Mai întâi, a fost creat doar un vas care a fost spart în multe fragmente, iar noi reprezentăm aceste fragmente. Fragmentele care trebuie colectate primele, iar după aceea acestea vor ajuta alte fragmente să se adune, se numesc Israel, Yashar El (direct către Creator).

Baal HaSulam ne povesteşte despre asta într-o manieră foarte emoţională, directă, în articolul său „Nu este timpul pentru adunarea turmei Lui”, în Fructul înţelepţilor (Pri Hacham). În Cartea Zohar este o parabolă despre doi oameni care plutesc într-o barcă,  (deoarece toată umanitatea se află în aceeaşi barcă), iar unul dintre ei face o gaură sub el. Prietenul lui îl admonestează: „ De ce găureşti barca?”, iar prostul răspunde: „Ce îţi pasă? Nu vezi că fac gaura sub mine?” –  ca şi cum nu este parte din alţii şi îşi face rău doar lui. Cum poate înţelege că depinde de toată lumea şi că toată lumea depinde de el, dacă nu simte asta?

Toate părţile creaţiei, natura minerală, vegetală şi animală, sunt conectate una de alta şi susţin această conexiune în mod instinctual, fie sprijinindu-se una pe alta, fie mâncându-se una pe alta. Forma în care se conectează nu contează, dar există o armonie între ele şi o comunicaţie corectă, naturală. Totuşi, în Israel nu este aşa şi nici în restul umanităţii. Nu înţelegem asta acum şi se pare că toată lumea sapă o gaură sub propria persoană. Dar, de fapt, o persoană poate distruge tot binele în general şi chiar datorită unei singure persoane, toată umanitatea poate cădea mai jos şi mai jos.

În fiecare generaţie, simţim că suntem din ce în ce mai împărţiţi şi detaşaţi, deoarece egoul nostru creşte. Nu ne pasă de ceilalţi şi suntem chiar mândri că suntem individualişti, cât de speciali suntem şi cât de mult îi desconsiderăm pe alţii. Prin asta, desigur, aducem o deteriorare generală.

Acesta este secretul rugăciunii în societate: individul nu poate fi diferit ci trebuie de fapt să se simtă parte a generalului, ca o parte inseparabilă a roţilor dinţate din această maşină şi este imposibil să ceri pentru propria persoană, chiar dacă cererea este de a-i aduce bucurie Creatorului, trebuie să o faci pentru general.

Cerând să fii capabil să dăruieşti tu însuţi Creatorului, aduci corupţie propriei persoanei şi restului lumii. Este imposibil ca un individ să ridice o rugăciune, o cerere, o deficienţă, chiar dacă este în scopul de a-i aduce plăcere Creatorului, deoarece este o cerere greşită, care nu este doar ineficientă dar şi corupe întreaga structură a vasului general.

Asta înseamnă că este imposibil să ceri să îi aduci plăcere Creatorului, înainte ca să ceri să poţi să fi în stare să aduci plăcere generalului. Numai atunci când eşti încorporat în toată lumea şi în dorinţa generalului poţi să ridici o deficienţă şi să ceri.

Asta pentru că cineva care se separă de societate şi cere pentru el însuşi, nu construieşti şi aduce distrugerea sufletului. Cineva vrea cu adevărat corecţia şi cere să dăruiască către toată lumea, dar cere pentru el însuşi. Nu cere pentru el contra celorlalţi ci vrea de fapt să îi ajute pe ceilalţi şi să îi servească. Totuşi, atâta timp cât simte că este un individ şi nu parte a generalului, amestecat printre ei, rugăciunea sa este invalidă şi aduce chiar daune sufletului său.

Dacă eşti diferit de alţii, în orice fel, eşti deja într-o stare de distrugere şi, dacă ridici o rugăciune către Creator din starea în care eşti diferit de alţii, chiar dacă vrei să te incorporezi în toată lumea, aduci distrugere prin asta. Toate cererile pot fi doar din încorporare. Chiar dacă cer: „Ajută-mă să mă încorporez în toată lumea”, este tot mândrie şi rugăciune a individului. Ne putem ruga Creatorului numai pentru societate, oriunde ne aflăm şi în orice stare ne găsim.

