Întrebare: Nu-mi subjug prietenii dacă cer corectarea pentru ei?

Răspuns: În niciun caz. Pentru că niciunul dintre noi nu poate cere pentru sine. Acest lucru nu va funcționa, ci doar îl va împinge pe cel care se roagă pentru sine departe de Creator. Iar cel care cere pentru alții, primește primul.

Întrebare: Când îmi văd prietenii necorectați, cum îi pot înălța? Prin acest joc, anulare și rugăciune, sau există alte mijloace?

Răspuns: De îndată ce văd prietenii necorectați, trebuie să fiu îngrozit de proprietățile mele în care îi văd ca atare și imediat, pornind de la aceasta, să cer corectare Creatorului nu pentru a mă corecta eu, ci pentru ca să-mi văd prietenii corectați în proprietățile mele corectate.

Întrebare: Cum știu dacă mă străduiesc suficient să mă conectez în grupul de zece?

Răspuns: Include-te în grupul de zece și grupul de zece din tine, astfel încât să nu existe distanță, lipsă de gânduri, lipsă de dorințe și nici lipsă de conexiune între noi, pentru ca legătura noastră să fie absolută, „față în față” ( Panim le Panim).

Și atunci, destul de ciudat, în această stare îl vom găsi pe Creator pentru că El nu are nevoie de un loc.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de relație ar trebui să avem în grupul de zece în timpul lecției pentru a construi Kli-ul (vasul)?

Răspuns: Trebuie să fim atenți nu la ceea ce se întâmplă în grupul de zece zece, ci la modul în care ne putem ridica și să ne salvăm din toate împrejurările și la ceea ce ne face Creatorul – tot felul de divizări, insatisfacții, nemulțumiri unul față de celălalt și așa mai departe — pentru noi nu contează. Acestea sunt toate proprietățile divizării. Nu ar trebui să te adâncești în ele, să stai în ele mult timp, să le cercetezi și să le mesteci.

Principalul lucru este să te ridici rapid peste aceste stări. Așa că se spune că ar trebui să fie ca o mică ciupitură: ar trebui să-ți simți egoismul și să nu mai fii în el, ci să te ridici imediat deasupra lui. Și așa de fiecare dată. Este suficient pentru a-și injecta otrava în tine. Și atunci deja lucrezi cu el, transformându-l din întuneric în lumină.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când omul trece prin credință mai presus de rațiune, nu contează pentru el cât de multe știe, ce știe și ce gândește și înțelege. El trece peste cunoștințele sale cu ochii închiși, fără să încerce să învețe nimic.

Cu toate acestea, are o parte din propriile cunoștințe, înțelegere, senzații și nu le taie pe toate, nu devine o persoană limitată, ci încearcă să se ridice deasupra lor. Dacă în felul acesta încearcă să avanseze în proprietatea dăruirii, în proprietatea de a se apropia de prietenii săi și în iubire, atunci aceste acțiuni îl conduc la starea de Ibur, naștere spirituală.

Prin urmare, Rabaș scrie: „Când omul poate merge cu ochii închiși”, adică nu este ghidat de sentimentele sale și de mintea lui în care vede lumea noastră în mod egoist și nimic altceva, ci vrea să meargă „peste rațiune”, adică  „și crede în înțelepți și merge până la capăt” (credința este o proprietate a dăruirii), apoi, făcând acest lucru, el realizează o acțiune numită Ibur. Astfel ajunge într-o stare de capitulare. Și treptat în el se manifestă proprietatea germenului spiritual, începe să se dezvolte.

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmul 23).

Prin urmare, cel mai important lucru este să nu încetăm să încercăm să ne imaginăm o lume plină de Creator și să ne gândim cum ne putem apropia de El conform proprietăților, acțiunilor și intențiilor noastre, pentru a începe să ne simțim pe El și pe noi înșine în El. . Asta înseamnă să locuiască „în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele”.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă fac un efort să mă anulez, ar trebui să fac eforturi suplimentare pentru a arăta asta prietenilor mei?

Răspuns: Ar trebui să încercăm toate metodele posibile pentru a ne anula și a intra în adeziune cu prieteni.

Întrebare: A fi în starea lui Hafetz Hesed (cel care nu-și dorește nimic pentru el) în ceea ce privește grupul de zece, înseamnă o stare de zero complet?

Răspuns: Aici există o mulțime de nuanțe. Prin urmare, nu pot răspunde afirmativ. Dar este este asemănător.

Întrebare: Dorința de a primi simte întotdeauna o respingere de a se anula?

Răspuns: Egoismul, în mod natural, simte respingere din partea tuturor, vrea să fie singur și deasupra tuturor.

Întrebare: Ai spus că anularea în grupul zece este o anulare creativă. Ce înseamnă?

