Ascensiune lui Malhut la Bina se numşte „sanctificarea lunii”. Asta înseamnă obţinerea credinţei prin care omul trebuie să purifice munca sa deasupra raţiunii. El înţelege că nu trebuie să lucreze cu dorinţa sa de a primi, ci toată munca sa trebuie să fie în interiorul vaselor de dăruire.

Dar, între timp, nu are dorinţa de a dărui şi nici măcar nu înţelege ce înseamnă asta. De acea Creatorul indică, „cu degetul”: Uite, asta este forma dăruirii!. Adică, omul, gradual, începe să descopere forma dăruirii şi înţelege că asta este forma dorită.

Înainte de asta nu putea descoperi, aprecia sau imagina. La urma urmei, ceea ce numim dăruirie în lumea noastră nu este dăruirie ci primire latentă sau altruism fals.

Atâta timp cât omul este operat de dorinţa egoistă, trebuie să simtă ceva plăcere în acţiunile sale, altfel nu ar fi capabil să acţioneze.

Chiar şi când îi satisface pe alţii, trebuie să simtă ceva profit sau că celălalt îi este mai drag decât el însuşi. Apoi el simte dragostea naturală, ca o mamă care e gata să îi dea totul bebeluşului ei.

Altă opţiune este că suntem atât de mult conectaţi astfel încât bunăstarea altuia e inseparabilă de propriul meu beneficiu sau că sunt operat de frică.

Motivul poate fi de asemenea beneficiul, un profit adiţional sau o dorinţă de a-mi opri suferinţele.  De asemenea este perceput ca un motiv egoist şi de obicei ca un profit mai mare decât plăcerea.

Pot simţi un profit din ce este adiţional şi de asemenea pot simţi un profit din faptul că nu pierd. În acest caz, bucuria mea este chiar mai mare.

O persoană poate găsi o sută de dolari pe stradă, se poate simţi fericit dar la fel de repede poate uita asta. Dar dacă pierde o sută de dolari va regreta mult mai mult decât dacă ar fi găsit suma de bani, deoarece este ca şi cum ar separa ceva de propria persoană.

De aceea, trebuie să înţelegem că puterea credinţei este deasupra dorinţei de a primi şi este obţinută în două faze. Prima oară în vasele în care lucreză pentru profit, apoi în vasele în care simţim pierderea. Dorinţa noastră este divizată în două părţi. Nivelurile 0, 1 şi 2 (grosimea nivelului rădăcină, faza 1 şi faza 2 numite GE)  şi nivelele 3 şi 4 (grosimea fazele 3 şi 4 numite AHP). Prima dăruire este operată în vasele de dăruire iar apoi în vasele de recepţie. Este mult mai dificil să lucrezi pentru dăruire în vasele de recepţie pentru că omul simte imediat acolo o pierdere. Ar fi putut primi o plăcere directă în acele vase dar acum este total opus, intenţionează să dăruiască cu acele vase şi se dovedeşte o dublă pierdere pentru ego.

Dar el „ se purifică pe sine” adică obţine atributul dăruirii şi astfel avansează până când este recompenat cu „purificare lunii” când atributul dăruirii devine sfânt pentru el.

El însuşi nu poate străluci ca luna dar luminează în măsura în care aderă la forţa superioară, la sursa luminii, la soare, cu ajutorul forţei credinţei.

La fel ca şi pământul, luna nu poate genera nicio lumină dar cu loialitate aderă la soare, deasupra pământului şi, de aceea, începe să strălucească. Nu este propria sa lumină, dar străluceşte mulţumită faptului că nu primeşte nimic pentru sine ci doar pentru a ilumina pe alţii.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Ca o regula, doar oamenii cu un grad ridicat de egoism studiaza Cabal. In afara de asta, nimic nu ii satisface. Stiinta, tehnologia, artele, relatiile de familie, cariera, pasiunile de orice fel, bani multi…nimic nu le aduce  multumire. Sunt framantati de o intrebare: Care  scopul vietii?

