Michael Laitman, în Quora: “Care este cel mai bun schach?“

Cel mai bun Schach este cel interior, pe care îl construim din “resturile de la hambar și cramă”, adică din ceea ce egoismul nostru consideră a fi resturi, gândurile de iubire, unitate, frăție și grijă pentru ceilalți. Ridicăm peste capetele noastre acest Schach, făcând din el acoperișul locuinței noastre temporare, Sukkah.

Între timp, structura noastră temporară, Sukkah, construită cu materiale șubrede, devine solidă și sigură, atunci când o acoperim cu un înveliș comun de iubire și unitate.

De aceea, cel mai bun Schach este acela prin care penetrăm stratul nostru superficial și egoist, mental și emoțional și descoperim lumea superioară.

În limbajul cabalei, un Schach este un Masach (ecran), pe care îl construim și care ne este acordat: o abilitate de a ne gândi la ceilalți, așa cum se gândește la noi natura – cu iubire și grijă absolute.

Astfel, Schach reprezintă granița cea mai importantă din viața noastră, aceea dintre viața materială și cea spirituală, egoism și altruism, natura umană și natura insăși, dintre creație și Creator.

În umbra acestui Schach stau dorințele noastre egoiste. Îi suntem recunoscători egoismului pentru că ne conduce la înțelegerea faptului că trebuie să ne ridicăm peste sine, adică peste Schach, peste gândirea noastră egoistă, materială, acolo unde nu putem percepe nici un fel de beneficiu personal și se găsesc dorințele altruiste, fiindcă doar în dorințele altruiste putem atinge adevărata armonie, în echilibru cu natura, uniți ca o singură entitate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă astăzi ne este mai greu să ne concentrăm și nu avem aceeași claritate a minții și a senzațiilor ca ieri, ar trebui să fim fericiți. Înseamnă că ne-a fost dezvăluită dorința suplimentară de a primi, pe care trebuie să o atașăm și să o vedem, dar nu ca o coborâre, ci ca o avansare în linia stângă. În conexiunea noastră, trebuie să depășim acest egoism suplimentar și să atingem o senzație nouă și mai puternică, mai profundă și mai ascuțită, decât cea pe care am avut-o ieri.

Ieri am avut o claritate incredibilă a simţirii și a înțelegerii, iar astăzi sunt într-o stare mută, pe jumătate adormit. Și aici avem nevoie de acțiune, un efort comun al tuturor celor dintre noi pentru a ne conecta și mai mult. Creatorul ne-a îndepărtat unul de celălalt, ne-a extins Kli-ul, ne-a adăugat încă o picătură de egoism, iar acum trebuie să facem contracția. Astfel, vom învăța treptat să ne controlăm expansiunile și contracțiile, prin rugăciune. Noi, înșine vom dori să adăugăm o dorință pentru a lucra mai târziu la ea și așa din nou și din nou.

Prin urmare, acum ar trebui să încercăm să ne gândim la toată lumea și să conectăm pe toți, pentru a readuce rapid cel puțin aceeași claritate a sentimentelor și minții pe care am avut-o ieri. Și este mai bine să ne gândim, dar nu la ieri, ci la noua stare.¹ (Minutul 59:48)

Care este diferența dintre Reshimo de Hitlabshut și Reshimo de Aviut? Reshimo de Hitlabshut este atunci când pot doar să-mi imaginez cum este Creatorul îmbrăcat în mine, iar Reshimo de Aviut este când deja Îl pot simți și lucra cu El. Reshimo de Hitlabshut este deasupra dorinței mele, iar Reshimo de Aviut este în dorința mea.² (Minutul 1:08:00)

Vreau să nu-l dezvălui, pur și simplu, pe Creator, ci vreau ca El să se îmbrace în conexiunea noastră. Adică vreau să-l simt pe Creator ca o corectare a relațiilor dintre noi: unitate, iubire, conexiune, ajutor reciproc și căldură, pentru a-L dezvălui în substanța noastră, în conexiunile noastre.

Vreau să simt deficiența pentru ceva de care nu am absolut nevoie. Nu am nevoie să dăruiesc altora, iar aceasta este problema mea. Cu toate acestea, vreau să simt nevoia urgentă de dăruire, ca și cum aș suferi de foame sau de sete. Iar eu să fiu plin de dorința de a dărui, ca prima iubire care revărsă inima cu vise romantice și nu are nevoie de altceva.

