Daily Archives: 2 aprilie 2021

“Politicile celui încăpăţânat” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinPoliticile celui încăpăţânat

După a patra alegere în mai puțin de doi ani, Israelul a devenit de râsul lumii. Dar pentru statul Israel nu este amuzant. Țara este paralizată în multe privințe, de la birouri care necesită miniștri, până la proiecte mari blocate din cauza indeciziei, prin vaccinuri Covid care trebuie cumpărate. Într-adevăr, aceasta este natura evreilor: un popor încăpăţânat. Cu toate acestea, dacă ne folosim corect încăpăţânarea, o vom transforma în hotărârea de a ne uni deasupra diferențelor noastre, ceea ce la rândul nostru ne va ridica la realizări inimaginabile.

Astăzi, când Israelul este cuprins de dispute politice perpetue, care încep să semene cu cele ale strămoșilor noștri, ar trebui să ne dăm seama că este o chemare să folosim aceeași metodă pe care au folosit-o ei, să ne dăm seama că diferențele nu sunt motive pentru a se despărți, ci pentru a întări unitatea noastră. Nu vom avea nici o ușurare a vrăjmășiei interne până când nu ne dăm seama că nu ne putem învinge unii pe alții, deoarece războiul nu este menit să fie câștigat, ci să ducă la coeziune.

Există un motiv pentru care poporul evreu este atât de încăpăţânat. Sunt descendenți ai unor oameni care nu ar fi renunțat la opiniile lor și au încercat tot ce au putut pentru a-și impune opinia asupra poporului Israel. După ce s-au epuizat încercând, și-au dat seama în cele din urmă că greşeala nu era în viziunea lor sau în viziunea opusă, ci în propria lor natură, care căuta stăpânirea și separarea în locul colaborării și unităţii. Ei și-au dat seama că viața poate fi completă numai atunci când există două părți, care se completează una pe alta, astfel încât cealaltă viziune este de fapt o percepție complementară și nu opusă.

Această realizare a evreilor antici a creat o națiune unică, a cărei rădăcină nu era biologică, ci mai degrabă ideologică și spirituală. Și mai important, unirea lor a marcat o cale pentru întreaga umanitate de a se uni, în ciuda diferențelor biologice, etnice, culturale, religioase și rasiale. Odată ce evreii au ales unitatea în locul separării, fiecare dispută a devenit un motiv pentru întărirea conexiunii lor, mai degrabă decât pentru distrugerea națiunii. Mai mult, din moment ce evreii originari provin din Semiluna Fertilă, leagănul majorității națiunilor de astăzi, legătura pe care au format-o a devenit o dovadă că pacea între toate națiunile este posibilă și că există chiar și o metodă pentru realizarea ei.

Astăzi, când Israelul este cuprins de dispute politice perpetue, care încep să semene cu cele ale strămoșilor noștri, ar trebui să ne dăm seama că este o chemare să folosim aceeași metodă pe care au folosit-o ei, să ne dăm seama că diferențele nu sunt motive pentru a se despărți, ci pentru a întări unitatea noastră. Nu vom avea nici o ușurare a vrăjmășiei interne până când nu ne dăm seama că nu ne putem învinge unii pe alții, deoarece războiul nu este menit să fie câștigat, ci să ducă la coeziune.

Când vom realiza în sfârșit acest lucru și vom realiza unitatea, lumea care acum îşi bate joc de noi, va privi cu uimire miracolul statului evreu. Va dori să imite metoda noastră. Aceasta va marca victoria finală a păcii, care provine din cuvântul ebraic „completare” – peste război. Prin urmare, politica încăpăţânaţilor nu ar trebui să fie despre a fi mai încăpăţânat decât celălalt, ci despre ridicarea împreună deasupra intransigenței și formarea unei veritabile conexiuni.

[Oamenii așteaptă afară la coadă la o secție de votare, pentru a-și exprima votul în timpul alegerilor parlamentare israeliene. Reuters]

 

“Ce face viața cu adevărat prețioasă” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinCe face viața cu adevărat prețioasă

Recent, au apărut multe analize care arată excesul de mortalitate pe care l-a produs Covid-19. Chiar și cu existența vaccinurilor, virusul se răspândește în continuare și, în multe țări ia sute și chiar mii de vieți în fiecare zi. Această realitate sumbră i-a determinat pe unii studenți să mă întrebe despre sensul vieții și al morții.

Dacă vrem să dăm vieții un sens, ar trebui să o petrecem conectându-ne la alte persoane – nu pentru a le folosi, ci pentru a ne îngriji de ele. Iată ce face viața prețioasă!

