Noul meu articol pe Linkedin “Democraţia nu poate înfrânge natura umană”

2020 a început cu o lovitură și se termină cu frământări. Covid-19 a adus o lovitură dureroasă în fața civilizației și ne-a oprit din drumul nostru. De când a lovit, trăim în modul de așteptare, așteptând sosirea unui vaccin. Dar oricât de dureroasă ar fi, pandemia se estompează în comparație cu frământările prin care trec Statele Unite după alegerile prezidențiale, și pe care niciun vaccin nu le poate vindeca. Se spune că atunci când Wall Street tuşeşte, piețele bursiere mondiale răcesc. Nu putem decât să ghicim modul în care colapsul democrației americane, la care asistăm astăzi, va avea impact asupra restului lumii, şi oricare ar fi acesta, nu va fi plăcut.

Vestea bună este că viitorul sumbru al Americii și al lumii nu este scris în piatră. Cel puțin deocamdată, îl putem determina. Dar pentru a face acest lucru va fi nevoie de angajament, hotărâre și, mai ales, să recunoaștem că am ajuns la capătul frânghiei și dacă nu facem ce este necesar pentru a ne salva, suntem condamnați.

Sunt cabalist și om de știință. Înainte de a începe să învăț Cabala, am fost om de știință și am făcut cercetări ample despre modul în care organismele mențin homeostazia (echilibrul) în condiții dinamice. Când l-am întâlnit pe profesorul meu de Cabala, Baruch Ashlag – primul fiu și succesor al lui Yehuda Ashlag, autor al unui comentariu complet la Cartea Zohar- abordarea lui m-a atras tocmai pentru că era atât de științifică. Fiul Ashlag a continuat pe urmele tatălui său, care, în afară de a fi cel mai important cabalist al secolului XX, era profund interesat de științele sociale și umaniste și foarte prolific în scrierile sale despre acestea. Cunoașterea sa vastă despre Cabala, care este știința conectării oamenilor prin coeziune socială, l-a ajutat enorm atunci când a analizat sistemele și procesele sociale pe care le-a trăit la mijlocul secolului XX.

În ultimii săi ani, după cel de-al doilea război mondial, Ashlag s-a ocupat de două proiecte colosale, dintre care a reușit să ducă la bun sfârșit doar unul. Înainte de moartea sa, el a publicat comentariul complet la Cartea Zohar, pe care acum îl numim Comentariul Sulam [Scara]. După această realizare enormă, Ashlag este acum cunoscut sub numele de Baal HaSulam [Autorul Scării]. În același timp, el lucra la ceea ce ar fi putut fi o explicație extinsă a structurii societății, pe care Baal HaSulam a crezut că omenirea ar trebui să o construiască, pentru a stabili o societate dreaptă, durabilă și prosperă. Ne-a lăsat doar schițe și note, dar au fost atât de multe, încât este ușor de văzut încotro duceau ideile sale.

Mai mult decât atât, este fascinant să vedem claritatea cu care Baal HaSulam a văzut evenimentele viitoare, pe care acum le trăim din plin. El a recunoscut că toți oamenii sunt în mod inerent egoişti și, prin urmare, vor exploata, intimida și subjuga pe ceilalți, dacă ar ști că pot scăpa cu asta. Încă din anii 1930, el a scris următoarele în eseul său „Pacea în lume”: „Cu cuvinte simple, vom spune că natura fiecărei persoane este de a exploata viața tuturor celorlalți oameni din lume pentru propriul beneficiu, și tot ce dăruiește altuia este doar din necesitate. Chiar și atunci, există exploatarea altora în aceasta dăruire, dar se face cu viclenie, așa încât vecinul său nu observă acest lucru și va admite de bunăvoie. … Aceasta este o lege indestructibilă. Singura diferență constă în alegerile oamenilor: unul alege să exploateze oamenii pentru obținerea unor pofte joase, altul pentru obținerea guvernării, în timp ce al treilea pentru obținerea respectului. Mai mult, dacă cineva ar putea face acest lucru fără mari eforturi, el ar fi de acord să exploateze lumea, pentru toate cele trei – bogăție, guvernare și respect”.

