Întrebare: De ce este aşa important să sărbătorim Paştele şi să îi respectăm condiţiile?

Răspuns: Această sărbătoare evreiască nu are loc pentru comemorarea unei anumite zile din istorie. Ar trebui să simţi în fiecare zi că ieşi din nou din Egipt.

Ieşirea din exil nu este un eveniment antic care nu se va mai repeta. În fiecare zi trebuie să te ridici deasupra egoismului şi să te uneşti cu ceilalţi prin legături de bunătate.

Ce sărbătorim de Paşte este faptul că avem această oportunitate. Nicio naţiune în afară de Israel nu are oportunitate de a se ridica deasupra egoismului, să se unească şi să înceapă să simtă cu adevărat cum este să te ridici deasupra naturii noastre.

Întrebare: Deci sărbătorile sunt amintirea unor lucruri?

Răspuns: Sărbătorile sunt un program prin care noi trebuie să lucrăm zi de zi. Totul depinde de nivelul pe care se află persoana respectivă. Înaintăm întotdeauna prin stări interioare speciale, numite Paşte, Sukot, Şavuot, Tu BiŞvat, 9 Av, etc.

Întrebare: De ce există o tradiţie, din generaţie în generaţie, să ţinem masa festivă de Paşte, atunci când taţii le spun copiilor despre sclavia din Egipt?

Răspuns: Pentru că trebuie să învăţăm şi să îi învăţăm pe alţii despre ordinea ieşirii din Egipt, sau ordinea în care ne ridicăm deasupra egoismului nostru şi să ne unim cu alţii, eventual obţinerea garanţiei reciproce şi unitatea deasupra Muntelui Sinai (muntele urii reciproce). Tatăl trebuie să îşi înveţe copilul calea corectă de unire cu alţii.

Atât tatăl şi fiul (starea mea de ieri şi starea mea de azi) sunt înăuntrul meu în fiecare zi. Totul are loc înăuntrul unei persoane şi înăuntrul naţiunii.

Întrebare: Ce i-aţi spune unei persoane moderne, care nu vede nimic altceva în această lume decât pe el însuşi si telefonul său mobil? Cum i-aţi povesti despre conexiunea dintre oameni, despre diferitele tipuri de relaţii? Ce tip de viaţă nouă i-aţi promite?
Răspuns: Între oameni este o armonie universală, o conexiune, care este similară cu o echipă de fotbal coordonată perfect, sau chiar cu mafia, care este legată prin legături foarte unite. Această conexiune îi permite întotdeauna unei persoane să se simtă sigură, încrezătoare, fericită, îi dă un sentiment bun al unităţii şi incluziunii reciproce în dorinţele celorlalţi. Poate atinge unitatea într-o aşa de mare măsură încât din ea, va ştii tot ceea ce ştiu alţii.

Pentru că suntem în interiorul unui singur sistem, înţelegerea şi senzaţiile întregii lumi pot curge între noi, fără limite. Oamenii de ştiinţă au arătat că creierul nostru este un modec care ne conectează la un depozit comun de informaţii, care este în aer.

Întrebare: De ce copiii noştri nu sunt fericiţi astăzi?

Răspuns: Pentru că au ajung la un nivel de egoism care nu mai poate fi împlinit. În trecut, dacă o familie avea o familie în care să trăiască, acest lucru era suficient pentru ei să fie fericiţi. Dar astăzi, fiecare om are nevoie de un apartament separat şi o maşină cu care să se deplaseze el singur. Ne izolăm tot timpul şi fiecare om este închis în el însuşi.

Nimeni nu se simte fericit, iar motivul este izolarea noastră. Fericirea poate fi simţită atunci când simţi câtă energie, putere şi căldură curege înăuntrul conexiunii cu altcineva.

Solitudinea este sclavia din Egipt şi merită să ieşi afară din ea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se reactiveze cineva din starea de cădere?

