Întrebare: Ce este viața conform Cabala? Ce ne dă sentimentul că suntem în viață?

Răspuns: Conform Cabala, volumul universului în care ne simțim astăzi și îl numim lumea noastră este o parte foarte mică a întregului univers.

Rămânem în el un anumit timp, experimentăm diverse evenimente pentru a acumula unele informații speciale, apoi ieșim din această stare pentru a intra într-una superioară și pentru a începe să simțim întregul volum al universului în adevărata sa formă, nu lumea noastră, ci universalul, ceea ce se numește lumea superioară, care o include pe a noastră.

Prin urmare în Cabala, despre existența noastră în raport cu acest întreg volum se discută ca despre un vis, ca despre o senzație mică, deloc evidentă, a vieții reale. Viața reală este complet diferită de ceea ce simțim astăzi.

În practică, trăim doar existența noastră animală pentru că tot ceea ce facem este să ne servim corpul animal, astfel încât să se simtă bine și confortabil. Încercăm să îi oferim toate plăcerile pe care vrea să le absoarbă și să facem totul cât mai confortabil pentru el.

Imaginează-ți că animalul tău iubit locuiește lângă tine și ai grijă de el tot timpul; aceasta este în principiu viața noastră. La fel ca animalele, ne dorim să avem copii, vrem ca ei să se simtă bine, ne străduim să le asigurăm viitorul. La animale, acest lucru se manifestă foarte clar la nivel instinctiv. Preocuparea lor pentru ei înșiși și pentru generația viitoare este principalul lucru, pe lângă elementele esențiale pentru existență, cum ar fi hrana și adăpostul.

Deci în acest sens, suntem animale în lumea noastră în raport cu lumea superioară, unde suntem numiți „om”.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vreau ca suferințele mele să fie suferințe ale iubirii, din faptul că nu știu să-mi iubesc prietenii și să-l iubesc pe Creator. Dacă vreau să-mi schimb suferințele cu suferințe de iubire, astfel încât în loc de ură și respingere a prietenilor  mei și a Creatorului să ajung să iubesc, atunci prin aceasta, transform tot răul în bine.

În acest caz, nu voi simți niciodată vreo nedreptăţire, rău sau durere. Dacă mă străduiesc să mă conectez cu prietenii mei, atunci acesta va fi un medicament universal, care mă protejează de orice nenorocire.

Trebuie să simt că, atunci când mă despart de grupul de zece, cad într-o mare furioasă, sunt aruncat din barcă. Așa trebuie să mă simt în legătură cu viața mea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne judecă natura și de ce ne pedepsește prin toate loviturile pe care le simțim?

Răspuns: Întreaga natură este globală și integrală. Ne cere să o observăm într-un mod conștient, științific și rațional, prin regula conexiunii integrale între toți și să construim toate sistemele din societatea umană conform acestei reguli.

Această regulă există la nivelurile mineral, vegetal și animal, ca parte a funcționării lor naturale, în mod instinctiv. Dar în om, ego-ul nostru ne împinge să distrugem aceste forme ale naturii.

Odată ce omul se corectează prin conectarea la toată lumea, vom ajunge la starea în care toate celelalte forme de viață, nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii se vor echilibra și lumea va fi cu adevărat în pace.

Din KabTV “Conversaţie cu ziariştii” 11/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ce poți să-i spui unei persoane care știe că boala lui este incurabilă, că zilele îi sunt numărate și este chinuit de frica morții?

În primul rând, trebuie să ne amintim că totul vine de la Creator pentru a atinge scopul final. Și în ceea ce privește scopul ultim, este clar că fiecare dintre noi își va lua în cele din urmă rămas bun de la această viață fizică, de la această lume cea mai de jos, cea mai grea și cea mai obscură.

Prin urmare, principalul lucru este să încerci să fii conectat la scop cât mai mult posibil. Nu este nimic de care să vă fie teamă, pentru că toată lumea va simți într-o zi că această viață materială se termină și trebuie să vă legați mai strâns de următoarea viață, cea spirituală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Canala 12/21/21, Scrierile lui Baal HaSulam, Shamati #104 “Și Sabotorul s-a aşezat”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre cele mai comune concepte de astăzi este că omul trăiește doar o dată. Cu toate acestea, conform cercetărilor unor sociologi, frica de moarte este una dintre cele mai puternice trei temeri pe care le experimentează majoritatea oamenilor.

Dar dacă o persoană trăiește o dată, de ce i se dă inițial cunoștința că este muritor?

