Întrebare: Sunt iubirea și adevărul mereu inseparabile?

Răspuns: Iubirea există în inimă și adevărul există în cap. Iubirea trebuie să vină din inimă, adică trebuie să schimb toate calitățile ei, toate dorințele mele, pentru a le direcționa în beneficiul celui pe care îl iubesc. Asta se numește „inimă deschisă”.

Măsor adevărul raportat la nivelul dezvoltării persoanei respective: cât este în beneficiul ei să audă, cât de mult pot eu să simt și să înțeleg și o tratez în funcție de asta. Poate că o să trebuiască să ascund ceva de ea sau poate chiar să o mint dacă, cu inima mea iubitoare, am să văd că va fi mai bine astfel pentru acea persoană.

Un om care caută permanent adevărul se verifică constant pe sine în ce stadiu de minciună se află.

Întrebare: De ce este un om atras de adevăr? De ce are valoare pentru el?

Răspuns: În el începe să se manifeste o genă informațională dintr-un grad superior. Forța Superioară este numită Adevăr. Cuvântul „adevăr” (EMET) conține literele ALEF-MEM-TAV, adică acoperă întreg alfabetul (ebraic) de la început și până la sfârșit, este numele general al Creatorului, Cel care este bun și face bine și, din El este iubirea absolută și dăruirea. Noi trebuie să ne gândim cum să devenim măcar un pic asemănători Lui. Asta este ceea ce ne învață Înțelepciunea Cabalei.

Sunt oameni în care se trezesc astfel de gene informaționale. Aparent, în baza lor, ei au fost mai aproape de Creator și, de aceea, au rămas în ei înregistrările informaționale respective. Acum, aceste gene încep să se manifeste în ei și să-i atragă spre revelarea calităților Creatorului.

Aceste gene se numesc „punct în inimă”, o dorință de revelare a adevărului. Nu contează ce se va întâmpla, lucrul cel mai important este adevărul. Chiar dacă nu-mi place, nu încetez să aspir către el, după cum e scris: „Cumpără adevărul și nu-l vinde”.

Întrebare: Cunosc mulți oameni care nu cred deloc în Dumnezeu, dar nu contenesc să fie atrași de adevăr. De ce este așa?

Răspuns: Aspirația către adevăr nu are nicio legătură cu credința. Oricine se simte atras de adevăr este invitat să vină și să-l reveleze. Înțelepciunea Cabalei nu are nicio legătură cu religia, ci lupta pentru adevăr este condiția necesară.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt de acord că natura umană este aranjată astfel ca omul să mintă constant. Dar hai să ne imaginăm că trăim într-o lume în care nu există minciuni și fiecare spune celorlalți ce crede despre ei. Acest lucru ar putea fi crud și am putea să-i rănim groaznic pe ceilalți. Înseamnă că minciuna este exact ceea ce ne permite să coexistăm?

Răspuns: Am putea învăța pe copiii noștri cum să obțină gradul adevărului. În loc să ne mințim unii pe alții, am putea construi o conexiune reală între noi, adică ne-am putea schimba calitățile de la înșelători la unii adevărați și am începe să ne tratăm prin adevăr reciproc.

Până la urmă, vedem că întreaga noastră viață este înșelătoare de la început și până la sfărșit. Ne dezvoltăm în direcția unor minciuni tot mai mari – în jurul nostru este decepție totală în educație, cultură, în relațiile dintre soți, părinți și copii, în toate ocupațiile noastre, în industrie și în armament.

Întrebare: Dacă soții își vor spune unul altuia tot ceea ce cred cu adevărat unul despre celălalt, vor divorța imediat. Înseamnă că minciuna este folositoare fiindcă viața e imposibilă fără ea?

Răspuns: Minciunile sunt baza vieții noastre. Minciuna și nu adevărul. Însă, minciuna a fost dată pentru ca noi să o putem corecta, deci să facem corectarea de sine. Este clar că dacă noi nu ne corectăm, nu putem exista unul lângă altul fără minciună. Dar, dacă începem să ne corectăm, vom vedea că nevoia de a minți dispare treptat.

Întrebare: Ce este corectarea?

Răspuns: Corectarea înseamnă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Dacă iubesc pe altcineva nu am nevoie să-l mint. Cum aș putea să înșel pe cineva pe care îl iubesc? Pot să-mi deschid toată inima față de el și nu va fi nimic care ar putea să-l rănească. Când iubesc cu adevărat pe altcineva, îmi place totul la el, altfel, nu e iubire.

Chiar dacă văd la el ceva rău, pot să o spun și el va înțelege. El știe că vorbesc din iubire pentru el și nu din dorința de a-l jigni.

Întrebare: Dacă noi înșine mințim permanent, de ce urâm atât de mult când ne minte altcineva?

Răspuns: Fiindcă nu ieșim din minciună și nu știm unde este adevărul și ce este iubirea adevărată. Adevărul și iubirea ne sunt ascunse.

Urâm minciunile celorlalți, fiindcă vrem ca toți să ne iubească și să ne spună sincer lucruri bune. Dar noi nu vrem ca și noi să-i tratăm pe ceilalți cu astfel de iubire.

Dacă altcineva mă minte, atunci mă simt umilit, fiindcă el nu mă acceptă ca pe un egal. De aceea, ne rănesc atât de mult minciunile altora. Dacă mă mint, nu mă iubesc. Dacă m-ar fi iubit, atunci chiar și minciuna ar fi venit din iubire. Iubirea ar acoperi toate minciunile, fiindcă ea ar fi deasupra la tot.

Mințim copiii, dar îi mințim din iubire și, de aceea, aceste minciuni nu îi rănesc. Aceasta se cheamă minciună în numele adevărului, fiindcă noi știm adevărul, dar înțelegem că va fi mai bine pentru ei să audă ceva diferit.

Totul trebuie să vină din iubire, ea trebuie să fie fundamentul. Atunci, ea mă va obliga să-i tratez pe ceilalți bine și să fac totul în beneficiul lor și nu al meu. Să mă ridic peste sinele meu și să fac totul pentru ei și, atunci, dacă e necesar, pot să spun chiar minciuni. Educația nu este posibilă fără o ascundere a adevărului.

Din KabTv „O viață nouă” 16/11 2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→