Întrebare: Spațiul tridimensional plus timpul, există aceste patru dimensiuni sau sunt o iluzie? Sunt sau nu acolo?

Răspuns: Aceasta este iluzia structurii noastre și de aceea simțim spațiul în acest fel și îl împărțim astfel.

Întrebare: De ce ni se dă această iluzie?

Răspuns: Nu putem exista într-un spațiu deschis în care nu există nici o bază de măsurare, pentru exprimarea a ceva. Prin urmare, cele trei axe și a patra, care este timpul sunt ceea ce avem nevoie pentru a nu vorbi deloc despre starea noastră.

Întrebare: Dar aceste trei axe, în principiu, caracterizează poziția actuală a unei persoane în spațiu. A patra axă este timpul. Există un trecut și un viitor. Chiar există sau nu?

Răspuns: Există în raport cu o persoană. Totul este doar în noi, la fel ca aceste axe. Iar ceea ce este în afara noastră, nu putem spune.

Întrebare: Dacă îmi amintesc trecutul sau mă gândesc la viitor, este ceva care mă afectează în momentul prezent?

Răspuns: Firește. De fapt, nu există timp. Acesta este sentimentul nostru pur subiectiv și îl împărțim în trecut, prezent și viitor.

Întrebare: Atunci sunt în trecut; este iluzia mea că sunt în prezent și simt așa, și simt în acest fel?

Răspuns: Măsurăm întotdeauna un lucru în raport cu celălalt.

Întrebare: Chiar au existat dinozaurii?

Răspuns: Nu putem vorbi despre ceea ce a existat și ceea ce nu există acum, pentru că este vorba despre simţirea unei persoane. O persoană face săpături, scoate câteva oase de acolo, le ia ca oase de dinozaur, le alcătuiește scheletele. Totul este frumos, bine. Dar aceasta este totul despre percepția noastră asupra lumii. Nu ne putem imagina altceva decât trecutul, prezentul și viitorul, iar persoana care observă toate acestea atribuie niște vectori acestor stări.

Întrebare: Dacă totul este caracterizat în raport cu o persoană, atunci în principiu, se poate deplasa dintr-un loc în altul, poate schimba locul și, în general totul se învârte în jurul său? Putem spune că nu omul este pe pământ, ci pământul și sistemul solar care se învârt în jurul lui?

Răspuns: Nu. Totul este în persoană, în simţirea sa. Niciun om – nicio lume.

KabTV “Cabala Expres” 4/12/21

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Filosofia justifică egoismul. Nu este o coincidență faptul că unul dintre teoreticienii paradigmei moderne postmoderne, José Ortega y Gasset, a spus: „Sunt eu și circumstanțele mele”. Nouăzeci și nouă la sută dintre oameni trăiesc acum după această formulă. Ce părere ai despre asta?

Răspuns: Încerc să trăiesc nu în funcție de circumstanțe, ci în funcție de modul în care Cabala o interpretează. Arată că lumea suferă schimbări foarte grave. Vedem asta în fiecare zi.

Dar apare întrebarea: Ce putem schimba? Pe de o parte, circumstanțele ne oferă un cadru în care putem acționa. Pe de altă parte, nu avem dreptul să fim de acord cu ele pentru că altfel natura noastră egoistă ne va conduce în astfel de stări din care s-ar putea să nu ieșim.

Prin urmare, conform înțelepciunii Cabala, trebuie să luptăm în continuare cu natura noastră, adică să o înțelegem, dar să nu fim de acord cu ea și să fim creativi cu privire la egoismul care stă la baza ei.

Cabala arată un mod foarte simplu de a face acest lucru, pe care nu l-am folosit niciodată. Dacă încercăm să ne conectăm corect, conform anumitor legi, vom ajunge la punctul în care vectorii noștri individuali se vor uni și vor deveni un vector comun.

În Tora, acest lucru este descris după cum urmează. A existat odată un mare suflet al lui Adam. Dar faptul că ar fi mâncat fructul interzis din arborele cunoașterii binelui și răului, adică a lăsat egoismul în el însuși, el s-a spulberat în părți minuscule – toate gândurile sale, toate dorințele. Firește, nu era o persoană, ci o imagine comună. Și noi suntem copiii lui, așa că suntem numiți „fiii oamenilor”, fiii lui Adam.

