Întrebare: Israel ar fi trebuit să rămână în Egipt pentru 400 de ani, dar au plecat mai devreme, după 210 ani. De ce?

Răspuns: Ei au trebuit să dezvăluie nevoia de a se elibera de egoism peste 400 de ani, dar a fost dezvăluit pe deplin în ei în 210 ani.

Pe de altă parte, 400 de ani sunt cele patru etape ale dezvoltării egoismului prin care încă trec. Si noi trecem prin asta pentru că drumul nostru pământesc nu se oprește aici. Egoismul se manifestă încă în noi până când îl inversăm complet în opusul său.

Întrebare: Acum câteva mii de ani, omul a ieșit dintr-un animal printr-un proces evolutiv natural. Putem numi și ceea ce trebuie să parcurgem acum ca pe un proces evolutiv?

Răspuns: Sigur. Aceeași forță superioară numită Creatorul ne controlează, dezvoltă treptat proprietăți egoiste în noi la nivelurile neînsuflețit, vegetativ, animal și uman. Fiecare nivel este format din aceleași patru niveluri secundare.

Întrebare: Adică, pe măsură ce trăiesc, aceste niveluri se dezvoltă în mine. De exemplu, nivelul animal din mine este o persoană care lucrează, se îngrijește de sine, de familia sa și de întreaga sa viață materială. Apoi, nivelul omului în interiorul omului începe să se dezvolte în mine. Cum se manifestă?

Răspuns: În căutarea marilor dorințe. Pe Pământ chiar și astăzi, puteți vedea triburi, popoare și civilizații care trăiesc în epoca de piatră, in copaci și în alte condiții. Diferența dintre ele constă în nivelul dorințelor care există în ei. În conformitate cu ele, acești oameni dezvoltă un mediu adecvat în jurul lor, relații între ei și așa mai departe.

Întrebare: Cum se poate determina că cineva se dezvoltă la nivel uman? Acestea nu sunt doar niște calități altruiste. Există o mulțime de altruisti în jur care aleargă și ajută pe toată lumea.

Răspuns: O persoană de obicei nu realizează cum se dezvoltă aceste dorințe. De exemplu, ne uităm la un copil și vedem că acesta crește, are deja alte dorințe care nu sunt la fel ca înainte. Precum copilul nu înțelege acest lucru, la fel nici noi nu îl înțelegem.

Dorințele noastre se schimbă. Acum o sută de ani, eram oameni cu totul diferiți. Ne uităm la modul în care oamenii trăiau acum 100, 200, 300 sau 1.000 de ani și vedem că erau destul de diferiți de noi în multe feluri. Astfel, parcurgem etapele dezvoltării egoismului în noi.

Întrebare: Să spunem că sunt două persoane înaintea noastră. Într-una dintre ele, nivelul dorințelor umane se dezvoltă, dar în cealalalta nu. Ce este diferit între ele?

Răspuns: Rata de dezvoltare a egoismului în fiecare dintre ele.

KabTV „Stările spirituale” 26/03/2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când omul își recunoaște egoismul ca fiind rău, în el apare calitatea lui Moise (din cuvântul Limshoch, a trage) și începe să-l scoată din ego-ul său.

Răspunsul meu: Moise a fost crescut de fiica faraonului, Batya. A crescut în acest mediu, a dobândit înțelepciunea faraonului și a devenit ca faraonul cu toată atitudinea sa egoistă față de viață.

Întrebare: Înseamnă că până și înclinațiile noastre altruiste se bazează pe egoism și se dezvoltă din acesta?

Răspuns: Ei bine, vedem ce se întâmplă, întreaga omenire se dezvoltă egoist. Abia acum încep să apară treptat germeni ai puternicelor noastre activități egoiste: lucrurile pe care le-am făcut acestui Pământ, cât de inutile și numai în detrimentul nostru. Trăim această viață, o stricăm și murim. Aceasta este existența noastră.

În această generație trebuie să ajungem la recunoașterea răului naturii noastre egoiste.

KabTV „Stări spirituale” din 26.03.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, generația tânără are un obiectiv, deoarece se dezvoltă într-o anumită direcție globală. Într-un studiu în care studenții au fost rugați să raporteze care este semnificația profesiei lor alese, 99% au spus că vor să ajute oamenii. Procedând astfel, vor să creeze o lume diferită. Se scufundă în realitatea virtuală și spun: „Această lume nu este interesantă pentru mine, este crudă și murdară, iar aici am propria mea lume și nu sunt singur în ea”.

