Întrebare: Ce înseamnă să mă întorc spre Creator, dacă apar în mine gânduri anevoioase?

Răspuns: Când apare în tine un gând sau când ești acoperit cu anumite sentimente, bune sau rele, plăcute sau neplăcute, deranjante sau vice versa, indiferent ce, încearcă să realizezi că este un pont de la Creator pe care El îl stimulează în tine.

Dacă nu în fiecare minut și nu în mod constant, dar cel puțin atunci când simți că te scutură, tu începi să te temi de ceva sau ceva te deranjează sau te intrigă și, de aceea, încearcă să realizezi asta.

Cel puțin, în asemenea stări, încearcă să găsești Creatorul și să-L menți pe el ca fiind cauza, adică sursa tuturor gândurilor și sentimentelor tale.

Din lecția de Cabală în limba rusă 2/11/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pretutindeni și tot timpul eu îmi separ „eu-l”. Sentimentul de izolație față de alți oameni nu îmi permite să mă conectez cu ei. Îi resping. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Te înțeleg perfect. Însă, tu nu ești singurul. Asta este practic în toată lumea.

Sunt oameni care stabilesc contactul cu alți oameni cu ușurință. Pentru alții este dificil și mai sunt aceia care nu îi simt deloc pe alții. Ei trăiesc singuri, ca și cum ar fi plante, nu cu oameni în jurul lor. În acest fel ne-a creat Creatorul.

Așadar, nu ar trebui să te compari cu ceilalți și să fi ofensat. Depinde de rădăcina sufletului tău. Dezvoltându-te din punct de vedere Cabalist, vei descoperi că totul apare din această rădăcină. Sufletul are Reshimo (gene spirituale) ale sale care determină absolut totul în tine.

Fiecare din noi are propria sa genă spirituală, care nu este deloc ca a celorlalți. Acesta este locul nostru în sistemul general Adam, în sufletul comun. Este doar al meu, doar al tău, al lui și așa mai departe.

Acest loc definește toate proprietățile noastre: fizic, biologic, genetic, spiritual, indiferent care. Același loc definește destinul nostru.

Din lecția de Cabala în limba rusă 12/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Mă uit la știrile despre ceea ce se întâmplă în țară și în lume și mă bucur că răul este revelat, adică revelarea răului dorinței egoiste care necesită corectare. Ego-ul țipă, ne imploră: „De ce nu mă corectezi?! În ce măsură trebuie să mă revelez și să mă scufund în lume?”

Mă bucur de faptul că lumea își începe în sfârșit abordarea sa graduală pentru revelația răului. Oamenii deja înțeleg asta, pe de-o parte ei nu pot face nimic în legătură cu egoul, deoarece este natura umană și totuși, pe de altă parte, dacă eșuam să-l eradicăm, el ne va ucide.

Prin urmare, oamenii încep să se gândească la cum să elimine egoul. Încet, ei încearcă toate metodele posibile și realizează că niciuna din ele nu funcționează. Situația noastră este fără speranță. Suntem undeva la marginea galaxiei, ne învârtim în jurul unei stele pitici pe o planetă micuță, împământați în mod complet în gunoiul nostru. Viața se sfârșește și nu sunt perspective. Suntem singuri în univers și în curând nu va fi viața nici pe Pămânat. Așa cum spun ei, se stinge.

Sincer vorbind așa arată situația, însă asta este revelația răului dintr-un punct în care poți începe să te gândești la ce poate fi făcut. Poate cineva tot ar oferi un sfat despre cum să ne salveze. Așa că urechea începe să se ajusteze la asemenea unde care anterior erau imperceptibile: că există viața dincolo de realitatea noastră.

Realitatea noastră este multidimensională, iar revelația stratului superior dincolo de realitatea noastră depinde de percepția noastră. Dacă ne schimbăm percepția realității interioară, noi dintr-o dată ne vom regăsi trăind într-o altă lume, ca și cum teleportarea s-a petrecut și eu dintr-o dată mă simt într-o stare diferită, într-un alt loc.

Toate acestea sunt așa, deoarece mi-am schimbat valorile interioare și am început să trăiesc într-o altă lume. Această lume este spus că există doar ca noi să ieșim din ea. Evadarea din lumea noastră este singurul motiv pentru existența universului, a planetei noastre și a oamenilor de pe Pământ. În general, această lume este imaginară, iar noi începem să trăim într-o lume reală.

Mă uit la știri numai din acest unghi și, prin urmare, eu nu vărs lacrimi. Cum putem să schimbăm realitatea? Se poate schimba numai dacă fiecare din noi se schimbă. Realitatea depinde de mine și este simțită în interiorul meu. Prin urmare, doi oameni pot vedea același lucru, însă unul plânge și celălalt se bucură. Totul depinde cum percepem ceea ce se întâmplă. Văd totul ca pe niște pași necesari spre corecție, aducându-ne mai aproape de bunătate.1

Din a doua parte a lecției zilnice de Cabala 4/5/19, „Construind societatea viitoare”

1 Minutul 13:15

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Evolutie, Spiritualitate - Niciun comentariu→