Răspuns: Acolo sus este un rezervor cu Lumină din care se extind două conducte cu robinete şi se conectează la suflet. Creatorul deschide robinetul la o conductă şi începe să transmită Lumină în suflet. Aşa începe cineva să trăiască, obţine menirea vieţii, munceşte şi totul este bine.

Deodată, Creatorul închide robinetul şi omul se simte fără putere, fără nicio vitalitate. Totul este fără culoare, fără gust şi în gri. Unde este culoarea vieţii? Unde este gustul? Lumea se întuncecă şi adoarme.

Creatorul face asta pentru ca omul să deschidă singur robinetul şi să înceapă să se umple. Asta pentru că în acest fel, acesta va deveni similar cu Creatoul. Va obţine mintea şi inima, înţelegerea managementului superior şi a providenţei. Acesta nu este doar un robinet. Mai degrabă este un sistem de conducere al întregii lumi, a realităţii.

Prin echivalenţă de formă, el obţine corecţia şi se transformă în om (Adam). Astfel, Creatorul închide câteodată robinetul şi alteori îl deschide, de fiecare dată într-o manieră diferită şi, conform cu asta, o persoană trebuie să deschidă sau să închidă robinetul său, până obţine echivalenţa cu Creatorul în toate caracteristicile Lui.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 21.052014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De fiecare dată când societatea, specia umană, vrea să asceadă la un nou nivel şi să îşi îmbunătăţească situaţia, au loc schimbări semnificative prin revoluţii – în lumea întreagă, în structura socială, în structura politică.

Fiecare revoluţie ne duce către etapa următoare, iar atunci când şi această etapă se dovedeşte insuficientă, o nouă revoluţie ne face să avansăm cu încă un pas.

Aşa a avut loc dezvoltarea noatră – prin revoulţii, prin nivele de reînnoire.

Astăzi, suntem în faţa următoarei şi inevitabilei revoluţii, care va avea loc în cel mai intern domeniu al vieţii noastre, în relaţiile dintre noi.

În noua eră, acestea se vor schimba în mod drastic şi, în loc să fim străini şi îndepărtaţi unul de altul, vom simţii apropiere şi conexiune reciprocă şi vom începe să trăim conform cu principiul reciprocităţii şi sprijinului reciproc, ca fraţii vitregi într-o familie coezivă. Această revoluţie în relaţiile dintre noi, va influenţa foarte mult situaţia prezentă.

Haideţi să ne concentrăm la caracteristică unică care este prezentă în toate revoluţii, atât în cele care au fost cât şi în cele care vor fi: întotdeauna, la începutul procesului, există nişte oameni unici, care îi motivează şi îi atrag pe ceilalţi să îi urmeze.

Liderii revoluţionari, atunci şi acum

Nu există nicio revoluţie fără revoluţionari care îndrăznesc să spună lucruri cu voce tare, lucruri pe care ceilalţi doar le gândesc, dar nu sunt destul de curajoşi să le spună. O persoană ca această face adevărata difereanţă.

Dacă îi luăm în considerare pe revoulţionarii secolului 20, ca Lenin, Che Guevara, Martin Luther King sau Nelson Mandela, putem să discernem caracteristicile care îi unesc pe toţi. Au început activitatea în tinereţe; au simţit oamenii şi suferinţa lor. Au suferit acte injuste împreună cu ei; au „fiert” pe acest foc; s-au maturizat şi, gradual, şi-au format o nouă agendă, ideologia revoulţionară.

Ca rezultat, aşa cum învăţăm din istorie, au reuşit cu adevărat să facă mari schimbări în societate şi în lume.

Întrebare: Să îi comparăm pe liderii revoluţionari ai secolului 20 cu liderii revoluţiei care se apropie. Există vreo diferenţă între ei? Sau aşteptăm să apară acelaşi tip de lideri, să ridice steagul şi să tragă umanitatea după ei?

Răspuns: Mai întâi, cuvântul „revoluţie” poate fi înţeles în diferite moduri şi nu întotdeauna în mod corect.