Cum pot îndeplini acest obiectiv dacă au o astfel de atitudine?

Răspuns: Nu veți face nimic. Totul este special aranjat astfel încât să devină dezamăgiți de lumea noastră și să înțeleagă că totul ar trebui să fie cu adevărat diferit.

Ar trebui să se bazeze nu pe unele obiecte materiale și relații pământești, ci pe senzații și relații interioare mai profunde. De asta are nevoie generația actuală.

Această generație este foarte specială și cumva mă face să o admir.

Sunt pregătiţi să fie învățați metoda înălțării spirituale, dar metoda poate să nu fie încă pregătită pentru ei. Este nevoie de ceva timp pentru ca aceștia să se adapteze la metodă și metoda la ei. Prin urmare, trebuie să vorbească despre asta, să o arate, să sugereze. Sper că această conexiune se va întâmpla în curând.

Din KabTV “Lumea Integrală” 13.07.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Pasiune pură pentru putere”

Cu câteva săptămâni în urmă, un titlu uimitor pe Daily Mail anunța: „Școlile britanice se vând la Beijing: instituțiile private nu numai că sunt cumpărate de firmele chinezeşti, dar unele oferă lecții aprobate de comunişti, care sunt o amenințare pentru libera exprimare”. Povestea afirma că „sute de școli independente aflate în grave strâmtorări financiare datorită pandemiei de coronavirus sunt vizate de investitorii chinezi” și „Experții anticipează o„ frenezie alimentară ”ca firme, inclusiv unele conduse de membri de rang înalt din guvernul chinez al Partidului Comunist, caută să-și extindă influența asupra sistemului educațional al Marii Britanii. ”Până în prezent, „Șaptesprezece școli sunt deja deținute de companii chineze”, dintre care nouă „sunt deținute de firme ai căror fondatori sau șefi sunt printre cei mai înalți membri ai Partidului Comunist din China”.

Suspiciunea și dușmănia din întreaga lume se intensifică până la punctul în care ne apropiem de un alt război mondial. Nimeni nu poate câștiga acest război, deoarece toți suntem dependenți unul de celălalt, dar dacă nu înțelegem asta vom intra oricum în război și toată lumea va pierde teribil.

Această revelație nu ar trebui să ne surprindă. Chinezii nici măcar nu se sfiesc de intențiile lor. Potrivit povestirii, „O firmă a recunoscut că achiziția de școli britanice are drept scop [sprijinirea] controversatei strategii a Chinei Belt And Road, care are ca scop extinderea influenței globale a Beijingului”.

De fapt, cred că este mult mai mult decât atât. Agenda chineză este foarte simplă: să cucerească lumea fără a o distruge. Deoarece nu sunt europeni, nici măcar americani, trebuie să ocolească puţin cum ar fi să treacă prin sistemul de învățământ, dar acest lucru nu îi va opri. Chinezii își doresc un singur lucru: hegemonia chineză. Nu există nicio ideologie în spate, nu socialism, nu comunism și nu capitalism. Nu trebuie să renunți la nimic pentru a obţine dominație, motiv pentru care ambiția lor este atât de greu de sezizat. Ei nu se împuternicesc pentru a promova o idee, ci pentru putere de dragul puterii. Odată ce cumpără ceva, știu că este al lor și acesta este sfârșitul; sunt fericiți că este al lor.

Ce înseamnă acest lucru pentru noi? Este o prezentare a egoului foarte simplă. De secole, ego-ul chinez a fost latent, iar acum izbucnește.

Cu toată sinceritatea, dacă pot obține ceea ce am nevoie, serviciul sau produsul pe care îl doresc, nu-mi pasă cine îl deține. Acesta este motivul pentru care nu văd nicio problemă reală aici, deoarece unii încearcă să facă această invazie mascată. Dacă cumpără o companie, dar aceasta continuă să funcționeze ca înainte, atunci ce diferență există cu adevărat? Proprietatea nu este un lucru care mă deranjează.