Răspuns: Desigur, ar fi mai bine dacă am fi ca niște animale, care nu înțeleg ce înseamnă moartea. Se tem de moarte instinctiv, dar nu au sentimentul „Nu voi exista”.

Iar oamenii care se află, aș spune încă la un nivel rudimentar de dezvoltare, nici ei nu au un astfel de sentiment. Și apoi apare nu frica de moarte, ci frica de dispariție.

De ce i se dă asta unei persoane? Ca să devină om. Dar în schimb, încercăm să folosim rațional această frică pentru ridicarea noastră, pentru dezvoltarea noastră. Drept urmare, încercăm să suprimăm cumva această frică, să o camuflăm și să o ascundem astfel încât să nu apară în noi.

Orice priveşte moartea, o îndepărtăm de noi înșine, fie că este vorba de un cimitir, o morgă, spitale sau aziluri de bătrâni, totul este acolo undeva, dar ne gândim mai puțin la asta și le atingem doar dacă este necesar. Iar ce este dincolo și dacă va fi ceva după, nu știm deloc.

Prin urmare, încercăm cu toată puterea să ne atașăm de anii în care existăm cu adevărat. În loc să privească la sfârșitul vieții sale, o persoană se uită la generația tânără și se implică în ea de parcă și-ar vedea continuarea în ea.

Dar, de fapt, aceasta nu este altceva decât auto-înșelare, pentru că nu avem habar. Nu există o viziune corectă și clară a ceea ce există după moarte. De ce este totul atât de ridicol, atât de ciudat? De ce există totul? Aceasta este cea mai importantă problemă a omului și a umanității.

La urma urmei, dacă nu ar exista moartea, întreaga noastră viață s-ar schimba: viziunea mea asupra lumii, atitudinea mea față de ea. Să spunem că am trăi la nesfârșit, că nu ne schimbăm, nu îmbătrânim. N-am avea idee cum am exista, care ar fi relația noastră unul cu celălalt, ce lume complet diferită am construi.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Neafilierea americanilor protestanți, nu este o veste bună pentru America”

Potrivit unei cercetări Pew, publicate recent, în 2007, 78% dintre americani s-au identificat ca fiind creștini. Acum, în 2021, acest număr a scăzut la 63%. În același timp, ponderea americanilor care se identifică neavând religie (niciuna) a trecut de la 16% la 29%. Când te uiți la populația creștină, vei descoperi că ponderea catolicilor din America s-a schimbat foarte puțin, iar marea majoritate a creștinilor care devin altceva provine din confesiuni protestante.

Ținând cont de faptul că această dezvoltare nu este rezultatul unei revoluții, ci o tendință graduală și voluntară, cred că este o problemă. Este o abatere de la spiritul fondatorilor națiunii și una destul de rapidă. Dacă religia devine o chestiune de cultură, fără niciun angajament față de anumite coduri de conduită, nu va fi bine pentru America.

Religia obișnuia să ofere oamenilor un sentiment de apartenență și un scop. Le-a dat un cod moral și un sistem de reguli prin care să se poarte acasă, la serviciu și peste tot de-a lungul vieții. Oamenii ar învăța legile religiei lor în copilărie și ar continua cu ele de-a lungul vieții. Era „filozofia” de viață a oamenilor.

Religia nu le mai oferă oamenilor nimic din asta, așa că pleacă. În cea mai mare parte, după cum arată sondajul ei nu pleacă nicăieri în special. Ei nu se aventurează în alte religii, cel puțin nu încă, ci mai degrabă departe de propria lor credință și adesea departe de credință cu totul.

Tinerii de astăzi nu au nevoie de religie; nu există avantaje pentru ei. În Rusia, autoritățile reînvie religia după decenii în care a fost blocată sub regimul sovietic. O fac pentru a ține oamenii în frâu, astfel încât să nu meargă prea departe în extrema stângă sau în extrema dreaptă. În schimb, religia este folosită pentru a manipula publicul și a-l controla.

Dar America nu este Rusia. Americanii nu simt despre religie ceea ce simt rușii și astfel întreaga structură se dărâmă.

În mod ironic, singura parte a vieții în care religia poate da încă răspunsuri pe care oamenii ar dori să le audă este moartea. Tuturor ne este frică de asta, iar religia are răspunsuri reconfortante. Deoarece viața contemporană nu oferă nici o mângâiere față de dispariția celor dragi sau față de frica de propria noastră moarte, înăbușim frica prin distrageri. Jocurile video, emisiunile online, filmele și alte forme de divertisment iau locul religiei. Dar pentru cei care încă mai cred în viața de apoi, religia oferă un confort binevenit.

