Rădăcinile garantării mutuale (Arvut)

Oamenii au tendința să creeze o societate unită, ca o familie. Cu toții provenim dintr-un mic trib/familie care a apărut pe parcursul evoluției și s-a dezvoltat aleatoriu și egoist până în punctul în care oamenii au încetat să mai simtă că aparțin unei singure familii.

Pentru prima dată, sentimentul de îndepărtare a apărut în urmă cam cu 3500 de ani, în Babilonul antic (Mesopotamia); oamenii s-au simțit inițial ca o singură familie și apoi, dintr-o dată, au încetat să se mai vadă unii pe alții ca fiind rude. Ei au fost ca o singură familie, o singură nație, vorbeau aceeași limbă, înțelegându-se și simțindu-se unul pe altul dar, în foarte scurt timp, au început să simtă că a apărut între ei o respingere reciprocă. Dorința lor de a construi „turnul care să atingă cerul” simbolizează egoul lor crescând.

Li s-a dezvăluit o dorință de a conduce natura în loc să se închine la idoli, pomi și la forțele naturii. Înainte de asta s-au simțit ca și cum au fost parte a naturii dar, dintr-o dată, a fost dorința puternică să aibă control asupra ei. Oamenii nu s-au mai simțit o familie, fiecare om a simțit: eu, tu, el, ea, ei, noi – străini. Această separare s-a schimbat în ură reciprocă numită „amestecarea limbilor” și astfel, ca urmare a acestui fapt, oamenii au încetat să se mai înțeleagă unii cu ceilalți. Astfel, omul a încetat brusc să se mai înțeleagă cu aproapele său și a început să aibă dorința de a-i folosi pe ceilalți pentru binele propriu.

Și atunci, unul dintre preoți, figură publică și învățător, numit Avraam, a meditat la această situație „Ce se întâmplă cu oamenii și cu întreaga societete?”. El a înțeles că a fost o perioadă de tranziție și că apare o nouă fază în dezvoltarea omenească. Înainte, oamenii au existat în interiorul naturii, conținuți în interiorul sistemului ei general. S-au simțit ca parte integrantă din nivelurile mineral, vegetal și animal din natură.

Dar, dintr-o dată, nu au mai simțit că fac parte din natură, că sunt parte a unui sistem global și integral. Oamenii s-au simțit izolați și s-au perceput ca existând separați de restul.

Ei nu au mai vrut să fie conectați. Fiecare om a început să se simtă în opoziție cu natura și nu au mai fost în stare să observe legea ei de conexiune universală.

Dar, pentru ca omenirea să existe în echilibru și în armonie cu tot ceea ce o înconjoară, această lege trebuie observată. Dacă încălcăm această lege obligatorie, atunci cădem în lupte, războaie, distrugeri și natura ne pare mai crudă.

Și atunci, Avraam a început să caute răspunsuri „Ce pot să fac? Trebuie să ne reconectăm. Cum putem să păstrăm această conexiune? Cum să facem să rămânem o singură familie, o națiune, o mică civilizație?” Și Avraam a zis „Nu trebuie să fim de acord cu ceea ce se întâmplă. Să rămânem ca o singură familie în ciuda schimbărilor din noi!”.

Atunci el a explicat oamenilor că înclinația rea în creștere a fost o nouă forță a naturii. În timpul evoluției noastre, fiindcă ne-am dezvoltat ca societate umană, ne-am separat de părțile minerală, vegetală și animală ale naturii. Nivelul uman însă, începe din momentul recunoașterii egoismului, dorințele de înălțare peste natură.

Dar, pe de altă parte, Avraam a înțeles și a explicat că creșterea egoului este folositoare, fiindcă prin ridicarea peste el, păstrând conexiunile generale cu ceilalți, ei creează o conexiune nouă și puternică cu natura. Pentru ca această unitate să reușească, este necesară o „garantare reciprocă”, Arvut. Dacă creăm respingerea reciprocă dar hotărâm că „acționăm împotriva egoismului care ne separă”, atunci ne vom uni peste el, creăm o „umbrelă” (ecran/masah), ne ridicăm peste această „umbrelă” și construim interacțiunea noastră, societatea și viața deasupra ei. În acest fel noi vom construi „turnul până la cer” corect, în locul celui egoist și ne vom ridica de fiecare dată peste egoul nostru crescător.

În timp ce facem această ascensiune, vom continua să studiem egoul nostru crescător, înclinația noatră rea și vom învăța împreună să le depășim. Mai mult decât atât, vom ajunge să cunoaștem natura însăși, forța ei generală. Vom înțelege de ce ea a cultivat și dezvoltat omenirea în acest fel, diferit de celelalte părți ale ei între care forța de separare și de ură nu cresc.

Astfel, Avraam a descoperit că există un program special în interiorul naturii care injectează în noi înclinația rea, manifestată ca respingere reciprocă, astfel ca noi să ne conectăm peste ea și să îndeplinim planul naturii. Atunci vom obține minte, devenim înțelepți ca însăși natura și vom primi forța care a creat materia, care trimite în jos o anumită cale spre un anumit scop.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Relevanța garantării mutuale

Această discuție este dedicată temei Arvut (garantare reciprocă) prin prisma istoriei poporului lui Israel. Spunem că Arvut poate salva atât societatea israeliană cât și întreaga lume. În această discuție vom călători înapoi în trecut pentru a vedea rădăcinile situației noastre curente.