Aceasta înseamnă că în fiecare dintre noi există un suflet mic (sufletul înseamnă dorință și intenție). Dar toate sufletele noastre sunt împărțite: egoismul a intrat în această structură imensă, masivă, a rupt-o în bucăți și este între ele, ca marea, ale cărei ape despică pământul și formează un arhipelag. În acest mod suntem separați unul de celălalt.

Dacă ne dorim un viitor diferit pentru noi, unul exaltat, spiritual, atunci trebuie să transformăm această mare de egoism care ne separă unul de celălalt în opusul  acestuia, în conexiune între noi. Apoi vom ajunge la o altă dimensiune, o altă lume, în care intențiile și dorințele noastre egoiste nu ne vor separa, ci, dimpotrivă, ne vor conecta în mod altruist și ne vom aduna din nou într-o singură imagine a unui Om cu literă mare.

La asta trebuie să ajungem. Iar natura noastră ne împinge tocmai pentru că ne dovedește constant că în natura noastră actuală nu vom găsi nici pace, nici odihnă.

KabTV „Împreună despre lucruri importante” 18.07.2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În sursele primare este scris că anumite forțe trebuie distruse, șterse din memorie, de exemplu, forța lui Amalek (abrevierea „Al Menat Lekabel” care înseamnă intenția de dragul propriu). Dar nu este scris nicăieri că este necesar să exterminăm „mulțimea mixtă”.

Răspunsul meu: Puterea multitudinii mixte este aproape, în paralel cu acei oameni care părăsesc în mod constant Egiptul și se ridică deasupra egoismului în dorința lor de a se uni, de a iubi și de a-l dezvălui pe Creator în legătură dintre ei. Dar aceasta este lupta unei persoane cu propriile sale înclinații egoiste. Continuă de-a lungul istoriei până când sunt complet corectate.

Întrebare: Adică aceste forțe sunt ca niște lupi, ordonanți ai pădurii, care caută niște dorințe bolnave? Ajută un om să-și descopere intențiile?

Răspuns: Da. Nu avem dreptul să le distrugem. Trebuie pur și simplu să avansăm în ciuda rezistenței lor.

Chiar și în comunitatea noastră, vedem cum oamenii care sunt cu noi de mult timp se ridică brusc și încep să spună: „Băieți, acționați greșit! Trebuie să urmati o altă cale! Trebuie doar să îndeplinim poruncile, fără să ne adâncim în esența lor interioară! Doar așa putem face ceea ce trebuie făcut. ”

Și o spun din suflet. Pur și simplu nu ating un nivel superior al scopului dorit al poruncilor. Drept urmare, nu putem fi de acord cu ei și ei pleacă.

Întrebare: Multitudinea mixtă include oameni care cer în mod conștient plata de la Creator pentru acțiunile lor, altfel nu sunt pregătiți să lucreze?

Răspuns: Da. Dar care este motivul? Dacă o persoană ar inainta in credința deasupra rațiunii, ar găsi puterea de a acționa în continuare pentru dăruire, dragoste, adeziune și unitate. Și dacă nu se îndreaptă spre aceasta, întrucât această nevoie urgentă nu s-a maturizat încă în el, atunci nu are altceva de făcut decât să rămână în starea sa egoistă și nu are altă opțiune. Apoi devine Erev Rav (mulțime mixtă).

KabTV „Stari spirituale” 02.04.21

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu vei mai avea alți zei înaintea mea: sensul este că nu vei avea niciun alt indicator în lume care să te direcționeze către scopul vieții tale, spre scopul creaţiei. Nu va exista altă calitate înaintea voastră, cu excepția calității de dăruire și iubire, care este simbolul Creatorului căruia vă veți închina.

Ce înseamnă închinare? Să vezi acest lucru ca fiind cea mai mare valoare, de cea mai mare importanță!

Comentariu: Dar viața funcționează în așa fel încât, dimpotrivă, sunt sfâșiat de un milion de dorințe, atât ale mele, cât și ale celorlalți.

Răspunsul meu: De aceea vi se poruncește să vă asigurați că toate dorințele și mișcările voastre, în orice direcție, sunt legate de atingerea Creatorului. El trebuie să fie singurul tău scop în tot ceea ce faci!