De asemenea, în timpul muncii, când cineva se roagă individual, se separă de general fără voie şi îşi distruge sufletul. De aceea, niciun individ din copiii lui Israel nu ar trebui să se trezească şi să ceară ceva pentru el însuşi, deoarece individului nu îi lipseşti nimic, pentru că nu ar trebui să se simtă ca indivizi. „Copiii lui Israel” este societatea în care nimeni nu se simte pe el însuşi ci numai generalul ca un întreg.

De aceea, există rugăciunea celor mulţi, rugăciunea publicului, deoarece există doar un singur suflet şi nu există eu sau alţii şi aceasta este puterea lor de a ieşi puternic din Egipt, când toată lumea se simte ca unul cerând să iasă.

Fiecare persoană ar trebui să îşi strângă toată puterea în societatea Israel ca un întreg, în toate cererile către Creator, în rugăciune şi în muncă şi ar trebui să se includă în rădăcinile lui Israel, iar apoi toate turmele ar trebui să bea apă din fântână, dintr-o singură sursă, pentru că unul primeşte de la Unicul. Asta pentru limita anterioară care a fost în a simţii individul va fi înlăturată pentru toate sufletele lui Israel, atât mai jos de el cât şi mai sus de el, atât în purificare cât şi în obţinerea Aviut, iar generalul sfinţeniei se va extinde mai mult, chiar la părţile care înainte nu aparţineau lui Israel şi acum sunt conectate la unitatea lui. Asta pentru că Lumina se va revela de la Chazeh (piept) în jos, unde erau înainte vasele de primire care nu se puteau conecta într-unul singur, în dăruire care atributul vaselor de la Chazeh în sus. Şi asta pentru că aşa este natura Luminii generale care locuieşte în fiecare individ care se anulează şi nu se mai simte el însuşi. Asta înseamnă că se încorporează în Israel general şi încetează să îşi mai simtă individualitatea.

De aceea, nu există altceva în care să ne angajăm decât în a învăţa şi a-i învăţa pe alţii cum să obţină conceptul de Israel. Aceasta este starea pe care trebuie să o atingă fiinţa creată, pentru a ajunge aproape de adeziunea cu Creatorul, care este scopul creaţiei.

Din pregătire pentru  Lecţia zilnică de Cabala Lesson 7/10/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo metodă prin care să păstrăm starea de spirit prin care putem atrage Lumina şi prin care căutăm forţa de corectare?

Accelerăm ”rebobinarea filmului” şi tindem să primim Lumina fără efort propriu. Egoul nostru nu este pregătit să facă eforturi; în schimb, cere în permanenţă rezultate.

Răspuns: Ar trebui să folosim o abordare diferită: nu are importanţă în ce stare eşti acum. Lucrul principal este de a şti cum atragi Lumina în fiecare din stările tale.

Asta ne duce spre o altă întrebare: Înseamnă că ar trebui să ne concentrăm pe tulburări şi indispoziţii pentru a găsi remediu împotriva lor? Fiecare stare ne este dată de Creator. Deci, cum putem să-L revelăm? Recunoscând răul, în esenţă dăm vina pe Creator, adică forţa care ne trimite, de fapt, starea în care suntem acum.

Răspunsul este că acţionez ca un bătrân aplecat, care caută ceva ce a pierdut. El este înţelept şi ştie exact ce are nevoie şi profită de dezavantajele legate de situaţia sa actuală pentru a le transforma în avantajul său. Este ca un invitat care merge spre o gazdă generoasă cu un apetit mare şi dorinţe enorme, deoarece ştie că asta îi va aduce plăcere gazdei sale mai mult decât orice altceva.

Iată cum ar trebui să folosim lipsurile noastre, nevoile noastre, problemele noastre. Noi spunem gazdei: Corectează-ne! Umple-ne! Problemele noastre au un motiv!

