Începând cu prima spargere – așa numitul păcat al lui Adam, „primul om”, planificat în avans – omenirea a început treptat să înțeleagă că motivul pentru toate necazurile sale a fost separarea cauzată de egoismul uman.

Cu toate că atunci egoismul era relativ mic, a luat destul timp până la sosirea lui Avraam, ca ei să înceapă să se unească pentru a depăși criza apărută în Babilonul antic.

Egoul spart, care a divizat oamenii, le-a arătat acestora cât de destructivă a fost separația și că nu exista altă soluție în afară de unire.

După ce Avraam a revelat că unificarea este calea corectării și a început să o explice celorlalți, aceia care l-au înțeles au format un grup care s-a numit mai târziu poporul lui Israel, ceea ce înseamnă „direct la Creator” adică Iașar El. Acest grup a menținut unitatea ca fiind singurul mijloc de obținere a salvării pentru întreaga rasă umană și, în general, pentru întreaga Creație.

A luat mult timp – tot drumul de la primul om, Adam, până la Avraam – înainte ca omenirea să fie gata să învețe că unitatea este salvarea. La început, conectarea a fost naturală și toți oamenii au trăit împreună ca unul. Dar apoi, deodată, separarea a început să se dezvolte și ei au simțit cât de destructivă a fost.

Ei au fost capabili să compare cât de bine le-a fost să trăiască în conectarea naturală, care a existat între ei în timp ce egoismul era încă relativ mic și starea egoismului mărit, care a dus la multe probleme, cum ar fi separarea și neînțelegerile. Totul s-a terminat în ruină. De aceea, ei au fost de acord să muncească pentru a se uni astfel ca „iubirea să acopere toate păcatele”.

Trebuie să fie clar însă că păcatele comise atunci erau mici, fiindcă și egoismul era, de asemenea, mic și de aceea nu a fost așa de dificil pentru ei să se unească așa cum este azi. Dar, în acel timp, ei au înțeles deja că există două căi spre unificarea finală pe care omenirea trebuie să o obțină în cele din urmă.

Până la urmă, acesta este scopul Creației, pre-programat în concepția originală și la care poți ajunge pe două căi: prin Lumină sau prin suferință. Ei au reușit să înțeleagă acest lucru și au început să aplice metoda lui Avraam.

Este clar pentru toți că egoismul ne distruge viețile și că trebuie să facem ceva cu el. Fiecare nație are drumul său. Sunt metode de reducere a egoismului prin educație specială ca și prin tot felul de practici orientale, cum ar fi confucianismul și moralitatea – bazate pe tradiții. Religiile îl îndeamnă, de asemenea, pe om să fie umil și calm și să încerce să-și îmblânzească egoismul promițându-i raiul sau iadul.

Toate aceste metode merg pentru o vreme dar, până la urmă, oamenii părăsesc religia. Egoismul crește atât de repede că moralitatea și religia nu mai sunt capabile să-l înfrâneze. Metoda lui Avraam este o metodă generală de corectare a egoismului direcționată nu spre distrugerea lui, ci spre folosirea lui corectă. Această metodă aparține tuturor, după cum a spus Avraam „Cine este pentru Creator, să vină la mine!”.

Deci, trebuie să ne unim și, în interiorul acestei conexiuni, vom revela Forța Superioară, care ne va susține și ne va conduce mai departe, reîntorcându-ne la scopul și fundamentul Creației. Aceasta este o metodă foarte specială care este realizată numai dacă oamenii sunt gata pentru ea. Și, la sfârșitul dezvoltării noastre, fiecare va fi gata pentru ea.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 21/08/2017, Topicul lecției: „Europa la răscruce”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În urmă cu câteva luni, când am început să pregătim congresul din Europa, care va avea loc peste câteva zile, părea că cea mai presantă problemă era unificarea Europei și nevoia noastră de a lucra la asta. La uma urmelor, europenii nu înțeleg de ce eșuează toate tentativele lor de a crea o Europă unită.

Întâi de toate, trebuie să pregătim societatea și să construim o platformă între țările europene. Numai atunci putem începe să vorbim despre unirea Europei, astfel încât să poată fi o unire a inimilor, nu a băncilor. O unire poate exista numai dacă este bazată pe relații bune între oameni, fiindcă vorbim de o societate umană.

Dar, au trecut câteva luni de atunci și situația s-a deteriorat semnificativ; au apărut de curând probleme noi și mai urgente. Nu mai este de ajuns să vorbim despre unificarea Europei, este necesar să unim întreaga lume. Această problemă este azi crucială.

Devine din ce în ce mai vizibil cu fiecare zi că dezvoltarea lumii este accelerată rapid. Această dezvoltare este inevitabilă, dar poate avea loc pe două căi: pe Calea Luminii sau pe calea evoluției după un curs natural, ceea ce înseamnă suferință. Și depinde de noi, oamenii, ce cale alegem. În oricare din cazuri, noi trebuie să trecem prin această dezvoltare de „magnitudine absolută”, fie că o vom trece prin abis, fie că va fi printr-o viață frumoasă.

Aceste două căi se află în fața noastră. Calea dezvoltării naturale este calea separării, care va duce la sentința inevitabilă de a lupta, de a suferi și de a fi nefericiți, de a ajunge chiar la războaie mondiale. Și asta, numai pentru a ne forța să mergem în cele din urmă pe Calea Luminii sau măcar pe linia de mijloc, între cele două căi.

Dar Calea Luminii este calea unității, ultimul scop a întregii noastre dezvoltări. Trebuie să ne reunim cu toții în interiorul sistemului, ca un singur om, Adam HaRișon. Și dacă aspirăm corect, cu toții, spre acest scop și prin propria noastră voință, lumea va merge pe drumul cel bun. Dacă nu, lumea va înainta prin lovituri. Doar noi alegem pe ce cale vom merge din acestea două.

În plus, a apărut de curând o altă dezvoltare negativă: a reapărut nazismul în SUA. Acesta nu este un simplu accident, ei au existat întotdeauna, dar erau liniștiți și se temeau să fie vocali. Azi, însă, ei au încetat să se mai ascundă.

Putem vorbi ani despre motivele interne și externe care au făcut ca neo-nazismul să ridice capul în SUA dar, de fapt, nu motivele sunt importante, fiindcă nazismul este un fenomen natural.

Ca și Marx și Baal HaSulam a scris că nazismul este următoarea fază după socialism. Dacă socialismul nu urmează calea tipului de unitate corectă, atunci va degenera în nazism, adică în felul incorect de unificare a societății.

În esență, aceasta este toată diferența între calea suferinței și Calea Luminii. Există dovezi că nazismul fascist a sperat că, în viitor, SUA va deveni o țară nazistă, unită prin ideea național socialistă.

Acest curent va continua să se dezvolte mai departe cu ajutorul evreilor americani, exact cum a fost în Germania la începuturile ridicării naziștilor la putere. De aceea, este necesar să facem tot ce este posibil pentru a evita reapariția greșelilor amare ale trecutului și care se află deja la orizont.

Istoria se repetă și nu numai Europa se află la răscruce azi, ci întreaga lume. Să sperăm că vom fi capabili să o schimbăm de pe calea suferinței pe Calea bună, a Luminii.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 21/08/ 2017 – Topic – Europa la răscruce

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→