Rabaș: Șlavei HaSulam (Etapele scării), „Scopul societății (1:1): Ne-am adunat aici pentru a stabili o societate pentru toți care doresc să urmeze calea și metoda lui Baal HaSulam, felul prin care să urcăm gradele de om și să nu rămânem ca animalele…”

Rabaș a scris primul articol despre munca în grup pe o hârtie de țigare, când stătea cu mine în parc pe o bancă. După aceea i-am adus o mașină de scris și ziua întreagă se auzea din camera lui zgomotul clapelor mașinii. Aceasta a fost viața lui. El a continuat să se gândească la modul corect în care să-și exprime gândurile. În timpul cât a scris articolele el a fost cu totul alt om.

Noi nici măcar nu ne putem imagina profunzimea muncii sale. Chiar și acum eu primesc doar stratul superior din scrierile sale.

Întrebare: Chiar și dintr-un articol pe care noi l-am studiat de 200 de ori?..

Răspuns: Nu contează. În Cabala nu există o divizare a informației pentru începători și avansați, fiindcă adâncimea textelor depinde numai de cititorul care le înțelege. În aceste articole el a expus aproape totul. Ele sunt concepute pentru cei care vor să se înalțe de la nivelul animal de dezvoltare la cel uman (Adam).

Din KabTv „Ultima generație” 26/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate realizările de ieri trebuie să se transforme în descendența de azi, altfel nu avansez. Pun un picior înainte și avansez, fiindcă același picior rămâne în urmă. Apoi iar, un pas înainte cu celălalt picior și înaintez astfel, încât el să rămână iar în urmă. De aceea, dacă azi m-am trezit într-o dispoziție proastă, dacă lecția de azi nu mi s-a părut incitantă, nu mi-a provocat aceeași ardere ca înainte, atunci trebuie să înțeleg că acesta este un semn de avansare. Acesta este exact modul în care avansăm.

De aceea, sunt fericit că am primit o îngreunare a inimii și nu sunt la fel de încitat ca un copil mic sau ca un începător care a descoperit Cabala. Acum am nevoie să obțin cel puțin aceeași trezire ca ieri, dar o fac deja prin munca mea și nu ca pe un cadou pe care l-am primit mai înainte de Sus.

Va trebui să mă analizez în mod constant dacă muncesc la trezire, la importanța scopului, la semnificația conexiunii care trebuie să devină pentru noi punctul central și la dorința mea pentru ea. Toate acestea înseamnă muncă, dar pentru asta eu sunt fericit, fiindcă dacă azi este greu pentru mine să muncesc, acesta este semn că ieri am făcut un progres bun. În fiecare moment mă analizez dacă am putut obține măcar aceeași trezire ca ieri, dar prin propriile mele eforturi. (Minutul 0:30)

Totul depinde de atitudinea noastră față de scânteia spirituală. Când simțim că ea se stinge, ne trage în jos sau ne înalță, avem ocazia să rămânem independenți de ea și să hotărâm noi înșine în ce stare va fi în noi această scânteie. Dacă o folosim corect, ea ne va trage întotdeauna înainte.

Scânteia este conexiunea noastră cu Creatorul, cu realitatea spirituală. Nu contează dacă această legătură este pozitivă sau negativă, cel mai important lucru este ca ea să existe! Noi trebuie să fim recunoscători pentru starea rea, la fel cum suntem și pentru cea bună. Din contră, când scânteia dispare, Creatorul îmi dă ocazia să o reaprind singur și să mă inspir. (Minutul 5:10).

Dezvoltarea în lumea corporală necesită, de asemenea, trecerea peste dezvoltările anterioare, dacă vrei să avansezi. Se întâmplă la fel în orice loc. Atunci, de ce este atât de dificil de acceptat acest lucru în dezvoltarea spirituală, că realizarea de ieri se schimbă azi în coborâre, într-un pas de la care noi trebuie să ne ridicăm?

În dezvoltarea corporală acest lucru este perceput ca un proces natural; până la urmă, suntem împinși înainte de forța egoismului. În Spiritualitate însă, este foarte greu de acceptat acest principiu, fiindcă avem nevoie să avansăm prin credință deasupra rațiunii, prin trezire spirituală și nu una egoistă.

