Astăzi, în ziua care comemorăm aniversarea morții profesorului nostru, cabalistul Rabin Baruch Shalom Ashlag, Rabash, nu ne adâncim în amintiri. Nu punem un accent special pe datele aniversării morții, așa cum este obișnuit printre cei care sunt departe de adevăr. Ne raportăm pur și simplu la astfel de zile ca semne pentru a ne conecta și a fi in adeziune mai mult sau, cel puțin, să ne apropiem de rădăcina noastră.

De ce? Pentru că, cine este cu adevărat Rabash? Rabash este o anumită măsură a revelației Creatorului față de noi.

Am dori să exprimăm recunoștința noastră către Creator pentru Rabash. El ne-a trimis un mesager prin care ni s-a oferit ocazia să ne apropiem de Creator, să ne corectăm și să ne ajustăm în echivalență de formă cu forța superioară.

Așa ne conectăm noi la Rabash și la Creator.

Rabash este un grad între noi și Creator. Primim totul prin Rabash, întreaga lui ascensiune spirituală. Fiecare persoană este creată și există prin prietenii și profesorii săi, dar Rabash apare cu adevărat ca un sistem. El ne dezvăluie o formă de legătură cu Creatorul, prin care ne dăm seama cu adevărat de noi, înșine și ne apropiem de adevăr.

În primul rând, trebuie să ne descriem acea imagine, că nu avem de-a face cu externalități, adică cu obiceiurile și comportamentele unei persoane. În primul rând, trebuie să vedem această revelare specifică a Creatorului față de noi, prin care Creatorul s-a dezvăluit în această manieră specifică.

Prin urmare, cu cât îl apreciem pe Rabash, cu atât ajungem mai aproape de Creator.

Apreciem acel grad de revelare pe care El l-a făcut pentru noi, prin această forță superioară specială numită „Rabash”. A devenit important pentru noi. S-a conectat și ne-a apropiat de Creator.

În această zi, vom citi extrase care discută despre acest subiect. De asemenea, vom încerca să ne calibrăm cu exactitate la acea formă, care a fost dezvăluită în exteriorul ei într-o anumită măsură și ulterior a fost ascunsă, adică a plecat.

Mai mult, în ciuda plecării, a purificării sale, trebuie să ne înălțăm noi, înșine – să ne purificăm prin noi, înșine, ajungând la o conexiune cu acea rădăcină spirituală unică și să vedem gradul nostru superior în ea. Prin stabilirea unei astfel de conexiuni cu gradul nostru superior, putem progresa în continuare către Creator.

Bazat pe lecția cu tema „Ziua Memorială pentru Rav Baruch Shalom Halevi Ashlag (Rabash)” – 3 octombrie 2019

Material asemănător:

Lecţie pe tema “Ziua Memorială pentru Rav Baruch Shalom Halevi Ashlag (Rabash)” – Oct. 3, 2019

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel este numit „Eu sunt capul” (Li Rosh) și, prin urmare, corectându-se, corectează întregul corp al sufletului comun, adică toate celelalte națiuni. Corectarea corporală este obiectivul principal. Nu se poate corecta singur, ci doar prin corectarea Israelului, capul. Corpul spiritual al Israelului există numai pentru conexiunea cu națiunile lumii. Desigur, nu vorbim despre corpuri materiale.¹ (Minutul 5:55)

Dacă o persoană decide să postească, corpul său suferă, chiar dacă decizia este luată de către cap. Corpul nu înțelege de ce ar trebui să sufere; nu a decis nimic și, prin urmare, este nedumerit. Astfel, națiunile lumii suferă de tot felul de probleme, anomalii climatice și alte adversități și nu înțeleg de ce merită toate acestea. Până la urmă, ei nu decid nimic și nu pot influența aceste fenomene.

Dar, instinctiv, ei simt că există un șef responsabil pentru aceste decizii, numit Israel. Datorită comportamentului incorect și corupt al acestui cap, corpul suferă. Însuși capul suferă, dar nu la fel de mult ca și corpul. În lume există miliarde de oameni care suferă, mor de foame, se îmbolnăvesc de tot felul de boli și cine este de vină? În adevăr, Israelul este de vină. Prin urmare, reacția naturală din partea corpului este ura instinctivă.