Vreau să mă îmbolnăvesc de dragoste pentru Creator, dar problema este că nu simt nicio nevoie de El. Deficiența este împlinirea și vreau să fiu umplut de tânjire, dorință și dor de iubirea mea.³ (Minutul 1:14:40)

Înainte de a primi plăcere, este necesar să dezvolți o dorință pentru aceasta. Deficiența este o parte integrantă a împlinirii; fără deficiență este imposibil să o simți. Prin urmare, trebuie să avem grijă de deficiență. În lumea corporală, dacă simt nevoia iubirii, mă conectez cu cel pe care îl iubesc și iubirea se estompează. Până la urmă, am primit ce îmi doream. Atunci începem chiar şi să ne certăm.

Acest lucru nu se întâmplă în lumea spirituală, deoarece nu mă conectez cu iubitul meu. Legătura noastră este determinată de asemănarea calităților noastre: cât de mult mă iubește El și eu Îl iubesc pe El. Prin urmare, dorințele noastre nu se estompează, ci se extind doar. Metoda de a crește constant iubirea cuiva se numește înțelepciunea Cabala. Este o știință! Știința de a primi, când primim și dorim mai mult, mereu.⁴ (Minutul 1:24:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/13/19, „Pregătirea pentru Convenția Europeana”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană trece prin mai multe etape în ceea ce privește eforturile sale în a studia știința Cabalei și a rezultatelor lor. La început, mă voi raporta inevitabil la studiile mele, în conformitate cu regulile cu care sunt obișnuit în lumea fizică; adică vreau să obțin înțelegere din studiile mele și răsplată pentru eforturile mele, fiindcă nu ne putem imagina un alt mod, deoarece așa funcționăm.

Iar pe măsură ce trece timpul, devin dezamăgit de cale, văzând că anii au trecut și nu există niciun rezultat la vedere. Am studiat multe surse: articole, „Introducere în Înțelepciunea Cabala”, „Studiul celor zece sefirot”, „Cartea Zohar’, am lucrat în grup, dar încă nu înțeleg care ar trebui să fie rezultatul corect. Nu-mi evaluez schimbările în raport cu dăruirea, în atitudinea mea față de prietenii mei sau într-o legătură mai strânsă cu aceștia, adică indicatorii externi ai corectării dorințelor noastre sparte, pe care trebuie să le conectăm. În schimb, caut un câștig personal, lucru pe care natura egoistă mă obligă să o fac.

Chiar dacă sunt de acord că trebuie să ne conectăm, preocuparea mea primordială este încă realizarea mea personală: vreau să dezvălui spiritualitatea, să o cunosc și să o înțeleg, să o văd și să o simt – totul este despre mine!

Aici, este nevoie de eforturi serioase pentru a ajunge la un calcul adevărat. Din amărăciune și dezamăgire, obscuritate și neînțelegere a ceea ce mi se întâmplă, încep să fac calculul corect, ghicind că scopul nu este de a atinge, ci de a dobândi calitățile dăruirii, dorința de a mă conecta cu ceilalți și iubirea.

Când schimb scopul muncii mele, încep să mă îndrept spre o rugăciune, formulându-mi corect cererea către Creator. Dacă după ce am dobândit cunoștințe, înțelepciune și succes, așa cum se obișnuiește în lumea noastră, atunci totul depinde de eforturile mele. Cu cât devin mai deștept, cu cât pun mai mult timp în muncă, cu atât voi reuși mai mult. Dar dacă îmi schimb obiectivul din material în spiritual, dorind să mă transform dintr-un primitor într-un dăruitor, atunci rezultatul nu depinde de ceea ce fac în această lume, ci mai degrabă de modul în care mă influenţează lumina superioară.

Aceasta este o abordare total diferită. Prin urmare, pun frâu mândriei și fac tot ce cere grupul de la mine. Pentru că nu am de ales – acesta este singurul mod prin care cineva poate atrage lumina care reformează. Doar cu o rugăciune pot atrage lumina superioară asupra mea și mă pot transforma cu adevărat.¹ (Minutul 21:45)

Dacă cineva vine la lecții, este implicat în diseminare și în munca de grup și învață și totuși simte că în fiecare zi își pierde forța, riscând să se despartă complet de grup, începe să critice calea. Cert este însă că el nu se evaluează corect. Se simte de parcă ar cădea în fiecare zi, dar poate că de fapt este în ascensiune? Totul depinde de ceea ce se măsoară. El este indignat că nu primește senzația, realizarea, înțelegerea. El se uită la dorințele lui egoiste și nu vede nicio împlinire în ele. De ce simte că aceasta este o pierdere și nu un câștig?