Aceasta este ceea ce vedem astăzi: un sentiment absolut al îndreptăţirii de sine și, prin urmare, o exploatare nestăpânită și neînfrânată, sau cel puțin încercări de exploatare. Și, așa cum a spus Baal HaSulam, „Se face cu viclenie, așa că aproapele său nu observă și va admite de bunăvoie”. La câțiva ani după avertizarea sa, naziștii au ajuns la putere.

Aproximativ în aceeași perioadă, Baal HaSulam a scris elaborat despre defectele comunismului rus, explicând că nu va dura, deoarece idealurile de egalitate și contribuție la societate în măsura posibilităților tale, primind în același timp doar ceea ce ai nevoie pentru întreținerea ta, au fost impuse unor oameni care nu erau educați în acest sens și, prin urmare, vor eșua. De fapt, el a fost atât de încrezător în observația sa, încât a scris despre căderea Rusiei la timpul trecut, chiar dacă a făcut-o în anii 1930, când comunismul Rusiei era la vârf. În eseul „Pacea”(un eseu diferit de „Pacea în lume”),el a scris: „Într-adevăr, istoria însăși s-a tulburat în favoarea noastră și ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o apreciere deplină și o concluzie fără echivoc. : Toată lumea poate vedea cum o societate mare, precum cea a Rusiei, cu sute de milioane în populație, mai mult teren decât întreaga Europă, fără egal în materie de bogăție și materii prime, și care a fost deja de acord să ducă viață comunală și practic să fie abolită proprietatea privată în ansamblu, unde fiecare își face griji doar pentru bunăstarea societății, a dobândit aparent întreaga măsură a virtuții dăruirii către ceilalţi, în sensul său deplin, în măsura în care mintea umană poate înțelege. Și totuși, du-te și vezi ce s-a ales de ea: în loc să crească și să depășească realizările țărilor capitaliste, ea s-a scufundat chiar mai adânc. Acum, nu numai că nu reușeşte să aducă beneficiu vieții muncitorilor, puțin mai mult decât în ​​țările capitaliste, nu poate nici măcar să-și asigure pâinea zilnică și haine pentru trup”.

În anii 1950, când Baal HaSulam și-a scris schițele și notele cu detaliile punctelor sale de vedere asupra societății durabile și corecte, a proiectat un viitor sumbru pentru democrație, din nou din cauza lipsei unei educații adecvate. În aceste lucrări, publicate în The Writings of Baal HaSulam, Baal HaSulam explică faptul că nu vede viitorul democrației tocmai din cauza răului inerent din natura umană, care încă nu a fost corectat. În cuvintele sale, „De la începutul timpului, nu s-a întâmplat niciodată ca majoritatea publicului să guverneze o țară. Fie au făcut autocrații … fie oligarhii, fie democrații înșelătoare. Dar majoritatea oamenilor simpli a domnit doar în zilele lui Hitler, care, în plus, a promovat ticăloşia față de alte națiuni. El a ridicat [valoarea] de a aduce beneficii publicului la nivelul devotamentului complet, deoarece a înțeles modul de gândire al sadicilor, care, dacă li se oferă spațiu pentru a-și descărca sadismul, vor plăti pentru asta cu viața lor”.

„Într-adevăr”, continuă Baal HaSulam, „este adevărul absolut că, nu poate exista o societate bună și completă decât dacă majoritatea acesteia este bună, deoarece managementul reflectă calitatea societății … Dacă majoritatea este rea, managementul va fi în mod necesar rău, de asemenea, pentru că cei răi nu vor pune la guvernare conducători pe care nu-i aprobă. Nu trebuie să deducem din democrațiile moderne”, explică el lipsa de speranță pentru acestea (la începutul anilor 1950), „deoarece folosesc diverse tactici pentru a înșela circumscripția electorală. Când [alegătorii] vor deveni mai înțelepți și vor înțelege viclenia lor, majoritatea va alege cu siguranță o conducere conform spiritului lor”. Prin urmare, Baal HaSulam explică faptul că, pentru a înșela publicul, conducătorii societății plasează „manechine” care arată bine, dar sunt de fapt neputincioase, iar singurul lor scop este de a le fi permis conducătorilor să continue să conducă netulburați. În cuvintele sale, „principala lor tactică este aceea că ei primesc oameni cu bună reputație și îi promovează fie ca înțelepți, fie ca drepți, iar apoi masele îi cred și îi aleg. Dar o minciună nu persistă pentru totdeauna”, încheie el.