Întrebare: Ce ar trebui să fac pentru asta?

Răspuns: În primul rând, ar trebui să doriți să se întâmple. Și apoi vedeți cum vă puteți aranja viața în acest mod.

Ca rezumat al vieții tale, trebuie să ajungi la concluzia că Creatorul va fi în fața ta ca partener apropiat, ca prieten, ca un conducător și condus de tine. Trebuie să intrați într-o astfel de conexiune de iubire reciprocă, de adeziune reciprocă, cu El, încât să nu existe altcineva în afară de El. El îți va prelua întreaga lume, inclusiv soția, copiii și pe șeful tău.

Comentariu: Dar trebuie să ajungem la acest lucru.

Răspunsul meu: Desigur. Pentru asta se dă viață!

Întrebare: Deci, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ar trebui să realizezi porunca „Nu vei avea alți zei înaintea mea”. În principiu, se realizează într-un grup, prin studiul Cabalei, atunci când o persoană începe treptat să înțeleagă cum să o implementeze. În general, întreaga știință a Cabalei este destinată implementării acestei porunci.

KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Străduindu-te spre plăcere și fugind de suferință, este posibil să-ţi prezici următorul pas?

Răspuns: Nu puteți prevedea următorul pas, deoarece nu știți exact ce dorințe se vor trezi în voi și ce va fi necesar pentru a le realiza. Dar veți reflecta întotdeauna pe baza dorințelor care apar în voi, cum să le realizați cât mai bine: să dați cât mai puțin posibil și să primiți cât mai mult în toate acțiunile voastre.

Vedeți cum stați, cât mai confortabil posibil în condiţiile actuale, cum vorbiți, cum vă comportați, subconștient sau conștient, indiferent cum.

Întrebare: Ce este în neregulă cu acest comportament? Ce nu funcționează în el?

Răspuns: În principiu, acest model ar putea fi corect în sine. Scopul este de a ne asigura că ne realizăm pe noi înşine cu profit maxim și, în fiecare moment, menținem o mai mare încredere, siguranţă, împlinire și avansare.

Faptul este că sunt comandat de valorile pe care le primesc de la societate. Iar aceasta îmi impune lucruri de care nu am deloc nevoie.

Fiecare dintre noi aduce societății aspirațiile sale de avere, faimă, putere. Și se pare că vreau să folosesc societatea pentru a face bani, să îi impun nu valorile de care are nevoie, ci ceea ce eu trebuie să obțin de la ea. Inventez tot felul de lucruri pentru a vinde și a obține astfel cunoștințe, putere, faimă și bani.

Drept urmare, îmi impun valorile altora și, din moment ce aceasta devine deja o moștenire a întregii societăți, ea se impune tuturor celorlalți sub formă de publicitate și orice altceva. Se pare că publicăm reciproc lucruri absolut inutile, prin care fiecare dintre noi vrea să câștige ceva, fie faimă, fie putere, fie bani. Astfel, ne vindem reciproc lucruri complet inutile.

Întrebare: Dar de ce suntem siguri că avem nevoie de asta?

Răspuns: Pentru că societatea ne face să credem asta. Dacă societatea spune că acest lucru este bun, atunci încercând să câștig recunoașterea și respectul în ochii săi, fac ceea ce îmi impune.

De exemplu, acum stau în costum. Ar fi mai confortabil pentru mine să stau în pijamale. De ce nu fac asta? Pentru că societatea mă obligă să mă îmbrac așa și vreau să primesc aprobarea în ochii ei, astfel încât să mă asculte, să mă respecte. Prin urmare, ne comportăm astfel, indiferent dacă o înțelegem sau nu.

Astfel, societatea ne obligă la acțiuni care, în principiu, sunt opuse impulsurilor și dorințelor mele naturale. De fapt, nu aș vrea asta, aș vrea doar să exist în pace. Societatea se dezvoltă constant în dorințele sale și mă obligă să doresc ceva de care nu am absolut deloc nevoie. Dar așa funcţionăm.

Din KabTV “Îndeaproape” 8/19/09

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când o persoană este angajată în crearea inteligenței artificiale, încearcă să repete unele procese pe care Însuși Creatorul i le-a făcut.