Este ca un corp care a fost obligat să facă greva foamei, într-un scop pe care nu îl cunoaște și cu care nu este de acord. Capul a decis că acum va muri de foame, iar corpul suferă. Corpul nu ia decizii; nu are cap, doar stomacul care trebuie umplut. Corpul trebuie să-și umple vasul, dar simte că nu are voie să facă acest lucru, iar stomacul este gol. Prin urmare, corpul urăște capul fără să înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru.

Corpul nu poate înțelege, nu poate decide și nu poate accepta restricția, deoarece are nevoie de umplere. Capul nu asigură umplerea și, prin urmare, corpul blestemă capul. Există o singură soluție aici: capul trebuie să se comporte corect și să atașeze corpul de el, însuși. Când vor deveni unul, corpul va înțelege că această grevă a foamei și toate celelalte acțiuni sunt pentru binele întregului corp, pentru binele Creatorului.

În primul rând, capul trebuie stabilit astfel încât să existe unitate în el: gândurile corecte și deciziile bune. Apoi, capul va acționa cu corpul în funcție de dorința celui superior, adică a Creatorului: acesta va atașa corpul de sine și va acționa împreună cu acesta ca un organism întreg, la înălțimea sa deplină.

Israelul trebuie să se unească cu intenția de a duce la conectarea forței superioare cu corpul, națiunile lumii, prin corectarea acestuia. În acest scop existăm. Suntem doar un adaptor, un canal de conectare între Creator și națiunile lumii.

Tot răul din lume este o consecință a organizării incorecte a capului. Tot binele care există încă în lume ne vine de la Creator ca un avans. Israelul este un cap corupt între Creator și națiunile lumii. Prin urmare, primim lovituri atât de la Creator, cât și de la națiunile lumii. Națiunile lumii trebuie să știe despre misiunea poporului Israel, pentru a ne impulsiona în mod corespunzător.

Ei trebuie să înțeleagă de ce depinde corectarea și de ce ei urăsc Israelul. Baal HaSulam explică faptul că diseminarea acestei cunoștințe între națiunile lumii trebuie să preceadă corectarea, ca  Faraonul, care știa despre destinul poporului Israel și le-a permis să plece. Atunci presiunea națiunilor lumii va deveni constructivă și vom lucra împreună.² (Minutul 7:59)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de  Cabala 9/12/19, Un Kli [vas] care are o binecuvântare pentru Israel.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă #250 – Lumea mea interioară, partea 2

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Fericirea mea individuală depinde de echilibrul cu ceilalți, de Arvut (garanția reciprocă). Nimic din ce trece prin mine nu este al meu. Nu sunt de vină pentru că sunt așa cum sunt. Întreaga mea viață este un curs de emoții și informație de la mediu la mine, prin urmare, eu trebuie ca în principal să învăț cum să mă integrez în sistemul general. Așa absorbim informația integrală existentă în univers și să invit o influență pozitivă de la sistem în măsura în care dispar stările proaste. Într-un cerc noi învățăm cum să construim un simț integral din moment ce fiecare vrea să comunice cu ceilalți. Fiecare iese din limitările micului său computer într-un computer mare, puternic care este creat în centru, având o inteligență și o emoție comună. Toți lucrează împreună ca organele dintr-un singur corp.

De pe KabTV „O viață nouă #250 – Lumea mea interioară, partea 2”, 11/12/13

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sacrificiul – Apropierea de Creator

Întrebare: În toate credințele este practicat conceptul convingerii puterilor superioare cu sacrificiul. Cum este în Cabala?

Răspuns: Cabala are de asemenea un concept numit „sacrificiu”.

Însă, aici se înțelege că persoana își sacrifică egoismul, nu vrea să îl folosească și nu vrea ca egoismul său s-o conducă. Vrea să renunțe la el, să-l schimbe pentru altruism și dăruire.

„Sacrificiu” în ebraică este „Kurban”, care vine de la cuvântul „Karov” (a te apropia). Persoana vrea să-și corecteze egoismul și pe baza acestui lucru să se apropie de Creator. Acesta este sacrificiul.

