Michael Laitman, pe Quora: “Care este în prezent cea mai mare problemă pentru ființele umane ca specie?“

Însuși fundamentul atitudinii noastre față de viață, natură și orice altceva, este ego-ul nostru, care este o dorință de a ne bucura în detrimentul celorlalți și al naturii.

Prin urmare, cea mai importantă problemă a noastră este dorința noastră de a exploata în beneficiul personal pe care o punem deasupra dezvoltării relațiilor pozitive.

Nu putem continua prin a dori să-i controlăm pe toți, să-i distrugem și apoi să-i aruncăm.

Ne epuizăm planeta printr-o astfel de atitudine și este cauza de bază din spatele tuturor problemelor și crizelor noastre la nivel personal, social, economic, ecologic și global.

În afară de lumea noastră, nu avem nimic altceva. Deci, să nu ne amăgim, gândindu-ne că vom locui pe Lună sau pe Marte sau oriunde altundeva. Nu se va întâmpla asta. Sunt improprii supraviețuirii noastre și, mai mult, chiar dacă am reuși să le populăm oarecum, ce am face acolo? Ne-am distruge pe noi înșine și acele locuri în mod asemănător cu felul în care aducem ruină nouă înșine și planetei noastre.

Astfel, trebuie doar să ne corectăm atitudinea unul față de celălalt și față de natură, să vedem că, urmând dictatele naturii noastre egoiste, ne aducem ruină, și apoi să căutăm cum să ne conectăm pozitiv în societate cu atitudini de considerație reciprocă. Cu cât ne angajăm mai mult în dezvoltarea unor atitudini pozitive unul față de celălalt și față de natură în întreaga societate, cu atât mai mult am activa forțele pozitive care locuiesc în natură pentru a intra în viața noastră, care ar începe să ne lase să gândim și să dorim opus egoismului nostru, în beneficiul altora și al naturii, și atunci vom vedea o tranziție pozitivă majoră către o nouă lume armonioasă și pașnică.

Bazat pe videoclipul „Apropierea unei noi paradigme” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Chaim Ratz. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este semnificația spirituală a culorii alb?“

În primul rând albul nu este o culoare, pentru că nu absoarbe nimic. O culoare absoarbe ceva, dar conceptul de alb este că nu primește nimic din exterior.

Prin urmare, albul este simțit ca inexistent. Albul este aparent transparent. Nu cere nimic și nu atrage atenția asupra sa.

Dacă ne-am ajusta atitudinile unul față de celălalt și față de natură în consecință, adică fără nicio pretenție de a primi ceva pentru noi, ne-am afla trăind într-o lume armonioasă și pașnică, eliberată de problemele pe care le întâlnim astăzi.

Cu alte cuvinte, atunci când nu vrem nimic de la natură, la niciunul dintre nivelurile ei – cel mineral, vegetal, animal și uman – și dorim doar binele tuturor, atunci înseamnă că ne comportăm ca alb.

Ce ne-ar susține într-o astfel de stare? Am constata atunci că primim de la toată lumea și de la natură exact ceea ce avem nevoie pentru a exista. Apoi folosim orice surplus pe care îl primim în beneficiul celorlalți și al naturii.

Apoi ne dezvoltăm în serviciul nostru față de ceilalți, ceea ce este posibil dacă societatea funcționează reciproc în conformitate cu astfel de linii – în care fiecare membru al societății se gândește la cum să servească celorlalți nevoile respective.

Acesta este sensul spiritual al albului. În schimb, semnificația spirituală a negrului este centrarea pe sine, pentru a ne arăta că, acordând prioritate beneficiului de sine față de beneficiul altora, ne distrugem viața.

Este necesar să vedem partea neagră a vieții noastre, pentru că dacă nu am vedea-o, atunci nu am dori să o transformăm în alb, adică nu ne putem ridica deasupra naturii noastre egocentrice într-o nouă realitate altruistă, armonioasă și pașnică. dacă nu simțim că trăim în natura noastră egocentrică ca o problemă majoră care are nevoie de corectare.

Bazat pe videoclipul „Care este sensul spiritual al albului și al negrului?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce rol joacă calitatea patriotismului în dobândirea credinței mai presus de rațiune, pentru a implementa fără îndoială toate instrucțiunile cabaliștilor?

Răspuns: Devotamentul față de grup este cea mai importantă și necesară parte a dezvoltării noastre spirituale. Altfel, nu vom avea un Kli, adică un loc pe care îl creăm pentru a-l dezvălui pe Creator.