Răspunsul meu: întreaga noastră viață este practic o echivalență subconștientă cu Creatorul. Încercăm așa sau așa, deși nu suntem conștienți de asta. Astfel, El ne învață, ca pe niște copii mici, prin mici recompense și pedepse.

Atunci această cale devine conștientă când vreau să fiu ca El în mod conștient. Acest lucru este deja dincolo de conștiința mea și de mintea mea pământească. Încep să mă explorez cu adevărat pe mine însumi, dar în principiu, tocmai echivalența mea cu  Creatorul, în ce anume sunt echivalent cu El.

Întreaga natură este o reflectare a Creatorului, o reflectare a forței de dăruire. Suntem creați intenționat ca o calitate a primirii pentru a putea face față contradicțiilor, diferențelor de alb-negru și pentru a începe să ne desluşim cu precizie pe noi înșine. Atunci apare mintea noastră.

Cu alte cuvinte, linia de mijloc pe care o construim din opoziție și echivalența noastră cu Creatorul este realizarea noastră.

KabTV “întâlniri cu Cabala” 1/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au prezis Cabaliştii că o explozie de informații va avea loc în ultima generație și că oamenii nu vor putea face față procesării și utilizării informațiilor? Ce fel de repornire ar trebui să facă societatea astăzi pentru utilizarea informațiilor?

Răspuns: Putem spune că acum ne confruntăm cu o altă revoluție. Faptul este că întâlnim destul de des astfel de stări.

Când am simțit nevoia unui milion de cai pentru a transporta ceva din loc în loc, am inventat locomotiva. Când am simțit că este imposibil să tragem ceea ce ne trebuia pe sol cu ​​ajutorul unei locomotive, am inventat alte mijloace de transport, alte posibilități etc. Natura ne împinge constant să facem acest lucru.

Astăzi suntem într-un impas al informațiilor. Am murdărit întreaga atmosferă cu tot felul de „like-uri”. În cele din urmă, toate acestea sunt goale. Dar încă rămânem și nu putem scăpa de ele. Este ca și cum am fi blocați în noroi și nu putem să ieşim din el.

Cred că toate acestea vor duce la ordine, la faptul că vom înceta să ne zvârcolim în lumea informațională și să ne ridicăm la nivelul următor. În esență, va fi important pentru noi să comunicăm între noi. Aceasta este soluția pentru impasul tehnologic și informațional de astăzi.

KabTV  “Curs Integral” 19.03.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ Cine este un conducător?”

În era narcisistă de astăzi, toată lumea crede că sunt cei mai buni și mai inteligenți. Campaniile electorale recente din mai multe țări occidentale au evidențiat problema conducerii sau, mai precis, cine este apt să conducă. În timp ce mulți oameni doresc să ajungă în vârful piramidei, puțini sunt cei dispuși să își asume responsabilitatea care vine odată cu aceasta. Și înainte chiar de a discuta despre responsabilitate, trebuie să definim ce înseamnă să fii lider, mai ales dacă ne așteptăm ca acel lider să ne ducă într-un viitor mai bun.

După cum tocmai s-a spus, trăsătura cheie a unui lider trebuie să fie disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea. La fiecare nivel, în fiecare loc și în fiecare societate, cineva trebuie să fie responsabil, să preia conducerea, dar cu sprijinul altora. Fără a îndeplini aceste cerințe, societatea nu poate supraviețui. Cu toate acestea, liderii de succes nu pot fi oameni al căror ego îi conduce la putere. În schimb, trebuie să fie cineva care poate înțelege nevoile, obiectivele și cerințele societății anume, pe care aspiră să o conducă.

În timp ce mulți oameni doresc să ajungă în vârful piramidei, puțini sunt cei dispuși să își asume responsabilitatea care vine odată cu aceasta. Și înainte chiar de a discuta despre responsabilitate, trebuie să definim ce înseamnă să fii lider, mai ales dacă ne așteptăm ca acel lider să ne ducă într-un viitor mai bun.