Cred că punctul cel mai important este că trebuie să știm că, dacă vrem să folosim ceva corect, o putem face doar prin conexiune reciprocă și dependență reciprocă. Numele proprietarului nu face nicio diferență. Ar trebui să ne îndreptăm atenția de la luptele pentru putere la o luptă pentru conexiune, pentru legături între întreaga umanitate.

Suspiciunea și dușmănia din întreaga lume se intensifică până la punctul în care ne apropiem de un alt război mondial. Nimeni nu poate câștiga acest război, deoarece toți suntem dependenți unul de celălalt, dar dacă nu înțelegem asta vom intra oricum în război și toată lumea va pierde teribil.

Prin urmare, dacă dorim securitate, ar trebui să ne concentrăm atenția de la pasiunea pentru putere la pasiunea pentru conexiune. Și cu cât mai mulți oameni se alătură mișcării, cu atât mai repede se va răspândi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Amintirea Holocaustului privind spre viitor”

Holocaustul mi-a lăsat o amprentă puternică, de la o vârstă fragedă. M-am născut în Belarus, în același loc în care naziștii au comis atrocități oribile împotriva evreilor. În special în Vitebsk, orașul copilăriei mele, a existat un ghetou și un lagăr de exterminare unde au fost uciși multe dintre rudele mele. Acele experiențe au rezistat în mod viu în familia mea, am auzit despre ele când eram mic. Am fost crescut și educat de cei care au fost salvați și au putut spune poveștile celor care au pierit. Deci, Shoah a lăsat o amprentă de neșters în mine, deoarece a fost o parte integrantă a educației mele.

Dar pentru oamenii care nu au auzit despre aceste mărturii direct de la supraviețuitori, de la rudele lor sau care nu au învățat aceste amintiri prin lecții de istorie, Holocaustul nu are o semnificație specială. De fapt, amintirea acestui teribil capitol se estompează sau rămâne necunoscută. Un sondaj realizat anul trecut de Conferința cu privire la revendicările materiale evreiești împotriva Germaniei, a arătat că 63% din milenialii SUA și din Generaţia Z nu știu că șase milioane de evrei au fost uciși în timpul Holocaustului.

Când comemorăm o nouă Zi Memorială a Holocaustului, nu îi putem judeca, dacă importanța sa dispare. Chiar și în multiplele mele vizite în Germania, am găsit o limbă comună cu nemții din generația mea care au gândit într-un fel sau altul despre această chestiune, dar pentru generația tânără nu a existat niciun punct de conversație, niciun interes. Și situația este similară peste tot. Tinerii nu vor să-și amintească Shoah-ul și nici măcar să vorbească despre el. Nu simt nicio conexiune cu aceasta și vor să-și continue viața fără să privească înapoi. Acest lucru este de înțeles.

Declinul este o parte naturală a vieții noastre. Ceea ce nu este în fața ochilor noștri începe să-și piardă valoarea și pentru a-l păstra și perpetua, chiar într-o oarecare măsură, trebuie să-l reînviem și să-i dăm importanță ca și cum ar fi aici și acum. Este adevărat că există excursii ale tinerilor în lagărele de concentrare din Polonia, tururi de patrimoniu la Yad Vashem și diverse muzee, dar nu cred că reușesc să devină gravate în memoria tinerei generații. Chiar și diferitele ceremonii și evenimente care ar trebui să evoce memoria emoțională, de obicei iau forma unui discurs teoretic și politic. În acest fel nu se poate păstra nicio istorie.

Suntem într-un moment în care trebuie să ne gândim și să decidem care este abordarea noastră față de Holocaust, atât faţă de cauză, cât și faţă de consecințele sale. Acesta este un pas crucial. Nu sunt de acord cu atitudinea care ne împinge să ne așezăm și să regretăm soarta noastră amară, nici măcar cu cea care ne cheamă să fim mândri că avem o țară puternică și de succes și să ne aşezăm pe lauri.

