiritualitate şi o inimă caldă? Sunt unii oameni calzi, care sunt foarte plăcuţi, şi sunt oameni spirituali care pot fi foarte neplăcuţi. Care este diferenţa dintre ei?

Răspuns: Numim în viaţa de zi cu zi, oameni cu inima caldă, „suflete bune”, oamenii drăguţi care sunt gata să dea ajutor rapid celorlalţi. Aceşti oameni te înţeleg, sunt simpatici şi empatici, simt compasiune, te ajută, etc.

Un om spiritual este cineva care lucrează din greu cu sine, „îşi sparge dinţii” luptând cu sine sub o mare presiune, dezvoltând ceva ce este total diferit de un om din lumea noastră, dăruirea, ceea ce nu există în lumea noastră. Şi acest atribut se dezvoltă prin eforturi uriaşe, intenţie mare şi o concentraţie mare de exerciţiu, atenţie, muncă constantă şi un autocontrol foarte puternic.

Când un om obţine această stare, el are o atitudine specială faţă de ceilalţi care nu ne pare neapărat caldă, plăcută, iubitoare sau drăguţă, fiindcă el se gândeşte cum să ne schimbe în oameni spirituali, adică în oameni care au suflet. Asta implică eforturi serioase din partea omului, împotriva lui însuşi, sub presiune şi cu muncă grea. Deci, oamenii nu sunt neapărat plăcuţi sau drăguţi. Misiunea lor îi forţează să se raporteze la noi, oamenii mici şi slabi, deliberat şi într-o formă orientată către scop.

Am experimentat eu însumi asta. Profesorul meu, Rabaş, s-a uitat la mine ca la argila din care va trebui să modeleze şi a evaluat măsura în care această argilă va geme dar va permite să fie modelată. Aşa m-am simţit atunci. Pe de o parte este o iubire mare, o participare şi o înţelegere interioară, dar în fapt, expresiile exterioare sunt totuşi foarte speciale. Un om care poate să le evalueze cu adevărat, este un om care înţelege scopul din faţa lui, calităţile studentului şi munca profesorului.

Din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012 Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce este munca in linia de mijloc si cum o pot simti?

Raspuns: Linia de mijloc nu exista cu adevarat. La urma urmei sunt doua forte active in natura : forta daruirii ( cu rosu in desen) si forta primirii ( linia neagra din desen).  Persoana nu este nici una dintre ele. Cele doua forte emana de deasupra. Exista forta daruirii care a creat forta primirii opusa ei. Aceste doua forte, sa spunem plus si minus, exista in natura si totul izvoraste din ele: inanimat, vegetativ, si animat. Omul este desigur, o „ creatie spirituala” si exista in comparatie, in conexiunea acestor doi parametri din interiorul sau.

Masach ( ecranul) reprezinta plusul, iar egoul minusul. Conectandu-i corect in interiorul lui este deasupra egoului, si urmand credinta deasupra ratiunii, omul stabilizeaza linia de mijloc. Asta e intreaga arta.

Asta inseamna ca pe de o parte, eu doresc sa vin mai aproape de prieteni in ciuda egoului meu, din moment ce descoperim lumea spirituala doar in conexiunea dintre noi ( partea galbena din desen). Iar egoul nostru ( cercurile negre din desen) raman si cresc chiar mai mult.

Sefirot si lumile apar intre noi, unde totul se reveleaza. Lumea superioara este externa noua, externa egoului nostru si deasupra lui, deasupra conexiunii dintre noi. De aceea intreaga intelepciune a cabalei e bazata pe principiul „ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” De ce? Deoarece atunci cand lucrezi pe el, iesi din tine, si construiesti un fel de senzor in forma externa, incepi sa simti intreaga umplere a fortei superiorare. O poti numi Creator sau forta superioara, cum doresti tu.

Asta e munca noastra, si este desavarsita in linia mijlocie.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna un grup? Sunt acestea corpuri fizice ale atitudinii mele interioare?

Raspuns: Este preferabil ca sa le vad precum corpuri fizice. Este dezirabil ca sa le percep in cele cinci simturi ale mele.

Cand patrundem in nivelul urmator, si sunt la un nivel constient real de conexiune mutuala, distantele vor fi fara rost. Asta inseamna ca vom atinge un nivel despre care fizicienii vorbesc ca existand dincolo de spatiu si timp, unde anumite forte si lumi opereaza. Si intr-adevar asa este! Oamenii de stiinta se apropie de aceasta bariera si admit: „ Da, este posibil sa fie ceva dincolo de aceasta bariera, dar ce? Noi nu stim. Acolo dispare senzatia si devine imposibil sa studiem lucruri.”

In cazul nostru, cu toate astea, acest lucru nu se intampla. Daca patrundem in aceeasi zona, distantele si senzatiile nu conteaza pentru noi. Nu am nevoie sa vad pe nimeni. Simt forma unei persoane, daruirea sa, si cum sunt conectat cu ea in daruire reciproca: Ea poate fi mai mult sau poate fi mai putin ( nu face nici o diferenta), dar suntem deja pe un nivel diferit de conexine intre noi.

Apoi distantele nu conteaza pentru mine si nu simt ca fiind un barbat sau o femeie, un adult sau un copil; daca suntem conectati astfel nu conteaza. Simt generatiile anterioare de Kabbalisti care sunt in acest sistem, care s-au dezvoltat si au ramas in sistem. Deja am un sentiment diferit, altfel de ochelari.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este diferenta dintre egoismul in lumea spirituala si egoismul pe care il simtim in lumea noastra?

Raspuns: Nu exista nici un egoism in lumea spirituala. Exista un “egoism”complet diferit care nu poate fi comparat cu al nostru. Egosimul de acolo este o forta opusa fortei iubirii si conexiunii. Este manifestat precis in masura in care poate fi folosit de o persoana ca baza pentru o mai mare conexiune si unitate, pe cand, in lumea noastra, egoismul este forta intregii creatii. Este pur si simplu egoism material la fel cum au animalele; cu toate astea este mult mai avansat.

Din Lectia Virtuala 12.02.2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→