Necesitatea de a avea pe cineva la conducere are rădăcini adânci în natură. O forță guvernează toate sistemele realității. Această forță se împarte în nenumărate elemente care sunt grupate împreună și formează unități. Și în fiecare unitate, de la cea mai mică la cea mai mare, există un lider, ceva sau cineva care conduce. Adică, cineva trebuie să își asume responsabilitatea, să conducă, să vadă că organismul sau echipa, compania sau țara se îndreaptă în direcția cea bună.

Înclinaţia oamenilor de a-i domina pe ceilalți este naturală și evidentă. Cu toate acestea, adevărata responsabilitate nu provine din dorința de a domina asupra celorlalți și de a-i patrona, ci din simțirea durerilor altora și dorința de a le îmbunătăți situația pentru a-i ajuta cu adevărat.

A fi indivizi responsabili cere învățare. Natura noastră inerentă este desconsiderantă și exploatatoare. Grija pentru ceilalți și asumarea responsabilității pentru bunăstarea lor, nu pentru a ne aduce beneficii personale, ci cu adevărat de dragul altora, necesită învățare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie mai întâi să cunoaștem conexiunea dorită pe care trebuie să o stabilim în sistemul particular pe care dorim să îl conducem. Dacă ne uităm la natură, vom vedea că toate elementele – mineral, vegetal și animal – se împletesc armonios și, împreună creează țesătura existenței. Dacă putem stabili relații similare și între noi, în care fiecare element susține prosperitatea tuturor celorlalte elemente din societate, vom transforma societatea în bine.

Într-o astfel de societate, responsabilitatea oamenilor este de a le arăta celorlalţi că le pasă de conexiunile umane, că ceilalți contează pentru ei și că încearcă să avanseze pe toți către o stare mai conectată.

În mod clar vor exista probleme pe parcurs. Construirea căldurii și a responsabilității reciproce în rândul ființelor care sunt în mod inerent egocentrice, nu este un lucru uşor. Dar dacă încercăm să o construim onest, vom descoperi singura forță care guvernează întreaga natură, deoarece acea forță este o forță de a dărui, de a crea, de a proiecta și când încercăm să devenim asemenea ei, începem să rezonăm cu ea și, prin urmare, să o simțim.

Lumea este conectată. Suntem, așa cum spunea Marshall McLuhan, un „sat global”. Suntem dependenți unul de celălalt, ne influențăm reciproc și în viitor vom deveni mai mult aşa.

Prin urmare, cei care o înțeleg și își asumă responsabilitatea de a promova considerația și responsabilitatea reciprocă în rândul tuturor vor fi considerați ca indivizi responsabili. În viitor, ei vor fi liderii societății.

Când societatea adoptă această atitudine, vom începe să ne ridicăm deasupra percepției noastre înguste și egocentrice și vom deveni similari cu forța care a creat totul. Acesta este cu adevărat scopul nostru, de a dezvolta aceleași calități ca ale forței care a creat și guvernează creația. Când le vom dezvolta, vom deveni asemenea ei, nu vor exista limite pentru înțelepciunea și puterea noastră și vom deveni adevărații conducători ai lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1303 – Un dialog care aduce oamenii împreună

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și NitzahMazoz

 Pentru a desfășura un dialog care să reunească oamenii, cele două părți ar trebui să știe ce își dorește fiecare. Prima fază a unui dialog care aduce oamenii împreună este să ne apropiem unul de celălalt și să nu credem că celălalt intenționează să câștige din distrugerea cuiva. Dialogul ar trebui să fie deschis și cald și ar trebui să existe sentimentul că ne putem îndeplini reciproc și să construim o conexiune reciprocă.

Conform înțelepciunii Cabalei, putem învăța să construim o punte între dorințele, gândurile, obiceiurile și atributele noastre, o punte deasupra tuturor formelor ego-ului care ne diferențiază. După etapa de apropiere, vine partea principală a dialogului, care este de a înțelege condițiile de atingere a obiectivului. A treia fază este să înțelegem că ne-am apropiat ca urmare a dialogului nostru și că ambele părți sunt satisfăcute. Un dialog care reunește oamenii ne calmează și, de asemenea, ne oferă o impresie pozitivă a întregului proces.