Acesta este un mare succes, pentru că a trecut încă o zi și nu am primit nimic pentru egoismul meu și încă o zi și încă alta. Și vor fi multe alte zile ca aceasta. În ce scop? Ce încerc să obțin? Vreau să ajung la disperare din modul în care greșesc și nu ar trebui să obțin deloc asta.

Trebuie să ajung la deziluzia completă în calculele pe care le-am făcut, în dorința mea de a mă bucura. Cum este posibil pentru mine să găsesc ceva spiritual acolo? Faptul că văd cu fiecare zi un zero din ce în ce mai mare este ajutor de sus. Așa îmi arată Creatorul că drumul meu este cel greșit. Ca și cum El îmi spunea: „Poți continua să încerci tot ce vrei, dar nu vei obține nimic până nu vei deveni complet dezamăgit.”

Trebuie să mă gândesc cu atenție: lucrez cu dorințe de a primi, dar nu dobândesc spiritualitate în ele. Și care este recompensa spirituală pe care încerc să o primesc? O răsplată spirituală este iubirea pentru altul, până în punctul de a iubi Creatorul, darul, ieșirea din sine. Pentru asta mă străduiesc? Dacă nu, la ce succes mă pot aștepta?

Trebuie să decid dacă vreau o astfel de recompensă. Dacă da, trebuie să cer Creatorului să-mi schimbe dorința pentru mine, să devin un dăruitor ca El, să iubesc pe ceilalți, să mă conectez cu ceilalți. Abia atunci îmi dau seama că nu m-am simțit niciodată mai îndepărtat de acest obiectiv.

Mă uit la prietenii din jurul meu și îmi dau seama că sunt infinit de departe de mine, ca și cum ar fi într-un alt univers. Îi simțeam cumva înainte, dar acum nu îi pot simți deloc, ca și cum nu sunt oameni, ci niște fantome. Se pare că deja îmi văd starea dorită și pe cea reală. Trebuie să ridic importanța spiritualității. Nu contează dacă îmi place sau nu această stare, este una foarte importantă.

Pentru aceasta, depun eforturi să-mi ascult prietenii, care mă asigură de importanța spiritualității, iar eu le spun același lucru. Adevărul este că nu am idee despre ce este vorba și nu simt nicio importanță. Cine consideră în această lume că este important să-și iubească aproapele? Avem vreun respect pentru astfel de idealişti? Nu mai există în vremea noastră.

Cu mult timp în urmă, au existat umaniști care au propagat dragostea pentru animale, oameni și natură. Dar astăzi vedem câștigul financiar sau politic din spatele tuturor acestor apeluri. Trebuie să lucrăm pentru a face din spiritualitate un obiectiv important pentru noi. Cu cât îmi spun mai mulți prieteni despre asta, cu atât îl voi absorbi și îl voi simți ca fiind cu adevărat important. Nu pot neglija ceea ce este important pentru alții. Dacă mediul meu apreciază calitatea dăruirii și eu voi pune în valoare lumea spirituală care operează pe baza dăruirii.

Este un alt tărâm, anti-lumea, care se ocupă de legea dăruirii și trebuie să mă apropii de ea. Nu putem folosi niciodată dorințele egoiste, mintea, sentimentele și raționalismul pentru a măsura spiritualitatea. Este ceva care există mai presus de noi. Dacă citiți de o mie de ori o carte inteligentă unei pisici, pisica nu va deveni mai înțeleaptă. Dar suntem sensibili la lumina care reformează, ceea ce oferă unei persoane dorințe noi, suplimentare. Cineva începe să simtă spiritualitatea în aceste dorințe noi.