Ei nu cred in religie deoarece deja au depasit acest stadiu de dezvoltare si au pierdut abilitatea de a urma orbeste orice tendinta. Ei nu vad nici o valoare in lumea asta deoarece privesc totul in jurul lor ca o existenta “animal”obisnuita si nimic mai mult

In mod natural, ei nu au o dorinta de a imbratisa pe toata lumea, de a dansa, sau de a face lucruri copilaresti precum “a sta intr-un cerc, a bea si manca impreuna si canta cantece.” Le considera ciudate si aditionale, si au dreptate.

Egoismul lor e peste medie. De aceea ei aspira sa reveleze superiorul; cu toate astea, ei sunt fortati sa se comporte „imatur”si copilareste. Din nefericire nu poate fi facut nimic in legatura cu asta.

Ei se alatura unui grup care se afla deja in proces de avansare si care detine mai mult sau mai putin revelata si inteleasa, medota de dezvoltare. Ei intra intr-un grup care simte, recunoaste si confirma (cel putin studiile) necesitatea de a a se uni pentru a revela proprietatile lumii superioare, prin conexiunea dintre prieteni. Asta din motiv ca proprietatile sferei superioare pot fi descoperite doar in unitate.

Lectia 4 din 11.6.2012 Conventia din Georgia

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce transformă toate rugăciunile noastre într-o singură rugăciune? Cum putem noi să cerem împreună acelaşi lucru?

Răspuns: Pentru a face asta trebuie să clarificăm de fiecare dată faptul că este imposibil să ridici o rugăciune singur. O astfel de rugăciune nu este acceptată.

Scopul nostru este ca dorinţele de primire să se adune într-una singură cu o singură intenţie, aşa cum a fost înainte. A existat un întreg până când spargerea a introdus intenţia de dăruire în fiecare bob de dorinţă de primire. Acum, această fragment de intenţie este sub dominaţia egoului, dar prin asta, există o conexiune între două dorinţe, de primire şi de dăruire ca şi cum ar fi fost amestecate şi pot fi împreună.

Dar această conexiune aduce întrebarea: Cum vom munci? Cum ar trebui să clarificăm lucrurile dacă luăm în considerare că dorinţele sunt în tine? Astfel trebuie tu să-ţi analizezi partea „proprie”. Corecţia nu este când dorinţa de dăruire controlează dorinţa de primire, ci atunci când, după spargere, dorinţele de primire sunt conectate prin dorinţele de dăruire.

Suntem înclinaţi să muncim individual: „sunt dispus să fac tot ce îmi cere Creatorul”. Dacă El vrea de la mine să dăruiesc, voi dărui, dacă vrea de la mine să mă alipesc Lui, mă voi alipi. Sunt gata de orice în vasele mele individuale, „numai spune-mi ce am de făcut”. Dar să mă conectez cu alţii prin calităţile dăruirii moştenite în timpul spargerii – în niciun caz!

Între timp, Creatorul se bucură de acţiunea ta îndreptată spre conexiune, fiindcă atunci, tu foloseşti puterea Lui, şi, în loc de ură faţă de ceilalţi, tu îi iubeşti. Prin asta, tu te dezvolţi spre forţa iubirii, dorind să semeni cu Creatorul, chiar dacă ţi se pare că nu ai nicio relaţie cu El. Până la urmă, tu încerci să-I aduci mulţumire, dar acţiunea în sine este împlinită între noi, unitatea ta cu colegii de grup este plăcere pentru Creator.