Ştim că, în general, o persoană este o dorinţă de a primi plăcere, trăieşte să îşi împlinească dorinţele. Cu acest scop schimbă forma relaţiilor sociale şi trece de la un model la altul: de la familie la sat, de la sat la oraş, de la oraş la naţiune, la relaţii internaţionale. Toate aceaste împlinesc nevoia umană, dorinţa de a se simţi bine şi a primi plăcere.

Aşa conduce un ego sănătos lumea, aşa ne dezvoltăm de la o generaţie la alta şi, din când în când, trebuie să schimbăm ceva. Iar schimbările care sunt produse de dezvoltarea ego-ului nu pot să apară continu, în fiecare moment, mai ales în lumina faptului că noi nici măcar nu suntem conştienţi de viteza acestor procese.  Numai în actuala generaţie, ritmul schimbărilor esenţiale este în mod clar accelerat, cele din trecut având loc odată la câteva sute de ani. Conform cu asta, chiar şi revoluţiile care derivă din necesitatea adaptării relaţiilor sociale la dezvoltările noastre interioare au loc numai câteodată.

În plus, este necesar să înţelegem faptul că revoluţiile trecutului nu sunt atât de puternice şi extreme. În final, următoarea etapă se naşte din cea anterioară, chiar dacă asta s-a întâmplat prin lupte, conflicte, discuţii furtunoase care, obligatoriu, au fost la baza tranziţieei de la sclavie la o relativă libertate, de la feudalism la capitalism.

Asta a produs mari schimbări, nu numai în relaţiile dintre oameni, ci şi în relaţiile dintre puterea înaltă (religia) şi industria şi economia. De fapt, revoluţia industrială a schimbat relaţiile dintre noi şi acest lucru va duce în mod inevitabil la inovări sociale ulterioare.

De înţeles, există întotdeauna oameni care şi-au exprimat aspiraţia comună. În plus, diferite sectoare ale societăţii se relaţionează diferit la schimbări. La acest proces contribuie mulţi factori şi multe circumstanţe. Totuşi, în general, dezvoltarea este o condiţie pentru ca societatea să ajungă la o acomodarea cu condiţiile globale, cu natura.

În trecut, avansam datorită faptului că natura ne facea să progresăm. Ne-a format şi a produs reacţii şi schimbări interne. Urmând aceste reacţii, noi trebuia să schimbăm ceva.

În general, este intersant faptul că cu cât ne apropiem pe scala timpului, schimbările care au avut loc devenit din ce în ce mai incisive şi au cerut mai multă înţelegere şi participare a oamenilor.

De exemplu, în trecut, tranziţia de la era preistorică la sclavie nu s-a produs prin război sau revoluţii pentru că inovarea era favorabilă atât stăpânilor cât şi sclavilor.

Apoi această transformare a devenit un proces social şi a dus la crearea unui regim nou, cu legi particulare şi un sistem de forţă.

Dar asta nu a fost un rezultat al unei analize conştiente şi a unor concluzii rezultate din aceasta; a fost pur şi simplul viaţa însăşi şi o ascensiune către următorul nivel. Condiţiile care au fost create în comerţ şi industrie au cerut ca sclavii care erau interesaţi în munca lor să fie eliberaţi din starea de lipsă totală de drepturi, pentru că asta ducea la un câştig şi mai mare de pe urma lor.

Aşadar, de-a lungul timpului sclavii au devenit muncitori subordonaţi şefului, iar după acea au devenit complet liberi. Într-un fel sau altul, în acest proces totul depinde de dorinţa de plăcere, măsura beneficiului pe care îl pot obţine de la cineva, şi el de la mine.

Şi astfel, natura trezeşte anumite schimbări în noi în timpul dezvoltării noastre interioare şi asta ne cere constant să digerăm, înţelegem şi să simţim aceste schimbări, să fim în acord cu procesul general, cu schimbările din el, cu adaptările şi absorbţia în societatea umană.

Contribuţia noastră, participarea noastră, se găseşte în special în noi. Trebui să ne ţinem agăţaţi de linia de mijloc: chiar dacă natura ne constrânge să ne schimbăm, în ciuda acestui lucru, cu toţi trebuie să facem schimbări în noi înşine.