Răspuns: Anularea creativă este atunci când în anularea noastră creăm în mod constant o asemănare din ce în ce mai mare cu Creatorul. Cumva Îl construim, Îl modelăm.

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă reușesc să mă anulez în grupul de zece, dar în același timp ego-ul meu urlă? Ce să faci cu acest sentiment de bifurcare?

Răspuns: Nu trebuie să faci nimic! Fii fericit de faptul că egoismul tău îți dă senzația că lucrezi împotriva lui.

Întrebare: Când simt conexiune în grupul de zece, înseamnă că deja mi s-a revelat Creatorul?

Răspuns: Nu înseamnă că este revelat Creatorul. Mai degrabă ai descoperit condiția pentru revelația Creatorului.

Întrebare: Ar trebui să încep mai întâi să mă anulez intern și apoi fizic?

Răspuns: Poți să le faci pe amândouă. Este mai bine să le faci pe amândouă.

Întrebare: Există o diferență în tipul de anulare în grupul zece între Ibur (concepție) și Ubar (embrion)?

Răspuns: Ibur este o stare și Ubar este deja o dorință formată care este corectată.

Întrebare: Ce înseamnă „Nu părăsi învățătura mamei tale”?

Răspuns: Vom vedea asta în viitor pe calea noastră spirituală. Încă nu am intrat în starea de a primi de la calitățile de mamă și tată. Acestea sunt calitățile spirituale care sunt deasupra noastră: Bina (mama) și Hochma (tatăl).

Întrebare: Când spunem „să mă anulez”, atunci cine este acest „eu”: egoismul sau omul din mine?

Răspuns: Acesta este un om care până acum are în el doar egoism.

Întrebare: Spiritualitatea este opusă corporalității. Ar fi o simplificare prea mare să spun că a mă face mic pe mine înseamnă, în esență, elvarea spiritualității?

Răspuns: Da, așa este.

Întrebare: Anularea față de prieteni duce la o creștere a empatiei sau a iubirii pentru ei?

Răspuns: Acesta este un proces de tranziție. La început poate fi respingere și apoi empatie.

Întrebare: Ce înseamnă să mă ridic deasupra dorinței mele și să nu o anulez?

Răspuns: Înseamnă să-ți schimbi dorința în ceva opus, de la dorința de a folosi oamenii de dragul tău la dorința de a acționa de dragul lor, de dragul grupului.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor” Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să simt că Creatorul este în spatele grupului?

Răspuns: Când ajungeți la conexiunea cu grupul, atunci veți vedea automat că Creatorul este în spatele grupului.

Nu poți să-l vezi pe Creatorul Însuși decât atunci când este îmbrăcat într-un grup. Prin urmare, atunci când vă conectați cu grupul, veți descoperi că Creatorul este în el.

Nu-L veţi vedea niciodată în afara grupului. Lumina superioară poate fi simțită numai într-un Kli (vas) comun.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Aderȃnd la prieteni” Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea noastră, se acceptă că cel mic se anulează înaintea celui mare. Dar, în exemplul rabinului Yossi Ben Kisma, acest mare profesor s-a anulat în fața studenților săi, care nu știau nimic. Ce a câștigat rabinul Yossi Ben Kisma din asta?

Răspuns: A câștigat să fie inclus în oamenii care tânjesc după scop. Și nu contează că ei erau într-o măsură foarte mică în raport cu el – un mare cabalist. El a câștigat prin anularea în fața lor.

Totuși, avea propriul său egoism. Deci, anulându-se în fața lor și devenind astfel inclus în ei, printre aceste suflete mici necorectate, el le-a putut ridica împreună cu el la înălțimea gradului la care ajunsese.

Întrebare: Cum putem primi măreția scopului de la prietenii noștri?

Răspuns: Vă sfătuiesc să închideți ochii și să faceți tot ce este scris în articolele cabaliștilor chiar dacă nu sunteți de acord cu asta. Nu ai nevoie de nimic altceva.

Cel mai important lucru este să închizi ochii, să te anulezi în fața prietenilor tăi și să mergi cu ei. Indiferent cât de mare ai fi, ia un exemplu de la rabinul Yossi Ben Kisma.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Dobȃnd măreția scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajuta țara noastră și oamenii care trăiesc în ea să se conecteze? Și cum îi influenţăm prin unificarea noastră?

Răspuns: V-aș sfătui să dezvoltați în primul rând relațiile dintre voi. Acesta este cel mai important lucru. Când forța spirituală, calitatea dăruirii, a iubirii și a conexiunii apare în voi măcar puțin, atunci ea va emana simultan din voi și în afara voastră. Asta vor simți masele. Dar, între timp nu cred că este necesar să vorbim despre asta, să facem reclamă sau să facem ceva în acest sens.