În cele din urmă, așa cum spune Baal HaSulam, o democrație care permite unei majorități egocentrice să-și decidă liderul, va alege un lider egocentric, conform naturii inerente a oamenilor. Acest lucru nu poate exista mult timp. În cele din urmă, egocentrismul atinge nivele atât de extreme încât întregul sistem devine corupt și se destramă. În acel moment, democrația devine încă o victimă a relei naturi umane.

Până când nu schimbăm cine suntem noi, nu ne vom schimba liderii sau regimurile și nu vom putea construi o societate bună pentru noi toți. Trebuie să începem să recunoaștem că, nu numai că există loc pentru noi toți pe această planetă, ci că avem nevoie de noi toți, de toate opiniile și ideile noastre, de fantezii și antipatii, de culorile și rasele noastre, de credințele și culturile noastre. Avem nevoie de ei pentru că dacă nu ar exista, și noi am fi incompleţi. Democrații nu ar fi democrați fărăexistența republicanilor și, la fel pentru republicani. Vă puteți gândi la bărbăție fără să o comparați cu feminitatea, sau invers? Fără unii şi alții, nu am fi deloc ceva definibil, ci doar bucăți de carne care rătăcesc fără țintă, până când timpul lor se încheie.

Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie ca întreaga umanitate să recunoascăacest lucru, și cât mai rapid, așa încât să înțelegem răul pe care ni-l cauzăm prin cultura noastră de anulare și de ură unul pentru celălalt. Așa cum am scris la începutul acestui articol, mai lung decât era de așteptat, încă putem să ne determinăm viitorul. Când violența va izbucni, nu sunt sigur că va mai fi posibil. Prin urmare, trebuie să ne grăbim, să ne convingem și să împărtășim cu ceilalți noțiunile de interdependență, de vulnerabilitate a democrației și să împărtășim singurul remediu care ne poate salva societatea și viitorul: educația pentru conexiune.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este cel mai bun moment să urezi Hanuka fericit “

Există întotdeauna timp pentru minuni.

Ori de câte ori ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, atragem forța unificatoare pozitivă care există în natură, și care face miracole minunate. Mai mult, putem evoca această forță în orice moment al anului, în orice zi și în orice moment al zilei.

Miracolele sunt fenomene supranaturale, dar le putem ajuta să apară în funcție de modul în care ne îndreptăm dorințele. Dacă vrem să ne conectăm în mod pozitiv unii cu alții, deasupra dorințelor noastre egoiste de autosuficiență, atunci atragem forțe unificatoare din natură, care se manifestă în spațiul dintre noi și, cu sprijinul lor, putem aduce pace și echilibru conexiunilor noastre, societăţii umane și putem face din lume un loc sigur și armonios.

Aceasta este esența procesului care are loc de Hanuka.

Cât priveşte povestea de Hanuka, Macabeii au dat prioritate unității și au atras lumina, care le-a oferit abilitatea de a rămâne în starea de iubire, dăruire și conexiune pozitivă, apoi au început să atragă din ce în ce mai mulți oameni către ei înșiși.

Uleiul reprezintă dorințele oamenilor de a se conecta ca un singur întreg armonios în societate.

Fitilul reprezintă eforturile oamenilor de a se uni deasupra raționamentului separator al ego-ului uman, care calculează în mod constant propriul beneficiu, peste beneficiul celorlalți.

Ciocnirea eforturilor oamenilor de a se uni peste respingerea egoistă, către unitate, generează o dorință arzătoare de a se apropia mai mult și apoi are loc un anumit „clic”, o lumină miraculoasă se aprinde în interior, care alimentează continuu focul dorințelor lor arzătoare.

