Animalele trăiesc în momentul actual și nu simt trecutul, prezentul și viitorul. Ele au o memorie foarte scurtă și nu pot să știe ce s-a întâmplat cu strămoșii lor acum o mie de ani sau ce se poate întâmpla într-o mie de ani. Lor nu le pasă de viitorul îndepărtat si nu stau prin comisii internaționale, discutând despre viitorul lumii.

Un om, cu toate astea, în mod  constant isi face griji cu privire la viitorul său sau regreta trecutul și aproape niciodată nu trăiește în momentul actual. Se pare că suntem mai rău decât animalele. Dacă am fi știut răspunsul la întrebările: De ce trăim, de unde am venit și unde ne ducem?, am fi mai mari decât animalele, pentru că am vedea întreaga perspectivă.

Dar nu știm și in fiecare moment ne punem întrebari despre scopul existenței noastre, ceea ce ne face cele mai mizerabile creaturi. Natura nu ne va permite să ne concentram pe momentul prezent, ci ne face să exploram trecutul și viitorul pentru a descoperi sursa noastră și scopul final.

Noi nu vrem să fim legati de corpul nostru și sa trăim ca niște animale. Viața umană nu este limitată la o existență fizică; o persoană vrea să vadă lumea întreagã de la inceput, la sfarsit, sa vada viitorul și să înțeleagă de ce trăiește.

Legea cauzei și efectului acționează peste tot în natură Fiecare fenomen are cauza și efectul lui. Vreau să știu care e cauza vieții mele  și care este efectul ei? De ce am fost născut? Trebuie să existe un răspuns la această problemă stabilită în natură Deoarece totul în ea este consecvent și se supune logicii superioare.

În cazul în care Natura dezvoltă o creatură atât de inteligenta și unica precum omul și ii dă astfel de întrebări, înseamnă că  este obligat să găsească soluția și sa descopere de ce trăiește și pentru ce.

Întrebare: Un cimpanzeu nu doreste să afle de ce este viu?

Răspuns: Nu, cimpanzeilor le pasa doar de cum să trăiască mai bine acest moment, cum sa-si mentina viață lor și a urmașilor lor, dar nimic mai mult. Animalele se îngrijesc chiar și de copiii lor doar pentru o perioadă scurtă de timp. Apoi tânărul creste si conexiunea dintre ei și părinții lor se termină.

Intrebare: Deci, se pare că toate abilitățile speciale ale unui om au un scop diferit, suntem în căutarea lui, dar nu a fost găsit încă?

Răspuns: Desigur! Natura a desemnat o misiune specială pentru noi, dar nu am descoperit-o încă. Probabil că nu suntem încă pregătiți să o folosim corect și, prin urmare, rămâne ascunsă de noi. Cu toate acestea, ne punem probleme acum și ne confruntăm cu dezamagiri care ne împing să ne dezvoltăm, cauzand clarificarea aceastei probleme și să răspundem la ea. Aceasta este principala sarcină a perioadei curente.

Intrebare: Asta explica haosul care guvernează peste tot acum?

Răspuns: „Criza” înseamnă nașterea unui nou grad. Aceasta este traducerea corectă a cuvântului.

Din  emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este intamplator ca nivelul uman este numit „vorbitor” în Cabala, din moment ce vorbirea este cea ce distinge oamenii de animale. Putem vorbi și exprima dorințele si gândurile noastre. Totusi, se dovedește că animalele și, mai ales maimuțele, au, de asemenea, limba lor proprie. In ce fel este diferită de limba umană?

Raspuns: Animalele au propria lor limba  necesara in cadrul vieții lor. Ele nu simt nicio nevoie pentru ceva mai mult.

Limba animalelor transmite de la una la alta toate informațiile relevante pentru viața lor, existența lor și menținerea relațiilor intre ele. Însa, pentru oameni, cel mai important lucru este a transmite informații de la unul la altul, despre dezvoltarea noastra.

Acesta este motivul pentru care limbajul uman trebuie să fie foarte bogat și completat de imagini, desene, scris, toata mulțimea de caractere, cântecul și transferul de informații prin scrisori și alte tipuri de memorie.

Dezvoltarea noastră ne obligă la acest lucru. Un animal este atașat de momentul actual în a carui prezent trăiește. Un om, totusi, simte legătura cu trecutul și viitorul si, prin urmare, are nevoie de un fel de ajutor de memorie care sa-l ajute sa  stocheze informațiile și să le transmită de la o generație la alta si încă la câteva generații. Acesta este singurul mod în care se poate avansa.