Deci, să ne liniștim și să ne gândim la modul în care putem să atragem lumina. Acesta este întregul punct și pentru asta trebuie să ne conectăm cu prietenii noștri. S-ar putea să nu vreau, s-ar putea să nu-mi iubesc prietenii, dar nu este altă alegere: dacă voi face un efort să depășesc respingerea mea, voi atrage lumina care reformează și voi reuși.² (Minutul 30:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/8/19, Scrierile lui Rabash, Articolul 33 “Ucigasii lui Israel”(1985)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viaţă nouă #249 – Lumea mea interioară, Partea 1
Dr. Michael Laitman în conversation cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Umanitatea nu înțelege pentru ce este viața și vrea să primească fără să dăruiască. Ne lipsește motivația și sensul, deoarece nu ne-am integrat cu sistemul general al naturii. Schimbările de dispoziție sunt dovezi că percepem subiectiv realitatea, printr-o dorință de plăcere. Un mecanism mental funcționează alături de dorințe, deschizându-le și închizându-le, direcționându-ne spre ceea ce vom simți. Astăzi, națiuni întregi cad în deznădejde. Însă, dezvoltarea umană ar trebui să ne aducă la esența și la vârful vieții. Iar educația integrală îi învață pe oameni să găsească soluții prin discuții în cerc. Iar în conexiunile noastre în cerc, ne lăudăm unii pe alții și descoperim astfel un alt nivel de existență, bazat pe un sentiment de „noi” în loc de „eu” și, astfel, puterea de a progresa împreună.

Din  KabTV “ Viaţă nouă #249 – Lumea mea interioară, Partea 1,” 11/10/13

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a aranja un cub Rubik după culoare, trebuie să fie răsucit orizontal și vertical.

Pot să-mi sucesc capul și corpul orizontal, pentru a vedea pe toată lumea și pentru a-i absorbi în mine. Ce ar trebui să sucesc vertical? Ce ar trebui să fac pentru a face o treabă completă?

Răspuns: Trebuie să te sucești constant în toate direcțiile, ca de exemplu, să te ferești constant pentru a te putea conecta cu prietenii tăi deasupra tuturor obstacolelor.

Imaginează-ți că, Creatorul crează constant dificultăți și probleme pentru tine și, astfel, te ”răsucește” prin tot felul de stări. Iar tu trebuie să te ferești, să te răsucești, să te întorci și să acționezi contrar Lui, fiindcă acesta este un ajutor împotrivă, deoarece principala Lui treabă este să-ți creeze probleme, deoarece nu putem crește fără ele.

Din Congresul Mondial de Cabala din Moldova 9/5/19, lecția 0

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot: Prin urmare, veniți și vedeți cât de recunoscători ar trebui să fim profesorilor noștri, care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletul pentru a face bine sufletelor noastre. Ei stau la mijloc între calea chinurilor dure și calea pocăinței. Ei ne mântuiesc de lumea de jos, care este mai grea decât moartea și ne obișnuiesc să ajungem la plăcerile cerești, la blândețea sublimă și la plăcerea care este partea noastră și care ne așteaptă de la bun început, așa cum am spus mai sus. Fiecare dintre ei operează în generația sa, în conformitate cu puterea Torei sale și a sfințeniei.

Înțelepții noștri au spus deja: „Nu aveți o generație fără cei ca Avraam, Isaac și Iacob.”

În ziua de pomenire a marelui Cabalist, învățătorul nostru Rabash, nu ne adâncim în amintiri și nu ne mâhnim cu privire la trecerea lui, așa cum se obișnuiește în lumea corporală, care este departe de adevăr. Percepem această zi ca o oportunitate de a ne conecta și mai puternic, de a ne analiza și de a ne apropia astfel de rădăcina noastră.

Rabash este revelarea Creatorului pentru noi, într-o anumită formă și cu o anumită forță.

Vrem să mulțumim Creatorului pentru că ne-a trimis un astfel de mesager, prin care El ne-a deschis posibilitatea să ne apropiem de forța superioară, să ne corectăm și să devenim asemănători cu Creatorul. Prin Rabash, ne atașăm de Creator, pentru că este un pas intermediar între noi și Creator. Datorită lui Rabash, existăm spiritual, iar prin Rabash, primim tot ceea ce este necesar pentru ascensiunea noastră spirituală.

Rabash ni se dezvăluie ca un sistem care ne conectează la Creator, prin intermediul căruia ne putem realiza și aborda adevărul. Prin urmare, nu ne amintim imaginea externă a unei persoane și obiceiurile sale pământești, ci îl considerăm, în primul rând, ca pe o revelație specială a Creatorului, care s-a manifestat în această formă pentru noi. Și, cu cât îl cinstim mai mult pe Rabash, cu atât ne apropiem de Creator, prețuind revelația specială pe care Creatorul a făcut-o prin el. Astfel, forța superioară numită „Rabash”, devine importantă pentru noi, conectându-ne cu Creatorul și apropiindu-ne de El.

