Originea omului este din maimuţă şi el s-a dezvoltat progresiv, aşa cum a spus marele cabalist Ari, 300 de ani înainte de Darwin. Ari a spus că, corpul fizic al unei persoane provine din maimuţă, în timp ce conţinutul spiritual interior este determinat de o combinaţie de forţe superioare. Cabala tratează persoana în sine şi nu corpul fizic.

Fiecare persoană se dezvoltă graţie relaţiei sale cu mediul său, deoarece ea absoarbe atributele şi opiniile celorlalţi. O persoană nu poate să se dezvolte dacă trăieşte singură în pădure. Ne dezvoltăm graţie integrării noastre reciproce.

Se spune: “Mergeţi şi câştigaţi o viaţă de la celălalt” care, în spiritualitate, înseamnă că toată lumea include pe toată lumea în interiorul ei şi astfel, se dezvoltă. În măsura în care o persoană absoarbe dorinţele celorlalţi, cunoştinţele şi codul de comportament, ea se dezvoltă. Nimeni nu poate să se dezvolte singur (prin el însuşi). O persoană nu se dezvoltă deoarece devine mai inteligentă, ci absorbind de la ceilalţi.

În măsura în care suntem îmbogăţiţi prin încorporarea noastră reciprocă, vom ajunge la noi descoperiri ştiinţifice şi vom descoperi o nouă societate. Nu există niciun alt factor prin care putem descoperi noua realitate, atât în sens corporal cât şi în sens spiritual, cu excepţia cantităţii încorporării noastre şi a conexiunii dintre oameni.

Astfel, extindem vasele noastre de percepţie şi toată lumea se îmbogăţeşte graţie celuilalt şi începem să vedem o imagine, din ce în ce mai complexă. Aceasta include dezvăluirea noilor forţe şi legi, dezvoltarea ştiinţei şi totul este revelat unei persoane în funcţie de complexitatea încorporării ei în toată lumea.

Trăim într-o realitate perfectă şi tot ceea ce este de ştiut despre asta deja există. Totuşi, înainte de a descoperi acest lucru, trebuie să fim uniţi şi să ne conectăm mai puternic cu toate părţile care sunt în fiecare dintre noi. Când începem să reunim aceste piese după spargere, această conexiune permite să descoperim înţelepciunea realităţii, adevărata formă pe care o numim dezvoltarea ştiinţei.

O descoperim mai mult, deoarece fiecare din noi este inclus în toată lumea. Această complexitate, această conexiune, ne permite să înţelegem imaginea realităţii în ciuda separării, comparând plus şi minus, comparând condiţiile şi calităţiile opuse.

Deci, chiar la nivelurile lumii corporale, succesul nostru depinde doar de conexiunea dintre toate părţile îndepărtate. Aceasta determină dezvoltarea nostră mentală şi emoţională, atât corporal cât şi spiritual, după spargere şi corectare. Doar prin conectarea şi completarea corectă reciprocă vom descoperi esenţa generală a realităţii pe care o numi Creator, forţa care este dincolo de orice realitate. Aşa cum este scris: Prin acţiunile Tale noi Te vom cunoaşte, adică vom ajunge la ideea originală că totul a fost creat de El, ca urmare a descoperirii realităţii, forţelor sale şi diferitelor sale fenomene.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu am motivaţia de a participa la diseminare, în ciuda a toate acestea, ce m-ar forţa să ies şi să diseminez?

Răspuns: Aceasta ar trebui să fie aspiraţia sufletului tău. El nu este în tine. Dimpotrivă, el este în legătura ta cu alţii. Cu toate acestea, pentru ce trăieşti ?Astăzi, exişti ca un “animal”. Te-ai născut, trăieşti ceea ce ţi-a fost destinat şi mori. Nu ai găsit nimic. Nu ai făcut nimic. Nicio amintire din tine nu va rămâne. După aceea, vei apărea din nou în această formă sălbatică, ţi s-a dat ocazia de a te realiza, din nou, din acelaşi punct, dar într-o stare mai rea, deoarece nu ai făcut-o în trecut.

Ai nevoie de a prinde din urmă, de a rambursa datoria. Pentru ce studiezi? De ce? Unde este măreţia ta faţă de Creator? Creatorul este calitatea de iubire şi dăruire. Cum o obţii? Măreţia caracteristicii de dăruire şi iubire este exprimată astfel: vă consacraţi acestei caracteristici şi vă străduiţi să o realizaţi.

Întrebare: Totuşi, dacă mă duc să diseminez este un calcul egoist.

Răspuns: Desigur, începi să diseminezi dintr-un calcul egoist, dar, când începi să munceşti cu masele, dorinţele lor şi lipsurile lor pătrund în tine. Necesitatea ca ei să reuşească apare în tine, deoarece ei devin preţioşi şi importanţi pentru tine, ca proprii copii, şi vei începe, deja, să ceri pentru ei şi, chiar dacă ceri în mod egoist, ceri pentru alţii şi nu pentru tine, prin urmare, începi să primeşti o ascensiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să luăm asupra noastră o muncă străină ego-ului şi care este complet peste puterile sale şi să forţăm grupul să o facă cât mai bine. Apoi, neatingând rezultatul, cerem să aducă problema ca o cerere şi ca un lucrător al Creatorului şi doar atunci vom obţine rezultatul. Cum putem să facem diferenţa, de la început, între nebunie şi prostie şi curaj şi consideraţie? Unde este limita?

Răspuns: Aici, este nevoie de a avea pe cineva care să gestioneze procesul de “aici şi acolo” pentru a aproba şi respinge fiecare detaliu pe care operatorii trebuie să ştie să-l folosească. Deci, ei trebuie să fie la maxim conectaţi între ei, din ce în ce mai mult, astfel încât, cu toate acestea, să se întoarcă la El.

Lumea nu se poate realiza fără un “rege”, fără reprezentanţii săi, fără cei care-i sunt loiali. Omul are nevoie de cineva lângă el, care să ştie mai mult ca el, care vede viitorul şi care evidenţiază direcţia corectă. “Nu este pentru noi, dar vom merge acolo, vom face ceea ce crezi că este drept în aceste limite”.

Această ierarhie trebuie să fie constantă. Printre grupurile noastre nu poate exista un grup care să facă tot ceea ce crede a fi important în alegerea sa şi, în final, să reuşească. Asta deoarece, în mod constant, ego-ul îl însoţeşte şi grupul are nevoie de noi discernăminte, de noi etape de clarificare tot timpul.

Din păcate, nu cred că această mare dependenţă se va diminua cu timpul. Dimpotrivă, va creşte. O ştiu, din relaţia mea mutuală cu Rabash, profesorul meu: cu cât avansam mai mult, cu atât aveam nevoie de el, de fapt, mă apropiam mai mult de el.

În lumea noastră, este exact opusul: cu cât creşte un copil, cu atât devine mai independent, până ce părăseşte casa părinţilor.

În timp ce aici, vă alăturaţi, din ce în ce mai mult, celor care sunt mai mari, în esenţă, ei vă conectează la Creator, pur şi simplu nu eşti gata să mergi fără El. Deci, învăţ acum mai multe de la profesorul meu, decât am învăţat acum treizeci de ani…

 Din a treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.09.2013, Lecţia pe tema: Sukkot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→