Monthly Archives: aprilie 2014

Drumul spre cel de al şaptelea mileniu

Conform înţelepciunii Cabala, fiecare Sefira se împarte în zece parţi; fiecare dintre ele se împarte apoi în alte zece şi tot aşa. Noi acţionăm în  Hesed, Gevurah, Tifferet, Netzach, Hod şi Yesod; ele simbolizează şase zile ale săptămânii. Malchut este ultima Sefira, sâmbăta (Shabbat).

Când coboară Lumina Superioară, ne completează cu proprietăţile ei, adică celelalte trei Sefirot, cele mai înalte: Keter, Hochma şi Bina. Când sunt toate împreună, ele compun zece Sefirot, sistemul complet.

Lumina care coboară termină munca care este făcută în primele şase Sefirot: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod şi o completează pe Malchut, făcând astfel vasul un întreg.

Sistemul de corecţie este acela prin care Lumina Superioară, numită Tora, umple întreaga munca a re-asamblării sufletului comun după ce noi depunem un efort complet pentru a obţine conexiunea şi asta este cel mai important, aşa cum este scris în Tora.

Tora descrie în ce proprietăţi particulare şi sub ce condiţii trebuie să ne conectăm, ce tipuri de egoim apar în noi în acest proces. Toate aceste explicaţii compun un „roman” imens. În acelaşi timp, lucrurile descrise în Tora sunt foarte simple.

Este similar realităţii noastre, care constă din electroni, protoni şi neutroni; totuşi, atunci când ei sunt conectaţi, formează o imagine complexă a acestei lumi, care de fapt reprezintă întotdeauna aceleaşi zece Sefirot.

De aceea, atunci când acest principiu devine clar, este uşor de realizat cum ar trebui să lucreze fiecare parte a creaţiei pentru a se uni cu altele şi a atrage Lumina care corectează.

În timpul celor şase zile de muncă grea, începem să realizăm că numai Lumina este cea care poate să ne conecteze şi că ordinea în care putem atinge unitatea este extrem de rigidă: Hesed, Gevura, Tifferet, Hod, Yesod. În mod natural, ne lipsesc aceste proprietăţi pentru că ele se obtin numai prin unirea cu alţii.

Tot ceea ce am este egoismul meu; tot ceea ce tu ai este egoismul tău. Atunci când ne apropiem, apar noi calităţi din punctul de contact dintre noi. Altruismul şi egoismul se întrepătrund şi creează o senzaţie de joc politic, intelectual şi, cel mai important, psihologic, atunci când ne explorăm reciproc: cine şi ce suntem atunci când ne concentrăm nu asupra noastră ca indivizi şi asupra incluziunii noastre reciproce.

Mai întâi, apar între noi Hesed şi Gevura; mai târziu, când intrăm unul în altul mai mult, apare Tifferet, când diverse proprietăţi se întrepătrund. Fiecare începe să se descopere relativ la altul; cine este celălalt. Mă pot descoperi eu însumi numai relativ la tine, iar tu poţi face la fel numai relativ la mine. Proprietătile comune care se manifestă în noi sunt numite Hesed, Gevura, Tiffert, Netzah, Hod, Yesod. Ele sunt o graniţa între noi. Lumina care coboară le lipeşte împreună şi astfel ne conectează pe noi. Egoul nostru rămâne în afară.

Atunci când cea de a şaptea Sefira, Malchut, colectează toate cele şase proprietăţi împreună, ele stau împreună şi astfel cele trei Sefirot Superioare, care sunt proprietatea Luminii, coboară şi apare un obiect spiritual complet.

Asta explică de ce este spus că lumea va dura şase mii de ani şi că la începutul celui de al şaptelea mileniu Lumina va completa munca.

Cel de al şaptelea mileniu este Lumina care umple întregul suflet şi începe să îl ridice la următoarele niveluri: al optulea, al noulea şi al zecelea mileniu. Aceasta este o corectie completă, pentru că începem să lucrăm la nivelul celor trei Sefirot superioare: Bina, Hochma şi Keter.

Dar asta se întâmplă numai după ce este corectat sufletul comun, atunci când Adam cel spart se corectează şi stă în fata Creatorului, când creaţia este corectată. În acel moment, Adam realizează la ce aspiră şi că posedă puterea da a ajunge la Creator şi urcă la cele trei Sefirot, care sunt proprietătile Lui, şi le obtine.

De aceea a fost esenţiala căderea şi spargerea lui Adam, pentru completarea ciclului de corecţie în timpul primilor şase mii de ani, în timp ce al şaptelea mileniu reprezintă ascensiunea către al optulea, al noulea şi al zecelea mileniu.

