Din articolul lui Rabash: „Credinţă”: „Rabbi Tarfon obişnuia să spună: Ziua este scurtă, munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Dacă cineva crede că nu există capital fără un Conducător şi este confident că Stăpânul există, acela se simte constrâns.

Nu putem să ne trezim noi singuri, decât dacă ne trezeşte Creatorul, pentru că suntem făcuţi din material care nu are spirit al spiritului vieţii. De aceea, ne numim creaţii; adică suntem conduşi de sus. Numai după ce ne trezeşte Creatorul, vedem că munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Apoi, începem să muncim.

În acest moment, apare liberul nostru arbitru. Creatorul ne ia de mână şi ne îndreaptă spre o soartă bună şi spune: „Luaţi-o”. În alte cuvinte, acţiunea Creatorului este prima; apoi este rândul nostru să continuăm munca, adică să luăm ceea ce ne dă Creatorul. Trebuie să ne organizăm mediul şi să studiem astfel încât fiecare zi să fie structurată astfel încât să ne permită să facem eforturi ambii.

În ciuda încărcării obişnuite cu sarcinii pentru grup şi cu responsabilităţi privind diseminare, nu trebuie niciodată să întrerupem conexiunea cu sursele originale. Numai dacă suntem constant în conexiune cu sursele, vom ajunge la rezultatul dorit şi anticipat. Munca este vastă, dar recompensa este mare, deci trebuie să ne pregătim vasele pentru a o primi.

Toate astea ne obligă pe noi să ne împărţim timpul în câteva segmente: viaţa normală, studiul şi diseminarea. Trebuie să participăm consistent la toate trei şi niciodată să nu evităm sau să trecem peste vreuna dintre ele. Dacă neglijăm chiar numai una, nu vom ţine linia de mijloc. Chiar dacă nu alocăm timp egal între ele, tot trebuie să avem grijă de toate cele trei părţi.

Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită acestor probleme. Chiar dacă cineva are o foarte importantă angajare în diseminare, nu ar trebui să uite de studiu. Nu există nicio scuză să lipsească de la lecţii, doar pentru că este ocupat cu diseminarea. Este cu adevărat foarte rău, deoarece este spus: „Dacă Mă abandonezi pentru o zi, Eu te voi părăsi pentru două”. Este periculos. Dacă studiaţi cu întreruperi din cauza diseminării, câştigurile noastre se vor transforma în pierderi.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 9/10/13

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare:  În timpul prezentărilor metodologiei noastre, cum să răspundă prietenii noştri la întrebări dificile sau la acuzaţii: „sunteţi comunişti, faceţi valuri”?

Răspuns: Unitatea societăţii nu este neapărat comunism în forma care a fost prezentată în Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, o mare parte din ceea ce a stat la baza (nu la aplicarea) Uniunii Sovietice avea idei bune şi obiective mari. Dar au căzut în mâna funcţionarilor de rang inferior şi toate au căzut în mâinile lui Stalin sau a birocraţiei sau a distrugătorilor sau a inamicilor poporului.

Dar, în principiu, conceptul era corect. Faptul este că, întreaga idee nu a fost corect aplicată şi chiar dacă s-a spus mult despre educaţie, munca educaţiei în sine nu a fost realizată.

Astfel, atunci când liderii de partid, elita, milioane de oameni care se aflau la putere, nu au arătat exemplu, cu siguranţă nimic nu a funcţionat. În acelaşi fel dăm ordine copiilor: Noi nu vrem să facem ceva, dar cerem asta de la ei. Dar, copiii înţeleg că, dacă o cerem, minţim şi ne jucăm, astfel că ei nu vor face nimic şi dacă o fac, nu este decât de dragul de a o face şi nu pentru a se corecta.

Acelaşi lucru s-a întâmplat în Rusia. Cu toate acestea, trebuie doar să arătăm că solidaritatea şi unitatea nu sunt pentru Rusia, totul a rămas numai vorbe. Cel mai important, nu a fost realizat graţie forţei superioare.

Prin „forţa superioară”,  ne referim la puterea unităţii dintre oameni. Dacă zeci, sute, mii de persoane, întreg poporul, aşa cum este scris în Tora, s-ar uni, atunci am crea sau descoperi, în mod natural, în noi, această mare şi unică putere şi ea ar corecta totul. Pentru tot ceea ce se întâmplă aici, în lumea noastră, personal şi împreună, la toate nivelurile, totul este o lipsă de conformitate cu puterea unificată a naturii.

Natura se apropie de noi şi ne arată integralitatea sa, unitatea şi interdependenţa. Şi noi, dimpotrivă, fugim de aceasta, ne detaşăm, ne îndepărtăm, ne ascundem în spatele calculatoarelor şi nu vrem să ştim nimic. Ca urmare, trebuie să înţelegem că natura ne va împinge şi ne va presa până ce o vom accepta.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Textul din Cartea Zohar pe care-l citim în clasă, descrie numeroase stări. Cum le putem sorta?