Chiar dacă egoul nu vede niciun beneficiu pentru sine, niciun viitor, numai întuneric și asta nu ne împinge înainte, noi trebuie într-un fel să ne împingem singuri, să găsim o motivație spirituală.

Acest lucru este posibil numai în grupul de zece, prin unitatea noastră. Dacă toți ceilalți, cu excepția unuia care este în coborâre, își conectează punctele din inimă deasupra egoului, călcând pe el și, în acest fel, raportându-se la prieteni, ei îi dau puterea spirituală.

După ce descoperă că unul din prieteni este în coborâre, ceilalți nouă își revelează egoismul și îl coboară la valoarea minimă, în timp ce înalță conexiunea lor, punctele lor din inimă, scopul Creației și pe Creator. Atunci, această prăpastie dintre conexiunea în grup și deconectarea din el, dintre aprecierea spiritualității și desconsiderarea ei, produce presiunea cu care îl pot influența pe prietenul căzut, dându-i forță spirituală. El se trezește de la această forță și poate să o folosească pentru a avansa și a se încorpora în grupul de zece. De fapt, prin căderea lui, el devine motiv pentru urcarea comună. (Minutul 14:40).

Dacă un prieten a fost trântit, cum îl pot ajuta ceilalți? Simpla persuasiune și încercarea de a-l inspira încă nu înseamnă muncă spirituală. Acesta este modul în care susținem un om în lumea corporală.

Forța Spirituală este credința de deasupra rațiunii, dăruirea este deasupra primirii, Bina este deasupra lui Malhut, este decalajul dintre aceste două puncte. În timpul coborârii, aceste două puncte se întâlnesc și prăpastia dispare; nu există sus și jos, totul este gri. (Minutul 28:50).

Când un prieten este în coborâre, noi îl susținem și începem să-l influențăm prin decalajul dintre punctul grupului nostru spiritual și punctul corporal care există în noi. Îi vorbim despre percepția noastră a urcării spirituale, despre unicitatea și grandoarea ei în comparație cu punctul corporal.

Pentru asta, trebuie în primul rând să ajungem la un acord, la conexiune și la înțelegerea reciprocă. Apoi, din cele nouă puncte ale noastre de Bina și cele nouă puncte de Malhut, dăruim prietenului nostru și îl reînviem. Prin acest decalaj (prăpastie) atragem Lumina Reformatoare și i-o trimitem lui, el ni se alătură și, împreună, ne înălțăm la gradul următor.

Deci, cine salvează pe cine? Urcarea spirituală se întâmplă totdeauna în acest fel. În funcție de sistemul general, Creatorul alege cui să dea coborâre la un anumit moment dat, pentru ca întregul grup să avanseze prin el. (Minutul 30:20)

Prietenul căzut nu se poate ridica singur, el moare sau este prizonier, înlănțuit în egoismul lui. Însă prietenii lui vin și îl salvează. Chiar dacă cuvintele în sine nu sunt atât de importante, lucrul principal este să conectăm împreună punctele noastre și acolo să se simtă măreția Creatorului, a grupului și a punctelor de înțelegere a micimii dorinței de plăcere.

Dacă există un astfel de acord între cei nouă prieteni, atunci cel de al zecelea prieten va primi negreșit trezirea. El nu va putea să o evite, fiindcă ei sunt primele nouă Sfirot, iar el este Malhut. Dacă el primește acum o cădere, nu poate să facă nimic singur, iar ei, din contră, pot face totul. Atunci ei îl folosesc ca pe o pârghie, fiindcă, în acel moment, el este noul Malhut al grupului. (Minutul 32:10)

În munca spirituală există totdeauna o diferență între bine și rău din punctul de vedere al punctului egoist și o diferență între binele și răul spiritual. Trebuie să creez o prăpastie între ele: în ce măsură este mai jos dorința mea de a fi în egoism față de dorința de a fi în dăruire, în adeziune cu Creatorul prin grup. (Minutul 34:30)

Prietenul căzut primește trezire de la ceilalți nouă prieteni conectați împreună, fiindcă ei multiplică forța lor de 620 de ori prin Lumina unității. Nu este o forță mărită de nouă ori, ci una mărită de 620 de ori. Cu această forță îl influențează ei și nimeni nu se poate opune la o astfel de forță puternică. (Minutul 38:15)

Ajutând un prieten, îi permitem să simtă diferența dintre valoarea spiritualității în comparație cu corporalul. Suntem de acord că există într-adevăr probleme corporale, dar ele sunt nesemnificative pe lângă Spiritualitatea și conexiunea noastră, prin care ne conectăm cu Forța Superioară, cu eternitatea și perfecțiunea.