Apoi, susținând eforturile de iubire, dăruire și conexiune pozitivă între ei și dorind ca această tendință să se răspândească în exterior către omenire în general, ei câștigă un combustibil constant pentru ca lampa să rămână aprinsă.

Miracolul este manifestarea luminii – forța pozitivă a iubirii, dăruirii și conexiunii care există în natură, numită și „Creatorul” – în unitatea oamenilor. De asemenea, nu numai că această revelare a Creatorului în interiorul unității oamenilor este miracolul, ci este esența tuturor miracolelor pe care Tora le descrie. Adică trecerea Mării Roșii și miracolele de Hanuka și Purim, toate indică revelarea Creatorului în unitatea oamenilor. Metoda pentru atingerea revelării Creatorului prin unitate, a fost descoperită, predată și răspândită de Avraam în urmă cu aproximativ 3.800 de ani în urmă, și de-a lungul istoriei a devenit mai dezvoltată de cabaliști-cheie.

În timp ce oamenii se pot uni într-o varietate de moduri, esența tuturor acestor miracole este că ne unim astfel încât o nouă calitate – iubirea și dăruirea – să lumineze în noi și să ne ridice la un alt nivel de conștientizare, emoție, percepție și simțire a realității.

Prin urmare, cel mai bun moment pentru a dori miracolul unirii deasupra ego-ului separator în creștere, ar fi mai devreme decât mai târziu, deoarece ar salva omenirea de multă suferință.

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Ce este Hanuka?“

Hanuka (scrisă și „Hanukkah”, ebraică „חנוכה”) înseamnă începutul simţirii noastre a forței unificate a naturii. Acesta marchează prima pătrundere a graniței dintre această lume și lumea spirituală.

Conceptele și obiceiurile de Hanuka se leagă de trecerea acestei granițe între percepția egoistă și cea altruistă, care necesită ridicarea deasupra dorințelor noastre înnăscute, care prioritizează beneficiul de sine în locul beneficiului altora.

Războiul Macabeilor cu Grecii se desfășoară intern, în interiorul nostru, între raționamentul ego-ului nostru (Grecii) și tendința de a ne uni, prin atragerea forței naturii în conexiunile noastre (Macabeii).

Dar cum putem trece granița naturii noastre umane, care ne definește ca ființe egoiste care suntem?

În plus, dorințele noastre de a ne uni, de a iubi și de a ne îngriji de ceilalți este mică în comparație cu ego-ul, care ne presează în permanență să ne bucurăm în detrimentul celorlalți.

Pe această dilemă intră în joc miracolul de Hanuka.

Perseverența noastră de a ne uni mai presus de dorințele noastre de folos personal atrage forța naturii de iubire, dăruire și conexiune, care este, de asemenea, numită „lumină” în înțelepciunea Cabala.

Chiar dacă avem comparativ dorințe relativ mici de a ne uni, de a iubi și de a ne îngriji de ceilalți în comparație cu dorințele noastre auto-orientate, adică urmărirea materialistă de bani, onoare, respect, putere, control, faimă și cunoaștere, prin crearea unei atmosfere sociale care ne susține și ne încurajează pe toți să ne ridicăm deasupra dorințelor proprii, ne îndreptăm să ne unim deasupra ego-urilor noastre.

În cele din urmă, participând la o astfel de societate care prețuiește unitatea, iubirea și grija reciprocă deasupra dorințelor noastre înnăscute de a ne bucura personal pe cheltuiala altora, ajungem apoi să ne simțim incapabili să ne ridicăm deasupra ego-ului nostru, deoarece este însăși natura noastră umană. În povestea Hanuka, aceasta este considerată ca Macabeii care se simt incapabili să-i învingă pe greci.

În acel moment crucial, apare o lumină miraculoasă – forța unificatoare a iubirii, dăruirii și conexiunii care locuiește în natură, care ne dă energia de care avem nevoie pentru a ne depăși dorințele egoiste, cu o tendință unificatoare, iubitoare și dăruitoare. Acesta este sensul că Macabeii câștigă războiul împotriva Grecilor.