Deși acest lucru nu este cel mai important lucru uman. Nu am atins inca diferenta dintre om si animal care e destinul sau specific inalt. Până în prezent, discutăm numai lucruri care ne deosebesc de animale în această viață materială: limbă, cultură, educație, construirea societății umane și guvernarea cu toate sistemele ei .

Toate acestea au fost dezvoltate de către oameni și organizate natural și prezente în diferite culturi în America de Sud, China, Africa și Oceania.

Scopul special al destinului uman este atingerea nivelului numit Adam (Om). Acesta nu este  animal, ci este doar un pic mai dezvoltat. Toată viața umană care ne ridică mai sus de nivelul animal este cunoasterea sursei vietii, a cauzei sale si a scopului.

Acestea sunt intrebarile care separa orice om de animal, inclusiv de cimpanzeu. O maimuță nu se întreaba despre semnificația vieții și, de aceea, ea nu se dezvolta. Dar omul o face, iar această problemă il forteaza sa creeze religii, credințe, contacte cu forțe ascunse, sa căute ceva care există în afara acestei lumi, viața pe alte planete și să se gândească ce se va întâmpla cu el după moarte.

O persoană este extrem de preocupata cu aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea nu este atașată numai de momentul actual, de această viață fizică, materială. Din contră, ea este gata să-și dedice intreaga viața  pentru a afla cu cine este ea cu adevărat conectata. Cine este ea? Cine o controlează și o obligã ? Pentru ce trăiește? Care este programul care o împinge în mod constant pentru a se dezvolta și a o face sa-si punea intrebari despre scopul vieții și înțelesul ei?

Această parte a unei persoane se dezvoltă tot mai mult si cere un răspuns.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Scopul final al evoluției, programul sau, rămâne ascuns omului. Toată lumea consideră cu naivitate că știe unde se duce sau, pur și simplu, nu vrea să știe. Oamenii sunt deja dezamăgiți în toată această viață și preferă să urmeze pasiv – astăzi este ca și ieri, până când, viața se termină.

Noi dăm naștere noii generații fără să ne gândim care e menirea ei, ci pur și simplu îndeplinind programul încorporat în noi. Nimeni nu poate răspunde de ce avem nevoie de această viață care nu e ușoară și de ce această cursă? Nici un răspuns, noi preferăm să nu ne gândim la asta.

Forţa de protecție a corpului suprimă această problemă și nu ne permite să cerem prea mult. La urma urmei, această problemă ne reduce la o treapta inferioară faţă de  animale. Animalele nu au această problemă. Ele acționează în mod automat, in acord cu programul lor natural. Dar oamenii nu pot trăi așa, ei cer și nu pot găsi un răspuns.

Acesta este motivul pentru care această problemă este foarte deprimantă pentru noi, pentru că ne arată propria noastră insignifianța și inutilitate. Animalele nu pun întrebări, ele pur și simplu trăiesc. Oamenii, totuşi, încearcă să afle ce forţă ne animă si de ce suntem așa cum suntem? Noi nu știm răspunsul și totuși trebuie să continuăm să trăim și să realizam programul cuiva.

Aceasta este o formă foarte umilitoare de viață care ne aduce o mulțime de suferință. Dacă ne comparăm cu o maimuță, vom vedea că este mult mai mare decât un om. La urma urmei, un om știe că viața lui este lipsită de sens și continua totuși să trăiască. El împlinește programul naturii, care ii este impus. O maimuță nu știe nimic despre asta și totusi trăiește în armonie cu natura. Cu fiecare acțiune pe care o efectuăm, în acord cu ordinea naturii, confirm că eu sunt mai rău decât o maimuță, din moment ce nu înțeleg scopul şi totuși acționez.

Prin urmare, în prezent omul rămâne fără răbdare și întreabă: „Cât va continua  așa? De ce?  Pentru ce este aceasta suferinţa? „Dacă nu aș suferi, mi-aș trăi viața intr-un fel. Dar problema este că sufăr tot timpul, de la naștere până la moarte, iar astăzi această suferință crește tot mai mult.

Se pare că avem tot, dar întrebarea cu privire la sensul vieții ne trezește tot mai mult, forțându-ne să intram într-o depresie profundă. Sărmanii oameni patetici sunt mai mici decât furnicile, pentru ca toate creaturile acționează în mod instinctiv, fără a-si pune întrebări, în deplin acord cu natura.

Şi in noi, natura ne-a lăsat o întrebare, ca și cum şi-ar fi bătut joc. Ea ne face să o ascultăm pe deplin, ea râde și spune: „Uite ce fac cu tine și nu ai unde să scapi!” Se pare că, pur și simplu, trebuie să răspunzi la întrebarea cu privire la sensul vieții.

