Este spus că Avraam a adus pe Isaac și Isaac pe Iacov. În lumea noastră, un fiu continuă afacerea tatălui său, deci este considerat superior tatălui său.

În schimb, în lumea spirituală, precedentul este mai mare. Fiul este rezultatul acțiunilor tatălui său, dar într-o stare mai rea, într-o dorință mai aspră. Astfel, Isaac este o stare inferioară lui Avraam și Iacov este mai mic decât Isaac.

Pe de altă parte, cu cât dorința este mai profundă și mai puternică, cu atât este mai mare șansa să fie corectată în similaritate cu Creatorul. Prin urmare, din punct de vedere al dezvoltării generațiilor, fiecare nouă generație este mai rea decât precedenta. Totuși, din punct de vedere al utilizării nivelului dorinței, fiecare generație următoare urcă mai sus, adică atinge o Lumină mai mare.

Deci, ceva imposibil de făcut pentru Avraam datorită profunzimii superficiale a dorinței sale, se manifestă la Isaac, în linia sa stângă egoistă. Această muncă nu aparține lui Avraam. El doar trebuie să ”lege”, să limiteze dorința sa egoistă care se trezește. În timp ce Iacov se conectează cu cele două forțe și începe să se realizeze. Prin urmare, un suflet începe dezvoltarea sa și este constituit din două proprietăți.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare bolile și suferințele fizice?

Răspuns: Ele sunt rezultatul egoului general necorectat. Cât timp există în suflete, chiar și sufletele corectate care sunt complet conectate la sufletele necorectate, se va simți suferința.

Întrebare: Pot înțelege de ce suferința este necesară pentru cabaliști, pentru ca ei să poată învăța să se ridice deasupra nivelului animal, dar pentru oamenii obișnuiți?

Răspuns: Suntem cu toții în dependență colectivă, ca o singură entitate, suflet, dorința de primire. Dacă este ”pentru sine”, atunci suferim, dacă este pentru ”iubirea Creatorului”, ceea ce înseamnă similar cu Lumina, atunci ne bucurăm.

Întrebare: Nu este crud a umple bietele creaturi de suferință?

Răspuns: Creatorul ia în considerare starea noastră finală; comportamentul Său derivă din necesitatea de a ne conduce la finalul complet al corectării și perfecțiunii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→