Prosperăm când, pe de o parte, simțim necesitatea de a câștiga războiul, dar pe de altă parte, ne găsim fără opțiuni și în disperare, adică sub atacul grecilor. În timp ce suntem atacați, simțim că trebuie să continuăm să ne luptăm cu tot ce avem, totuși fără niciun succes. În orice caz, datorită simțirii responsabilității de a câștiga războiul, nu aruncăm prosopul, pentru că ar fi ca și cum am fi de acord să fim închiși în izolare.

În acel moment, se întâmplă miracolul – strălucirea luminii unității, a iubirii și a dăruirii. Ne încarcă cu energia sa omniprezentă și câștigăm războiul.

Războiul Hanuka este un război intern, având loc la granița dintre dorințele egoiste si cele ale unității, iubirii și dăruirii. Dorințele și gândurile noastre egoiste sunt cele care ne filtrează percepția despre forța nemărginită a iubirii și a dăruirii, care ne înconjoară și ne pătrund, și ne bucurăm de revelarea acestei forțe, atunci când câștigăm lupta pentru unificare mai presus de dorințele noastre egoiste.

Filed under: Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există șapte emoții de bază care sunt însoțite de expresii faciale: tristețe, furie, dispreț, dezgust, frică, surpriză și bucurie. Charles Darwin a considerat, de asemenea, iubirea ca o emoție de bază, deși nu are expresie facială.

Cum îți poți exprima corect sentimentele, inclusiv iubirea?

Răspuns: Depinde de caracterul persoanei. Fiecare își exprimă emoțiile în felul său. Anumite expresii corespund anumitor tipuri de oameni.

Dar, în principiu, nu trebuie să te gândești cum să le exprimi. Trebuie doar să fii mai sincer cu ceilalți, să încerci să-i faci să se simtă bine în preajma ta iar apoi oricare dintre expresiile tale faciale vor fi citite corect.

Din „Kabbalah Express” KabTV, 06.11.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Ce este încrederea în tine?”

Puteți obține încredere autentică în voi înșivă făcând parte dintr-un mediu care susține valori iubitoare, de susținere și încurajatoare, în care membrii săi se conectează pozitiv și își propun să se sprijine reciproc pentru a atinge un obiectiv comun armonios.

Dimpotrivă, simțim teama de a fi mai puțini decât ceilalți, ceea ce este în cele din urmă o teamă a mândriei noastre egoiste care ia o lovitură, atunci când ne angajăm în medii care prețuiesc valorile competitive, individualiste și materialiste.

Ego-ul uman este preocupat în mod constant de primirea împlinirii în detrimentul altora. Prin urmare, mândria care provine din dorința de a-i exploata pe ceilalți în folosul personal este o calitate negativă, goală și rușinoasă.

Întrucât suntem creaturi sociale care respectă și lipsesc de respect față de mediile noastre sociale, putem astfel realiza o adevărată încredere în sine în societățile oamenilor care urmăresc un scop comun exaltat de a se uni deasupra acestui ego împreună.

În astfel de societăți, mândria capătă o formă pozitivă: își protejează membrii de a fi răniți și îi lasă să se conecteze pozitiv deasupra ego-ului uman, ceea ce la rândul său are un efect pozitiv asupra umanității în general.

Pe scurt, atunci când ne angajăm într-o societate care respectă regula „Nu face altora ceea ce urăști” și, respectând respectiva regulă, își propune să ajungă la „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”, dezvoltăm o formă autentică de încredere în sine .

Fotografie de Husna Miskandar pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un efect emoțional este apartenența la un grup. O persoană se identifică cu o anumită comunitate, caută să o evalueze pozitiv și, în acest fel, să-și ridice statutul și propria stimă de sine.

Merită să întărească și să cultive acest efect, de exemplu, într-un grup de oameni care caută să se unească, spunând: „Ești special, ești cel mai bun. Împreună, vom izbuti ”?