Este cel mai important să terminăm întreaga schemă, apoi vom intra într-o nouă dimensiune, total diferită. Nu ştim ce înălţimi urmează, pentru că este o stare care precede crearea noastră.

Din emisiunea TV „Secretele cărtii eterne” din 10.10.2013

O conexiune puternică în grup

Întrebare: Ce înseamnă a fi foarte conectat la un grup în mod corect?

Răspuns: Înseamnă a vedea viitorul meu, toate etapele următoare spre scop, a primi recompensa; întreaga mea realizare este doar în raport cu prietenii mei. Și, prietenii nu sunt chipuri fizice.

Pentru a fi în contact cu ei, nu este suficient să-i îmbrățișezi și să dansezi cu ei, ci este necesar a se uni într-o singură inimă, o singură dorință. Și, această dorință trebuie găsită în afara noastră, ca și cum inima ar ieși din corpul meu și ar fi unită cu toate celelalte inimi.

Dacă o persoană are o astfel de înclinație atunci prin aceasta, poate înțelege ceea ce cabaliștii ne sfătuiesc să facem. Toate schimbările în direcția conexiunii inimilor vor fi puternice, ne arată în mod natural, corect și adecvat, direcția conexiunii.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 06.04.2014, Scrierile lui Rabash

Un Templu pur și alb în suflet

Întrebare: Care este semnul cel mai vizibil de a fi în exil?

Răspuns: Dorim să atingem dăruirea reciprocă și nu avem nici o forță pentru a o face; dorim să aducem mulțumire Creatorului și este posibil să o facem numai prin dăruirea reciprocă între noi. Obiectivul nostru este de a construi o infrastructură numită garanție reciprocă. De la incapacitatea de a o face, ne simțim în exil.

Răscumpărarea înseamnă că dorințele noastre sunt organizate, fixate și unite astfel că vom dobândi forma de dăruire pură. Asta înseamnă că ele iau forma Creatorului, dăruitor și iubitor. Vom construi noi înșine, un model, un exemplu, o formă asemenea Creatorului.

Există 125 de niveluri de asemănare ca aceasta, 125 de părți în care ne putem asemăna cu caracteristica de dăruire, de iubire, tot mai mult, în tot soiul de garanții tot mai stricte. Este munca lui Israel și o parte din ea se face în Egipt, în deșert, până ce vom realiza construcția Primului Templu.

Trebuie să simțim toate aceste stări. Nu este vorba despre construirea unei structuri din argilă și cărămizi. Construcția se face plecând de la substanța noastră, de la dorință, vom corecta și vom albi, apoi crește casa Kedusha, Templul Sfânt (Beit HaMikdash).

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 26.03.2014, Talmud Esser Sefirot

Este foarte ușor să trăim împreună

Baal HaSulam, Scrisoarea 13: Ar trebui să știți că există multe scântei de sfințenie în fiecare din grup. Atunci când uniți toate scânteile de sfințenie într-un singur loc, ca frații, cu iubire și prietenie, cu siguranță veți avea un foarte înalt nivel de sfințenie pentru un anumit timp, venind de la lumina vieții…și mântuirea Domnului este rapidă (cât ai clipi).

Adevărul este că, acesta este un efort pe care nimeni nu este pregătit să-l facă. Astfel, noi suntem neglijenți, leneși și deprimați. Dar, pe de altă parte, este foarte ușor! La urma urmei, este modul în care totul este aranjat.

Încercați să reînviați un organ care a fost separat și tăiat din organism. Indiferent ce efort faceți, nu va funcționa. Dar, dacă-l atașăm la corp, atunci primește imediat tot ce trebuie, întreaga hrană; se reînnoiește schimbul reciproc de materiale cu corpul și începe să trăiască.

Vasul nu se găsește în nici unul dintre noi, ci doar în conexiunea dintre noi. Dacă mutăm importanța de la noi înșine, la conexiunea dintre noi, spre un spațiu pe care trebuie să-l umplem cu un câmp dens de forță a iubirii, atunci vom descoperi că nu există spațiu gol în lume ci, mai degrabă, ceea ce intenționat a fost ascuns se dezvăluie aici.

Lucrul principal este de a clarifica și de a descoperi unde focalizăm atenția, unde investim eforturi, și unde am nevoie să cer și să pun presiune pentru compensare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Căutați o conexiune interioară

Întrebare: Dacă cea mai mare avansare se produce atunci când faceti cele mai mari eforturi, trebuie să căutăm în mod special locurile unde diseminarea este mai dificilă?

