Comentariu: Se pare că miracolele descrise în Tora sunt împotriva legilor naturii. Acestea sunt lucruri supranaturale. Se poate despărți marea? Desigur că pot fi maree, dar nu în această măsură.

Răspunsul meu: Cu toate acestea, uneori se întâmplă ceva undeva. Nu este nevoie să trageți tot felul de explicații după ureche, ca și cum aceasta ar fi o condiție sau un incident natural. Desigur, a fost nefiresc odată, dar s-a întâmplat. Ar fi putut.

Cu toate acestea, nu mă interesează marea în sine sau modul în care un grup de evrei a mers pe fundul Mării Roșii. Sunt interesat de sensul interior a ceea ce se întâmplă. Au trecut exact granița dintre țara răului și țara binelui, dintre Egipt și țara promisă.

Prin urmare, trecerea Mării Roșii, cele zece plăgi egiptene și toate celelalte nu sunt fenomene supranaturale. Tocmai s-au întâmplat în cadrul lumii noastre la un anumit moment.

Dar în principiu, toată Tora vorbește despre cu totul altceva – despre cum se întâmplă totul în interiorul unei persoane. Tora vorbește în general doar despre lumea interioară a cuiva. Egiptul, Faraonul, Moise, deșertul și Muntele Sinai, toate acestea sunt în interiorul unei persoane, în experiențele, realizările și coborârile și ascensiunile spirituale.

Prin urmare, nu încerc să analizez toată povestea biblică și să încerc ca un regizor de teatru, să o întruchipez pe scenă.

Comentariu Dar dacă aceste acțiuni au avut loc, atunci tot ceea ce este scris acolo este și adevărat. La urma urmei, o persoană vrea să înțeleagă dacă acest lucru este adevărat sau nu.

Răspunsul meu: Nu încerc să dovedesc acest lucru coborând Tora de la nivelul ei spiritual la unul pământesc.

Întrebare: Atunci, pentru dvs. care este adevărul a ceea ce este scris acolo?

Răspuns: Faptul este că eu însumi mă pot ridica la acest grad și să-l ating, să fac eu însumi această acțiune într-un mod spiritual, în viziunea mea interioară, și nu pentru ca ea să fie întruchipată din nou în traversarea Mării Roșii atunci când apele s-au despărțit.

Întrebare: Deci, pentru dvs. un miracol este o cale de ieșire din Egipt (egoism), când o persoană depășește gândurile, dorințele sale egocentrice?

Răspuns: Exact acesta este miracolul.

Întrebare: Nu este că unele evenimente au avut loc acolo sau ar fi putut avea loc?

Răspuns: Nu contează dacă s-ar fi putut întâmpla sau nu. Pentru mine, întreaga poveste a Torei este povestea unei ascensiuni interioare, spirituale a unei persoane de la gradul de egoism la gradul de dăruire și iubire față de aproapele său.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Se întâmplă cu adevărat miracole? Vi s-au întâmplat vreodată?“

Cu mine, nu. Am fost întotdeauna capabil să înțeleg și să explic orice ar fi putut părea ca un miracol la prima vedere.

Un miracol este ceva care depășește conceptele noastre clasice de zi cu zi.

Cu toate acestea, atunci când ne ridicăm la un nivel mai înalt de realizare, înțelegem că acestea sunt fenomene obișnuite, normale și naturale. Ele sunt invizibile pentru noi doar la nivelul nostru actual, iar dacă oarecum se manifestă, atunci le numim miracole.

Le considerăm miracole în momentele în care se întâmplă înainte de a ajunge la o mai bună înțelegere a sistemului în care ne aflăm și a modului în care acesta acționează asupra noastră.

Bazat pe „Stări Spirituale” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Michael Sanilevich pe 30 noiembrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

În lumea noastră, oamenii sunt animale în sensul că la fel ca animalele, nu au liber arbitru.

Forța superioară (natura) ne controlează în același mod ca pe întreaga lume animală, așa că nu suntem diferiți de aceasta. Acum o descoperim mai mult, examinându-ne genele, hormonii și psihologia.

De exemplu, vedem cât de asemănătoare este soarta gemenilor care au crescut departe unul de celălalt – habitatul, copiii și familia lor – deși nu sunt aproape. Adică, o persoană este determinată din interior și nici măcar condițiile externe nu o schimbă în mod deosebit. Totul este în noi. Natura ne conduce și ne ghidează prin viață.