În acest fel este integrată evoluţia şi revoluţia. Umanitatea trece printr-un proces interioar al dezvoltării şi împreună cu acest proces social are loc şi iniţierea inovărilor în relaţiile sociale.

Întrebare: Unde este aici locul liderului, revoluţionarului, care va merge mai departe şi îi va trage pe ceilalţi după el?

Răspuns: Se urmează aceaşi linie: liderul adună în jurul lui un grup de prieteni şi alţi oameni din cercuri mai externe, până când ajunge la mase, pasiv, dar implicat în procesul schimbărilor.

Întrebare: În ce fel stă revoluţionarul în mediul general, pasiv?
Răspuns: Este abilitatea lui să îi aprindă pe ceilalţi. De fapt, nevoia, dorinţa de schimbare pentru bine există şi în ei, iar el trebuie să îi „cumpere” cu promisiuni. Împreună cu asta, revoluţionarul este în general mai dezvoltat, înţelege şi simte mai mult, deci el vede lumea într-o lumină puţin diferită. Iar în plus, ştie cum să se adreseze oamenilor şi în ce formă să le furnizeze necesitatea revoluţiei, înţelesul ei, nevoia de schimbare în structura sociala. Dacă are succes, dacă acţionează la momentul potrivit şi în circumstanţele potrivite, îşi realizează scopul.

Revoluţionarii au fost întotdeauna oameni educaţi; au înţeles ce se întâmplă, au ştiut cum să citească întreaga imagine şi, de asemenea, au avut o carismă specială. În plus, au avut alături ajutoare, care erau gata să ridice masele. În acest fel au dus la dezvoltare.

Pe de altă parte, cuvântul „revoluţie” nu este întodeauna potrivit. Liderii au fost întotdeauna inteligenţi şi educaţi, din clasa de mijloc sau cea superioară, nu „oameni obişnuiţi” şi, în acelaşi timp, au fost în stare să se conecteze cu masele şi să le conducă spre transformare. Acest fenomen nu s-a închis niciodată la nivelul de elită, ci de acolo s-a răspândit spre publicul larg.

Revoluţia în faţa căreia ne aflăm acum este excepţională. Va fi unică.

În principiu, procesul este acelaşi proces. Natura lucrează asupra noastră şi ne împinge să ne schimbăm. Dar de data asta, schimbările sunt produse nu datorită faptului că dorinţa s-a schimbat deja şi numai mediul nu a fost încă organizat într-un mod potrivit, aşa cum a fost cazul în tranziţia de la o formaţiune la alta în erele trecute. Nu, astăzi trebuie să ne schimbăm numai noi. Înainte ca revoluţia să schimbe faţa societăţii noastre, este necesar să schimbăm omul. Iar asta cere o muncă avansată, baza fără de care nimic nu va avea succes.

Deci trebuie să ieşim către oameni şi să îi învăţăm să construiască relaţii noi, legi noi, conform cărora vom trăi. Natura ne împinge în mod specific către asta; asta este inserat în noi. Mai întâi este nevoie de o „educaţie” revoluţionară, trebuie să facem totul pentru a ieşi şi a educa oamenii.

Conform cu semnele care apar, este ceva ce au vrut să facă bolşevicii în Rusia, cu Lenin în frunte. Şi ei au diseminat materiale printate, au comunicat cu masele în fabrici şi la fiecare colţ şi-au explicat mesajul. Şi cu toate că nu a fost o schimbare în om şi societate, ei au şocat publicul şi au explicat ce trebuie făcut.

Pe parcurs s-au adaptat oamenilor şi au apelat cu adevărat la săraci, la oameni din popor, care erau foarte îndepărtaţi de revoluţia industirală pe care naţiunea trebuia să o dezvolte şi să nu mai fie o anexă agrară a Europei.

Întrebare: Şi deci revoluţia care vine va fi o revoluţie în educaţia şi va necesita publicitatea avansată în toate straturile societăţii. Numai după asta va fi pregătită baza pentru etapa decisivă, schimbarea omului. În acest caz, ce cararcteristici trebuie să fie tipice liderilor revoluţiei care urmează?