Atitudinea noastră ar trebui să se schimbe. Dar nu vă așteptați să se schimbe nimic, trebuie să încurajăm această schimbare în interiorul și între noi, în abordarea noastră asupra problemei Holocaustului și a urii față de evrei. Cum? Mai întâi trebuie să învățăm cine este poporul Israel. De ce sunt numiți „Israel”? Care este scopul și misiunea lor? De ce au supraviețuit ca popor, de generații, chiar dacă au fost persecutați la nesfârșit? De ce umanitatea i-a arătat continuu cu degetul, învinuindu-i? Răspunsurile la aceste întrebări sunt fundamentele națiunii noastre și, fără ele, nu vom înțelege persecuția neîncetată a evreilor și cu siguranță nu vom întrerupe animozitatea abisală față de noi.

De ce există ură împotriva evreilor? Din zilele lui Avraam, prin iubirea de frați, care a înflorit printre ei în zilele Templului, iudeilor li se insuflă o mare dorință spirituală care îi atrage spre scopul creației, spre unitate și armonie, de care lumea are nevoie atât de disperată, dar care nu a fost încă dezvoltată și implementată. Așa cum au înțeles-o înțelepții noștri, „Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni asupra lor”. (Rabinul Kalman Kalonymus, Maor va Shemesh)

Popoarele lumii simt subconștient că evreii nu împărtășesc cu ei această calitate specială, acest potențial unic de dezvoltare, această metodă de conexiune spirituală și astfel, ura față de evrei emană din acest sentiment de frustrare. Prin urmare, antisemitismul este un fenomen global, care tulbură fiecare națiune într-o măsură mai mică sau mai mare. Ura se retrage uneori, alteori erupe, dar este mereu acolo, latentă, adânc înrădăcinată, ca o lege a naturii.

Forțele puternice ale naturii pot fi rezumate în două trăsături de bază care au existat de la începutul creației: trăsătura de dăruire sau a da, și împotriva acesteia, trăsătura de primire. Iar poporul Israel poartă în interiorul lui capacitatea de a conecta aceste două forțe opuse și de a le aduce la echilibru, la reconciliere reciprocă și de a crea o a treia forță între care se dezvăluie Creatorul, puterea supremă a naturii. Când o astfel de forță este atinsă, în primul rând de către evrei, antisemitismul va dispărea. Așa cum este scris în Midrash (Tanchuma, Devarim [Deuteronom)]: „Israelul nu va fi mântuit până nu vor deveni toți un singur mănunchi”. Nu vom uita niciodată.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cât timp vor face banii ca lumea să se învârtă?”

Business Insider a scris că un raport Oxfam International a constatat că în perioada 18 martie – 30 decembrie 2020, averea celor mai bogați zece oameni din lume a crescut cu 3,9 trilioane de dolari. Potrivit raportului, doar acest câștig, pe care acei zece oameni l-au realizat în mai puțin de zece luni, „ar putea plăti pentru toată lumea să se vaccineze și să iasă din sărăcie”. În același timp, raportul estimează că „între 200 și 500 de milioane de oameni ar fi putut ajunge în sărăcie în 2020”. Chiar trebuie să fie așa?

Cât timp vor face banii să se învârtă lumea? Până când vom înțelegem cu toții că ascultarea ego-ului nu este soluția. Problemele vor continua să meargă din rău în mai rău, până când ne vom schimba modul de viață, starea de spirit, motivația.

Singurul înlocuitor pentru ego și care va crea o lume în care ne bucurăm să trăim, este iubirea. Acel cuvânt pe care îl disprețuim atât de ușor, este singurul cuvânt pe care îl avem pentru a descrie cea mai puternică forță existentă: puterea de a dărui.

Într-adevăr, am construit o lume care nu preamăreşte altceva decât banii și puterea. Banii acordă putere, care permite dobândirea mai multor bani, care oferă și mai multă putere, așa că, în cele din urmă banii fac lumea să se învârtă. Iar în spatele zelului pentru bani stă ego-ul, motorul care conduce civilizația. Am încoronat ego-ul, l-am lăsat să-și construiască societatea după imaginea sa, iar acum plătim prețul pentru preamărirea lui.

Joe Biden intenționează să mărească impozitele asupra celor bogați pentru a echilibra sarcina asupra oamenilor și pentru a finanța o parte din taxa financiară impusă de Covid-19, dar nu cred că va funcționa, nu într-o societate în care bogații sunt puternici. Dacă merge prea departe, aceştia pur și simplu îl pot înlătura din drum.

Cât timp vor face banii să se învârtă lumea? Până când vom înțelegem cu toții că ascultarea ego-ului nu este soluția. Problemele vor continua să meargă din rău în mai rău, până când ne vom schimba modul de viață, starea de spirit, motivația.