Întrebare: Adică tot ceea ce este scris în Tora despre donațiile pentru Templu semnifică exact asta?

Răspuns: Doar asta. Donațiile sunt practic ceea ce au făcut în Templu, deoarece Templul este un loc al contactului dintre o persoană și Creator.

Întrebare: Oamenii veneau acolo pentru a se uni între ei?

Răspuns: Vii la Templu fizic, dar nu înseamnă nimic. Un om apare într-un loc în interiorul inimii sale, unde el a putut să-și sacrifice egoismul – să-l „măcelărească”, să-l sacrifice pentru a se apropia de Creator, cu un sentiment al altruismului absolut, al iubirii, dăruirii și conexiunii.

Întrebare: Deci asta nu are nimic de aface cu faptul că animalele erau sacrificate în Templu?

Răspuns: Nu. Acestea toate sunt alegorice, ca rădăcină și ramură, cauză și efect, nimic mai mult. Așa că poți să omori câte animale vrei în el, nu este nicio diferență.

Întrebare: Deci marele preot și-a sacrificat egoismul pentru a se apropia de alți oameni?

Răspuns: El a fost cea mai corectată persoană dintre oameni.

Întrebare: Odată cu munca interioară el a luat un miel, l-a tăiat și ei l-au mâncat?

Răspuns: Da. Ei au făcut toate acțiunile în același timp, începând de la acțiunile cele mai înalte, spirituale, la cele mai joase, materiale – împreună și în aceeași intenție.

De pe KabTV „Bazele Cabalei” 2/1718

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am citit pe Wikipedia că Cabala și filozofia sunt două sisteme de cunoaștere despre om și lume și ambele sunt bazate pe aceeași întrebare – întrebarea despre scopul existenței.

Dacă vorbim despre originile filozofiei, filologul și umanistul german Johann Reichlin (secolul XV – XVI) a scris că profesorul său Pitagora, părintele filozofiei, și-a adoptat învățătura nu de la greci, ci mai degrabă de la evrei. Prin urmare, el ar trebui să fie numit Cabalist și el a fost primul care a tradus cuvântul „Cabala”, necunoscut pentru contemporanii săi, în limba greacă precum „filozofie”.

Grecii au studiat cu Cabaliștii?

Răspuns: Grecii au studiat cu Cabaliștii în vremea profeților evrei.

În acea vreme oamenii erau deja conectați și evreii au acceptat pe toți care voiau să studieze. Exact la fel ca în Babilonul antic, aceia care au vrut s-au alăturat lui Abraham și aceia care nu au vrut, puteau să se alăture mai tărziu. Cabala era deschisă pentru toți.

Întrebare: Care este diferența dintre Cabala și filozofie? Este faptul că Cabala nu ia în considerație gândirea abstractă și speculativă, de exemplu, despre suflet și Dumnezeu, așa cum face filozofia?

Răspuns: Da, deoarece filozofia nu are o unealtă clară de apropiere de o persoană, despre cum să „scotocească” în ea, să studieze dorințele și diferitele gradații ale ei și să examineze intențiile unei persoane. Așa că nu este nicio diferență între intențiile de dragul personal și de dragul celorlalți.

Filozofia nu studiază cum să ieșim din noi înspre ceilalți, să ridicam și să coboram dorințele noastre, cum să lucrezi atunci când ești într-o urcare sau cădere a dorințelor și intențiilor și așa mai departe. Adică Cabala este o știință și o psihologie spirituală interioară imensă.

Întrebare: Putem spune că filozofii sunt oameni care au studiat cu Cabaliștii, dar nu au obținut înțelegerea Creatorului; adică nu au obținut un ecran, ci pur și simplu au rămas la nivelul de cunoaștere și apoi au dezvoltat o știință numită „filozofie”?

Răspuns: Desigur. Deoarece nu au putut să dobândească lumea superioară și Creatorul, ei au început să o dezvolte în direcția gândirii logice, folosindu-și mintea și concluziile lor.

Prin urmare, filozofia este, desigur, nu o știință. Astăzi doar aceia care încă vor să-și petreacă viețile lor în gânduri fară roade devin filozofi.

De pe KabTV „Bazele Cabalei”, 12/13/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→