Întrebare: Recent, auzim din ce în ce mai mult despre cum să comunicăm cu puterile superioare, cu câmpul de informație al universului.

Una dintre abordările moderne care promite un astfel de canal de comunicare este numit „channeling”. Prin analogie, ne putem referi de exemplu la datele de stocare Cloud Storage cu acces la conținutul lor de la mare distanță. Asta ne deschide un câmp bogat de imaginație, un adevărat „teren virgin” care se cultivă în fața noastră.

O mulțime de cărți au fost scrise pe temă acestui subiect și a atras un interes consderabil. Există un grăunte de adevăr acolo? Există acolo „nori” de ordin superior? Pot introduce parola și să pătrund într-un sistem mondial de cunoaștere?

Răspuns: Locul unde noi existăm conține, desigur, o uriașă cantitate de cunoaștere. Pe măsură ce ne dezvoltăm, ne contectam la acest „depozit” suntem alimentați de la el și mergem mai departe în viață .

În același timp descoperim ceva nou pentru vasele noastre, ceva ce nu cunoșteam înainte.

Dar, dintr-un punct de vedere obiectiv, aceste fenomene nu sunt noi. Au existat în Natură de la formarea Universului sau de la etapele ulterioare de dezvoltare. Nu inventăm lucruri noi, percepem ce există deja.

De aceea Newton s-s comparat pe șine însuși cu un copil care se joacă pe țărmul mării ….”mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în față mea.”

Așa este măsură noastră a cunoștinței universului. Toată știință noastră sunt mici încercări de a comunică cu oceanul de înțelepciune.

Viziunea Tunel a Naturii noastre proprii.

De fapt aproape că nu știm nimic despre noi înșine; nu știm mecanismul percepțiilor noastre a realității. Înţelegem numai acel tablou care apare în față ochilor noștrii, care este extrem de limitat de simțurile noastre.

Acest registru este atât de îngust încât nu ne putem imagina calitativ diferitele senzații. Ne-am dori să extindem orizonturile, dar, prin natură noastră, nu avem nevoie doar de suplimente, că un câine care nu are nevoie de al cincilea picior.

Văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul mă limitează prin suficienta lor aparenţă. Că urmare,văd un mic fragment din imensul tablou al realității îmbibat cu frecvențe infinite și informații infinite. Numeroase cortine distorsionează chiar și acest fragment, înainte să apăra în senatiile mele.

De fapt nu este vorba despre realitatea exterioară. Când văd un copac în față ochilor mei ,ochii mei nu îl percep pe el, ci undele, datele care trec prin mine prin convertori electrici și chimici, până când ei conturează forma a ceea ce este numit copac. Eu nu am nici o idee despre ce este în afară, în exteriorul meu, și dacă acolo este într-adevăr ceva, sau copacul acela este o parte din mine.

Temă comunicării cu anumite forțe sau fenomene este plină de întrebări fără răspuns. Problema este că acolo nu este nimic de investigat, nimic de discutat și dezbătut, pentru că nu suntem capabili să fim în afară organelor noastre de simț.

Așadar ,”channeling” este ceea ce este numit „zonă sălbatică” o zonă unde fiecare poate spune ce vrea și corectitudinea nimănui nu este demonstrabila prin definiție.

Au fost mulți oameni căutând canale de comunicare cu forțele superioare. Comparativ cu perioadele anterioare de prosperitate, astăzi această sferă pare modestă, dar totuși aduce câștiguri, beneficii.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 29.01.201

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment →