Întrebare: Cartea Zohar spune că nu există un singur fir de iarbă care să nu aibă un hotărâtor deasupra care să-l lovească și să-i spună să crească. Ce înseamna asta?

Răspuns: În primul rând, creșterea se produce numai sub presiunea de Sus.

Întrebare: Se face prin suferință?

Răspuns: Nu se face neapărat prin suferință. Dar, în principiu, da, pentru că presiunea înseamnă suferință. Este suferința creșterii.

Prin urmare, pe de o parte ceea ce este simțit ca suferință, Pe de altă parte,poate fi simțit și ca bucurie și plăcere, depinde de ceea ce identifică o persoană. Dacă mă gândesc doar la calmul corpului, atunci mă compar și mă măsoară doar în raport cu acest calm. Și dacă mă ridic deasupra calmului corpului și cred că ceva trebuie să fie atins, atunci mă bucur că merg mai departe, că produc ceva.

Întrebare: Adică natura ne dezvoltă și nu ne permite să fim în repaus?

Răspuns: Acesta este ideea. Dacă rămân în starea mea și nu vreau să înțeleg natura și să depun eforturi pentru a mă dezvolta, atunci primesc lovituri. Atunci, forța dezvoltării este resimțită ca ceva negativ pentru mine. Nu vreau să mă dezvolt; vreau doar să fiu lăsat în pace.

Dacă, dimpotrivă, vreau să mă dezvolt, atunci orice mi se întâmplă sub influența Forței Superioare este pentru mine o bucurie.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 10/06/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acest joc este un principiu bazat din punct de vedere social atât în lumea noastră cât și în munca spirituală a unei persoane? Trebuie să înțeleg ce este scopul spre care mă îndrept, să iau anumite principii și să le folosesc în acest joc?

Răspuns: Da, altfel este imposibil fără joacă.

Chiar și plantele au principiul jocului, doar că noi nu îl observăm. În lumea animalică vedem clar cum animalele mici se joacă între ele, altfel ele nu se dezvoltă. Părinții lor înțeleg asta, le dau oportunitatea de a se juca și tratează acest joc cu mare răbdare.

În ceea ce ne privește, noi în mod natural știm că o persoană poate fi dezvoltată prin joacă. Nu este nicio alta cale! Prin urmare, noi folosim toate elementele jocului. Vedeți cât de multe jucării diferite inventăm astfel încât copiii nostri să se poată dezvolta.

La fel este și pentru Cabala. Cabala deschide o lume complet nouă pentru noi în care o persoană trebuie să se dezvolte spiritual de la zero, indiferent cine este persoana în lumea noastră. Aceasta ar putea să fie o persoană în vârstă de treizeci sau patruzeci de ani, tânără, un on de știință, inteligent, dar absolut nedezvoltat în spiritualitate. Prin urmare, noi inventăm tot felul de acțiuni care pot dezvolta această persoană. Întâi de toate, acestea sunt acțiuni care au loc într-un grup.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 3/25/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie că dacă umanitatea nu vrea să se unescă și să se trateze amabil între ei, atunci noi ne vom confrunta cu războaie mondiale și dezastre naturale după care o mână de oameni vor rămâne pe pământ care vor trebui să includă toate sufletele și să ajungă oricum să își iubească aproapele.

De ce nu o facem chiar acum fără să așteptăm după lovituri? Haideți să ne întrebăm pe noi înșine.

Toată umanitatea trebuie să se unească precum un singur grup de zece și să includă Creatorul în el. Un grup de zece poate fi cuprins din zece miliarde de oameni; principalul lucru este ca ei să se conecteze ca un singur grup, un singur grup de zece.

Numărul de oameni nu este important; conexiunea este importantă. Dar ține în minte că cu cât mai puțini oameni rămân pe pământ, cu atât mai mult egoism va avea fiecare persoană. Adică ei va trebui să treacă printr-o suferință și mizerie mai mare pentru a primi o forță mai mare de sus pentru a corecta dorința lor egoistă. Creșterea populației lumii este cauzată de creșterea dorinței de a se bucura revelată care are nevoie de corecție.

Cu cât este mai mare numărul de oameni care vor să depășească egoismul lor, cu atât mai ușor este pentru ei să se corecteze pe ei înșiși. Dacă nu vrem să ne îmbunătățim, atunci natura pune presiune pe noi, ne distruge și ne omoară, dar în fiecare supraviețuitor rămâne mult mai multă suferință, probleme și bunăvoință de a renunța la egoismul lor. Totul depinde nu de numărul de oameni ci de bunăvoința lor de a se uni ca un singur grup de zece.

Când vorbesc despre cum va arăta lumea în era de după coronavirus, eu sunt acuzat că se presupune că sunt un socialist. Dar această stare a fost deja descrisă de Baal HaSulam și de profeți cu multă vreme în urmă.

Noi trebuie să ne ridicăm deasupra vederii noastre corporale și să ne vedem pe noi înșine că existăm într-o singură inimă. Și asta nu depinde de condiția în care sunt corpurile fizice sau de numărul lor: fie că vor fi zece miliarde de oameni pe pământ sau douăzeci de miliarde.

Noi trebuie să ajungem la o stare unde devine neimportant pentru noi în ce formă materială trăim și cel mai important, că existăm și că putem să fim uniți de sufletele noastre, prin urmare furnizând un loc pentru Creator să fie revelat. Nu contează cum trăiește corpul meu animalic; principalul lucru este că eu simt ca o singură inimă cu toți locuitorii acestei lumi.

Din lecția de Cabala 4/18/20, Baal HaSulam, “Iubirea pentru Creator și iubirea pentru ființele create”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Profesorul tău Rabash a dat următorul exemplu despre credința deasupra rațiunii: Un prieten a împrumutat 1.000 de dolari de la tine și apoi a returnat un plic cu un singur dolar. Când vezi acest lucru, trebuie să completezi cu credință că întreaga suma este acolo.

Răspunsul meu: Dacă deschizi plicul și vezi că ti-a dat un singur dolar, atunci aceasta este credința în rațiune.

Dacă verifici și găsesti un dolar acolo, dar il consideri ca fiind 1.000 de dolari, aceasta este credință deasupra rațiunii.

Dacă nu verifici deloc, având încredere în cuvântul său că întreaga sumă este acolo, atunci este credința sub ratiune.

Unei persoane i se spune ceva, își trăiește viața crezând, se roagă, face ceea ce a fost învățat. Aceasta se numește „executarea poruncilor din obicei”.

Întrebare: Pot fi numiți atei cei cu credință în rațiune?

Răspuns: Da. Pentru ei, întreaga lume se bazează pe cunoaștere. Nu iau nimic în credință.

Întrebare: Deci, Cabala este distinctă pentru că poți cerceta și verifica totul. Dar mai întâi, trebuie să o accepți ca pe o axiomă?

Răspuns: Da, verifici pentru a te ridica mai presus, în ciuda cunoștințelor tale. Astfel, esti conectat la gradul următor, superior.

Întrebare: Cunoașterea este necesară în Cabala? Pe vremuri, înainte de a studia Cabala, oamenii trebuiau să studieze cele șapte științe.

Răspuns: Acest lucru era necesar înainte, deoarece straturile sufletului din secolele trecute, generațiile trecute, aveau să fie corectate în acest fel. În vremurile noastre, acest lucru nu mai este necesar.

Comentariu: Vedem cât de mult a scris Baal HaSulam despre studierea filozofiei și psihologiei sale.

Răspunsul meu: Desigur, deoarece întreaga creație, care este dorința de a te bucura, a trebuit să fie pe deplin realizată. Pentru a face acest lucru, a fost necesar să te raportezi în diverse moduri la dorința ta – problema creației. A existat chiar și o perioadă în care, pentru a te ridica deasupra materiei, a trebuit să te chinuiești: sa dormi pe pământ, sa mănânci cea mai simplă mâncare, sa te îmbraci în haine vechi etc.

În general, cabaliștii au trecut prin diferite perioade în căile de înțelegere a lumii superioare, corectarea dorințelor.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundațiile Cabalei” din 4/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința peste rațiune necesită un mod special de gândire. Adevărul este că oamenii din lumea aceasta, tu și eu, fiecare dintre noi, suntem construiți din egoism, din dorința de a primi, din interiorul căreia percepem toată realitatea.

Simțim doar ceea ce ne poate face plăcere sau invers, ne poate provoca suferință, adică în plus sau în minus față de dorința noastră egoist de a trăi o viață plăcută.

În acest caz însă, este necesar să ne însușim o abordare specială.

Nu doresc să simt ce îmi este plăcut sau neplăcut și încerc să mă eliberez de această dependență, să mă ridic peste ea pentru a evalua realitatea după ceea ce este bun sau rău pentru ceilalți. Astfel, voi începe să văd ce se află în afara mea. În caz contrar nu voi vedea nimic; beneficiul meu egoist hotărăște cum arată lumea întreagă.