Răspuns: În primul rând vor fi ghizi, o „armată” de ghizi. Ei trebuie să fe întoarcă către oameni, în special prin reţelele virtuale, prin Internet, pentru că acoperă întreaga lume şi aşa este posibil să se ajungă la toată lumea, fără să fie necesare materiale printate.

În general, adevarata revoluţie nu are loc în capitale. Este o situaţie diferită: revoluţia penetrează interior, iar în prima etapa, are loc mai întâi în om.

Întrebare: Ce este revoluţia internă?

Răspuns: Ca în fiecare revoluţie, omul trebuie să ajungă la disperare în situaţia prezentă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă motivul situaţiei: nu depinde de elitele prădătoare care au grijă numai de ele, nici de guvern, care practic nu face nimic. Aici, întreaga problemă este natura umană.

Nimeni nu este vinovat şi nu intenţionăm să incendiem, distrugem sau să răsturnăm pe nimeni; de fapt, următorul funcţionar va fi la fel, dacă nu mai prost. Nu, vedem că inamicul este natura noastră. Este prădătorul care stă în noi, ego-ul, care are grijă doar de el. În mine şi în fiecare dintre noi se află un animal sălbatic care se gândeşte numai la el însuşi. Se uită la lume şi face calcule: „Cum pot avea plăcere? Cum pot să îi folosesc pe toţi pentru binele meu? Cum pot să îi umilesc pe ceilalţi? De fapt, şi asta este o plăcere…”

Aşadar, mai întâi omul trebuie să treacă printr-o revoluţie care este necesară pentru construirea unui sistem pentru corectarea noastră internă. Ne va arăta ce este această „bestie”, natura noastră, înclinaţia rea, egoul, care distruge orice iniţiativă şi nu face posibil să trăim în el şi să ne relaxăm. Din contra, ne domină tot timpul şi chiar iese afara din proprie iniţiativă; în ciuda a tot, este încă la conducere. Atâta timp cât vreau să ies din autoritatea lui, să îl domin, în final, voi descoperi aceaşi faţă de bestie care mă conduce, totuşi în altă haină. Pur şi simplu nu am altă natură decât egoul.

Acest proces se numeşte „recunoaşterea răului”. Învăţ să recunosc bestia din mine şi să văd cât de nebună este, controlul său total şi cum nu lasă nimic pentru mine.

Numai un singur lucru mă poate salva – dacă mă conectez cu alţii. Atunci voi găsi un punct de conexiune între noi şi voi acţiona de acolo. Apoi vom putea strânge conexiunea dintre noi din ce în ce mai mult, să dominăm bestia din noi, înclinaţia rea, să o aruncăm afară şi să ne distanţăm de ea. Este singura cale.

Munca în această direcţie este educaţia integrală, sau înţelepciunea conexiunii. Numele nu este important. Ce este important este cum realizăm prima etapă a revoluţiei.

Înseamnă că următorul revoluţionar este un lider, un învăţător, un ghid. Nu stă împotriva nimănui; nu incită o parte a poporului contra altei părţi, o naţiune contra alteia. Bolşevicii au avut în mod special nevoie de un război, cu ajutorul căruia au putut să domine elitele care erau slăbite. Aici însă nu are loc nimic din toate acestea, pentru că stăm în faţa omului. Şi nu contează dacă munceşte pământul sau este un rege; nu asta este important. De fapt, cu toţii, de la cel mai mic la cel mai mare, avem singură boală, cu toţi suntem dominaţi de înclinaţia rea şi ei îi suntem cu toţi servitori.

Deci toţi trebuie să trecem prin schimbări în timpul studiului şi să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă, să înţelegem modul de dezvoltare al speciei umane, nivelul prezent şi următorul nivel spre care trebuie să ne îndreptăm. Cel care este înţelept, vede, a obţinut deja inteligenţa şi senzaţia. Iar conform cu schimbările interioare, va începe să facă schimbări în societate.