Într-adevăr, tratăm viața ca pe ceva foarte important și dintr-un motiv întemeiat, dar cu condiția să acționăm în acest sens. Dacă trecem prin viața noastră doar petrecând timpul, atunci tot ceea ce vom lua din ea sunt cele câteva kilograme de durere pe care le-am adunat. Cu toate acestea, dacă îl folosim pentru a profita la maximum de oportunitatea pe care am primit-o de a ne apropia sau chiar de a atinge tărâmul spiritual al vieții, și anume de a ne conecta cu alți oameni până la punctul în care îi simțim în inimile noastre, atunci viața este prețioasă.

În mod inerent, simțim că nu datorăm nimic nimănui și ar trebui doar să ne bucurăm. Cu toate acestea, nu ne dăm seama că acesta este doar punctul nostru de plecare în viață. Dacă punem capăt vieții în același moment în care am început, atunci ne-am irosit șansa de a face progrese. De la gândirea la nimic altceva decât la noi înșine, ar trebui să ne petrecem viața încercând să ne extindem și să ne conectăm cu ceilalți, să dezvoltăm grija pentru ceilalți. Procedând astfel, devenim similari conectivității care pătrunde toată natura și conștiința noastră se extinde proporțional.

Un nou-născut nu știe nimic despre mediul său, cu excepția existenței propriei sale mame și chiar această conștientizare se referă doar la părțile ei legate de copil. Pe măsură ce copilul crește, începe să-și dea seama că există alte lucruri și oameni în jur și începe să comunice cu ei.

Același proces ar trebui să se întâmple intern. Ar trebui să evoluăm de la cunoașterea și simțirea doar a noastră înșine, la cunoașterea și simțirea întregului nostru mediu – oameni, animale și obiecte. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă ne pasă de ele. Dacă vom căuta doar să le folosim pentru a ne mulțumi pe noi înșine, vom ști despre ele atât cât știe nou-născutul despre mama sa. Ce păcat este să mori fără să fi învățat mai multe despre realitatea în care trăim!

Dacă vrem să dăm vieții un sens, ar trebui să o petrecem conectându-ne la alte persoane – nu pentru a le folosi, ci pentru a ne îngriji de ele. Iată ce face viața prețioasă!

“La stânga, la dreapta, dar mereu înainte” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinLa stânga, la dreapta, dar mereu înainte

Am avut nazism și am avut comunism; am avut socialism și am avut capitalism. Am avut autocrație, am avut democrație, am avut monarhii și am avut republici. Viața este formată din contrarii: stânga, dreapta, soare, lună, fierbinte, rece, iarnă, vară, ură, iubire, bucurie și tristețe. Fără una, nu ar exista cealaltă; fără nici una, nu ar fi existența. Dar dacă existăm, înseamnă că le avem pe amândouă.

Viața nu este statică; evoluează mereu, merge mereu înainte. Strat după strat, viața se dezvoltă. Când apare un nou strat, cele două opuse ale acestuia se manifestă, se luptă între ele pentru o vreme și în cele din urmă recunosc că niciuna nu poate exista fără cealaltă, astfel că formează o legătură. Ulterior, acea legătură devine baza pentru debutul următorului strat din şir.

Viața nu este statică; evoluează mereu, merge mereu înainte. Strat după strat, viața se dezvoltă. Când apare un nou strat, cele două opuse ale acestuia se manifestă, se luptă între ele pentru o vreme și în cele din urmă recunosc că niciuna nu poate exista fără cealaltă, astfel că formează o legătură. Ulterior, acea legătură devine baza pentru debutul următorului strat din şir.

Când straturile fizice ale evoluției sunt prezente, începe să apară un set mai subtil de straturi de contrarii. Acesta este tărâmul oamenilor. La nivel uman, straturile nu sunt fizice, ci intelectuale, emoționale, ideologice și spirituale. Cu toate acestea, aceeași regulă se aplică întotdeauna; nu este alta. Ideologiile, școlile și practicile vin întotdeauna în perechi de contrarii. Uneori se manifestă concomitent și alteori alternativ, dar dacă una există şi cealaltă există, a fost sau va exista.