Răspuns: Consider că este necesar să stimulăm stima de sine a oamenilor, să creștem energia și dorința de a atinge obiectivul care poate este latent în interiorul unei persoane, de a-l încuraja, de a-l susține.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 25.09.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Scrii că dragostea pentru aproape și garanția reciprocă (Arvut) sunt legi ale naturii. Prin urmare, nerespectarea acestora produce toate problemele și cataclismele cu care s-a confruntat omenirea de-a lungul istoriei.

Este posibil să demonstrezi și să arati științific daunele cauzate de nerespectarea acestor legi și apoi să le introduci ca normă legală, astfel încât să fie protejate de stat cel puțin într-o manifestare externă, care să nu mai vorbească de o senzorială?

Răspuns: Nu puteți impune societății legi și reguli de comportament pe care nu le poate respecta, deși sunt frumoase, corecte și poate chiar adevărate. Ele există în natură.

Dar omenirea nu s-a maturizat încă până la nevoia de a le îndeplini. Poate face doar ceea ce realizează, vede ca o nevoie, înțelege cum să realizeze aceste legi în sine și să creeze un cadru care să le protejeze etc.

De exemplu, știm că există o lege a garanției reciproce (Arvut), potrivit căreia organismele vii interacționează la nivelurile inferioare, dar nu o putem introduce ca o lege de stat, deoarece oamenii nu vor fi în continuare capabili să o respecte.

Dezvăluim legi fizice, chimice și alte legi ale naturii minerale, vegetale și animale, care se află în fața noastră și în care ne aflăm. Prin înțelegerea acestor legi, le explicăm tuturor, deoarece nerespectarea lor implică imediat pedeapsa. Dar, în natură, există astfel de legi in care punerea lor în aplicare sau neîndeplinirea lor nu implică recompensarea sau pedeapsa de moment.

Întrebare: Nu vedem consecințele imediat? Sau vedem, dar nu putem conecta cauza cu efectul?

Răspuns: Da. Prin urmare, nu putem introduce aceste legi ale naturii ca legi ale societății. Trebuie să tragem societatea până la punctul în care realizează sau vede cu ochii săi acțiunea lor la nivelul științelor pământești. Sau astfel pot să fie simți în sine ca legile comportamentului moral, interacțiunea corectă.

Apoi le puteți introduce. În caz contrar, veți rupe societatea, veți face revoluții și veți avea ceea ce era în Rusia când au introdus cu forța relații bune între oameni, deși, fiind egoiste, nu au înțeles deloc de ce li se cerea acest lucru.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 09/10/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepciunea Cabala vorbește despre scopul omului din această lume, din această viață, despre ceea ce ar trebui să facem cu noi înșine pentru a ajunge la realizarea ideală a existenței noastre. Nu știm să trăim. Vedem cum oamenii există fără niciun motiv, fără scop, tot timpul rătăcind în jurul lumii și al vieții.

Cabala se oferă să ne facem viața să aibă o intenție, astfel încât, în final, să putem ajunge la starea pentru care universul nostru, întreaga creație și noi am fost creați.

Abaterea de la acest scop se numește „păcat”. Aici totul depinde de om, de educație și educație, de modul în care se percepe pe sine și de scopul creației, cât de mult o știe și îl percepe.

Oamenii obișnuiți, care nu au nicio idee despre asta, nu pun astfel de întrebări și nu se gândesc la ceea ce este de fapt un păcat. Pentru ei, păcatul este un comportament rău, furt, ceva contravențional etc. Și acest lucru este adevărat. Faptul este că ei nu știu dacă își dau seama corect sau nu, dacă se îndreaptă spre scopul corect.

Prin urmare, este foarte important să educăm oamenii ca toate acțiunile umane să fie evaluate în funcție de mișcarea spre scopul creării sale. Acesta este punctul principal în legătură cu care se măsoară păcatul sau, dimpotrivă, o poruncă sau o faptă bună.