Anulându-ne și conectându-ne pentru a-l ajuta pe prieten, generăm o Forță Spirituală de dăruire. Apoi, cele nouă puncte de Keter și nouă puncte de Malhut se conectează împreună și avem Keter mare și Malhut mare și o mare diferență între ele, în măsura în care Keter se află deasupra lui Malhut. Prin această prăpastie ne influențăm prietenul și îl reînviem.

Conexiunea este cea care ne schimbă influența de la corporal la Spiritual. Până la urmă, o facem pentru scopul spiritual și construim un Kli spiritual din nouă vase egoiste. Prăpastia influențează prietenul și îl reformează.

Funcționează ca un leagăn: unul coboară, apoi celălalt. De fiecare dată când cineva este jos, toți ceilalți sunt deasupra, împotrivindu-se, ajutându-l și, astfel, toată lumea se ridică. Primim de Sus astfel de oportunități pentru a avansa.

Prăpastia care trezește un prieten este diferența dintre suma a nouă Keter și nouă Malhut care sunt în cei nouă prieteni, diferența dintre valoarea spiritualității și valoarea corporalității: măreția Creatorului față de măreția Creației, această lume, egoismul nostru.

Prietenul a căzut, pentru că Keter și Malhut ale lui s-au contopit și el a rămas doar cu un punct de existență animalică. Numai la gradul de om există diferență între Keter și Malhut, între măreția Creatorului și măreția Creației. Dacă această diferență nu există, ducem o existență animalică. (Minutul 39:42)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 18/06/18, Topic: „Să topim inimile într-una singură” (Pregătire pentru congresul din Italia 2018)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai larg portal Newsmax, mi-a publicat articolul: „4 iulie ne reamintește: independența crește numai înrădăcinată în unitate”.

Astăzi sărbătoriți cea de a 242-a aniversare. V-ați dezvoltat din grupuri variate de coloniști și v-ați separat în 50 de colonii unite și independente – Statele Americii.

Libertatea este tot ceea ce ați promovat în arena globală, brendul ideal pe care l-ați prezentat umanității, visul pe care ni l-ați insuflat tuturor.

Din păcate, libertatea pe care voi ați oferit-o a fost exploatată și schimbată într-o armă în mâinile propriilor noștri copii. Fiindcă s-au întrecut pentru libertatea lor nelimitată, a crescut o ostilitate și o ură periculoase a unuia făță de celălalt.

Azi, ei aleg o cale – stânga sau dreapta – care duce la o escaladare crescândă a războiului unuia cu celălalt, în numele libertății.

America, copiii tăi s-au împărțit de cele mai multe ori în două tabere de tineri rebeli.

Ei au falsificat viziunea fără compromisuri asupra lumii și nu mai pot vedea punctul de vedere al celuilalt. Au învățat cum să-și întărească poziția cu argumente fără de sfârșit, pretinzând dovezi și autojustificări.

Ei au ridicat acuzații de vinovăție, calomnie și, acum, de violență, împotriva celorlalți.

America cea mai iubită, țara tuturor posibilităților, 31% din cetățenii tăi sunt îngrijorați de posibilitatea unui război civil în următorii câțiva ani. A venit timpul să îi ajutați să aplaneze și să vină împreună, înainte să devină imposibil pentru ei să vă mai audă.

Amintiți-le ca niște mame iubitoare că frații se pot lupta, pot să nu fie de acord, pot să-și susțină diferențele, dar bunăstarea familiei americane trebuie să rămănă deasupra discordiei lor.

Învățați-i că o atmosferă socială ostilă îi înrobește în dorințele lor egoiste și le blochează intrarea în viață, în libertate și în căutarea fericirii.