Nu este o revoltă, nu este teroare, trebuie să vină din interior conform cu nivelul de dezvoltare, conform cu înţelegerea şi conştientizarea, conform cu adâncimea dorinţei umane. Şi astfel, va lucra numai metoda publicităţii, explicării şi educării, atunci când puterea societăţii va schimba omul. Numai în acest fel este posibili să avansăm. Iar imaginea următorului revoluţionar este creată din asta.

Întrebare: Adică, este un ghid, un învăţător, iar rolul său este de a aduce omul şi întreaga societate, pe toată lumea, toate sectoarele, la recunoaşterea naturii umane care ne aduce necazuri şi ne distruge viaţa. Nu pare să fie posibil să construim relaţii bune cu alţii. Există o ură internă care se ascunde în noi. Înseamnă că un om sau un grup de persoane care se ridică în vârful următoarea revoluţii sunt educatorii a căror metodă este complet opusă faţă de abordarea agresivă, a conflictelor şi confruntărilor?

Răspuns: Adevărat. Violenţa nu are loc aici, pentru că întreaga revoluţie este bazată în mod special pe egalitate. Luăm puterea pentru schimbare din unitate, iar adevărata unitate este posibilă numai printre egali.

Ghidul este mare, înţelege, puternic, este adevărat. Dar în realaţia cu alţii este în mod specific mai inferior decât toţi: îi sprijină, îi învaţă şi îi serveşte. Nu există loc aici pentru o nouă elită.

Apoi, emisarii săi încep să apară, oameni care sunt gata să muncească. Iar după asta, în timp ce oamenii trec prin schimbări, vine rândul organizatorilor, aranjând o nouă societate care este adaptată schimbărilor interioare prin care au trecut oamenii.

Înseamnă că revoluţia are loc în om, iar conform cu asta ea defineşte o nouă imagine a societăţii.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 03.04.2014

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabinul Kalonymus Kalman Halevi Epstein, Maor vaShemesh (Lumina si Soarele): Scrierile implica faptul ca scopul creatiei era ca niciun fel de act de daruire sa nu coboare, cu exceptia cazului in care are loc interventia de jos si inaltarea Omului, pe care il trezeste adunarea din Israel, si, inaltandu-l pe Om, toate lumile se inalta astfel si adauga dorintei de a se intoarce la radacina lor.

Aceasta este adevarata incantare pentru Creator, faptul ca Israel se purifica din adancurile existentei corporale, si tanjeste sa adere la Facatorul lor.

Exista Lumina Ein Sof (Ininitul) si vasul Ein Sof. Vasul Ein Sof este intreaga umanitate, si exista o conducta intre ele, cu o supapa sau un robinet, ceea ce noi suntem. Cu cat ne unim mai puternic, cu atat deschidem acel robinet, cu atat e mai mare fluxul Abundentei Superioare care ajunge in vasul Ein Sof, toata umanitatea, prin noi.

Astfel, totul depinde de adunarea din Israel, de conexiunea oamenilor in care s-au trezit Reshimot (reminescente) care ii obliga sa tanjeasca la Creator, ceea ce inseamna sa caute o conexiune speciala cu El. Pe de alta parte, ei pot fi uniti cu intregul mare vas al umanitatii.

Trebuie sa determinam o conexiune reciproca cu nivelul superior si cu nivel inferior, in scopul de a le conecta prin noi. Cu cat ne vom uni in acest lucru, cu atat vom obtine calitatea de daruire.

Mai intai, acest lucru ni se descrie ca si cum exista Lumina Superioara deasupra, si un vas mare jos, iar noi suntem in mijloc ca o conducta ce transmite Lumina. Cand noi ne unim, deschidem conducta, iar Lumina si abundenta curg prin noi pana la vasul de jos, il corecteaza, uneste si umple.

Dar, doar acum noi credem in aceasta forma schematica. Mai tarziu, vom vedea ca e putin cam diferit, ca Creatorul se afla deja in marele vas al umanitatii, si astfel, noi intram in acest vas pentru a il intalni pe Creator.

