Tora, Deuteronomul, „Ekev”, 10:03 – 10:05: Am făcut atunci un chivot din lemn de salcâm, am cioplit două table de piatră, ca şi cele dintâi, şi m-am suit în munte cu cele două table în mâinile mele. Iar El a scris pe table, cum fusese scris şi pe cele dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte din mijlocul focului, în ziua adunării, şi mi le-a dat Domnul mie; ar eu m-am întors şi m-am pogorât din munte şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, ca să stea acolo, cum îmi poruncise Domnul.

Aici se vorbeşte despre aceleaşi Zece Porunci, dar la un nivel total diferit. Este ca şi cum s-ar spune aceleaşi cuvinte unui copil, unui adolescent şi unui adult, dar fiecare dintre ei va înţelege în mod diferit şi le vor accepta şi implementa în moduri diferite.

Aceste porunci sunt menite pentru generaţii diferite, de aceea sunt diferite. Exact aşa trebuie să aibă loc acest proces şi aşa s-a întâmplat cu ambele Temple, atunci când Rabi Akiva a râs la distrugerea Primului Templu şi a spus: „Acum am încredere că exact aşa se va întâmpla”

Întrebare: Dar cum a fost pentru oamenii care au văzut tragedia şi se uitau la el? Liderul generaţie a râs în momentul în care toţi ceilalţi plângeau.

Răspuns: Sunt două niveluri de realizare. Problema este că oamenii nu îi înţeleg pe Cabalişti. Pentru a-i înţelege, omul trebuie să se ridice la nivelul lor. Nu există altă cale. De fapt, este spus, „cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.” (Ecleziastul 1:18). Astfel, un Cabalist este cel care îşi face griji mai mult decât alţii, dar pe de altă parte el se şi bucură.

Întrebare: Dacă o generaţie nu înţelege un Cabalist, ce se aştepta Baal HaSulam când a scris articolele sale?
Răspuns: Problema este că trebuie să existe un anumit feedback de la o generaţie şi nu a fost niciunul. Un Cabalist munceşte în principal atunci când primeşte o anumită sarcină de sus.

Baal HaSulam nu a muncit pentru ultima generaţie, cu toate că a scris un pic despre ea. El a trăit într-un timp foarte dificil, în timpul creării Statului Israel, celui de al doilea război mondial, al Holocaustului şi morţii evreilor. A muncit în special pentru a accepta şi a forma oamenii spiritul în momentul în care a trăit în Israel şi pentru a pune baza ultimei generaţii.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cărţii Eterne din 16.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaş, „Care este conceptul eşecului în muncă”, care este înţelesul eşeculuil?

Răspuns: Să atribui Creatorului tot ce se întâmplă omului, asta este singura sarcină a omului din lumea noastră, adică atunci când Creatorul este ascuns. Singura forţă care există în creaţie determină toate gândurile, dorinţele şi acţiunile pe care le are omul, „şi nu mai este altul afară de El” (Deuteronomul 4:35).

Omului i se pare că are dorinţe şi gânduri, asta înseamnă descoperirea ascunderii Creatorului. În această ascundere, care este numită „această lume”, sarcina omului este să atribuie Creatorului de la început tot ceea ce se întâmplă. Singurul păcat, singura greşeală, singura vină, este aceea că omul nu atribuie totul Creatorului.

Astfel, singura sarcină a omului este să îi atribuie sursei, Creatorului, toate gândurile, dorinţele şi acţiunile şi să se vadă pe el însuşi ca rezultat al acestor acţiuni ale Creatorului. Vezi articolele “Nu există nimeni în afară de El” “M-ai îngrădit din spate şi din faţă ,” “Ascunderea şi descoperirea Feţei Creatorului” şi altele.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Intrebare: Este spus: “atenție la sărmani, pentru ca ei ne vor aduce salvarea”. Cum sunt conectate aceste doua lucruri ?

Raspuns: Termenul “sărman” înseamnă un sentiment de inutilitate, goliciune si o  mare dorinta de atingere a lumii superioare. De fapt, starea asta impinge omul sa obtina o implinire si sa se simta imbogatita.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Stramosii nostri au scris, “cautati femeia!” De ce au fost identificate femeile “independente” de-a lungul istoriei cu sursa conflictelor, separarii, razboaielor si a problemelor?

Raspuns: Asta a depins de barbati si nu de femei. Femeile, desigur, au propriul lor caracter: acela de a insela si de a poseda un barbat pe care sa il foloseasca.

Aceasta este o dorinta pur egoista a femeilor care, de fapt, exista in noi toti, inclusiv in barbati. Prin urmare, in lumea noastra corectarea este plasata mai mult in partea masculina. In barbat exista femininul (egoismul) si masculinul (abilitatea de a corecta egoul). Iar in femei, aranjarea fortelor dintre linia stanga si cea dreapta, intre dorinta de a primi si cea de a darui, este diferita.

Femeile sunt mai directionate catre natura lor si depind de ea. Barbatii sunt mai mult distrasi de la munca spirituala deoarece in implicarea lor cu femeile, cea mai mare dorinta a barbatului este cea sexuala, mai ales dupa distrugerea templului, asa cum pentru femei, distragerea de la lumea spirituala vine din dependenta lor fata de barbati. Astfel, imaginea perturbarilor este diferita, este mai larga si reciproca.

Intrebare: Ce inseamna ca femeile depind de barbati?

Raspuns: Femeia are nevoie de barbat; il cauta si are nevoie sa fie langa ea, doreste sa fie conectati si este dependenta de el, deoarece la urma urmei femeie doreste sa aiba un camin si o familie.

Intrebare: Asta se intampla cand este singura, dar daca este maritata, ce fel de perturbari poate avea?

Raspuns: Din moment ce o femeie este canalizata doar pe familie, pe copii, este inghitita de acestea, dar in zilele noastre exista si multe alte probleme, aparand tot felul de efecte secundare ca rezultat al apropierii noastre de corectarea finala (Gmar Tikkun). In general, perturbarile din drumul spre spiritualitate sunt diferite si apar diferit la barbati si la femei.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 24.04.2016

Filed under: Evolutie, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→