KabTV „Noua viață 1303 – Un dialog care aduce oamenii împreună”  4/11/21

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Înţelegând Punctul din inimă”

Unul dintre primele lucruri pe care oamenii le învață atunci când vin pentru prima dată să studieze Cabala este un concept numit „punctul din inimă”. Ni se spune că cei care vin să studieze Cabala, în special cei care persistă în aceasta în ciuda dificultăților și obstacolelor, sunt persoane cu un punct dezvoltat sau cu un punct forte în inimă. Cei care îl au, ne spun cabaliștii, au mai multe șanse să învețe și să avanseze pe grade spirituale.

Printre studenții mei există oameni de toate rasele, credințele, vârstele și naționalitățile. Unii dintre ei sunt foarte educați, iar alții sunt laici; unii sunt sofisticaţi și elocvenţi, iar alţii cu greu pot exprima un gând. Totuși, singurul lucru pe care toți îl au în comun este un punct din inimă, acea întrebare arzătoare despre sensul vieții. Și acest punct îi unește mai presus de toate diferențele.

Dar ce este cu adevărat? Rav Yehuda Ashlag, alias Baal HaSulam, numit aşa pentru comentariul său Sulam [scară] la Cartea Zohar a scris că punctul din inimă este într-adevăr o întrebare. La începutul introducerii sale în Studiul celor Zece Sefirot, el scrie că punctul din inimă este o „întrebare revoltată pe care lumea întreagă o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?” Baal HaSulam întreabă în continuare „Acești ani numărați din viața noastră, care ne-au costat atât de mult și numeroasele dureri și chinuri pe care le suferim pentru ei … cine este cel care se bucură de ei?”

În aceste zile mulți oameni pun această întrebare, dar nu mulți oameni sunt determinați să caute răspunsuri. Mulți disperă și se îndreaptă spre evadări de tot felul. Când punctul din inimă al cuiva este suficient de puternic, persoana respectivă va începe să caute, mai degrabă decât să renunțe și să stea deoparte.

Printre studenții mei există oameni de toate rasele, credințele, vârstele și naționalitățile. Unii dintre ei sunt foarte educați, iar alții sunt laici; unii sunt sofisticaţi și elocvenţi, iar alţii cu greu pot exprima un gând. Totuși, singurul lucru pe care toți îl au în comun este un punct din inimă, acea întrebare arzătoare despre sensul vieții. Și acest punct îi unește mai presus de toate diferențele.

Există un motiv bun pentru care oamenii cu punctul din inimă se unesc cu ușurință între ei. Când se studiază Cabala autentică, se descoperă că sensul vieții se găsește numai atunci când se conectează inima-la-inimă cu ceilalți. Cu alte cuvinte, dacă rămânem închiși în spațiul nostru personal și preocupați doar de noi înșine, nu vom descoperi nimic. Aceasta este starea noastră inițială de a fi și, dacă nu ne dezvoltăm dincolo de ea, cum putem descoperi ceva? Prin urmare, cei care găsesc sensul vieții, îl găsesc în conexiunile lor cu ceilalți. Când se ridică deasupra preocupării pentru propriile nevoi și încep să se gândească la ceilalți, descoperă noi lumi, noi tărâmuri ale existenței, pe care nu le știau că există acolo. Când se întâmplă acest lucru, întrebarea despre sensul vieții își primește răspunsul. Conexiunea pe care o realizează oamenii îi face să fie înțelepți și sensibili și să cunoască întreaga viață. Când realizează acest lucru, înțeleg de ce s-au născut, de ce trăiesc, de ce vor muri cândva și chiar ce se întâmplă după aceea.

În plus, o persoană care este preocupată să dăruiască nu este niciodată tristă, niciodată descurajată și este întotdeauna plină de speranță și entuziasm faţă de viață. O astfel de persoană caută întotdeauna mai mulți oameni cu puncte în inimă cu care să împărtășească faptul că își vor găsi sensul vieții în conexiunea inimă-la-inimă cu ceilalți.

Fiecare persoană are un punct în inimă. La majoritatea oamenilor este inactiv. Dar astăzi, tot mai mulți oameni caută răspunsuri la încercările și necazurile vieții. Acesta este motivul pentru care cabaliștii au deschis înțelepciunea tuturor, astfel încât oricine întreabă, precum Baal HaSulam, „Care este sensul vieții mele?” va găsi răspunsul și va găsi pace și fericire.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→