Într-o anumită măsură, această revelare a Creatorului s-a manifestat într-o formă externă și apoi a dispărut. În ciuda acestei dispariții externe, a acestei purificări, trebuie să ne purificăm noi, înşine și să ajungem la o conexiune cu Rabash, cu această rădăcină spirituală ca nivelul nostru superior, prin care ne putem conecta cu Creatorul.

Creatorul acționează prin suflete speciale asupra unui anumit număr de suflete inferioare. Este ca și cum creierul trimite o comandă către un organ important, astfel încât acesta să transmită semnale către diverse celule corporale aflate sub controlul său, ghidându-le comportamentul. Rabash, succesorul lui Baal HaSulam în generația noastră, a devenit un punct de cotitură pentru noi, o sursă a unei metode practice și moderne de ascensiune spirituală.

Prin urmare, trebuie să înțelegem înălțimea acestui dar, care ni s-a oferit, prin posibilitatea de a-l contacta și de a absorbi astfel de la el metoda potrivită timpului nostru și de a o realiza.

Cât de recunoscători ar trebui să fim profesorului nostru Rabash al cărui suflet, în partea sa de realitate, a fost atât de mare, încât a fost capabil să formeze și să ne transmită întreaga metodă de corectare? Fără Rabash, ar fi fost extrem de dificil sau chiar imposibil să atingem lumea spirituală. ¹ (Minutul 6:10)

Forța superioară se răspândește în sistemul Adam HaRishon, dezvăluindu-se de Sus în jos, animând tot mai multe părți ale sufletului. Iar când lumina trebuie să se răspândească către straturile inferioare ale sistemului, pentru a reînvia organele următoare ale corpului lui Adam HaRishon în lanț, atunci este o nevoie a părților superioare speciale ale sistemului să se includă în această lucrare.

Iar dezvoltarea are loc de Sus în jos și, prin urmare, atunci când o anumită etapă inferioară se dezvoltă, ea provoacă modificări în toate etapele superioare. Și orice corectare este destinată numai trezirii sufletelor cele mai joase, numite „ultima generație”, pentru a le aduce și pe ele în asemănare cu Creatorul.

Rabash simbolizează o forță globală imensă și care acționează asupra întregii noastre generații. Iar nouă nu ne rămâne decât să implementăm metoda lui Baal HaSulam, pe care Rabash ne-a transmis-o și ne-a explicat-o. Prin urmare, studiem articolele lui Rabash pentru a ne imagina lumea ca pe un sistem general pe care să-l realizăm corect, iar Rabash ne conduce către aceasta prin cea mai practică formă. ² (Minutul 8:30)

Baal HaSulam ne este dezvăluit, dar nu ca un ghid, ci ca un om de știință, care a atins întregimea creației, de la începutul până la sfârșitul ei și dincolo. Rabash ne ia de mână, aşa cum ia un adult mâna unui copil și ne conduce pe această cale, până la sfârșitul corectării. El deschide calea pentru noi și merge alături de noi.

Sufletele grele, grosiere, care sunt dezvăluite în generația noastră, nu ar putea să se contopească cu Creatorul fără metoda revelată nouă de Rabash. La urma urmei, el ne explică cum să realizăm stările despre care ne scrie Baal HaSulam.

Baal HaSulam scrie despre nivelurile superioare și stările superioare ca un cercetător științific. Pe când Rabash ne vorbește mai mult, dar nu despre pașii înșiși, ci despre munca interioară pe care o persoană trebuie să o facă pentru a-i realiza, adică despre mijloace, ca mediul, unificarea și auto-anularea.

În cărțile sale, Baal HaSulam descrie întregul sistem superior, dar acestea nu sunt manuale cu care te poți înălţa. Este ca un compozitor care a scris o simfonie. Mai întâi trebuie să învățăm notele muzicale și să stăpânim tehnica interpretării cântecului, înainte de a putea citi această partitură și să o redăm. Iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de o altă persoană, de un alt profesor, iar Rabash a devenit un astfel de profesor pentru noi, conducându-ne pe tot parcursul.