Ni se pare precum copiiilor mici, că suntem liberi. Dar copiii sunt în permanență în grija adulților, îi urmează tot timpul, dar lor li se pare că sunt liberi. La noi este la fel, credem că suntem liberi pentru că suntem orbi.

Întrebare: Atunci, de unde efortul unei persoane pentru muzică, poezie sau ceva sublim?

Răspuns: În același mod, animalele cântă, dansează și se joacă între ele. Doar că la om asta este mai dezvoltat.

Nu spun că o persoană nu este diferită de nivelul animalului. Este diferită. Are fantezie și multe calități suplimentare. Dar nu corespunde conceptului de om, în sensul pe care îl propune Cabala.

Din KabTV “Prim-plan Centauri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este motivul din spatele creșterii dezastrelor naturale din zilele noastre?“

Când observăm dezastre naturale, am putea înțelege anumiți factori geologici și ecologici, dar ce se află în spatele acelor factori? Cu alte cuvinte, ce se află în spatele lumii pe care o percepem în jurul nostru?

Am putea spune „legile naturii”, dar asta nu oferă un răspuns complet.

De ce, atunci, încă de la început dezastrele naturale se întâmplă, și de ce sunt în creștere în ultima vreme?

Dezastrele naturale rezultă din dezechilibrul nostru cu natura. În timp ce lumea și universul nostru abundă în materie minerală și forțe fizice, calitativ vorbind nivelul mineral al existenței este cel mai de jos nivel calitativ din natură. Cel mai înalt nivel calitativ este cel al omului.

Echilibrul sau dezechilibrul la nivel uman determină echilibrul sau dezechilibrul nostru cu natura. Prin urmare, cu cât conexiunile noastre devin mai dezechilibrate – în cazul în care relaționăm unul cu celălalt acordând din ce în ce mai mult beneficii personale în detrimentul beneficiului celorlalți, adică devenind din ce în ce mai egoiști – cu atât mai mult experimentăm crize precum dezastrele naturale.

Trăim într-un sistem global interconectat, interdependent și închis, în care toți ne influențăm reciproc. Una dintre problemele noastre este că nu reușim să simțim marea amploare a interdependenței noastre. Prin urmare, trebuie să învățăm mai întâi despre interdependența noastră, și din înțelegerea și simţirea din ce în ce mai mare a interdependenței noastre, să începem să stabilim noi conduite între noi: legi de cooperare, reciprocitate și concesii reciproce la scară mondială. Până când nu ne vom trezi la măsura interdependenței noastre, atunci nu vom reuși să atingem echilibrul necesar în conexiunile dintre noi, care ne-ar echilibra cu natura. Ne putem aștepta apoi ca dezastrele naturale – împreună cu alte câteva crize – să continue să crească până când ne conectăm pozitiv.

Bătrânul Hillel a formulat primul pas către respectarea unor astfel de legi: „Ceea ce urăşti, nu face semenului tău”. Cu alte cuvinte, cel puțin aveți mare grijă să nu faceți rău altor persoane. Respectarea acestei condiții este un pas inițial către adoptarea legilor cooperării și reciprocității între noi. Prin urmare, deși această condiție încă nu aduce în echilibru între noi și cu natura, ea pune capăt exploatării noastre reciproce și a naturii în scopuri rele.

Oricât de agreabilă ar suna o astfel de condiție, este naiv să credem că este posibil să o respectăm din pornire. Pentru a respecta o astfel de condiție, avem nevoie de un nou tip de educație, care să se concentreze în primul rând pe aducerea în echilibru cu natura. Trebuie să ajungem la o simţire a interdependenței noastre globale, iar în prezent suntem departe de asta.

Cu cât trecem mai mult printr-o astfel de educație, cu atât mai mult ar trebui să ajungem la o senzație de interdependență – o senzație care ar trebui să ne ghideze către prioritizarea altruismului și cooperării față de egoism și exploatare. Am putea atunci să renunțăm la nenumăratele forme de exploatare care există în lumea noastră de astăzi. Acesta este primul pas: înțelegerea faptului că a răni pe ceilalți ne răneşte pe noi înşine, în cele din urmă ne dăunăm nouă înșine. Dezastrele naturale sunt un exemplu al acelui tip de daune indirecte pe care ni le aducem unul altuia, dacă nu reușim să intrăm în echilibru cu natura.

Based on the Daily Kabbalah Lesson with Kabbalist Dr. Michael Laitman on March 14, 2011. Written/edited by students of Kabbalist Dr. Michael Laitman.
Image by NOAA on Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→