Și dacă știm și înțelegem în mod clar că așa ar trebui să mergem înainte, atunci bazându-ne pe acest obiectiv și îndreptându-ne spre el, putem vorbi deja despre acțiuni care ne duc în cel mai scurt timp la acest obiectiv.

Astfel de acțiuni sunt numite porunci, deoarece, din punctul de vedere al naturii, ni se poruncește să ne mișcăm în acest fel. Acest lucru îl aflăm din structura întregului univers.

În schimb, acele acțiuni care ne îndepărtează sau chiar ne face să mergem invers de atingerea obiectivului se numesc păcat.

Scopul nostru este să-l înțelegem pe Creatorul care Se descoperă pe Sine în măsura echivalenței noastre de formă cu El. Prin urmare, oricare dintre acțiunile noastre care vizează să semene cu El sunt numite porunci, bune și corecte.

Echivalența formei constă în faptul că am dobândit calitățile Creatorului. Atunci vom fi mai aproape de El.

Atributele Creatorului sunt dăruire și iubire. Prin urmare, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este principala poruncă a dezvoltării noastre.

Din „Stările spirituale” KabTV 19.11.18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La știri (Medical Express): „Mai mult de jumătate din asistentele franceze sunt aproape de a lua foc, conform unui sondaj de aproape 60.000 dintre ele, publicat duminică, cand au descoperit că ele s-au confruntat cu anularea vacanțelor și cu muncă crescută din cauza coronavirusului.

„Sondajul făcut de uniunea națională Franceză de asistente a descoperit că 57 de procente dintre respondenti a raportat că sunt într-o „stare de epuizare profesională”, de la 33 de procente dinainte că pandemia globală COVID-19 să lovească Franța la începutul anului 2020.

„Descoperirile subliniază tulpinile resimțite în sectorul sănătății din Europa, care au ajuns sub o presiune fără precedent în timpul primului val de infecții, iar acum se confruntă cu o altă creștere a internărilor. …

„Mai mult de o treime dintre asistente spun că departamentele lor nu au personal suficient în comparație cu normalul, iar două treimi spun că condițiile de muncă s-au deteriorat de la începutul pandemiei.

„O asistentă din cinci a spus că nu au putut să își ia un concediu din martie.

„În timp ce sunt 34.000 de posturi vacante de asistente la acest moment în 2020… condițiile de muncă degradate înseamnă că riscăm să vedem chiar mai multe asistente aruncând prosopul”, a spus uniunea în declarația sa.”

Întrebare: Cum se poate ca oamenii să se împuște pe ei înșiși în picior? Nu este clar că în primul rând trebuie să sprijinim personalul medical care se află în prima linie a frontului, așa cum spunem noi?

Răspunsul meu: Este un plan în natură care lucrează astfel încât toată lumea va recunoaște într-un final că în interiorul propriei lor naturi nu le pasă cu adevărat de nimeni. Oamenii sunt atât de înguști la minte că ei nu se gândesc la alții ci doar la ei înșiși și nimic altceva nu îi interesează.

Întrebare: Te referi defapt la importanța de sine a leaderilor de stat?

Răspuns: Vorbesc de toată lumea, nu contează cine.

Comentariu: Dar cum poate fi că oficialii guvernului nu decid că ei trebuie să plătească întâi personalul medical, să le dubleze salariile deoarece ei se află în prima linie a frontului, până la urmă și ei ar putea să aibă nevoie de spitalizare.

Răspunsul meu: Ei cu siguranță vor primi îngrijire adecvată, nu-ți fă griji.

Întrebare: Asta înseamnă că aceia care au grijă de ei sunt bine plătiți?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Tot ar trebui să ne gândim să sprijininim acești muncitori și să le dăm mai mult?

Răspuns: Da.

Întrebare: Motivul că asta nu se întâmplă este același mecanism care lucrează aici?

Răspuns: Da, capul nostru nu lucrează în această direcție și în schimb noi credem că dacă ei deja muncesc, să continue să muncească și noi vom veni cu alte legi că ei să nu poată să se elibereze de acest loc de muncă.

Întrebare: Asta înseamnă că noi îi vom înrobi?