Prin conexiunea dintre noi, Ii permitem Lui sa fie dezvaluit fiintelor create, dar El este deja in ele. Toata aceasta munca va capata o noua forma. Noi incepem sa simtim ca Creatorul si creatia sunt uniti intr-un  intreg, si doar noi suntem in afara acestei conexiuni si uniri. Aceasta este a doua faza a muncii, si este si o a treia faza.

Intre timp, trebuie sa ne imaginam aceasta munca in acest fel, ca si cum noi suntem o conducta cu un robinet, si, conform conexiunii noastre, noi suntem recompensati cu transmiterea Luminii Inconjuratoare celui inconjurat, ceea ce inseamna de la Lumina Ein Sof la vasul EinSof.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala, 25/5/14, Discutia despre importanta unirii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie sa ma pregatesc pentru atelier, si cum trebuie sa ma comport in timpul lui?

Raspuns: Cum ne organizam ca sa vorbim cu Creatorul, cand asta e posibil doar prin centrul grupului? Daca vreau sa iau legatura cu cineva prin telefon, am nevoie de o linie de telefon, un aparat, si frecventa corecta.

Trebuie sa vorbesc cu acea persoana de la al doilea capat al liniei pe o singura limba, sa comunic cu el exact la timpul stabilit in prealabil, si el trebuie sa fie exact persoana de care am nevoie. Asta inseamna ca totul trebuie sa fie aranjat.

Deci, cum aranjam linia de comunicare care se extinde din centrul grupului la Creator, ca sa fim siguri ca aceasta linie va functiona, mai mult sau mai putin?

Mai intai, pentru a crea o astfel de conexiune, trebuie sa ne unim intre noi. Asta inseamna ca fiecare dintre noi incepe sa lucreze in directia centrului grupului. Asa cream ceva comun in centru, care se cheama „noi”, si fiecare dintre noi se straduieste pentru asta.  In acest fel construim aparatul telefonic pentru legatura cu Creatorul. Fiecare stie ca acest aparat este unul complicat chiar si in lumea noastra, cu atat mai mult in lumea spirituala in care conexiunea este realizata la o frecventa cu totul diferita.

Aceasta unda nu are voie sa iasa din mine, caci, la urma urmei, eu sunt opus Creatorului. Eu sunt in intregime un minus mare, un egoist. Iar Creatorul este in intregime un plus mare. Noi nu suntem pregatiti sa ne intelegem unul pe celalalt! Deci, cum voi fi capabil sa construiesc un aparat care lucreaza pe frecventa Lui, si care ma conecteaza pe mine cu El?

Fiecare dintre noi trebuie sa faca Tzimtzum (restrictie) egoului, adica trebuie sa se opreasca in interiorul lui, si sa nu se gandeasca la el insusi. Aceasta se cheama Tzimtzum Aleph (prima restrictie). In acest fel eu incetez sa fiu ingrijorat pentru mine insumi. Pana la urma, in lumea spirituala, in acel loc cu care vreau sa intru in legatura, eu nu exist.

Deci, sunt obligat sa fac un Tzimtzum dorintei mele, un Masach (ecran). In afara de asta, trebuie sa dau ceva din mine, deci, in interiorul meu ma gandesc la grup. Prin asta eu creez o singura componenta care este pregatita sa se conecteze cu altii.

Este de dorit ca zece oameni sa creeze astfel de componente din ei insisi. Iar apoi, toti impreuna ne conectam in centrul grupului, iar componenta noastra comuna (noi), este numita simtul daruirii, care se aseamana cu Creatorul. Intre ei poate avea loc o conexiune.

Ca in telecomunicatii, unde latimea de banda poate fi diferita, la fel si aici. Depinde de marimea unei dorinte pe care o persoana o depaseste, mare sau mica, cat de mult el se include in ceilalti, cat de mult ei se inteleg unii pe altii, la ce nivel este clar scopul tuturor, etc. Aceste conditii determina puterea conexiunii.