În acest fel mă autolimitez; nu sunt mai mult decât un animal care se gândește doar la stomacul său sau un copil naiv care are înțelegere doar pentru propria sa plăcere și nu ține cont de nimeni altcineva.

Ulterior, copilul crește și este ca și cum ar începe să aibă grijă de alții, să vadă și să înțeleagă lumea ceva mai clar. Dar de fapt nu vedem lumea, ci pur și simplu ne extindem tot mai mult câmpul de interes și putem evalua ce ne va fi benefic și ce ne va face rău.

Senzorul cu care percepem realitatea este creat dintr-o singură dorință de a primi; trebuie să o implementăm. Trăim în interiorul dorinței noastre egoiste, acest lucru se numește crearea acestei lumi. În realitate, nu există „lumea aceasta, lumea viitoare, lumile superioare.” Există o singură realitate care depinde în întregime de percepția noastră, de atitudinea noastră față de tot ce se întâmplă.

Sunt și fenomene în această lume pe care nu le simțim deoarece percepția noastră este determinată exclusiv de ceea ce este bun sau rău pentru noi. Nu observăm nimic altceva.

Dacă un semnal nu este sesizat de senzorul meu egoist, dorința de a primi, ca pe ceva pozitiv sau negative, atunci nu îl simt. Poate că în jurul meu se întâmplă lucruri formidabile, dar eu nu voi vedea nimic.

Cabaliștii care au atins lumea superioară spun că ea este aici.

Nu trebuie să mergi altundeva, până la capătul universului, într-o altă galaxie. Toate lumile există deja aici, lângă noi.

Problema este că nu le percepem deoarece simțim realitatea doar printr-un parametru îngust: mă simt bine sau rău. Rezultă că realitatea este în întregime limitată de interesul meu primitiv, egoist.

Dar cum aș putea să văd mai mult, să înțeleg mai mult, să încep să ies din coconul meu? Toate acestea sunt posibile dacă mă ridic peste starea mea de „mă simt bine sau rău” și dobândesc calitatea de dăruire, calitate numită credință. Apoi nu voi mai simți totul relativ la beneficiul meu ci la al altora.

Începând să evaluez astfel realitatea, mă voi ridica peste mine însumi și voi descoperi un nou organ senzorial: credința peste rațiune. În acest fel pătrund într-o nouă percepție a realității, una externă și independentă față de egoismul meu. Voi putea simți ce simt cei aflați în afara mea și astfel, pe măsură ce mă separ de interesele mele personale, viziunea mea va deveni tot obiectivă.

Încep să văd realitatea obiectivă așa cum am reușit să o revelez: 125 de niveluri spirituale, cinci lumi superioare și pot treptat să-mi dezvolt viziunea până când voi ajunge să văd tot ce se găsește în afara mea. Iar ceea ce este în afara mea poartă numele de Creator sau Bore, cee ce înseamnă „Vino și vezi.” Acum, în dorința mea de a primi nu văd nimc, dar am oportunitatea de a-L atinge pe Creator, realitatea din afara mea.

Apoi voi înțelege unde trăiesc de fapt, ce este natura și ce mi se întâmplă.

Această metodă este numită Cabala (primire) pentru că ne învață cum putem primi senzația acestei realități nelimitate. O persoană care și-a dezvoltat astfel de simțuri este numit cabalist, deoarece percepe obiectiv realitatea, așa cum este ea și nu distorsionat, prin percepția sa egoistă.

Încă de la prima ta ieșire din egoism vei putea simți faptul că realitatea înaltă, spirituală, există cu adevărat! Încep să înțeleg unde mă aflu, de ce exist și în ce scop, dar și procesul prin care trebuie să trec și starea la care trebuie să ajung. La început suntem complet orbi, insensibili și nu avem mijloacele necesare pentru a privi dincolo de egoism. Credința peste rațiune este singura care ne poate ajuta să ne eliberăm.

Din partea întâi a Lecției zilnice da cabala 4/30/20, “Despre credința peste rațiune”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Reshimo este o înregistrare informațională care există în creație, astfel încât să se poată orienta cumva în trecut, prezent și viitor și să se îndrepte spre scop.

 De obicei, oamenii au o înțelegere a locului în care există. Iar persoanele în vârstă cu demență (pierdere de memorie) nu au acest lucru, așa că doar fac lucrurile fără nicio bază.

În același mod, Reshimo comandă decisiv unui om și determină avansarea sa.

Un Reshimo este în suflet, la fiecare nivel și subnivel. Acolo unde există dorință, unde există lumină, există întotdeauna un Reshimo, care leagă această lumină și această dorință și le controlează în interiorul sufletului.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→