Singurul înlocuitor pentru ego și care va crea o lume în care ne bucurăm să trăim, este iubirea. Acel cuvânt pe care îl disprețuim atât de ușor, este singurul cuvânt pe care îl avem pentru a descrie cea mai puternică forță existentă: puterea de a dărui. S-ar putea să ne batem joc de aceste cuvinte, să ridiculizăm și să depreciem pe oricine care doar aduce în discuție noțiunea de iubire sau dăruire, dar ne-am înșela în acest sens. Nimic nu este mai puternic decât iubirea.

Gândiţi-vă la asta: ai fi aici dacă nu ar fi fost iubirea părinților tăi pentru tine? Oare lumea aceasta ar fi aici dacă nu ar fi trilioanele de specii care își creează și își hrănesc continuu descendenții? În ciuda nenumăratelor forțe distructive din jurul nostru, viața continuă și chiar evoluează, deoarece puterea vieții, puterea de a dărui și de a cultiva viața este mai puternică decât toate împreună.

Până la începutul secolului al XX-lea, aceasta era situația și în societatea umană. Dar de atunci, forțele distructive ale egoismului din umanitate s-au intensificat până la punctul în care acum prezintă un risc existențial, nu numai pentru specia noastră, ci pentru întreaga planetă. Acum noi, umanitatea, trebuie să facem un efort conștient pentru a ridica puterea iubirii și a dăruirii deasupra puterii ego-ului – dorința de a lua pentru mine tot ce pot, oricând pot și cât de mult pot.

Cei zece miliardari pot fi exemple atrăgătoare de egoism, dar dacă cineva dintre noi ar fi în locul lor, am fi la fel și am acționa la fel ca ei. Plaga este în noi toți, așa că numai noi toți o putem vindeca. Dacă gândim în mod colectiv, putem schimba paradigma de la apucare la dăruire și putem deveni „părinți”, întemeietori ai unei lumi care funcționează cu un nou tip de combustibil.

În noua lume, nimeni nu va sta liniștit până când toată lumea nu va fi în siguranță și îngrijită. Așa cum întregul corp nu are odihnă și nici liniște sufletească, cu excepția cazului în care toate organele sale sunt bine, tot așa vom simți despre fiecare persoană din lume, că toate sunt părți ale mele și nu pot fi în pace dacă nu este toată lumea în pace.

Astăzi, trebuie să vă îndreptați către această mentalitate. Am devenit atât de interdependenți încât, dacă nu avem grijă de toată lumea, toată lumea va suferi. Dacă ne asumăm această mentalitate, vom înflori. Dacă o evităm, atunci ne-am pecetluit soarta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cu tot respectul cuvenit”

Cu tot respectul pentru respectul de sine al celorlalți, ne pasă de propriul nostru respect și nimic mai mult. Lipsa de respect față de ceilalți poate duce la conflicte, violență, paralizie politică (uitați-vă la sistemul politic israelian) și chiar la războaie. A ofensa respectul cuiva duce la abandonarea și chiar invalidarea ființei cuiva. Pentru mulți oameni, acest lucru poate fi mai rău decât moartea. Este un sentiment intolerabil.

Pentru că suntem inevitabil conectați, trebuie să facem să funcționeze conexiunile pentru noi, altfel ura noastră reciprocă ne va distruge. Trebuie să învățăm să facem loc pentru toată lumea, astfel încât ei să ne facă loc. Dacă lucrăm așa, vom câștiga cu toții. Dacă nu, vom pierde cu toții tragic.

Cu toate acestea, există un motiv bun pentru care respectul este atât de important pentru noi. Respectul înseamnă că am valoare, că merit. În timp ce oamenii vor parcurge un drum lung pentru a-și menţine respectul, vor evita de asemenea, multe nedreptăți din exact același motiv. Expresia „Nu mă voi coborî la nivelul tău” înseamnă exact asta – că nu mă voi dezonora în felul în care tu te dezonorezi pe tine însuți. Cu alte cuvinte, păstrarea respectului nu ne trimite doar la războaie; de asemenea, ne face să ne oprim și să evităm să facem rău. În acest fel, respectul ne poate face să ne corectăm pe noi înșine și, prin corectarea noastră să corectăm societatea.