Noi am fost făcuţi ca dorinţe de primire ce vor să fie umplute, şi, de asemenea, cu dorinţe de dăruire care caută şansa să aducă profit în detrimentul dăruirii asupra celorlalţi, să-i folosească pe ceilalţi într-un mod cât mai viclean. Tu trebuie să schimbi toate astea în scopul de a te conecta cu ceilalţi „ca un om cu o singură inimă”. Dacă tu te conectezi cu colegii pentru a aduce plăcere Creatorului şi, dacă, în acelaşi timp, tu devii ca El în dorinţa ta de primire, atunci tu îi aduci prin asta Lui mulţumire, şi astfel obţii ceea ce este dorit.

Copilul pe care El l-a creat şi pregătit, în sfârşit vrea să se alipească Lui, să fie ca tatăl lui; el vrea să fie independent să adere la El în acţiunile lui. Tu nu poţi, şi nu e nevoie, să faci nimic decât să-i aduci Lui plăcere crescând datorită conexiunii cu ceilalţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/11/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul “Pacea,” Baal HaSulam aduce un citat din Isaia: “ Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara, si vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si un copil le paste.” Cand acest timp va veni, pentru cine va fi mai greu, pentru lup sa aiba de a face cu mielul sau pentru miel sa se descurce cu lupul?

Raspuns: Exista un lup si un miel in fiecare dintre noi, o dorinta de a primi si una de a darui, vointa de a darui e numita “miel” iar cea de a primi “lup.”Ei nu pot trai impreuna din cauza lipsei de intelegere. Lupul stie ca se poate satisfice numai prin miel, iar mielul se teme ca lupul l-ar putea manca.. Dar, pe de alta parte, lupul stie ca nu poate trai fara miel, iar mielul e constient ca fara lup nu va fi capabil sa avanseze si intotdeauna va ramane un miel.

Asa ca se dovedeste, ca ei nu pot exista unul fara celalalt, dar nici unul cu celalalt, deci cum pot ei gasi balanta. Cum poate exista starea”lupul va locui laolalta cu mielul?” Cum pot doua dorinte opuse – a primi si a darui-  exista impreuna?

Asta e ceea ce intelepciunea Kabbalah ne explica: cum lupul si mielul se accepta unul pe altul si sunt incorporati unul in celalalt. Cand o persoana nu e nici in primire, nici in daruire, primeste aceste doua forte ca doi “ingeri” si ii combina corect astfel atragand imaginea Creatorului. De asta Creatorul este numit Bo-re ( “Bo-reh,” ”Vino si vezi”in ebraica). Imaginea aceasta este construita din forta primirii si din cea a daruirii.

Apoi, un copil ii va conduce. Ceea ce inseamna ca omul din mine simte ca este mic si in acelasi timp organizeaza totul construindu-se constant pe sine cat si lumea din jurul lui prin combinarea corecta a acestor doua forte, lupul si mielul; linia mijlocie e determinata intre aceste 2 linii, dreapta si stanga, pe diferite nivele de grosime, iar un “copil mic” manipuleaza aceasta intreaga imbinare.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30.11.2012, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De curand ati afirmat ca pe vremea cand studiati cu Rabash, ascultati lectia pe care ati inregistrat-o de 3 ori pe zi. Recomandati studentilor sa procede la fel, daca este posibil?

Raspuns: Cel putin o data.

Intrebare: De asemenea, pentru toti aceia care participa la ateliere, este util sa revada aceasta actiune a grupului si sa asculte inregistrarea daca timpul le permite?

Raspuns: Nu.

Intrebare: “Draga D-le Laitman,

Dupa parcurgerea catorva cursuri in cadrul BB si dupa mai mult de 2 ani de citit blogul, inca am aceasta intrebare:

De ce intotdeauna afirmati: “Nu prea cred…..Presupun ca asta se va intampla…Cred ca nu asta e abordarea corecta….cred ca Creatorul nu va accepta asta….Printre atat de multe ganduri din interiorul dumneavoastra, este loc ramas si pentru cunoastere?

Raspuns: Totul vine de la intelepciunea Naturii, Creatorul; asta e cunoasterea autentica.