Învățați-i să ridice spiritul unității deasupra tuturor diferențelor, în toate cele 50 de state și între toate culorile – mai ales între roșu și albastru.

Stabiliți granițe sănătoase pentru a păstra integritatea națiunii voastre, un popor deasupra tuturor diferențelor. Lăsați copiii voștri să știe că au trecut o graniță atunci când oricare dintre ei incită la violență și la extremism împotriva concetățenilor lor.

Dar, mai presus de orice, America arată copiilor tăi o oportunitate unică, însă ochii lor înfuriați sunt prea orbi pentru a o vedea. Arată-le cât de puternici și prosperi pot fi dacă muncesc pentru a fi împreună! Asta este tot ceea ce le lipsește.

Ajută-i să-și imagineze viața dincolo de luptă și de mușcături. Ajută-i să schimbe regulile jocului, folosindu-și punctele forte, pentru a construi ceva nou și comun. Aceasta este înțelepciunea naturală, maternă, pe care trebuie să o acorzi copiilor tăi.

Cu siguranță, că noțiunea de unitate sună la fel de populară, de naivă și de neavenită pentru copiii tăi, însă este rădăcina din care au apărut și este starea matură care îi așteaptă.

America, ajută-i cu toate mijloacele pe care le ai la dispoziție.

-Renunțați la media partizană care profită de diviziune și stabiliți un canal de comunicare imparțial și obiectiv cu reprezentanții din întregul spectru social, care sunt dispuși să demonstreze unitatea peste toate diferențele.

-Începeți să căutați o metodă pentru a crea o imagine obiectivă a statului național și a familiei americane.

-Investiți resurse și forță de muncă de calitate în noile inițiative sociale, cu scopul de a uni comunitățile în fiecare parte a societății.

Acolo, adânc, toți copiii își dau seama că ura și divizarea nu pot fi susținute, dar ei nu se pot opri: au nevoie de tine să le hrănești lucrurile comune și asemănările, peste diferențele dintre ei.

Dragă America, la a 242-a aniversare, fă să vadă copiii tăi că adevărata lor independență va veni numai din munca pentru a fi uniți.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Timpul este cel care ne produce confuzie. Dacă nu ar fi trecut, prezent și viitor, ci numai un punct în timp, un moment, am fi trăit o altă realitate. Avem o problemă, fiindcă nu știm ce ni se va întâmpla în momentul imediat următor, deoarece este ascuns.

Pe de altă parte, este minunat că nu ne cunoaștem viitorul și nu putem prezice nimic. Până la urmă, asta ne dă șansa să avem nevoie de Creator! Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l obținem: nevoia pentru ajutorul Creatorului, pentru revelare a Lui.

El trebuie să fie revelat, altfel, nu pot exista nici măcar în simpla formă egoistă, nu îmi pot organiza viața. Am nevoie să apară Creatorul, fiindcă numai El știe cum să stabilizeze și să aranjeze totul pentru a putea trăi cu încredere. Acest lucru este necesar pentru mine, chiar și în mod egoist, fiindcă nu este vorba încă de dăruire.

Sunt exerciții speciale care pornesc din egoism, din această lume, din dorința de plăcere și care continuă până la cele mai înalte culmi, în dorința de dăruire. Singurul scop al tuturor acestor exerciții este de a simți nevoia pentru Creator.

De aceea, vrem să accelerăm timpul și să ne aducem la starea de incertitudine totală față de următoarea clipă, să ne simțim dependenți de necunoaștere, de soartă și de impredictibilitatea momentului următor. Frica în fața incertitudinii nu dispare până la finalul tuturor corectărilor, până la ultimul grad al scării spirituale.

Dacă vrem să accelerăm timpul, trebuie să găsim niște trucuri care să ne permită să raportăm totul la Forța Superioară. Atunci, „copiii lui Israel vor geme sub muncă și vor striga, iar strigătul lor va urca la Dumnezeu datorită muncii. Și Dumnezeu le va auzi gemetele” și El le va răspunde și îi va aduce mai aproape. Apoi, la următorul grad, din nou ne vom regăsi neajutorați, suspendați între cer și pământ, într-o așa măsură că vom fi panicați și morți de frică. În condiții minore, însă, omul nu va avea nevoie de ajutorul Creatorului.