Există un alt avantaj în a avea respect. Nu putem empatiza cu adevărat cu ceilalți, cu excepția poate a celor care sunt cu adevărat apropiați de noi, precum familia sau prietenii apropiați. Cu toate acestea, din moment ce avem respect de sine și știm că toată lumea îl are, putem aprecia ceea ce simt alții dacă sunt răniți sau umiliți. Această abilitate de a ne pune în locul altora ne poate împiedica să rănim sentimentele altor persoane.

În același timp, tocmai acest punct îl pot întări pentru a-mi verifica limitele în această lume. Pot, de exemplu, să-i tachinez pe oameni sau să-i jignesc puțin (sau mai mult decât puțin) pentru a-mi testa limitele sau pentru a testa încrederea și forța altor persoane. Dacă sunt slabi, îmi voi „extinde teritoriul”; dacă sunt puternici, aș putea lua în considerare retragerea. Prin urmare, respectul poate preveni violența renunțând mai degrabă la ceva emoțional, decât riscând rănirea fizică.

Problema este că în timp, devenim atât de narcisişti încât ne vine dificil să renunțăm la mândrie. Oamenii devin atât de sensibili, încât tot ceea ce ar spune cineva este simţit că ne-ar călca pe picioare. Drept urmare, încercăm să rămânem atât de politicoşi și de corecţi politic, încât ne pierdem capacitatea de a ne exprima gândurile, chiar și atunci când nu avem intenția de a jigni pe nimeni. Sensibilitatea exagerată a ego-urilor noastre paralizează lumea și ne infestează conexiunile cu suspiciune. Dacă vom continua în acest fel, vom ajunge la o explozie violentă; războiul este inevitabil, dacă nu scăpăm din stăpânirea ego-urilor noastre.

Singura modalitate de a scăpa de ego-urile noastre este de a face în mod conștient loc pentru ceilalți, iar ei pentru noi. Trebuie să fie multilateral. Ego-urile noastre se vor strădui în continuare să simtă că sunt regi ai lumii, dar vor putea realiza acest lucru numai dacă sunt toți regi. În caz contrar, este pericol pentru toată lumea. Fie suntem cu toții în vârful lumii, fie toți atingem pământul.

Inevitabil devenim din ce în ce mai conectați și dependenți unul de celălalt. Chiar și ego-urile noastre în creștere, care se străduiesc să se simtă superioare celorlalți, trebuie să simtă pe ceilalți, deasupra cărora se pot simți superiori.

Prin urmare, pentru că suntem inevitabil conectați, trebuie să facem să funcționeze conexiunile pentru noi, altfel ura noastră reciprocă ne va distruge. Trebuie să învățăm să facem loc pentru toată lumea, astfel încât ei să ne facă loc. Dacă lucrăm așa, vom câștiga cu toții. Dacă nu, vom pierde cu toții tragic.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați fi interesat ca cineva să contribuie la renașterea Sufismului? Acesta este tot Cabala, dar islamică. În același timp, este mai ușor de înțeles, deoarece este destinat unei mase mai mari de oameni.

Dacă Sufismul renaște într-un fel, ar putea aceste două fluxuri exista simultan fără a crea un conflict?

Răspuns: În primul rând, Sufismul și Cabala nu se vor contrazice  niciodată. Nu poate exista niciun conflict între ele.

În al doilea rând, atât Sufismul, cât și Cabala au fost ostracizate, deoarece ambele învățături sunt urâte de liderii religioși atât ai islamului, cât și ai iudaismului.

În al treilea rând, nu poate exista încă nicio conexiune între Sufism și Cabala, deoarece acestea au nevoie de reînviere. Trebuie să le dăm viață amândurora. Sufismul este în exil.

Am cunoscut sufisii peste hotare: în Olanda, în Anglia, în America. Au fost obligați să fugă din Iran și Irak. Dar erau bărbați maturi sau bătrâni. Nu cred că mai sunt cu noi. Și practic nu au avut elevi.

Dar sper cu adevărat că, așa cum Cabala renaște în iudaism, tot așa Sufismul va renaște în Islam și se va răspândi în întreaga lume. Cei care sunt interesați de sufism vor începe să-l practice. Cei care sunt interesați de Cabală o vor practica. Nu contează! Principalul lucru este ca un om să lucreze asupra sa și să se îmbunătățească.