Anterior, centrele religioase au servit și ca centre comunitare unde oamenii se adunau pentru mesele comunitare sau pentru a celebra sărbătorile. Dar astăzi, oamenii se păstrează mai mult pentru ei înșiși și nu sunt interesați de viața comunității. Am devenit foarte materialişti; totul este un chilipir, o relație de a da și de a primi. Oamenii vor să vadă rezultate imediate, iar religia nu le oferă asta. În cel mai bun caz, oferă o promisiune liniștitoare a unui viitor bun în viața de apoi, dar tot mai puțini oameni au nevoie de asta ca sursă de confort, așa că religia își pierde atractivitatea.

Fluxul și refluxul de oameni care se mută în religie și din ea va continua și, în cele din urmă, îi va determina pe oameni să se întrebe despre sensul vieții. Vor începe să întrebe „Cine sunt eu?” „De ce sunt aici?” și vor trebui să răspundă la aceste întrebări sau nu vor găsi niciun motiv să trăiască, nici un sens în viața lor. Se întâmplă deja la generația tânără și va continua să se extindă în toate grupele de vârstă.

Odată ce ajung la acel punct, vor descoperi că sensul vieții nu este în răspunsurile reconfortante despre viața de apoi sau în imaginarea unei lumi în care toată lumea urmează regulile stricte ale unui anumit Dumnezeu dintr-o anumită religie. În schimb, ei vor găsi sensul vieții aici și acum, printre noi, în preocuparea și grija reciprocă. Oamenii vor găsi sens în a oferi și a ajuta, mai degrabă decât în a lua de la și a-i învinge pe alții. Își vor umple inimile cu iubire pentru ceilalți, iar iubirea însăși va fi sensul vieții lor.

Desigur, este un proces și nu suntem încă acolo. În acest moment, lucrurile par să devină din ce în ce mai întunecate, dar nu întotdeauna întunericul cel mai profund este chiar înainte de zori?

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Cea mai eficientă armă a Israelului împotriva Iranului”

„Se pare că regimul sionist a uitat că Iranul este mai mult decât capabil să-l lovească de oriunde”, și-a deschis recent articolul de pe prima pagină Teheran Times, cu o hartă a țintelor împotriva Israelului care acoperă practic întregul teritoriu al țării. Titlul, „Doar o mișcare greșită!”.

Acuratețea țintelor a fost pusă sub semnul întrebării de oficialii israelieni, dar nimeni nu pune la îndoială intenția clară a Iranului de a distruge Israelul. Prin urmare, poporul israelian trebuie să se trezească din somn și să aducă în prim-plan speranța că nu va exista război, nici împotriva regimului ayatollahilor, nici împotriva oricărui alt factor ostil. Următorul război ar putea fi foarte dificil și presupune chiar utilizarea armelor nucleare.

Chiar dacă suntem înconjurați de sentimentul că forțele noastre armate sunt capabile să răspundă rapid oricărui atac, de oriunde ar veni acesta, situația este totuși alarmantă și nu trebuie să rămânem o clipă inactivi. Nimeni nu vrea să vadă imagini cu case distruse, oameni speriați sau femei și copii care țipă. De aceea trebuie să ne gândim serios cum să prevenim ceea ce pare a fi un război iminent. Trebuie să fim în permanență în gardă și vigilenți.

Coeziunea dintre noi ar trebui să fie de o importanță capitală. Nu avem o armă mai puternică decât puterea conexiunii dintre noi. Nu există forță mai puternică decât o legătură strânsă și închegată între oameni, a unui spirit pozitiv care curge între noi ca rezultat al garanției reciproce. Dacă putem să ne învingem dușmanii interiori: polarizarea, diviziunea și egoismul crescând, vom putea preveni orice amenințare sau război.

Poporul Israel are o putere supremă de a ne proteja, dar funcționează doar dacă o trezim printr-o conexiune sinceră între noi. „Când există dragoste, unitate și prietenie în Israel, nici un dezastru nu poate veni asupra lor”, spune Cartea Maor VaShemesh (Lumina și Soarele) și zeci de alte surse antice și „Când există o conexiune între ei și nicio separare de inimi, ei au pace și liniște… Și toate blestemele și necazurile sunt astfel îndepărtate”.

Când mă uit la comportamentul oficialilor guvernamentali și citesc știrile, nu văd că unitatea este considerată o prioritate pentru rezolvarea problemelor noastre în țară și în străinătate. Chiar și cei care sunt conștienți de pericolul care pândește la ușa noastră nu își asumă responsabilitatea socială, casnică.