Un procent al diferenţei genetice între om și maimuță sunt doar diferențe externe. Întrebarea privind sensul vieții nu este în acest procent. Animalele  se deosebesc unele de altele genetic, deci aceasta nu este un motiv. Motivul este că această problemă trăieşte in om și evocă o mare nevoie de a ști ce este la baza vieții, cauzele acesteia și scopul pentru care noi trăim? Trebuie să găsim răspunsul.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Diferența genetică dintre om și maimuță este foarte mică, un pic mai mult de unu la sută. Cu alte cuvinte, un om este nouăzeci și nouă de procente cimpanzeu. Cum ar putea o diferenţa atât de mica intr-un genom sa conducă la un stadiu complet diferit de dezvoltare? Ce este acest un procent care separă omul de maimuță?

Răspuns: Omul și maimuța sunt două lumi complet diferite. Dacă vorbim despre corpul fizic, omul s-a dezvoltat prin toate nivelurile: mineral, vegetal, animat și uman, iar maimuța este o etapă intermediară între animal și om. Dar aceasta numai dacă comparăm corpurile.

Nu există nimic special în corpul fizic al unui om. Și, deși este diferit, deoarece nu are blană ca maimuțele, brațele și picioarele se dezvolta în mod diferit, iar atitudinea față de viață este diferită, principala diferență nu este în acest sens. Omul se distinge prin faptul că el se dezvoltă, dobândește înțelepciune și schimbă mediul său.

Cu toate că animalele schimbă, de asemenea, mediul lor: construiesc case sub apă sau pe copaci, este pur și simplu instinctiv în funcție de chemarea naturii și nu se schimbă din generație în generație. Ele trăiesc in modul în care s-au născut în acord cu natura lor.

De aceea, animalele sunt parte integranta a naturii. Ele nu au dorința de a schimba mediul lor sau  societatea lor, pentru construirea unor sisteme artificiale speciale de relații, care nu au fost moștenite de la strămoșii lor și cunoscute anterior.

Dimpotrivă, în om se dezvoltă o minte și simțuri noi din generație în generație, ceea ce îl obligă să schimbe lumea. Nu putem descoperi sursa acestei diferențe radicale. Noi vedem doar consecințele acesteia. Într-adevăr, o persoană care își schimbă mediul, schimbă lumea și vrea un nivel superior.

El nu este de acord să trăiască la fel ca un cimpanzeu, care astăzi trăiește în același fel ca acum în urmă cu 100.000 de ani. Cu toate astea, cimpanzeul are o memorie excelenta si abilitaţi mentale, dar ele nu-l împing să se dezvolte.

Aceasta este întrebarea: De ce are un om capacitatea de a se dezvolta și dorința de a se dezvolta din generație în generație și în fiecare generație? De ce este această evoluție diferită de la o persoană la alta și de la o națiune la alta?

Noi colectăm experiența și transmitem toate realizările noastre în cultură, educație și știință. Noi construim un mediu pentru noi înșine, societatea umană, guvernul și sistemele sociale. Puteți compara lumea modernă creată de om cu cea care a existat acum câteva sute de ani.

Toate acestea au venit din impulsurile interioare ale omului, care sunt ascunse de noi. De ce ni s-a dat o astfel de dorință, pentru ce? La urma urmei, dacă ne-am opri dezvoltarea, am trăi ca maimuțele. Dar, în fiecare om și în noi toți împreună, în fiecare moment și în orice timp, trăiește dorința de a avansa.

Cu alte cuvinte, există un program special în noi, care ne cere punerea sa în aplicare. Prin urmare, oamenii se dezvolta în mod obligatoriu. Vedem aceasta la copiii care nu obosesc sa se joace și au un interes arzător pentru toate inovaţiile.

Fiecare vârstă are propriile sale jocuri. Un copil pune întrebări părinților, iar când va crește el ii va depăși cu siguranță și va fi chiar mai avansat decât ei. Nimic asemănător nu se întâmplă cu vreun animal.

Tot ce am de făcut este să întreb: Pentru ce ni s-a dat acest lucru? La urma urmei, nu putem spune că ne face mai fericiți. Poate că ar fi mai bine să înghețe toată dezvoltarea noastră la un moment dat, în scopul de a duce o viață lipsită de griji? Cu toate acestea, ne dezvoltăm și construim mai mult și mai mult. Această aspirație interioară se numește omul din noi. Cu toate acestea, unde ne conduce este încă un mister pentru omenire.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 9/6/16

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→