De aceea, trebuie să fim fericiți că am obținut starea în care putem deja să practicăm măcar puțin acest lucru. Aceste exerciții ne vor ajuta să înțelegem ce înseamnă să te ridici deasupra rațiunii și să fii suspendat în aer, ce înseamnă să nu simți pământul sub picioare și să nu ai nimic de care să te agăți când totul se agită. Aceasta este o stare specială de la care începe Spiritualitatea.

Dacă omul se face complet dependent de Creator și nu de sine însuși, dacă nu simte nicio susținere în percepția sa egoistă, în timp, mișcare și spațiu, atunci acesta este un mare succes. În acest fel, el începe călătoria sa pe calea spirituală. (Minutul 11:17)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 22/06/18 – Topic: „Uniți într-un singur grup de zece”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Nițah Mazoz

Rezumat

Previziunile sumbre economice și de securitate ne obligă să ne pregătim pentru o perioadă dificilă. Un sistem de servicii comunitare complementar pentru sistemul public ar îmbunătăți capacitatea noastră de a face față oricăror crize care ar putea apărea în viitor. Vom avea nevoie să fim pregătiți să ne îngrijim unul pe altul, organizând depozite de echipament public, servicii gratuite de întreținere și reparații, cât și cercuri voluntare pentru copii. Acest tip de abordare ar fi în concordanță cu sistemul integral și echilibrat al naturii. Acest sistem se va baza, mai degrabă, pe contribuția liberă a societății, decât pe bani. Oamenii vor fi motivați prin publicitatea larg răspândită a valoarii dăruirii și a satisfacției personale provenită din asta.

Din Kab Tv „Viață nouă” – O Rețea socială de ajutor reciproc – 5/08/12

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

La ştiri (BBC): “Acum adolescența durează de la vârsta de 10 până la 24 de ani, deşi obişnuia să se termine la 19, spun oamenii de ştiinţă.”

“Continuarea educaţiei pentru mai mult timp a tinerilor, cât şi amânarea căsătoriei şi a paternităţii au împins înapoi percepţiile populare despre când începe perioada de adult. …”

“De asemenea, sunt şi argumente biologice pentru motivul pentru care definirea adolescenţei ar trebui extinsă, incluzând şi continuarea corpului de a se dezvolta.”

Comentariul meu: Cred că suntem puşi în faţa unei faze de inhibiţie a dezvoltării umane. Societatea a îmbrăţişat o atitudine în care oamenii nu vor să crească. Se simt confortabil fără să se mai maturizeze; vor să rămână precum copii.

Suntem în pragul unei lumi noi. Foştii stimulenţi nu mai funcţionează: o carieră profesională nu ne mai tentează, iar roboţii ameninţă să închidă multe domenii de specializare. În deceniile viitoare instituţiile educaţionale se vor îndrepta spre spaţiul virtual, producţia va fi automatizată și transportul bunurilor și a serviciilor vor fi transferate unei platforme de reţea.

Drept urmare, numai un mic număr de oameni vor putea să fie angajaţi în activităţi creative, dezvoltând ceva nou. Şi ce se va întâmpla cu toţi ceilalţi?

Adolescența poate fi extinsă până la vârsta de 40 de ani. Care este diferenţa? O persoană se maturizează atunci când găseşte ceva la care poate să fie folositoare. Şi dacă nu o face, atunci va rămâne la adolescenţă, cu un salariu minim.

Până recent, vârsta unei vieţi active dura de la vârstele de 15-20 de ani până la 60-70 de ani. Iar acum avem o copilărie lungă şi o bătrâneţe lungă.

Acest lucru este natural. Atunci când creşte egoismul, este foarte dificil să ieşim din el, să începem să facem ceva şi cumva să lucrăm cu el. Este mult mai uşor să fii absorbit de tine însuţi, printr-un calculator sau printr-un smartphone, petrecând ore întregi în mica ta cameră, ştiind că mama ta va găti ceva pentru tine.

Care este soluţia?