Acum, războiul și pacea sunt o pereche unică de contrarii. Nu au un punct specific în evoluția realității. În schimb, ele se manifestă la fiecare strat. Războiul reprezintă etapele inițiale ale stratului, când părțile nu sunt de acord cu existența celuilalt, iar pacea reprezintă etapa în care se acceptă și, în cele din urmă, se întâmpină și se susțin reciproc. Când ambele părți înțeleg că cealaltă este indispensabilă, își schimbă atitudinea față de fostul lor adversar, care apoi devine tolerat, acceptat și binevenit, până când cele două părți formează o conexiune. La rândul său, legătura devine baza apariției următorului strat în care procesul reapare.

Apropo, cuvântul ebraic pentru „pace” este șalom. Shalom nu înseamnă absența războiului, ci mai degrabă provine din cuvintele hashlama [acceptare sau completare] și shlemut [integralitate]. Prin urmare, stadiul inițial al fiecărui nou strat din realitate este războiul, și anume o luptă pentru dominare, și se completează cu stabilirea păcii, care marchează acceptarea interdependenței dintre părți și conexiunea ulterioară pe care o stabilesc.

Fiecare echipă sportivă și unitate militară știe importanța conexiunii dintre membrii săi. Conexiunea pe care o stabilesc este adesea diferența dintre victorie și înfrângere, între viață și moarte. Pentru o societate, stabilirea păcii, și anume acceptarea reciprocă a contradicțiilor și contrariilor din interior și formarea unei legături între ele este la fel de semnificativă, dacă nu chiar mai mare. Lucrând în acest mod o astfel de societate se sincronizează cu restul naturii, cu „motorul” realității.

În prezent, oamenii se luptă până mor, până se epuizează și acceptă cu reticență existența celeilalte părți. Este de mirare că viața pare o secvență de chinuri? Gândiți-vă cum ar fi viața dacă am fi conștienți de mecanismul de apariție și de eventuală conexiune a contrariilor. Viața noastră nu numai că ar avansa și s-ar dezvolta infinit mai repede și complet nedureros, dar fiecare moment ar fi o sărbătoare. Nu am experimenta opoziția ca disidență, ci ca un izvor, ca o trambulină, unde cu cât te scufunzi mai jos în momentele de luptă, cu atât sari mai sus în momentele de pace. Există vreun copil căruia să nu-i placă să sară pe o trambulină? Și odată ce vom fi în vârful saltului, vom anticipa și saluta următoarea coborâre, știind că va duce la încă o săritură, chiar mai înaltă decât înainte.

Se pare că diferența dintre o societate morocănoasă și abătută și una care este jovială și plină de viață, este doar conștientizarea și înțelegerea progresului dezvoltării. Cu cât mai mulți oameni înțeleg modul în care funcționează realitatea, cu atât mai mult vor vedea viața dintr-o perspectivă pozitivă și constructivă și cu atât vor fi mai fericiți. Dacă vrei să îi vezi pe cei dragi fericiți, dacă vrei să trăiești într-o societate coezivă în care oamenii caută să se conecteze, atunci transmite aceste cuvinte; vorbeşte despre principiul încheierii păcii, principiul completării contrariilor, care conduce toată realitatea spre stânga, spre dreapta, dar întotdeauna înainte.

Egoismul crește singur ca buruienile

622.01Comentariu: A șaptea plagă egipteană este o grindină de foc și tunet. După această lovitură, Faraonul a promis că va elibera evreii din Egipt.

Răspunsul meu: Omul începe să-și dea seama că egoismul său nu va putea susține astfel de lovituri. El rămâne singur cu natura sa și cu ceea ce cade asupra lui și restricționează utilizarea proprietăților egoiste.

Comentariu: Faraonul, însă, nu se ține de cuvânt și nu-i lasă să iasă din Egipt.

Răspunsul meu: Întotdeauna este așa. Sunt numiți un popor cu gât rigid, pentru că de îndată ce trece lovitura, uită și se întorc la dorințele lor egoiste. Aceasta este proprietatea egoismului.

Este opusă față de proprietăți altruiste. Acestea trebuie să le încărcăm tot timpul, să le împingem înainte, să le sprijinim, să le cultivăm. Iar proprietățile egoiste cresc singure, ca buruienile.

KabTV  „State spirituale” 30.01.2020

În afara materiei

707Tora este numită un mijloc pentru obținerea libertății – eliberarea de îngerul morții. În timpul acestei vieți, trebuie să parcurgem patru etape ale corectării adecvate și utilizării egoismului nostru. Ne ajută din cealaltă parte, rănindu-ne, ne ajută să ne ridicăm deasupra.