Dar, neconstruind un astfel de aparat, noi nu putem crea o legatura cu Creatorul. Deci, depinde de noi sa cream o astfel de forta, legatura noastra comuna cu Creatorul, care este vocea noastra, gurile noastre. Si acolo pot fi multe voci si guri ca acestea: este posibil sa impartim 7 miliarde de oameni in grupuri de cate 10. Mai putin de 10 nu este destul de puternic. E posibil sa incercam cu 5 sau 3 oameni, dar in niciun caz, mai putini. 10 este numarul optimal.

Iar mai multi de 10 nu putem cuprinde, caci suntem formati dintr-o astfel de perceptie a realitatii, din care cauza nu suntem pregatiti sa vedem mai mult decat cele 10 degete ale noastre.

Din Congresul din Franta, „Unul pentru toti si toti pentru unul”, a doua zi, 10/05/14, lectia a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Bunul nostru noroc depinde de stabilirea unor relatii bune intre noi. Eu incerc sa fac asta in orice fel, dar, deodata este o explozie si cineva ma scoate din echilibru si ma departeaza de directia corecta. Pentru a mentine aceasta intentie, noi trebuie sa avem un acord comun, un sistem de educatie care este planuit special cu acest scop.

Asta trebuie sa se predea copiilor in scoli, asa incat ei sa nu se comporte cum ne comportam noi astazi. Asta este o problema la nivel national care trebuie rezolvata la o scala nationala, si nu depinde doar de dorinta sau lipsa dorintei cuiva.

Nimeni nu vrea asta pentru ca este contrar egoului nostru, si nu e usor de realizat. Deci, trebuie sa cream un sistem de educatie care sa ne apropie unul de altul.

Intreaga noastra salvare sta doar in asta. Acum 2000 de ani, poporul lui Israel si-a pierdut tara exact din cauza urii nefondate. Azi ne aflam din nou intr-o situatie periculoasa, asa ca hai sa ne apropiem unii de altii.

Baal HaSulam scrie: Toata speranta noastra este in recrearea unui sistem national de educatie, care este planuit sa descopere iubirea naturala latenta din oamenii nostri, asa incat sub orice forma, vom merge inapoi si vom revigora aceiasi muschi nationali care nu au mai functionat de 2 milenii.

Din zilele tatalui nostru, Avraham, care a parasit Babilonia, pana la distrugerea celui de al doilea templu (Beit HaMikdash), adica pentru cca 1500 de ani, poporul lui Israel a trait intr-o completa unitate.

Intrebare:  Ce inseamna sa traim in unitate? Asta inseamna ca nu vor mai fi certuri cu sotia acasa?

Raspuns: Pentru asta este necesar sa avem o educatie care sa ne aduca la atitudini bune, incluzand femeile si copiii.

Intrebare: Asta suna ca un fel de utopie. Exact ce se va intampla cu oamenii? Vor inceta sa fie egoisti?

Raspuns: Oamenii vor fi capabili sa isi controleze egoul. Nu vei face asta ca sa fii bun si sa nu te mai certi cu sotia ta, ci pentru ca prin cearta, tu distrugi vietile tuturor oamenilor din lume. Tu in special, si din cauza ca te-ai certat cu sotia ta.

Imagineaza-ti ca relatia ta cu sotia ta influenteaza relatiile unui imens numar de barbati cu sotiile lor, pentru ca tu esti evreu.

Intrebare: Deci daca un francez se cearta cu sotia lui, asta nu ii influenteaza pe ceilalti la fel de puternic?

Raspuns: Nu, asta nu influenteaza la fel ca un evreu certandu-se cu sotia lui. Asta pentru ca evreii sunt primii in sistemul general, care trebuie sa indeplineasca legea garantiei reciproce (Arvut), conexiunea dintre toti. Iar dupa aceea, intreaga lume trebuie de asemenea sa fie inclusa in aceasta lege Arvut, in unitatea generala. Natura ne impinge in mod special inspre unitatea generala.

Din Programul de radio israelian, 103 FM, 8/03/15

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→