O cale de a ieşi din adolescenţă este o dorinţa pentru realizare. Însă, în lumea modernă, această dorinţă slăbeşte. Pentru mulţi, jucăriile realităţii virtuale sunt suficiente. Oamenii nu au niciun motiv să se maturizeze, chiar şi într-un sens material simplu.

Pe de-o parte, ei au timp şi oportunitatea de a înţelege că sunt prizonierii propriului lor egoism. Îi distrage de la ce este cel mai important – oportunitatea de a se ridica deasupra sistemului de operare al ego-ului, să preia controlul în mâinile lor şi să-şi descopere scopul.

Prin discernământul acestui lucru, o persoană va ieşi într-un final din camera copilului pentru a-și descopere scopul.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/23/18

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Un Cabalist trebuie să se sacrifice pe el însuşi în sensul literal, nu doar în sensul sacrificării ego-ului său?

Răspuns: Nu este clar, în totalitate, ce înseamnă “sacrificare a lui însuşi”. Nimeni nu sacrifică nimic pentru nimeni; o persoană decide pentru ea însăşi care este cel mai bun lucru pe care să-l facă în fiecare moment al vieţii sale. Și, de aceea, ea face un lucru care este foarte benefic pentru ea, iar dacă nu este benefic, ea face altceva. Tot timpul acţionează din dorinţa sa şi nu poate acţiona niciodată mai presus de ea. Nu există un asemenea lucru.

Remarcă: Tot timpul spunem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostru, să-l zdrobim …

Comentariul meu: Şi asta se face dintr-o perfectă conştientizare a intenţiei dorinţei. De aceea, nu este nimic care să existe în afara cadrului dorinţelor noastre.

Ideea este că ne putem pregăti pe noi înşine pentru aspiraţii mult mai înalte. Este un calcul absolut clar în interiorul animalului sau al corpului spiritual şi totul provine din acest calcul.

În Cabala “sacrificiul” (“Kurban”) vine din cuvântul “Karov”, “Itkarvut”, care înseamnă să aduci mai aproape, cu alte cuvinte, să te aduci pe tine însuţi la o stare care este mai aproape de cea a Creatorului. Ce sacrific atunci când mă aduc mai aproape de El?

Înţelepciunea Cabala este ştiinţa modului în care să primim ce este cel mai bun, mai benefic, mai superior.

Întrebare: Cu alte cuvinte, există tot timpul un calcul: dacă este benefic pentru mine, atunci fac?

Răspuns: Absolut. Mai mult de atât, este un calcul precis, clar, cântărit cu grijă.

Întrebare: Şi unde este dăruirea?

Răspuns: Este construită pe acest calcul precis. De aceea, este adevărată, reală, deoarece am ajuns la gândul şi la decizia că am nevoie să dăruiesc. Totul se construieşte pe această dorinţă precisă, pe scop, pe calculul persoanei, altfel nu este ceva serios.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Nu ar fi mai uşor să mă mut într-un sat mic şi să trăiesc ca înainte, simplu şi în pace?

Răspuns: Dacă poţi să trăieşti la nivelul vacilor sau ridichiilor, atunci totul este bine.

Totul depinde de nivelul omului. Dar, pe de altă parte, el poate de asemenea să existe în această stare şi în acelaşi timp să fie în spiritualitate.

Întrebare: Dacă un individ pleacă la ţară, pentru o viaţă mai simplă, asta înseamnă că îşi ignoră creşterea egoismului său?

Răspuns: Nu, el poate să fie un mare Cabalist în acelaşi timp, chiar cu un ego uriaş. Dacă Creatorul are nevoie de el, atunci El îi va oferi provocări, chiar şi acolo, printre vaci, că el să descopere în mod exact cu ce să se ocupe pentru a dobândi Creatorul.

Întrebare: Asta înseamnă că cineva se poate muta la ţară şi să trăiască acolo în pace?

Răspuns: Nu asta este important. Importantă este motivaţia! Nu contează unde trăieşte. Totul depinde de cum îşi întemeiază lumea lui interioară.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 5/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conexiunea trebuie să fie atinsă printr-un atac! În măsura eforturilor noastre de a o obţine în lumea corporală, izbucnind spre conexiune, fiecare conform înţelegerii şi rădăcinii sufletului său, forţăm Creatorul să o realizeze. Creatorul ne instruieşte, precum un profesor, precum un instructor şi, prin urmare, nu ne ajută tot timpul să întărim unitatea, ci uneori face opusul, pentru a ne arăta unde avem nevoie să ne străduim mai mult.