Existența noastră socială și politică începe cu întrebarea, dacă vom putea să ne ridicăm puțin capetele deasupra bulei noastre de ceartă. Trebuie să realizăm că nu avem altă cale de a ne salva decât să începem să ne apropiem unul de altul, în ciuda simțului nostru natural al distanțării.

Ni se oferă oportunități de corectare de Sus, de schimbare a relației noastre de la înstrăinare la coeziune. Amenințarea din afară ar trebui să ne aducă mai aproape de inima noastră, dar subestimăm mesajul unității și nu suntem pregătiți să-l digerăm, sau cel puțin să-l răspândim și să conștientizăm toată lumea de importanța lui.

În vremuri de război sunt sigur că ne vom uni pentru a fi mântuiți, vom fi frați în nevoie. Dar este o unitate exterioară și temporară din disperare și nu există iubire adevărată în ea. „Ochii înțeleptului sunt în capul lui” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Așa că totul începe cu conștientizarea nevoii de a întoarce fiecare piatră până când atingem obiectivul nobil de a ne depăși diferențele. Aceasta este corectarea pentru care trebuie să ne străduim, să ridicăm valoarea conexiunii dintre noi și să o facem să se întâmple. Noi, poporul evreu avem o metodă ordonată, moștenită din cele mai vechi timpuri, care așteaptă să o aplicăm pentru pace și liniște.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Dacă ai putea schimba un singur lucru în lume, care ar fi acela?“

Trăim vremuri de mari schimbări. Lumea de astăzi a devenit mai interconectată și mai interdependentă decât oricând înainte și, pentru a ne adapta la astfel de schimbări, trebuie să ne lărgim inimile – nu fizic ci emoțional.

Trebuie să începem să simțim că lumea face parte din noi și că ne pasă de alți oameni și de lume așa cum ne pasă de noi înșine. Până când nu se va întâmpla asta, lumea se va deteriora din ce în ce mai mult, iar noi  ființele umane, vom suferi tot mai mult. O astfel de tendință ar putea continua până când doar un număr mic de oameni vor supraviețui, trăind viața într-un mod foarte primitiv și vor decide în cele din urmă să facă acea schimbare.

Schimbarea pe care trebuie să o facem depinde în întregime de noi. Spre deosebire de animale, care se adaptează instinctiv la anumite schimbări din lume, trebuie să luăm o decizie și să cerem ca această schimbare specifică să aibă loc, pentru că suntem deasupra nivelurilor mineral, vegetal și animal ale naturii, care urmează instinctiv comenzile naturii. Avem loc pentru alegerea liberă tocmai în această schimbare – de a trece de la preocuparea pentru sine la preocuparea față de ceilalți și de lume – și în consecință, trebuie să digerăm schimbările care au loc și să dorim intenționat să le schimbăm.

Bazat pe videoclipul „Cum să te adaptezi la schimbările climatice” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi.

Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Redefinind progresul”

Oglinda telescopului spațial James Webb este văzută în timpul unei dezvăluiri media la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland, 2 noiembrie 2016. REUTERS/Kevin Lamarque/

Sâmbătă aceasta, NASA plănuiește să lanseze mult așteptatul său telescop spațial de generație următoare, telescopul spațial James Webb. Telescopul care a fost în construcție de zeci de ani, este cel mai complex observator științific spațial construit vreodată. Potrivit NASA, „Webb va privi cu mai mult de 13,5 miliarde de ani înapoi în istoria cosmică până la o perioadă în care primele obiecte luminoase evoluau. Este primul observator capabil să exploreze cele mai vechi galaxii… Webb va studia, de asemenea, atmosferele planetelor care orbitează în jurul altor stele și va observa luni, planete, comete și alte obiecte din propriul nostru sistem solar.”

Tehnologia este un lucru minunat. Ne-a oferit energie abundentă și ieftină, aparate care ne fac viața ușoară și călătoriile plăcute și sigure. Tehnologia ne-a oferit medicină avansată, longevitate, cunoștințe dincolo de visele noastre și „ochi” care pot vedea marginea universului.

Da, de secole ne-am pus speranțele în tehnologie că ne oferă ceva ce nu este menită să ne ofere: fericirea. Ne-am gândit că a face viața mai ușoară și mai lungă ne va face mai fericiți, dar ne-am înșelat. Acesta este motivul pentru care din zilele în care am obținut lumină și căldură dintr-un foc pe care l-am aprins lovind două pietre una de cealaltă, până în zilele în care pornim un dispozitiv electric alimentat de panouri solare, nu am reușit să ne satisfacem nevoia cea mai elementară: să ne simţim fericiţi.