Creatorul este numit loc. Cel mai important lucru de care avem nevoie este să creăm o dorință (loc), așa cum se spune: „Poruncile omului privind locul”.

Dacă din diverse dorințe care se împletesc între ele ne țesem dorința comună, obținem o țesătură care se va numi Kli comun sau Shechina.

Întrebare: Ar trebui să-mi iubesc mai întâi prietenii și apoi să obțin garanția reciprocă sau ar trebui să încerc să fiu în garanție reciprocă și apoi voi ajunge să iubesc prietenii?

Răspuns: Încercați să fiți în garanție reciprocă, prin care se realizează această iubire, adică o astfel de interconectare, contact și comunicare în care aparent vă puteți înlocui complet unul pe celălalt. Atunci se ridică calitatea numită Shechina, conexiunea dintre noi în care poate fi îmbrăcat Creatorul.

Facem din noi înșine o astfel de fundație, un astfel de Kli, ţesem pe războaiele (mașină de țesut) noastre unde ne împletim toate dorințele de a ne ajuta reciproc. Aceasta este garanția reciprocă în care se dezvăluie Creatorul.

Din  Convenţia Internatională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, “Muncind ȋn responsabilitate reciprocă” Lecţia 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce olimpiadele sunt folosite ca scenă politică?“

Nu mai avem nevoie de Jocurile Olimpice pentru că au devenit un loc în care punem omul împotriva omului și țara împotriva țării. Nu mai sunt jocuri de conexiune, iar concurența a devenit ca războiul. Acest lucru este evident atât în ​​jocurile în sine, cât și în politica din jurul jocurilor.

Este unul dintre rezultatele creșterii enorme a ego-ului uman în generația noastră. Dezvoltarea umană este caracterizată de o creștere constantă a dorințelor și, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât devenim mai egoști.

Când ego-ul nostru a fost mai mic, am putut folosi Jocurile Olimpice pentru a pune deoparte disputele noastre pentru o perioadă scurtă de timp, chiar și pentru a opri temporar războaiele și pentru a ne angaja în competiții sportive pașnice. Nu mai abordăm Olimpiada în acest fel, nici ca mijloc de a ridica spiritul uman, de a arăta culmile a ceea ce poate realiza omul dincolo de limitele umane.

Dacă ne propunem să ne depășim limitările umane într-un spirit pozitiv, atunci nu ne interesează cine câștigă. Devenim preocupați în principal să arătăm lumii cât de mare poate fi omul.

Prin urmare, ar fi înțelept să luăm în considerare cât de grozavi putem deveni cu adevărat — cea mai mare realizare umană — și, dacă ne-am urmări, atunci ne-am putea bucura de relații pozitive la Jocurile Olimpice și în fiecare domeniu al vieții noastre.

Pe plan intern, realizările noastre de vârf sunt să devenim ca Dumnezeu. Aceasta este descoperirea supremă a limitărilor noastre, deoarece a deveni ca Dumnezeu înseamnă a deveni nelimitat, etern și perfect. Așa cum Dumnezeu este o calitate atotiubitoare și atotcuprinzătoare, la fel, îmbrățișând pe toți într-o iubire și grijă comună, atunci devenim ca Dumnezeu, iar aceasta este cea mai semnificativă realizare pe care am putea-o obține vreodată.

Bazat pe videoclipul „Sport vs. Politici” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce pot să le dau prietenilor dacă nu am nici dăruire, nici iubire?

Răspuns: Dar poți să-i ajuți, să-i susții, să le demonstrezi că îi iubești pe ceilalți, să-i ajuți și să le dai un exemplu bun, chiar dacă ești în dezacord total cu ei.

Încă o poți face. Ne aflăm într-o lume a minciunilor, prin urmare, a minți în direcția corectă te conduce la adevăr.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să-mi imaginez dăruirea ca pe o forță bună dacă începutul acestei acțiuni are loc în calitatea de primire, iar egoismul meu nu percepe dăruirea ca fiind bună?

Răspuns: Joacă-te cu aceasta. După cum scrie Rabash: El trebuie să creadă mai presus de rațiune și să-și imagineze că a fost deja răsplătit cu credința în Creator și simte asta în organele sale și el vede și simte că Creatorul conduce întreaga lume ca Bunul care face bine. (Rabash, articolul nr. 28 (1987), “Ce este în muncă ‘să nu adaugi și să nu iei’”).

Este nevoie să te adaptezi la ea și vei vedea că asta este ceea ce se întâmplă. Faptul că obișnuiai să o vezi într-un mod complet diferit a fost doar pentru că egoismul ți-a pictat o imagine complet diferită a lumii.