Folosind corect ego-ul, o persoană atinge eternitatea. El începe să se simtă la un nivel peste nivelul egoist. Dacă ne-am putea imagina ce înseamnă să atingem acest nivel! Intrăm într-o stare care există fără a consuma, fără a absorbi în noi înșine, ci doar dăruind ca și cum am fi în afara materiei, în afara absorbției. O astfel de stare este determinată în noi și este simțită ca fiind eternă.

Aceasta în principiu, este ceea ce ne dă Cabala. Nu vorbește deloc despre această lume, despre națiunile și pământurile ei, despre modul în care te așezi aici cu problemele tale: bancă, muncă, sănătate și familie.

Cabala vorbește doar despre cum să aduci un om la un nivel superior în care tu nu mai exişti în materie și, prin urmare, ești etern.

KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #8

Condiționalitatea conștiinței

234Întrebare: Cum putem verifica cât de adecvată este percepția noastră asupra realității?

Răspuns: Ceea ce decide conștiința noastră, acceptăm ca adevăr și acționăm în consecință. Dar, în același timp, ne închidem. Din păcate, s-ar putea să nu existe altă cale de ieșire. În lumea noastră reală, nu putem face nimic.

Problema este că ne învârtim în acea dimensiune, în acea paradigmă, în acea relație cu lumea din jurul nostru care provin din instrumentele de cunoaștere pe care le-am primit de la naștere.

Dacă am fi puțin diferiți, ne-am imagina că lumea va fi diferită, la fel ca albinele, șerpii și alți reprezentanți ai lumii animale. Ei văd lumea destul de diferit de noi: fie sub formă de pete de culoare, fie de gust, fie de căldură etc. Adică, conștiința și decodarea ei de către creierul nostru sunt condiționate.

Trăim într-o lume foarte limitată, condiționată, care ne este descrisă în organele noastre senzoriale corporale. Nu știm ce se întâmplă în afara noastră, deoarece simțurile noastre sunt blocate în interior. Dar cum putem ieși din senzațiile noastre subiective ale lumii și cumva să ne imaginăm că lumea nu este modelată de simțurile noastre, ci există cu adevărat?

Ce există în mod obiectiv? Există ceva sau nu? Aceasta este poate cea mai importantă întrebare. Și dacă există o forță obiectivă în afara noastră, ce legătură are aceasta cu noi? Cum ne controlează? Cum ne organizează? Există o conștiință superioară? Aceste întrebări sunt foarte interesante pentru mine personal.

KabTV  Împreună despre principalul lucru”, 02.09.2018

Întotdeauna nou

231.01Oamenii respectă poruncile religioase cu mare entuziasm, pentru că simt un mare sprijin pentru dorința lor de a primi plăcere; sunt dispuși să facă eforturi pentru a primi recompense în această lume și cel mai important în lumea viitoare, pentru totdeauna. Prin urmare, o persoană este pregătită să lucreze toți anii vieții sale pentru a primi viața veșnică.

Dar cum se poate evita rușinea de a primi așa ceva pentru a nu munci pentru Creator din interes personal? De aceea a fost creată întreaga realitate, astfel încât să putem munic în ea și în loc să fim răsplătiți pentru munca noastră, munca în sine ne va oferi noi organe de percepție care ne permit să intrăm în lume, care este toată recompensă.

Cabala nu poate deveni niciodată o religie, deoarece un cabalist trece prin schimbări tot timpul. Religia se bazează pe atitudini rigide și este interzis să le schimbi, se bazează pe dogme de la care nu te poți abate, care definesc în mod clar tot ce trebuie făcut.

Iar Cabala, la baza ei, ca metodă de avansare către Creator, presupune schimbări constante în om. De fiecare dată, Creatorul este nou și eu sunt nou, o relație nou, un grup nou. Prin urmare, Cabala nu este considerată o religie.

În fiecare secundă, de fiecare dată, fiecare persoană și întregul grup de zece împreună se verifică și se schimbă constant. La urma urmei, totul este supus schimbării, deoarece se realizează în dorința noastră de a primi plăcere, care se schimbă constant.

Oamenii cărora le place să se supună ordinelor clare, preferă un cadru religios și primesc plăcere din asta.

Un cabalist este întotdeauna în dubii, în clarificare, în incertitudine și trebuie să se agațe de Creator prin intermediul grupului pentru a atrage o lumină care îi luminează calea. Și aceasta este calea corectă pentru dezvoltarea spirituală, pentru că astfel ne construim pe noi înșine în asemenea a Creatorului și devenim oameni, „fii ai lui Adam”, făcându-ne drum prin toată această confuzie și tulburare.