Intrebare: Profesore, am dubii. Sunteti un om de stiinta, corect? Urmati o metoda empirica. Este aceasta modalitate particulara de diseminare a Cabala, investigatia voastra stiintifica? Intrebarea in sine este mai larga, dar cam asta e teza. Ma voi multumi cu un raspuns asemanator.

Raspuns: Ce anume din ceea ce e spus in sursele noastre nu se potriveste?

Filed under: Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna garantie reciproca? Ce determina reciprocitatea in grup?

Raspuns: Garantia mutuala este atunci cand noi furnizam fiecarui prieten un sentiment absolut complet de securitate si incredere, intr-o asemenea masura incat acoperim intregul sau egoism, astfel incat el nu mai are nevoie de nimic. Asta inseamna ca ii dam respectul si iubirea noastra si il tratam intr-o asemenea maniera ca el inceteaza sa se mai gandeasca la sine si instantaneu devine liber pentru munca in favoarea tuturor.

Atelierul 2, Conventia din Georgia 11.6.2012

Filed under: Ateliere, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: “Exil si Izbavire”: Creatorul  ne va arata in mod evident ca Israelul nu poate exista in exil, si nu isi va gasi odihna, nici el, cat nici  restul natiunii  -care s-a amestecat printre natiuniile lumii-  si si-a gasit odihna, si a fost asimilat in ele, pana cand nu a mai ramas nici o urma de el.

Ca intreg, vasele de receptie sunt divizate in 70 de parti numite “natiunile lumii.” Pe parcursul spargerii ei toti au devenit integrati si au fost integrati cu dorinta de a  darui.

Dar exista alta problema aici. Pe de o parte integrarea dorintelor de a primi nu creaza o coleziune. Chiar daca ei sunt diferiti, ei nu se contrazic unul pe celalalt prin natural lor. Contrar, ei opereaza conform unui plan colectiv de primire, si ei cu siguranta se inteleg unii pe ceilalti. Pe de-a-ntregul, natiunile lumii se inteleg unele cu celelalte si simt ca apartin rasei umane.

Dar nu este la fel cu dorinta de a darui, cu aceia in care exista scantei de daruire. Si mai mult, ei au fost de asemenea in corectii in timpul Templului. Exista Reshimot ( inregistrari informationale) de  daruire ramase in ei si astfel ei apartin unei cu totul alta specie. Asta e locul in care se creaza conflictul: Dorinta de a primi, prin insasi natura sa, uraste dorinta de a darui, care este o forma opusa si care pare sa o constranga sa daruiasca. Dorinta de a darui, nu simte ura fata de dorinta de a primi, deoarece a fost trimisa de Creator sa aiba grija de dorinta de a primi, sa o ajute si sa nu ii fie ostila.

Asa ca din partea Everilor, nu exista ura fata de natiunile lumii, ci doar ceva slabiciune. Natiunile lumii, cu toate astea, urasc Evreii, deoarece dorinta de a primi, vrea sa captureze  dorinta de a darui si sa o inrobeasca sub propria ei dominatie. Asa stau lucrurile cand “ceva din nimic”intalneste “ceva din ceva.”

Evenimentele din lumea nostra izvorasc din natura superioara.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 29.11.2012, “Exil si Izbavire”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Procesul de corecție este împărțit în mai multe stadii care determină gradul avansării noastre. Dacă ne-ar fi permis să simţim acum în vasele noastre de primire plăcerea care vine de la Creator, că El este bun și binevoitor, nu vom fi niciodată capabili să le corectăm, astfel încât acestea să fie în scopul de a dărui. Ei ar înțelege ce plăcere există în Lumina superioară și le-ar fi imposibil să le constrângă și să le corecteze.

Deci, în primul stadiu, o persoană trebuie să atingă credința, ceea ce înseamnă a dobândi forța de a dărui, care se naşte în el prin influenţa Luminii, dacă face eforturi prin munca în grup, tânjind după dăruire şi după gradul de înţelegere al acestei calităţi. Apoi, brusc, forţa care îl obligă să simtă că această dăruire este bună, începe să se stabilizeze treptat în el.