Ne dă tot felul de exerciţii, forţându-ne să încercăm diferite modalităţi. Şi dacă interpretam în mod corect mesajul Lui pentru noi, percepând tot ceea ce se întâmplă în realitate, de la spargerea sufletului colectiv din păcatul Copacului Cunoaşterii și până în ziua prezentă, ca apelul Lui faţă de noi, pentru a ne ajuta să realizăm această conexiune, în aceeași măsură începem să înţelegem munca noastră. Începem să simţim dialogul nostru continuu cu Creatorul, reacţia Lui faţă de noi.

Noi, atunci, avem o limbă comună cu Creatorul. Principalul lucru este să încep să-L înţeleg, să percep tot ceea ce se întâmplă în lume, presupusele evenimente bune sau rele, ca fiind comunicarea Creatorului cu mine, o chemare de a mă adresa Lui. Creatorul se ascunde în spatele tuturor acţiunilor, în spatele întregii realităţi, iar eu încerc să discern munca Lui în spatele a tot ceea ce se întâmplă şi să mă concentrez nu pe acţiunile în sine, ci pe Creator.

Aceasta necesită o perseverentă constantă pentru nu permite Creatorului să ne păcălească. Indiferent de cum se ascunde în spatele a tot ceea ce se întâmplă, noi apelăm direct la El. Asta Îl face foarte fericit! Şi oferă, de asemenea, bucurie şi unei persoane, dacă ea, cu ajutorul mediului, este pregătită să accepte acest joc de a revela Creatorul deasupra ascunderii Lui.

Însă, acest lucru este furnizat pentru ca noi să nu ne imaginăm, pur şi simplu, prezenţa Lui în tot ceea ce se întâmplă. Acest lucru este necesar doar la început. Apoi avem nevoie să trecem la o muncă mult mai concentrată: să încercăm să ne unim între noi şi să descoperim cât de mult ne împiedică Creatorul să facem acest lucru. Aceast obstacol este acolo unde învăţăm despre El.

Este precum urcarea pe un munte, cu un palat regal în vârf. Cu cât noi încercăm mai mult să ne unim, cu atât mai mult Creatorul va împiedica acest lucru: provocându-ne neatenţia şi trimiţând tot felul de perturbări. Iar noi, în ciuda a tot, cu ajutorul Arvutului (a garanţiei reciproce) şi a unităţii astfel formate, încercăm să ne ajutăm între noi; ne reamintim că principalul lucru este să rămânem în conexiunea reciprocă pentru a revela Creatorul, care realizează această conexiune şi care se revelează pe El Însuşi în interiorul ei.

În acest caz, ne numim Israel (Yashar-Kel), adică îndreptaţi “direct către Creator”, deoarece vrem să revelăm numai adevăratul motiv pentru tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră. Ne dorim să restaurăm sistemul sufletului comun, Adam HaRishon, pe care Creatorul ne împiedică să îl unim, astfel încât, prin tulburări, să aflăm structura sa.

În acest mod continuăm atacul constant asupra conexiunii, până când Creatorul se va preda şi ne va spune: “Vreau!” şi, astfel, ne va permite să ne unim şi să Îl revelăm. Vom deveni un vas pentru revelarea Lui, iar El, umplerea acestui vas și, astfel, vom ajunge la prima noastră adeziune cu Creatorul.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/15/18 “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - 2 Comentarii →

Cabala: Este necesar să creăm o opinie generală care să influențeze omul astfel încît el să nu poată acționa împotriva societății. Aceasta este singura pârghie care afectează o persoană și o alimentează cu libertatea individuală de a evolua, de a aspira la Lumea Superioară.

Cum să ieși din ego când ești în el? Ca baronul Munchausen care s-a tras singur de păr afară din mlaștină? Baronul nu a avut o forță externă care să-l tragă afară. Noi da, avem o Forță externă – este Lumina Superioară, este Creatorul! Ne adresăm Lui și El ne scoate din mlaștină.