Fericirea nu vine din tehnologie, ci din relațiile bune cu oamenii din jurul nostru. Dacă continuăm să ne punem speranțele în tehnologie pentru a ne face fericiți, ne condamnăm la o viață plină de nefericire. Cu toate acestea, dacă ne concentrăm pe cultivarea unor relații bune cu oamenii din jurul nostru, cu siguranță vom fi fericiți.

Odată ce avem acea bază solidă pentru relații bune și ne simțim fericiți și mulțumiți, tehnologia poate fi un plus grozav. În acest caz, vom ști cum să folosim tehnologia pentru a îmbunătăți și a consolida relațiile noastre și nu vom fi induși în eroare să credem că tehnologia în sine poate sau ar trebui să ne facă fericiți.

În prezent, când ne gândim la progres, ne gândim la progresul tehnologic. Dar progresul real nu este în trecerea de la puterea de foc la energia solară, ci în construirea de conexiuni mai bune, care generează căldură între noi. Trebuie să redefinim „progresul” pentru a reflecta mai degrabă îmbunătățirea relațiilor noastre, decât în capacitatea noastră de a genera mai multă energie prin fisiune nucleară sau producție de combustibili fosili.

Când inimile noastre sunt luminate de oamenii din jurul nostru, vom ști ce fel de energie să folosim, de câtă nevoie avem cu adevărat de ea și cum să folosim cel mai bine tehnologia de dragul nostru și de dragul tuturor celorlalți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Ai spus că sentimentul de iad este o stare interioară a unei persoane. Unul dintre motivele pentru care te simți neîmplinit este atitudinea interioară față de ceilalți, de a-i folosi de dragul tău.

Răspunsul meu: Dorințele obișnuite de a primi sunt dorințe animalice. Nu sunt nici bune, nici rele pentru că se supun poruncilor naturii.

O persoană are o dorință inerentă de a exista confortabil la nivel minim, iar acest lucru este normal. Chiar și în cadrul legii, dacă cineva ar fura o bucată de pâine undeva, doar pentru a-și potoli foamea ca un animal, nu cred că ar fi judecat pentru asta, pentru că îi era necesar pentru a menține viața.

Totuși, tot ceea ce dorim să dobândim peste existența animalică este deja egoism. La urma urmei, tot ceea ce dobândim deasupra lui, direct sau indirect, se întâmplă în detrimentul altor oameni. Astfel, îi folosim pe alții, căutăm modalități de a fi mai înalți și ne arătăm ura față de ei.

Încep să simt că, cu cât sunt mai sus sau cu cât celălalt este mai jos, cu atât îmi este mai plăcut. Adică mă gândesc deja la modalități de a înrăutăți situația pentru altcineva pentru că mă va face să mă simt mai bine, indirect sau chiar direct. Egoismul constă în faptul că doresc răul celuilalt.

Nu simțim în ce măsură ne folosim unii pe alții, în fiecare secundă în lumea noastră. Trebuie să ne transformăm natura rea ​​într-una bună, să folosim aceleași calități, doar că nu pentru a face rău, ci pentru a-i folosi pe ceilalți pentru a ne conecta cu ei.

Egoismul este bun pentru că ne conectează. Mă uit la alții pentru a afla ce mi-aș dori să învăț de la ei pentru a-i putea influența și a-i supune. Dacă nu ar fi egoismul, aș exista ca un animal pe cont propriu și nu mi-ar păsa de ceilalți.

Egoismul ne face să ne conectăm unii cu alții. Dar în forma în care îl folosim, se numește înclinație rea. Trebuie să o transform într-una bună. Adică din ceea ce primesc de la toți, din ce subjug, satur și leg de mine, transform această legătură într-una în care îi slujesc, îi împlinesc și le dau de parcă ar fi copiii mei, cărora le doresc numai binele.

Prin urmare, fără înclinația rea ​​care ne leagă, nu ne putem dezvolta. Astfel, astăzi este dezvăluită în lume o conexiune rea universală, globală între noi. Odată cu aceasta, Cabala este revelată pentru că am ajuns într-o stare în care începem să înțelegem că suntem conectați într-un mod greşit și nu avem altă opțiune, trebuie să ne conectăm prin conexiuni bune.

Din KabTV “Prim-plan—Credinţa şi Cartea Zohar“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→