Răspuns: Desigur. Însă eu cred că toate acestea se vor opri deoarece muncitorii nu vor mai veni la muncă și ce vom face atunci? Nu poți să îi forțezi.

Întrebare: O grevă tăcută este ultima lor soluție?

Răspuns: Desigur. „Nu sunt de acord cu condițiile mele de muncă.” Dacă asta se întâmplă într-o manieră organizată, statul va face orice este necesar.

Aici revelăm încă o dată că egoul nostru stă în calea noastră de a organiza o societate prietenoasă normală care este conectată și are grijă de toată lumea că o singură familie. Nu putem să facem asta nici măcar într-un stat.

Comentariu: Vedem că egoul pătrunde chiar și în profesiile umaniste…

Răspunsul meu: Vom vedea cum egoismul stă în calea noastră în punctele cele mai critice. Chiar dacă îți dorești să aduni acești oameni să vorbească, pentru a le mari salariile, pentru a adota anumite legi, nu vei putea să faci asta!

Conform Cărții Zohar o persoană nu poate ceda la egoul său, chiar și când se confruntă cu moartea, iar îngerul morții aduce o sabie cu o picătură de otravă la gura sa și persoana nu poate refuza și vrea să înghită această otravă, această placere egoistă și astfel ea deschide gura și înghite otrava și totul ajunge la final.

Întrebare: Deci conform Cărții Zohar asta înseamnă că nu este nicio cale de ieșire?

Răspuns: Este o cale de ieșire, doar dacă noi toți atragem împreună lumina superioară asupra noastră. Ea va corecta totul.

Întrebare: Dacă această stare ne aduce recunoașterea că ne distrugem pe noi înșine, iar pentru a ne salva pe noi înșine noi trebuie să devenim o singură familie, un singur stat conectat, vor fi oamenii de acord cu asta?

Răspuns: Doar dacă toată lumea este de acord împreună! Asta este toată problema. Noi trebuie să eradicăm ura dintre oameni și să luăm toată această problemă în serios. Dacă noi o vrem pentru binele comun, atunci va funcționa și nimeni nu va fi rănit!

Va veni și nu vă dispărea! Oamenii vor începe să vorbească despre asta tot mai mult și apoi ei vor realiza că ei nu au puterea pentru a genera această stare. Apoi ei se vor gândi de unde pot lua puterile pentru a face astfel, cum să găsească asemenea puteri. Vom putea să găsim aceste puteri doar dacă noi creăm grupuri de zece, grupuri mici în care vom găsi forța comună a conexiunii. Astfel noi creăm Creatorul, așa cum spune.

Creatorul este forța bună care este între noi. Chiar dacă noi suntem egoiști, noi tot tânjim după unitate deasupra egoismului și apoi noi construim, creăm și generăm Creatorul între noi. Altfel El nu există.

Noi începem să generăm această forță între noi literalmente de la zero, din nimic, dintr-un vacuum.

Întrebare: Un grup mic generează Creatorul și alt grup mic generează Creatorul și astfel sunt născuți mulți asemenea „Creatori”?

Răspuns: Da și apoi aceste grupuri mici se unesc ca unul astfel încât fiecare mișcare pe care o fac ei este spre unitate. În acest fel un Creator deasupra tuturor este creat într-un final. Ce este acest Creator? Atributul iubirii și dăruirii. Este atât de simplu să Îl revelăm prin asemenea acțiuni.

Întrebare: Procesul începe în grupuri mici?

Răspuns: În grupuri mici și nu mai mult de zece oameni.

Întrebare: Acesta este numărul de oameni în care poți învață să iubești?

Răspuns: Da. Nu este deloc un proces simplu, dar va avea loc deoarece nu avem de ales. Când ajungem la această stare nu va fi nicio nevoie de asistente, de personal medical și toată lumea va avea orice au nevoie.

Întrebare: Asta înseamnă că tu vezi că în această stare societatea va fi sănătoasă și oamenii vor fi sănătoși că nu vor avea nevoie de spitale?

Răspuns: Absolut sănătoși.

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/15/20

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→