Dar este necesară răspândirea cunoștințelor generale, că o bună conexiune între noi duce la o viață mai bună. Asta facem tot timpul.

Întrebare: Cum ne putem încuraja unii pe alții să credem că este posibil să simțim credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Această posibilitate depinde doar de voi și de nimeni altcineva. Iar starea lumii este aranjată în așa fel încât, dacă vreţi, veţi realiza neapărat și rapid schimbarea. Totul depinde de amploarea dorinței voastre. Așa că mergeți înainte! Nu credeţi pe nimeni că este imposibil, că este greu. Problema noastră principală în această lume este să-l dezvăluim pe Creator; atunci totul ne va fi clar. Mult succes ȋn asta!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când simțim că acțiunile de dăruire ne oferă plăcere egoistă, ar trebui să ne limităm dorința de a dărui?

Răspuns: În niciun caz nu trebuie să limităm dorința de a dărui, dacă nu este în contradicție cu conexiunea.

Dacă simt că nu voi putea face față conexiunii cu calitățile mele, atunci le restrâng, dar în măsura în care pot rămâne în unitate. Cel mai important lucru este unitatea, obţinerea unității, atingerea unității. Iar la ce nivel se ajunge, nu este atât de important.

Chiar și la cel mai mic nivel, suntem deja în lumea spirituală și îi dăm deja Creatorului ocazia de a fi revelat între noi.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Abordarea Creatorului prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Jocurile Olimpice Politice ”

Comitetul Olimpic Internațional scrie pe site-ul său că armistițiul olimpic a fost instituit în Grecia antică prin semnarea unui tratat între trei orașe-stat grecești — Elis, Pisa și Sparta — pentru a permite participarea în siguranță la Jocurile Olimpice pentru toți sportivii și spectatorii, care de altfel erau în conflict permanent unul cu celălalt. Cele trei superputeri de astăzi – SUA, China și Rusia – fac exact invers, folosind Jocurile Olimpice ca o scenă pentru războiul politic, care nu face decât să sporească animozitatea. Mai rău încă, în ciuda rezoluției Adunării Generale a ONU din 25 octombrie 1993 de a respecta armistițiul olimpic, restul lumii ia parte la ceartă.

Întregul concept de sport a devenit atât de egocentric și distorsionat încât și-a pierdut meritul. Din acest motiv, aș anula cu totul aceste competiții. Dacă aducem războaiele în jocuri în loc să le folosim pentru a pune capăt războaielor și a promova pacea și unitatea, atunci nu are rost să le mai ținem deloc.

Chiar și fără un boicot oficial, la fel ca la Jocurile Olimpice de iarnă de anul acesta, războiul încă se dezlănțuie, iar sportivii plătesc prețul. Sunt dopați, suferă răni frecvente și sunt adesea abuzați verbal, fizic și chiar sexual de către antrenorii lor. Și spectatorii sunt așezați unul împotriva celuilalt în numele mândriei naționale, exact opusul spiritului de unitate care ar trebui să predomine la Jocurile Olimpice.

În mod ideal, jocurile aspiră la construirea „unei lumi pașnice și mai bune prin educarea tinerilor prin sport practicat fără discriminare de niciun fel și în spiritul olimpic, care necesită înțelegere reciprocă, cu spirit de prietenie, solidaritate și fair-play”. „Jocurile” Olimpice de astăzi nu ar putea fi mai departe de acest spirit.

Competiția este grozavă atunci când ne motivează să ne îmbunătățim. Dar nu există o auto-îmbunătățire în a fi gata să se omoare unul pe altul, deoarece o persoană a sărit la băț cu un centimetru mai sus decât concurentul său. Și cum rămâne cu întreaga problemă a definirii genului în sportul feminin? Întregul concept de sport a devenit atât de egocentric și distorsionat încât și-a pierdut meritul.

Din acest motiv, aș anula cu totul aceste competiții. Dacă aducem războaiele în jocuri, în loc să le folosim pentru a pune capăt războaielor și a promova pacea și unitatea, atunci nu are rost să le ținem deloc.

Ar trebui să concurăm pentru cine ajută cel mai mult lumea, nu pentru cine exploatează și abuzează cel mai mult pe alții. Acestea sunt valorile pe care vrem să le transmitem copiilor noștri? Acesta este genul de oameni printre care ne dorim să crească? Dacă vrem ca ei să trăiască într-o lume în care să aibă încredere în alții și să aibă prieteni cu care să se asocieze, trebuie cel puțin să încercăm să dăm un exemplu de unitate și considerație reciprocă. După aceea, ar trebui să-i încurajăm să ne calce pe urme. Dar dacă Olimpiada nu promovează spiritul de unitate, atunci nu ar trebui să o mai ținem.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→