Practic, atât Sufismul, cât și Cabala, învață același lucru. Sufismul, ca și Cabala, provine de la Avraam. Dar acesta a trecut Sufismul ca învățătură spirituală fiului său cel mare Ismael, iar Cabala celui de-al doilea fiu al său Isaac. Dar, de fapt, acestea sunt tehnici conexe.

Nu există contradicții între ele. Principalul lucru este să le dezvoltăm și să le răspândim.

Cu toate acestea, nu aș recomanda amestecarea acestora. Lasă-le să crească. Și mai târziu veți începe să vă gândiți și să înțelegeți dacă este potrivit ca acestea să fie amestecate și cum.

KabTV “Fundamentele Cabalei” 12/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre sentimentul că Creatorul mă gestionează și sentimentul că doar El mă gestionează?

Răspuns: Pe măsură ce ne apropiem de Creator, trebuie să ne îndreptăm în permanență către această forță creatoare unică – „Nu există altcineva în afară de El” – și numai spre ea pentru a ne solidariza cu această și a-i atribui totul.

Dacă facem acest lucru, vom reuși în cele din urmă să începem să percepem tot ceea ce ne înconjoară ca rezultatul forței unice, ceea ce înseamnă să-L percepem prin toate rezultatele sale opuse diferite.

Ca rezultat al revelațiilor infinite ale Creatorului, vom începe să-L simțim ca fiind forța din spatele tuturor. Aceasta înseamnă că revelarea Creatorului ca singurul și unicul, are loc datorită faptului că Îl percepem ca fiind prezent în diferitele atribute, forțe și acțiuni opuse.

Întrebare: Și în același timp, cel care percepe rămâne?

Răspuns: Desigur. Omul nu dispare în nici un fel și aceasta este unicitatea lui: a fost creat astfel încât, atunci când cineva îl revelează pe Creator, va deveni echivalent cu El. Acesta este motivul pentru care nu dispare în niciun fel și nu se distruge sau se anulează pe sine. În măsura în care îl poate crește pe Creator și vedea unicitatea Lui în toate revelațiile opuse ale naturii și ale noastre, poate deveni similar, echivalentă cu Creatorul.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 27.01.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În cartea lui Yuval Noah Harari “21 de Lecții pentru secolul 21”, el scrie că astăzi un computer ar putea face față muncii unui șofer, a unui bancher și a unui avocat.

Răspunsul meu: Absolut, cu toate problemele, deoarece noi înșine suntem un computer de asemenea. Dacă eliminăm partea senzorială, atunci computerul nostru mecanic va face față tuturor celorlalte.

Comentariu: Autorul scrie că, în viitorul apropiat, inteligența artificială va înlocui oamenii în medicină, gestionând transportul și chiar va putea să recunoască toate emoțiile noastre și să le influențeze.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă deja astăzi. Nici nu știu dacă are sens acum să studiezi timp de zece ani pentru a deveni medic, deoarece în acest timp aparatul te va înlocui complet.

Comentariu: Aceasta înseamnă că medicii și tehnicienii de laborator vor fi implicați doar în cercetări inovatoare pentru a crea noi inteligențe artificiale și întreaga clasă de întreținere (serviciu) care nu poate fi recalificată va dispărea pur și simplu.

Răspunsul meu: Va fi eliminată. Nu va dispărea doar ca o clasă de șomeri. Vor încerca să se asigure că dispare.

Comentariu: Se dovedește că dacă înainte, viitorul persoanei era legat de o profesie, astăzi oamenii sunt într-o confuzie totală, deoarece toate profesiile actuale vor înceta să mai existe.

Răspunsul meu: Da, majoritatea profesiilor vor dispărea foarte repede. Oamenii vor fi înlocuiți cu mașini. Vor fi create fabrici pentru producerea de biomasă din care va fi produs tot ceea ce doriți. Dacă doriți o friptură, friptura va fi făcută acum pentru dvs., mașina o va imprima. Și așa mai departe. Singurul lucru care va rămâne este munca de a atinge forţa superioară.

KabTV “Provocările celui de-al 21lea secol” 4/24/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→