Grupul = 10 + umanitatea

Grupul se află între un om și forța superioară. Un om nu are nicio șansă să lucreze cu forța superioară, să primească și să îi dea acesteia, sărind peste grup. Chiar dacă pare că a fost singur acum zece ani, el tot aparține grupului, numai că i-a fost ascuns. Acum, când stă într-un grup aleatoriu – este o apariție a diferitelor oportunități de a stabili o conexiune cu Creatorul.

Grupul este tot timpul acolo. Se numește Adam (om). Grupul este întregul sistem: un zece și întreaga umanitate. Așadar, dacă o persoană vrea să ceară de la Creator pentru ea însăși, sărind peste grup, face o greșeală. Nimic serios nu va ieși din asta, la fel ca un începător. Dacă o persoană vrea cu adevărat să stabilească o conexiune cu Creatorul, ea trebuie să se alăture grupului și să reveleze Creatorul în el.

Niciodată nu vom putea să simțim nicio zonă deasupra grupului, deoarece Creatorul este în interiorul acestuia. Un grup este o structură permanentă, însă este ascunsă, iar Creatorul, care este de asemenea un element permanent, este și El ascuns. Grupul, chipurile are o manifestare fizică, așa cum vedem prietenii. Dar, în momentul în care grupul real – tărâmul spiritual, calitatea spirituală și forța superioară – ni se revelează, de asemenea și Creatorul se va revela în el. Una nu poate să existe fără cealaltă. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/29/18, lecție pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”

1 Minutul 4:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. ¹

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→