Fără explicațiile sale, am putea fi derutaţi de învățăturile lui Baal HaSulam, interpretându-le în mod incorect, oricât de mult ne permite imaginația noastră. Cu toate acestea, dacă punem în aplicare instrucțiunile lui Rabash, care ne permit să împlinim o astfel de realizare, atunci vom începe să înțelegem scrierile lui Baal HaSulam. ³ (Minutul 19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/3/19, „Ziua Memorială a lui Rav Baruch Shalom Halevi Ashlag (Rabash)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din anul 2000 m-am îndreptat spre obținerea unui scop superior. Am avut un profesor. El și cu mine încercăm acum să restabilim contactul. Cu toate acestea, în tot acest timp, au fost foarte multe coborâri. A fost ego-ul profesorului? Oricum, de ce se întâmplă asta?

Răspuns: Noi studiem că Creatorul determină totul. Prin urmare, tu poți, desigur, să-l învinui pe profesorul tău sau chiar pe mine sau pe prieteni, nu contează. În orice caz, tot ceea ce se întâmplă cu tine vine de la Creator printr-o anumită persoană sau acțiune.

Prin urmare, nu ar trebui să te gândești la cel care îți provoacă probleme, fiindcă este Creatorul. El se joacă așa cu tine, prezentând problemele prin persoane, fie că sunt apropiați sau nu și care se presupune că sunt buni sau răi. Tot ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat sub controlul Lui foarte sensibil și precis.

Toate plângerile tale nu sunt împotriva prietenilor și nu împotriva altcuiva, ci numai împotriva Lui. Iar de îndată ce începi să te raportezi la natură și la tine în felul ăsta, imediat vei avea o atitudine diferită față de lume și vei începe să o înțelegi mult mai profund.

Întrebare: Cum este posibil să ai plângeri împotriva Creatorului?

Răspuns: Ar trebui să te plângi doar împotrivă Lui. Cui altcuiva? Te poți supăra pe El, să bați din picior, să faci ce vrei, doar nu-L părăsi pe El, fiindcă El vrea constant să te întorci spre El atât cu bine, cât și cu rău, nu contează cu ce și cum. Cel mai important, întoarce-te spre El tot timpul. Mustră-L, dar nu-L părăsi!

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă #2 – Dezvoltarea umanității

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Scopul dezvoltării umane este fară îndoială să ne aducă într-o stare frumoasă, sănătoasă, întreagă și perfectă. Astăzi, umanitatea este în criză, căci divorțurile cresc și, atât părinții, cât și copiii suferă, iar societatea este amenințată de droguri și terorism. Unde este bucuria? Care este scopul tuturor acestor lucruri? Noi suntem ca un bebeluș fără ghidare și nu știm ce să facem cu noi, înșine. Și, deși evoluăm spre interdependență și conexiune, totuși ceva ne oprește să vrem să ne unim. Însă, atunci când intrăm într-un mediu bun, avem oportunitatea să ne simțim natura egoistă, că suntem leneși și că nu vrem să ne conectăm între noi. Trebuie să dezvoltăm proactiv acest tip de mediu, care va avea grijă de toată lumea, ca o mamă care are grijă de bebelușul ei. Aceasta este calea pentru ca umanitatea să învețe cum să ajungă la aceeași putere a iubirii, care este inerentă în natură.

De pe KabTV „O viață nouă #2 – Dezvoltarea umanității”, 12/28/11

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru fiecare fenomen spiritual există o amprentă specială în lumea noastră, ca o ramură care corespunde rădăcinii. Deoarece ramura corporală este dezvăluită la un moment dat, într-un anumit loc și în condiții corporale specifice, aceasta există într-o formă foarte comprimată, limitată, în mod clar în timp și spațiu. Prin urmare, există tot felul de obiceiuri corporale care reflectă poruncile spirituale.

O poruncă este o acțiune de corectare a dorinței, prin atragerea luminii reformatoare numită Tora. Lumina face schimbări în noi numite porunci, care ne corectează dorința. Este util să observăm cum coboară rădăcina spirituală și se manifestă în ramura corporală. Acesta este motivul pentru care în Cabala putem folosi limbajul ramurilor și să realizăm acțiuni în lumea noastră ca simboluri spirituale.

De exemplu, în timpul Yom Kippur (Ziua ispășirii), se obișnuieşte să ne pocăim și să ne rugăm pentru întoarcerea la Creator. Cu toate acestea, trebuie să cereţi o astfel de întoarcere la Creator în fiecare zi, în fiecare moment. Pocăința ar trebui să fie constantă. Totuşi, în ramura corporală, dedicăm în mod special o zi pe an: Yom Kippur.