Întreaga lume, toate problemele, urmăresc să împingă omul către relații neegoiste, să-i conecteze pe toți într-un singur sistem SUFLETUL, care este spart în miliarde de fărâme, așa încât noi, cu cererile noastre, să-L obligăm pe Creator să ne adune într-un singur vas pentru a-L revela.

Creatorul va testa întotdeauna credința omului în El? El nu testează fiindcă El știe totul dinainte, El este în afara timpului. Se face referire la relația om-Creator, doar în ceea ce ne privește, pentru a ne da o înțelegere inițială a contactului. Apoi, este dezvăluită conexiunea superioară.

Dăruirea poate fi construită numai deasupra primirii, natura noastră, astfel, toată munca este să stabilim că „nu este nimic în afară de El” – în și în jurul meu. Dacă fac efortul să trăiesc  într-o astfel de lume atunci, treptat, încep să simt că este cu adevărat așa.

Calitatea dăruirii, Lișma, este obținută prin cerere. Dar Creatorul răspunde numai la o cerere autentică. Dacă omul are dubii că vrea să se despartă de ego, cererea rămâne fără răspuns. Deci, omul trebuie să ceară de multe ori până când rugăciunea nu este numai din gură ci și din inimă.

Corectarea prin unitate: Fiecare obstacol ne conduce la o rugăciune. Văd că sunt incapabil să mă conectez cu prietenul și, de aceea, mă adresez Creatorului, adică am nevoie de Creator la fel de mult cât am și de prieten. Astfel, noi construim Templul și zidul împotriva obstacolelor.

#Cabala

Unde nu ar trebui să fim de acord cu Creatorul? Fii de acord cu totul, cu excepția apelului permanent de a ne înălța spiritual. Apelul, (rugăciunea) lucrează numai dacă vine de la grup sub formă de cerere pentru o astfel de conexiune în grup, în care să poată fi dezvăluit Creatorul.

Este scris că Creatorul este gelos și are nevoie de atenția omului. Creatorul cere ca omul să fie atent la El, la starea de conexiune, de iubire și dăruire, asigurându-se că omul câștigă putere și este umplut de impresii rezultate din dezvoltarea conexiunii dintre el și Creator.

Reînoirea coboară din Creator, dar se manifestă în om! Iar noi percepem lumea în funcție de schimbările noastre interioare pe fondul Luminii albe Superioare. Tu ești cel care te proiectezi pe tine însuți și calitățile tale interioare, precum și cel care proiectează lumea care te înconjoară.

Dacă ar fi evident că Creatorul face totul spre binele omului, noi nu ne-am schimba. Scopul nostru este să obținem calitatea Creatorului, dăruirea, deasupra calității de primire. Să acționăm ca și cum suntem în lumea Creatorului, în ciuda barierelor Lui pe care le găsim în obstacolele Sale.

Diferența dintre Cabala și religie este faptul că Înțelepciunea Cabala ne învață cum să unim oamenii astfel ca, în unitatea lor, în iubirea pentru oameni, să descoperim calitatea numită Creator. „De la iubirea pentru ceilalți la iubirea pentru Creator” – acesta este scopul dezvoltării și corectării omului.

Comportamentul lui Trump nu este o chestiune de caracter, ci de economie. #Economia lumii a ajuns la un punct mort. Diviziunea piețelor este inevitabilă. Cine își închide piețele la import ca #Trump, va câștiga în oferirea de locuri de muncă pentru popor. Este mai bine decât să se ajungă la război.

Dacă omul este de acord să rămână în starea lui pentru totdeauna, pentru că o primește de la Creator, atunci el este în alipire cu Creatorul. Dacă cere mai mult, atunci mila de sine îl consumă. Dar dacă eu sunt de acord, atunci, cu această stare încep Scara (Sulam) – urcarea spirituală.

În dezvoltarea în grup trecem prin dezvăluirea răului din fiecare din noi și tindem spre bine: aceasta este muncă de grup, nimeni nu se poate ajuta singur. Toate eforturile sunt numai pentru a ne uni cu colegii de grup (prietenii) într-o singură intenție, să gândim în același fel și să aspirăm mai departe

Din Twitter, 6/07/18

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→