Trebuie să te tragi cu forța la imaginea corectă a lumii și să o creezi în conexiunea cu prietenii tăi. Trebuie să te joci tot timpul în grup. Tot timpul!

Serios, care este problema? Nu v-ați jucat jocuri în copilărie? Toată viața mea a fost un joc. Astăzi, de fapt, este tot un joc. Așa că nu vă mai prefaceți că sunteți înțelegători, serioși și departe de jocuri. Vă sfătuiesc să începeți să vă jucați.

Întrebare: Este același lucru să te joci într-un grad superior și să lucrezi în credință deasupra rațiunii?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acum, în limitele rațiunii, încerc să-mi văd prietenii mai sus tot timpul. Și dacă voi ajunge să lucrez în mod constant în credință mai presus de rațiune, atunci care este diferența?

Răspuns: Că nu va trebui să-ți imaginezi că ei sunt așa, pentru că vei vedea de fapt că sunt mai presus decât tine.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Mergem în credință deasupra rațiunii” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a aduna întreaga forță a luminii și a o răspândi în umanitate, trebuie să fim puternic interconectați. Atunci vom fi capabili să devenim conductori ai celei mai înalte lumini către lume. În principiu, aceasta este sarcina și destinul nostru. Creatorul ne împinge, iar noi trebuie să o realizăm.

Noi trebuie să fim legătura dintre Creator și întreaga omenire. Prin urmare, pe de o parte, trebuie să ne ținem cumva de umanitate, dar cel mai important lucru este să ne conectăm cu Creatorul.

Trebuie să știm ce înseamnă adevărata comutare cu Creatorul și cu ființele create pentru a ne transforma, așa cum scrie Baal HaSulam, într-o conductă prin care lumina superioară va trece către întreaga umanitate.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 8/1/22, „Mergem în credință deasupra rațiunii” Lecția 5

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă vreau să efectuez o acțiune puternică, trebuie să folosesc o forță care este direcționată împotriva acesteia. Atunci voi primi o forță suplimentară prin care să-mi susțin acțiunea.

Prin urmare, pentru a ajunge la atingerea spirituală cu credință mai presus de rațiune, avem nevoie de această rațiune. Cu cât lucrez mai mult deasupra rațiunii, împotriva ei, cu atât mai mult acest lucru îmi mărește credința. Nu există forță în credința în sine.

Credința este dăruire, care este foarte slabă prin ea însăși. Dar dacă o amplific prin rațiune, atunci ridic credința la nivelul rațiunii și, în această formă, mă înalț la gradul de Keter.

Reiese că avem nevoie de forțe opuse, de forțele răului. Așadar, Creatorul a creat înclinația rea și, pe lângă aceasta, a creat Tora, care este un mijloc de a o corecta. Tora este forța care ne ajută să ne ridicăm deasupra forței rele ce se dezvăluie în noi de fiecare dată. În acest fel, ne ridicăm din ce în ce mai mult deasupra răului pentru a ne asemăna cu forța de dăruire, cu forța binelui.

Chiar dacă forța de dăruire este foarte mică, ridicând-o la înălțimea întregului rău, aceasta devine înaltă, puternică și măreață.

Prin urmare, trebuie să apreciem tulburările și să înțelegem din ce în ce mai mult mecanismul acestei lucrări, adică să înțelegem că avem nevoie de stări rele.

Nu e de mirare că simbolul medicinei este un șarpe din al cărui venin se fac medicamente. Se știe că „Orice medicament este o otravă, dar nu orice otravă este un medicament”. Fiecare medicament, în baza sa, este o otravă pe care o folosim ca medicament.

Dar nu orice otravă este un medicament. Adică, până nu procesăm corect această otravă, nu o putem folosi ca medicament.

De aceea se spune că nu există rău în lume, ci doar ni se pare că există deocamdată, până când ne ridicăm deasupra lui și dăm acestui rău forma de dăruire. Atunci când reușim să-l transformăm în dăruire, atrăgând asupra acestuia lumina superioară care îl va corecta, întunericul se va transforma imediat în lumină, amarul în dulce și otrava în medicament.

Aceasta este ceea ce încercăm să punem în practică prin studierea articolelor cabaliștilor pe tema „Credința deasupra rațiunii”: cum folosim rațiunea, dorința egoistă de a primi, și cum construim deasupra ei dorința de a dărui. Apoi, în funcție de gradul de grosime al egoismului revelat în dorința de a primi (zero, unu, doi, trei și patru), atingem forța de dăruire (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida), cinci grade care sunt împărțite mai departe în 125 de grade.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 28/1/22, „Credința deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→