Întrebare: Ce trebuie să fac dacă, în loc să fiu un bătrân înţelept, sunt doar o persoană mică şi stupidă care continuă să aştepte ca ceva bun să se întâmple, în ciuda numeroaselor probleme?

Răspuns: Aveţi prieteni şi un profesor. Ei vă vor aminti abordarea corectă. Cel puţin o dată pe zi, ar trebui să auziţi că tot ceea ce vi se întâmplă este pentru mai bine.

Astfel, nu părăsiţi clasa fără o înţelegere clară care vă protejează şi vă leagă în totală securitate cu lucrul cel mai semnificativ în viaţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.07.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi nu vedem întreaga realitate care este în faţa noastră pentru că nu dorim să o vedem. Deci, cum putem dobândi o astfel de dorinţă dacă nu o avem? În faţa mea sunt acum miliarde de persoane dar eu vreau să înţeleg doar ce pot obţine din asta, dacă este util sau dăunător, altfel ei nu mă interesează deloc.

Dacă aş putea să mă servesc de ei, atunci o voi face. Dar dacă văd că ei îmi pot aduce un prejudiciu, atunci mă voi îndepărta de pericol sau îl voi elimina. Este tot ceea ce mă interesează.

Totuşi, în acest mod, nu cunosc oamenii. Eu nu îi văd şi nu îi descopăr. În jurul meu este întreg universul, dar cine ştie ce este în el? Cu siguranţă, eu nu-l înţeleg şi nu-i acord atenţie.

Totuşi, există o percepţie mai corectă a realităţii despre care ne învaţă înţelepciunea Cabala, o ştiinţă a percepţiei lumii care ne permite să simţim întreaga realitate. Pentru asta, trebuie să schimb sentimentele mele. În loc să fiu preocupat de mine, (dacă este bun pentru mine sau rău, util sau dăunător), ies din mine însumi spre lumea exterioară şi încep să mă preocup de ea. Caut cum poate să-i fie favorabil sau cel puţin, să nu-i fac rău.

Astfel, dobândesc un al şaselea simţ. În plus faţă de a vedea, a auzi, a gusta, a mirosi, a atinge, încep să simt ce se întâmplă în afara mea. Deci, simt ce se întâmplă cu adevărat, fără nici o interferenţă din partea mea. Introduc toate informaţiile în interior, le procesez şi le ajustez la interesele mele, pentru că acum privim totul din punctul de vedere al avantajului sau prejudiciului pe care ni-l aduce.

Totuşi, dacă ies din mine, atunci văd lumea exterioară aşa cum este. Dezvolt simţul extern independent de sentimentele mele. Dacă învăţăm să dezvoltăm acest organ de simţ, atunci vom descoperi lumea în care trăim deja astăzi, dar pe care nu o vedem. Din întreaga realitate, percepem doar o mică parte numită ”această lume”.

Dacă extindem doar simţurile noastre fizice şi producem telescoape şi microscoape  mai dezvoltate, asta nu schimbă în mod semnificativ imaginea. De fapt, toate aceste senzaţii reprezintă aceeaşi mică dorinţă egoistă, limitată. În loc de o dorinţă de primire, trebuie să dobândesc o dorinţă de dăruire care acţionează pentru binele lumii exterioare.

Dacă acţionez pentru binele celuilalt, atunci eu absorb mereu dorinţa din exterior, din întreaga natură minerală, vegetală şi animală, de la oameni şi din toate forţele spirituale care încă sunt necunoscute pentru mine: Malachim (îngeri), Heichalot (palate), Chayot HaKodesh (animale sacre) şi sufletele corectate ale marilor cabalişti. Iau toate dorinţele lor în scopul de a le dărui şi, în acest mod, cresc Kli-ul meu în înălţime, lăţime, adâncime şi intensitate şi astfel înglobez întreaga creaţie.

Din kab.tv, ”Întâlnirea lumilor”, 20.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→