Pare că el preferă dăruirea pentru motive egoiste, dar nu e așa. El se bucură de faptul că nu este egoist. Lumina, datorită influenței sale îi dă această înclinație, astfel de valori, care-l forțează să preţuiască dăruirea. Apoi, o persoană este gata pentru a efectua acțiuni de dăruire de dragul acțiunilor în sine. El doar cere să fie capabil de a efectua astfel de acțiuni față de cei din jurul său.

În măsura în care dobândește forța de a dărui, începe să înțeleagă cum să lucreze cu vasele sale, să observe cele 613 porunci, care înseamnă corectarea celor 613 dorinţe în care e divizată dorinţa generală a fiecărei persoane. Apoi, desigur, el folosește în totalitate dorința sa numai în scopul de a darui.

În stadiul în care își poate utiliza propriile sale dorințe în scopul de a darui, începe să simtă nu forța de dăruire, ci forța iubirii. Astfel, ca urmare a păstrării celor 612 porunci, ajunge la ultima poruncă,  613, dragostea pentru Creator.

Apoi plăcerea eternă îi este revelată de către toate aceste porunci, care a fost scopul creației, prin care Creatorul a intenţionat iniţial să umple omul.

Se pare că nici un pas pe această cale nu este posibil fără deficienţa persoanei care să îl preceadă. În asta o persoană depinde total de mediu. Deci, în măsura în care acesta conduce o persoană și îi crește deficienţa sa pentru dăruire, ea îşi măreşte mediul, astfel încât aceste deficiențe vor fi scopul lor comun.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Kabbalah 11/30/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Stiinta Kabbalei ar trebui revelata unei persone doar atunci cand vrea sa inteleaga sensul vietii. Cu toate astea, daca  persoana nu are inca aceasta dorinta, daca este total scufundata in viata acestei lumi si este preocupata de a-si asigura viata pe parcursul existentei ei, atunci nu are rost in a-i spune despre stiinta Cabalei. Nu este pentru ea, si nu va face decat  sa o conduca in confuzie. Trebuie lasata sa continue dezvoltarea sa egoista si sa nu se atinga de stiinta cabalei.

Asta e motivul pentru care cabalistii de-a lungul secolelor au ascuns aceasta stiinta, asteptand pana cand umanitatea a dobandit un anume nivel in dezvoltarea sa, cand a inceput sa se intrebe despre sensul vietuirii. Observam asta acum situandu-se printre problemele lumii, in criza generala a lumii care permeaza toate sferele activitatii umane.

Asta e evident pentru actuala stare de depresie a umanitatii, care se reflecta in numarul sinuciderilor si prin faptul ca lumea este intr-o cadere libera si nu poate face nimic in privinta asta. Toti sunt intr-o astfel de cadere, elita la fel de bine ca si oamenii obisnuiti. Se petrece o disparitie treptata a clasei de mijloc, industria manufacturiera se diminueaza, iar noi pierdem interesul in viata. Nu stim ce sa facem. Realizam ca exista posibilitatea unui al treilea razboi global, dar ne raportam la asta cu calm ca si cum soarta noastra e speciala; pentru ca realizam asta nu avem nici o putere, nici o cunoastere sau nici macar o mica dorinta de a ne impotrivi. Alienarea si senzatia incapacitatii domnesc in lume.

Este exact in aceasta generatie momentul in care cabala trebuie revelata deoarece din ea, nu doar ca vor realiza cum sa iasa din starea curenta, care i-a lasat fara puteri, dar de asemenea sa descopere ce ii asteapta in viitor: o stare eterna, desavarsita, exaltata, care este de miliarde de ori mai mareata decat orice am putea vreodata simti in acesta lume.

Din Lectia Virtuala 18.11.2012

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→