Răspuns: Atunci când diseminăm, ar trebui să căutăm mai multă conexiune internă cu oamenii cărora le diseminăm. Diseminarea depinde de cât ne anulăm în fața lor în diseminarea noastră și, în același timp, îi influențăm. Este precum părinții față de copilul lor. Pe de o parte, părinții au grijă de el, îl îndrumă, fac totul pentru el și, pe de altă parte, ei fac totul conform voinței sale, pentru binele lui.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră față de oameni, ca un părinte față de copilul său.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 03.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu Rav

Ce simte lumea în interior, nu contează!

Întrebare: Ce înseamnă că un student se ascunde de profesorul său?

Răspuns: O persoană nu se poate dezvălui în întregime, pentru sine și, cu siguranță, pentru ceilalți, inclusiv profesorul său. Dar, studenții trebuie să clarifice stările care au loc între ei. Constant, ei trebuie să întrebe despre acest lucru și să clarifice, nu ce simte fiecare în parte, ci relația dintre ei.

Există o perioadă în munca spirituală când studentul are multe întrebări, dar dintr-un anumit motiv, el nu le pune și le păstrează pentru sine. Chiar dacă acest lucru îl macină și exercită presiune asupra lui și îl face să se simtă furios și bulversat, nu poate să le dezvăluie și să le folosească. Asta se întâmplă tuturor atunci când se clarifică aceste întrebări de unul singur.

Dar, aceste probleme trebuie să fie clarificate și ridicate între prieteni. Dacă ele nu sunt personale ci generale, cum acestea se dezvăluie în vase, printre noi, ele trebuie să fie clarificate.

Ce simte fiecare în interiorul lui nu are importanță. Ce resimțim între noi este vasul pentru dezvăluirea Luminii și asta este ceea ce contează! Munca în grup este în scopul de a schimba focalizarea de la ceea ce simt în interiorul meu, spre ceea ce simt cu privire la ceilalți și ceea ce se întâmplă între noi.

Ca și cum aș privi prin binoclu și ar trebui să schimb în mod constant focalizarea între mine și toată lumea, întregul grup, între ceea ce se întâmplă între noi și nu în fiecare dintre noi.

Atunci înțeleg că atitudinea mea negativă față de cineva face rău tuturor conexiunilor din grup. Astfel, nu se poate ca vouă să nu vă placă cineva, dar să vă placă alții. Nu există astfel de lucru, deoarece prin asta, corupeți deja toate relațiile. Și, pentru că nu puteți tolera acest lucru, trebuie să fie corectat.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 04.04.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Amintiți-vă că erați sclavi în Egipt

Rabash, ”Ce este Binecuvântarea, un miracol mi s-a întâmplat în acest loc în Muncă”. Și în același timp, el spune: ”Amintiți-vă că erați robi în Egipt”. Asta înseamnă că sclavia este un lucru rău și totuşi cineva vrea încă să rămână sclav, deoarece sclavul a spus: ”Îmi iubesc stăpânul”.

Totuși, problema exilului este conform măsurii suferinței și durerii pe care le simțim în exil. În această măsură, putem simți bucuria la răscumpărarea sa. Suferințele pe care le simțim reprezintă un vas care poate primi Lumina dacă este eliberat de suferințe.

Suferințele pe care le simțim ar trebui să fie suferința de a fi în exil, de a fi incapabil să efectuăm adevăratele acte de dăruire. Este ceea ce numim exil și sclavie.

Totuși, dacă o persoană nu suferă, este posibil ca ea să fie un egiptean sau chiar un ministru de Faraon. Sclavia trebuie să fie împotriva voinței cuiva. Fără îndoială, ea va dori să fie un sclav până ce atinge o stare când va dori să scape de robie, cu toate puterile și prin toate mijloacele de care dispune.

Trebuie să ne imaginăm ce înseamnă exilul și sclavia; cum, prin ele, accept natura mea ca o dominație străină care este în mine. Faraon mă pătrunde ca o bacterie sau un șarpe. El mă umple, nu mă lasă să mă mișc sau să respir liber. Dacă fac ceva, înghite roadele muncii mele transformând astfel totul în avantajul său.

Dacă nu fac distincție între el și mine, fac totul pentru el fără plată sau recunoștință. Cred că vreau să mă umplu pe mine și nu Faraonul, pentru că mă identific cu el. Este ceea ce numim nivelul animal.

Dacă încep să muncesc conștient pentru Faraon, este deja un real păcat. Este o Klipa (coajă). Dacă încep să îl urăsc și să mă opun dominației sale, este munca în exil. Astfel, sosesc cei șapte ani de foamete, în care văd că nu pot face nimic și totul se întâmplă ca și cum era de dragul Faraonului. Totuși, nu doresc asta și nu o accept!