Conform definiției Cabalei, Bnei Baruch este o mișcare care vizează revelarea Creatorului creaturilor din această lume.

Din lecția zilnică de Cabala 29.03.2021, „Pesach (Paște)”

Abordare cabalistică pentru a percepe realitatea

214Întrebare: Ce este inclus în conștiința individuală și ce este inclus în cea colectivă?

Răspuns: Conștiința individuală și colectivă sunt de obicei considerate din punctul de vedere al psihologiei și al dezvăluirii realității. În Cabala avem de-a face cu lucruri oarecum diferite. Aici trebuie să ne schimbăm proprietățile naturale primordiale și să le oferim o posibilitate complet diferită de percepție.

Apoi se dovedește că oamenii care își pot schimba percepția asupra realității, adică primesc realitatea neperturbată de egoismul lor, o percep așa cum este. Restul oamenilor, născuți în egoism, primesc o realitate care trece prin dorințele lor egoiste. În consecință, este modelat în ele și, prin această modulație, este percepută de o persoană în funcție de modul în care dorește să o vadă.

Deci, diferența este foarte mare. Toți oamenii de știință și toate științele existente se află într-o realitate egoistă și, în mod firesc, cabaliștii nu au un câmp comun de comunicare cu ei din cauza condițiilor de percepție complet diferite. Prin urmare, este imposibil să vorbim despre ceva în general.

Orice știință nu este doar o înțelegere individuală de către o persoană, ci este extinderea datelor la alte persoane care sunt în același stil de percepție și pot percepe, reflecta și vizualiza. Prin urmare, Cabala este știință secretă. Ea este dezvăluită numai celor care o înțeleg în noile lor proprietăți.

Nu-mi pot imagina cum se poate face o adăugare la alte științe din ea sau cumva să se conecteze cu ele. La urma urmei, o persoană trebuie să dobândească noi proprietăți.

KabTV „Întâlnirile cu Cabala”, 29.03.19

Perspectiva dezvoltării sufletului

944Baal HaSulam, „Profeția”: Mi-am ridicat ochii și iată că Domnul a stat peste mine și mi-a spus: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul părinților tăi. Ridică-ți ochii din locul pe care stai în fața Mea și vezi întreaga realitate pe care am creat-o, existența din absență, sus și jos împreună, chiar de la început creația lor în desfășurarea realității prin evoluția lor continuă până la finalizarea lor, așa cum se cuvine lucrării mâinilor Mele prin care să fiu slăvit.

Creatorul îi arată lui Baal HaSulam perspectiva dezvoltării tuturor sufletelor în perioada în care încep să se corecteze începând din generația noastră mai departe, până când întreaga umanitate se adună într-un singur grup în iubire, în garanție reciprocă, în conexiune reciprocă.

Omenirea va reprezenta un singur suflet în care Creatorul este revelat. Această stare se numește lumea infinitului, o corecție completă pe care trebuie să o realizăm în viitorul apropiat.

Pentru aceasta, ni se dă Cartea Zohar cu comentariul Sulam.

KabTV „Puterea cărții Zohar”, 16.02.2021 # 5

Plagi egiptene – infestare cu lăcuste

592.01Întrebare: A opta plagă egipteană este invazia lăcustelor. Lăcustele sunt adesea menționate în Tora, deoarece reprezintă un nivel egoist special al omului care poate fi corectat. Interesant este că este interzis să mănânci insecte, cu excepția lăcustelor. Ce sunt lăcustele în interiorul unei persoane? Care este acest nivel al dorinței?

Răspuns: Aceasta este o lovitură foarte gravă. Într-adevăr, Tora spune că poți mânca lăcuste. Știm restricțiile care există în utilizarea unor dorințe, proprietăți spirituale, dar proprietatea lăcustei este permisă să fie folosită la nivel uman.

Lăcusta personifică nivelul care alimentează nivelul animat al omului. Adică, este un pas de tranziție de la animat la uman. Prin urmare, poate fi folosit pentru hrană pentru a hrăni nivelul următor.

Întrebare: În principiu, lăcustele distrug totul. Cum explică cabaliștii acest lucru? Probabil că au văzut rădăcina și ramura. Știm că în egoism există o stare în care omul lucrează, apoi egoul său ia totul și vede că nu mai are nimic pentru el.

Răspuns: Dar el beneficiază de el. Acesta este cel mai bun ajutor, datorită faptului că omul avansează. El are ocazia să se întoarcă la Creator.

KabTV „State spirituale” 30.01.2020