Răspuns: Nu este nevoie să le sortaţi, nu este necesar să memoraţi nimic. Dacă în timpul lecturii, sunteţi un pic conectaţi, acordaţi pe frecvenţa corectă, este suficient. Gândiţi-vă numai la Lumina care Reformează care vine din centrul grupului, astfel încât să aduceţi plăcere Creatorului. Asta-i tot ceea ce trebuie să faceţi.

Întrebare: Totuşi, cum apar stările pe drum? Sunt generate de dorinţa mea, un vas?

Răspuns: Nu, eu nu fac nimic, văd că, în fiecare secundă, ca un invitat, am cea mai bună oportunitate de a mulţumi gazda. Aspir mereu la acest lucru, „păstrez nasul în vânt” şi caut această oportunitate. Cum pot pune în aplicare în intenţie, gând şi acţiune ?

În acest caz sunt doar şansele pe care le folosesc. Eu însumi nu înţeleg toate opţiunile, pentru că, de fiecare dată, văd o lume nouă în faţa mea, cu noi condiţii. Nimic nu se repetă şi nu ştim nimic în avans. Drumul nostru este plin de schimbări, de surprize în curs de desfăşurare. Cele zece Sefirot sunt aceleaşi dar, de fiecare dată, ele vin cu noi Reshimot.

Se pare că nu am ales nimic şi accept cu bucurie fiecare stare ca o oportunitate pentru a realiza dăruirea. Totul este util, urcări şi coborâri, linia dreaptă şi linia stângă, interacţiuni şi conexiuni pe acest drum deluros. Nu contează ce schimbări sunt pregătite pentru mine, este bine deoarece ele îmi permit să înţeleg dacă intenţiile mele sunt reale, dacă pot să menţin şi să consolidez ataşarea, pe orice vârf sau vale, în orice cotitură.

Munca mea este, de fapt, foarte simplă: să prind ca un „buldog” şi să nu dau drumul. Menţineţi intenţia de a fi „concentrat” pe gazdă, adaptând în permanenţă mediul vostru, stările voastre la asta. Şi, chiar dacă trăiesc suişuri şi coborâşuri, mă folosesc de aceste „umflături” pentru a mă agăţa şi mai puternic.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 17.09.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam (O poruncă): Nu este pentru a servi Creatorul sau pentru a păstra Mitzvot (porunci) cu excepţia cazului în Lishma (în numele Lui), aducând astfel mulţumire Creatorului.

“A servi Creatorul” este dăruire pură şi “a păstra Mitzvot (porunci)” este auto-corectarea pentru dăruire prin Lumina care Reformează sau “Tora”.

Voi acţiona în scopul de a dărui, fără niciun interes personal. De aceea, am nevoie de Lumina Superioară, graţie ei, voi putea efectua acţiuni nu asupra “combustibilului” meu egoist sau pe baza unui interes personal. Am nevoie de forţa superioară care-mi va da posibilitatea de a dărui fără niciun motiv, fără o justificare în ceea ce priveşte natura mea, logica mea. Apoi, pot să dăruiesc pentru a aduce plăcere Creatorului.

“Creatorul” este ceva în afara mea, fie că este o persoană, umanitatea sau Creatorul. Nu-mi pasă cine anume.  Tot ceea ce ţine de “corpul” meu aparent dispare şi nu mai există în ochii mei. Asta-i ceea ce simt. Se pare că “a aduce plăcere Creatorului” este ca a arunca ceva, a pierde ceva pentru totdeauna.

Totuşi, înţelepţii noştri au introdus deja practica de a se angaja în Tora şi Mitzvot chiar şi în Lo Lishma (nu pentru numele Lui), deoarece “de la Lo Lishma va veni la Lishma”…

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt incapabil să dăruiesc acum, trebuie să acţionez cât pot de bine, să fac tot ce pot în grup, în clasă, etc. Şi atunci, după ce au trecut o serie de stări, voi ajunga la dăruire. De ce? Deoarece acţiunile pe care înţelepţii mi le recomandă, chiar şi fără intenţia mea corectă, atrag la mine Lumina care Reformează.

Cum este posibil? De ce, aplicând sfaturile înţelepţilor, pot atrage Lumina? De fapt, citesc într-o carte şi aud de la profesor că am nevoie să fac asta şi asta. Cum poate această forţă să mă schimbe? Cum funcţionează, mai exact, acest mecanism?

Faptul este că, urmând sfaturile marilor înţelepţi, stabilesc o legătură cu ei şi apoi, obţin realizarea spirituală din partea lor. Simt acest lucru ca Lumina Înconjurătoare deoarece, eu nu o pot tolera, încă, în dorinţele mele. De fapt, ea mă umple, este cu mine, dar nu o pot “procesa” în vasele clare pentru a munci, cu adevărat, cu ele. Totuşi, ele mă corectează şi mă “formatează”.

Astfel, urmând sfaturile profesorilor, mă conectez prin intermediul lor la Malchut a lumii Infinitului.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→