Astfel, lupta noastră se declanșează până ce ajunge la sfârșitul său.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 01.04.2014, Scrierile lui Rabash

Litere negre care descriu Lumina

În spiritualitate nu există litere, nu există simbol prin care să o putem înțelege. Spiritualitatea este înțeleasă doar prin vasele pe care le construim progresiv în noi. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 14: ”Toată multiplicarea în spiritualitate se bazează pe literele care sunt desenate în materialitatea acestei lumi…” adică, stările prin care trece o persoană, așa cum este scris (Isaia 45:7) ”…și creează întunericul”.

Nu suntem pregătiți să înțelegem Lumina, noi o percepem în funcție de absența sa, conform literelor negre pe fond alb. Într-o astfel de formă vom atinge cunoașterea Luminii, din întuneric, probleme, din absența Luminii.

O persoană nu are vase pentru a descoperi Creatorul, pentru a descoperi caracteristica dăruirii. Ea nu știe, nu înțelege, nu simte asta. Acest lucru este dincolo de ea. Noi explicăm dăruirea, ca și cum învățăm un câine să fie o persoană: să înțeleagă, să simtă, să ia decizii ca o persoană. Este, pur și simplu, imposibil.

Întreaga lume se naște la nivel de bestie, așa cum este spus (Iov, 11:12): ”…dintr-un măgar sălbativ, un om se va naște”. Și numai Lumina pe care o chemăm construiește nivelul Adam (om) în noi. Astfel, avem nevoie de tot soiul de ”litere” care sunt construite în noi din întuneric. Un fel de iluminare, un fel de mică dezvăluire ne atinge și brusc, tot felul de lipsuri și probleme se dezvăluie. Deci, peste acest contrast, al unui lucru opus altuia, aflăm despre diferite stări, până ce ele sunt toate conectate în senzații și discernăminte spirituale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Răscumpărarea este viață, sclavia este moarte

Exilul diferă de răscumpărare deoarece îi lipsește litera ”Aleph” adică, Creatorul este revelat în momentul răscumpărării. Astfel, pregătim lipsa noastră pentru El.

Trebuie să-mi imaginez conexiunea mea la Creator, chiar și atunci când sunt în exil. Este ca un vid, o lipsă care mai târziu va fi împlinită cu ceva. Totuși, această lipsă are deja forma răscumpărării viitoare. Începe să ia forma corectă. În conformitate cu aceasta, încep să înțeleg ce trebuie să fie exilul și ce aștept de la el.

Nu este răscumpărarea din bucatele din carne de vită, ceapă și usturoi. Deci, ce este mai exact răscumpărarea? Poate că eu sufăr și simt exilul la nivel vegetal, animal, dar nu la nivelul uman, Adam, care este asemenea (Domeh) Creatorului.

Întreaga diferență dintre exil și răscumpărare este prezența Creatorului. La finalul exilului, trebuie să-mi imaginez care este singurul lucru care-mi lipsește. Se pare că am deja impresia că știu ce trebuie revelat.

Trebuie să fiu pregătit pentru asta, să aștept, ca și cum aș putea deja să gust ce ar trebui să-mi aducă răscumpărarea, această eliberare, independența de îngerul morții. Ce simbolizează viața și moartea pentru mine? Viața este răscumpărarea și sclavia este moartea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 01.04.2014, Shamati 190

Copilul mamei

Întrebare: Există o acceptare unde oamenii apreciază investiția noastră în ceilalți, ajutorul nostru față de cineva și de a fi iubit pentru asta. Este posibl să utilizezi asta ca o tehnică în familie, astfel încât copiii să investească mai mult în familie, în mamă și tată, ca ei să-i aprecieze mai mult, sau asta nu merge cu adolescenții?

Răspuns: Asta nu funcționează, deoarece oamenii ar trebui să fie orientați spre avansare în viața lor, spre viitoarea familie, copiii care vor veni, și nu spre părinții lor. Nu blocați copiii, nu-i trageți înapoi; altfel, ei nu se vor dezvolta.

Oameni ca aceștia, în general, sunt atât de absorbiți în părinții lor, încât nu-și vor trăi viața fără mama lor și cât timp ea este în viață, copilul va trăi cu ea. Ei pot avea deja cincizeci de ani și pot trăi cu mama lor.

Nu puteți face asta. Este un foarte mare ego. Dimpotrivă, trebuie să educați și să dezvoltați autonomia copiilor.

Din ”Conversație cu Michael Laitman”, kab.tv, 11.12.2013