În esență, un program care ne îndreaptă către Arvut, controlează lumea noastră. Omul este diferit de nivelurile naturii mineral, vegetal și animal fiindcă el este atât de egoist încât se bucură de suferințele altora, vrea să-i conducă, „să înghită” întreaga lume. Dar treptat, pe măsură ce se dezvoltă, el ajunge la o stare în care trebuie să facă o corectare, să se schimbe, să devină ca natura, să se conecteze cu ea.

Unitatea întregii omeniri, „garantarea mutuală” dintre ei, îi conduce la conexiune cu natura. Această corectare a naturii umane se întâmplă prin revelarea răului, a egoismului nostru. Oamenii încep să simtă că relațiile lor egoiste sunt destructive pentru viața lor personală, pentru societate, pentru țara lor și pentru lume, dar nu le este clar ce să facă mai întâi cu natura lor egoistă. Și atunci, prin suferință, ei descoperă metoda care le permite să se unească și să devină asemenea naturii globale și integrale, să se conecteze precum celulele dintr-un corp viu și să se contopească într-un singur sistem complet al naturii.

În această unificare ei revelează un tip special de existență, încep să perceapă sistemul general al naturii și coeziunea tuturor părților ei. Ei văd cum forța interioară a naturii controlează totul și conduce omenirea către perfecțiune. Și astfel, ea nu se dezvoltă prin constrângerea căii „istorice” de dezvoltare, ci se dezvoltă în schimb prin înțelegere și acceptare, prin propria noastră implicare conștientă în acest proces.

Trebuie să avem propriul nostru input în dezvoltarea noastră. Trebuie să luptăm pentru unirea tuturor părților naturii și să înțelegem că acesta este gradul cel mai înalt în dezvoltarea noastră și asta ne dă forma „umană”. Făcând acest lucru, obținem forța integrantă a naturii și ghidăm societatea umană spre înflorire.

Filed under: Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, auzim din ce în ce mai mult despre cum să comunicăm cu puterile superioare, cu câmpul de informație al universului.

Una dintre abordările moderne care promite un astfel de canal de comunicare este numit „channeling”. Prin analogie, ne putem referi de exemplu la datele de stocare Cloud Storage cu acces la conținutul lor de la mare distanță. Asta ne deschide un câmp bogat de imaginație, un adevărat „teren virgin” care se cultivă în fața noastră.

O mulțime de cărți au fost scrise pe temă acestui subiect și a atras un interes consderabil. Există un grăunte de adevăr acolo? Există acolo „nori” de ordin superior? Pot introduce parola și să pătrund într-un sistem mondial de cunoaștere?

Răspuns: Locul unde noi existăm conține, desigur, o uriașă cantitate de cunoaștere. Pe măsură ce ne dezvoltăm, ne contectam la acest „depozit” suntem alimentați de la el și mergem mai departe în viață .

În același timp descoperim ceva nou pentru vasele noastre, ceva ce nu cunoșteam înainte.

Dar, dintr-un punct de vedere obiectiv, aceste fenomene nu sunt noi. Au existat în Natură de la formarea Universului sau de la etapele ulterioare de dezvoltare. Nu inventăm lucruri noi, percepem ce există deja.

De aceea Newton s-s comparat pe șine însuși cu un copil care se joacă pe țărmul mării ….”mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în față mea.”

Așa este măsură noastră a cunoștinței universului. Toată știință noastră sunt mici încercări de a comunică cu oceanul de înțelepciune.

Viziunea Tunel a Naturii noastre proprii.

De fapt aproape că nu știm nimic despre noi înșine; nu știm mecanismul percepțiilor noastre a realității. Înţelegem numai acel tablou care apare în față ochilor noștrii, care este extrem de limitat de simțurile noastre.

Acest registru este atât de îngust încât nu ne putem imagina calitativ diferitele senzații. Ne-am dori să extindem orizonturile, dar, prin natură noastră, nu avem nevoie doar de suplimente, că un câine care nu are nevoie de al cincilea picior.

Văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul mă limitează prin suficienta lor aparenţă. Că urmare,văd un mic fragment din imensul tablou al realității îmbibat cu frecvențe infinite și informații infinite. Numeroase cortine distorsionează chiar și acest fragment, înainte să apăra în senatiile mele.

De fapt nu este vorba despre realitatea exterioară. Când văd un copac în față ochilor mei ,ochii mei nu îl percep pe el, ci undele, datele care trec prin mine prin convertori electrici și chimici, până când ei conturează forma a ceea ce este numit copac. Eu nu am nici o idee despre ce este în afară, în exteriorul meu, și dacă acolo este într-adevăr ceva, sau copacul acela este o parte din mine.

Temă comunicării cu anumite forțe sau fenomene este plină de întrebări fără răspuns. Problema este că acolo nu este nimic de investigat, nimic de discutat și dezbătut, pentru că nu suntem capabili să fim în afară organelor noastre de simț.

Așadar ,”channeling” este ceea ce este numit „zonă sălbatică” o zonă unde fiecare poate spune ce vrea și corectitudinea nimănui nu este demonstrabila prin definiție.

Au fost mulți oameni căutând canale de comunicare cu forțele superioare. Comparativ cu perioadele anterioare de prosperitate, astăzi această sferă pare modestă, dar totuși aduce câștiguri, beneficii.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 29.01.201

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→