Luna Elul se numește „Eu sunt pentru iubita mea, iar iubita mea este pentru mine”, simbolizând dorința unei persoane pentru Creator. Trebuie să dorim Creatorul doar o lună? Totuși, așa este imprimat în ramurile corporale. Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de ziua ispășirii, ar trebui să ne gândim mai ales la modul în care ne putem întoarce la Creator.¹ (Minutul 0:20)

Dacă dorim ca acțiunile noastre să fie îndreptate către spiritualitate, spre atingerea calității de dăruire și să ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste, trebuie să ne gândim doar să aducem mulțumire Creatorului. Adică acțiunile, calculele și gândurile noastre trebuie să fie mai presus de existența corporală. Prin urmare, toate acțiunile pe care le realizăm par detașate de realitate și lipsite de sens în lumea noastră.

Este foarte dificil pentru noi să continuăm zi de zi, deoarece mereu avem nevoie să adăugam din nou la eforturile noastre, picătură cu picătură, până când vom primi noua calitate a dăruirii.

Prin urmare, ar trebui să urmăm pur și simplu sfaturile Cabaliștilor, înțelegând dinainte că în lumea noastră nu există o bază rațională și un beneficiu pragmatic în aceste acțiuni, care să ne oblige. Aceste acțiuni sunt la fel de detașate de realitate ca și întreaga lume spirituală. Noi nu simțim nevoia pentru ele.

Creatorul le-a făcut să contrazică egoismul nostru, dorința noastră de a primi, iar acesta este un mare ajutor pentru noi. Până la urmă, fără o astfel de contradicție, fără o ocazie de a simți și de a ne evalua rezistența, nu vom ști deloc că realizăm acțiuni spirituale și avansăm. Cu cât dorința de a efectua o acțiune este mai mică, cu atât pot fi mai sigur că este aproape de spiritualitate.

Creatorul a creat intenționat în noi înclinația rea, astfel încât să putem evalua acțiunile și gândurile noastre cu privire la egoismul nostru și să înțelegem în ce măsură acestea nu corespund direcției spirituale. În caz contrar, n-am mai putea intra niciodată în lumea spirituală, nu am ști deloc ce este.

Egoismul funcționează ca ajutor, împotriva lui însuși. Mereu el ne îndepărtează de spiritualitate și ne ia forța, dar dacă înțelegem că toate acestea ne sunt date ca ajutor, atunci putem avansa exact în această direcţie. ² (Minuutul 15:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/7/19,, „Care este măsura pocăinței?”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din anul 2000 m-am îndreptat spre obținerea unui scop superior. Am avut un profesor. El și cu mine încercăm acum să restabilim contactul. Cu toate acestea, în tot acest timp au fost foarte multe coborâri. A fost egoul profesorului? Oricum, de ce se întâmplă asta?

Răspuns: Noi studiem că, Creatorul determină totul. Prin urmare, tu poți, desigur, să-l învinui pe profesorul tău sau chiar pe mine sau pe prieteni, nu contează. În orice caz, tot ceea ce se întâmplă cu tine vine de la Creator printr-o anumită persoană sau acțiune.

Prin urmare, nu ar trebui să te gândești la cel care îți provoacă probleme. Este Creatorul. El se joacă așa cu tine, prezentând problemele prin persoane, fie că sunt apropiați sau nu și care se presupune că sunt buni sau răi. Tot ceea ce s-a întâmplat, s-a întâmplat sub controlul Lui foarte sensibil și precis.

Toate plângerile tale nu sunt împotriva prietenilor, nu împotriva altcuiva, ci numai împotriva Lui. De îndată ce începi să te raportezi la natură și la tine în felul ăsta, imediat vei avea o atitudine diferită față de lume, vei începe să o înțelegi mult mai profund.

Întrebare: Cum este posibil să ai plângeri împotriva Creatorului?

Răspuns: Ar trebui să te plângi doar împotriva Lui. Cui altcuiva? Te poți supăra pe El, să bați din picior, să faci ce vrei, doar nu-L părăsi pe El, fiindcă El vrea constant să te întorci spre El atât cu bine, cât și cu rău, nu contează cu ce și cum. Cel mai important, întoarce-te spre El tot timpul. Mustră-L, dar nu-L părăsi!

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→