Cometariu: Mulți telespectatori își pun această întrebare: „Cum le să le vorbim copiilor despre război? Cum le explicăm ce se întâmplă?” Cum să explicăm de ce bombardează și de ce s-a încheiat copilăria acelor copii care se ascund cu părinții lor în adăposturile anti-bombă și în metrou?” Iar alți copii a căror copilărie continuă, cei care nu aud sirene și explozii dar văd ce se întâmplă cu semenii lor, se întreabă de ce este așa.

Și întrebarea principală este: cum creștem copiii într-un moment ca acesta când războaiele, suferința și lacrimile sunt non-stop?

Răspunsul meu: Copiii pot înțelege pentru că se luptă și între ei. La urma urmei, egoismul funcționează de la o vârstă foarte fragedă.

Deci nu există nimic aici care să fie ascuns de ei. Într-adevăr, dacă nu creștem corect copiii, atunci, la fel cum ei se joacă în copilărie și vor să se îndepărteze unul de celălalt și să devină asemenea bătăuși, ei continuă la vârsta adultă și de aceea ajungem la războiul ca un rezultat. Bărbații mari nu mai au în mână doar lopeți sau bețe, acum e ceva serios. Și atunci începe războiul.

Deci ce ar trebui sa facem? În timp ce copiii sunt mici ca voi, amintiți-vă, le spunem copiilor, trebuie să vă învățăm, să vă creștem pentru a putea vorbi unii cu alții, pentru a ajunge să fim de acord unii cu alții și să învățăm să facem compromisuri. Atunci nu vei ajunge la probleme atât de groaznice și mari ca acești oameni care încep aceste războaie. Asta rezultă din faptul că în copilărie nu s-au supus mamei lor.

Întrebare: Crezi că un copil va asculta asta?

Răspuns: Când vede chiar acest lucru? Este extrem de impresionat.

Întrebare: Când este sub bătaia armei? I se poate spune chiar așa?

Răspuns: Spune-i exact așa. Desigur. Aceasta este adevărata educație. Aceasta este baza educației în timpul războiului.

Întrebare: Deci să nu trăim cu „dușman”, „ura” sau „împotriva noastră”?

Răspuns: Nu, ei nu vor înțelege; nu au nicio concepție despre asta, nici o bază. Dar când explici în termeni de joc din copilărie și de a da și de a primi, „când ai vrut să iei ceva, dar el nu ți l-a dat”, poți vorbi despre orice.

Nu este așa cum funcționează cu adevărat? Aceste jocuri cu petrol și gaze și tot felul de relații internaționale, nu sunt aceleași jocuri pentru copii?

Comentariu: S-a transformat în ceva periculos.

Răspunsul meu: Da, pentru că nu l-au oprit la timp sau nu au putut explica la timp. Deci așa a ieșit. Pentru că în copilărie nu puteau explica să înțeleagă că nu este niciodată necesar să rezolvi disputele cu forța. Poți să-i convingi pe ceilalți? Dacă da, grozav. Dacă nu, compromis.

Întrebare: Ar trebui copilul să înțeleagă că disputele nu se rezolvă prin forță?

Răspuns: Ele nu pot fi rezolvate prin forță; altfel, ne vom distruge unul pe altul. Îți poți imagina asta în lumea modernă?

Întrebare: Cum se rezolvă disputele? Ce ar trebui să înțeleagă copilul pe care îl creștem? Cum îi explici unui copil cum să rezolve disputele?

Răspuns: Doar prin persuasiune, când nu forțați o altă persoană la pace, ci când vă explicați unii altora cum puteți ajunge la pace împreună, cu concesii reciproce, și nu cu abordarea „eu am dreptate și voi greșiți, iar acum o ve-ți înțelege.”

Comentariu: Acum ai spus un lucru foarte serios, că un copil ar trebui să poată face compromisuri.

Răspunsul meu: Desigur! Acesta este cel mai important lucru în educație. Altfel, la ce servește toată educația? Să înveți cum să lovești mai întâi? Să lovești mai tare? Sau mai bine? Este de dragul de a putea să vă opriți și să faceți compromisuri.

Întrebare: Acesta este cel mai dificil lucru, mai ales pentru copii.

Răspunsul meu: Desigur. Pentru că au expus egoismul, mic, dar revelat.

Întrebare: Deci propui să înveți concesii, să înveți un copil ca să poată ceda altora?

Răspuns: Totul trebuie explicat. Și apoi stați într-un cerc și efectuați exerciții practice.

Comentariu: Dacă există o ceartă, să o rezolvăm? Cum să nu luptăm, ci să facem pace. Acesta este un sistem atât de lung…

Răspunsul meu: Altfel, va dura și mai mult.

Întrebare: Poate fi explicat acest lucru copiilor care sunt sub bătaia armei?

Răspuns: Tuturor! Totul depinde de cuvintele, vocabularul și expresiile pe care le folosești. Îi explici asta ego-ului, care este același la un copil mic ca și la un bărbat adult, este același egoism.

Comentariu: Problema principală aici este formarea profesorilor, pregătirea celor care pot preda ce înseamnă să ajungi la pace și ce înseamnă anularea.

Răspunsul meu: Da, acesta este cel mai important.

KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/3/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce sectoare mari ale umanității sunt uneori lovite de încercări majore ale suferinței, cum ar fi dezastrele naturale și războaiele?“

Cu cât umanitatea evoluează mai mult, cu atât este mai aproape de a descoperi interconexiunea și interdependența naturii la scară globală. La un anumit moment al dezvoltării noastre, primim o invitație de a ne ridica la un nivel cu totul nou de existență unde, prin strângerea conexiunii noastre globale, descoperim că nu mai rămâne nimic decât să activăm preocuparea reciprocă.

De ce atunci, primim din ce în ce mai mult lovituri majore de suferință, precum dezastre naturale, războaie și pandemii? Pentru că natura încearcă să revină la echilibru și pentru ca natura în ansamblu să intre în echilibru, umanitatea trebuie să treacă printr-un anumit tip de corectare morală și spirituală.

Și cel mai simplu și mai direct mod al naturii de a îndemna omenirea să realizeze nevoia ei de corectare este să ne trimită suferință.

În momentul în care suferim, nevoile noastre scad instantaneu. Devenim pregătiți să ne mulțumim cu mai puțin pentru a nu suferi. Luați de exemplu, ceea ce se întâmplă în timpul războaielor și după dezastrele naturale. Oamenii se mulțumesc cu puțin, nu fac nicio mișcare pentru surplusuri de lux în viața lor și devin gata să se unească și să se ajute unii pe alții.

Suferința ne purifică, ne coboară impulsurile egoiste și ne face gata să fim mulțumiți cu mai puțin. Apoi devenim pregătiți să ne conectăm cu ceilalți pentru a primi încredere și sprijin.

Bazat pe clipul KabTV „Close-Up. Acord de parteneriat” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 4 iulie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce marii artiști sunt de obicei oameni groaznici?“

Recent, s-a descoperit că un renumit scriitor a rănit mai multe femei, dintre care unele spun că acum trebuie să scăpăm de cărțile lui. Într-adevăr, au existat artiști aclamați de-a lungul istoriei care au creat capodopere, în timp ce manifestau un comportament teribil în viața lor personală.

Unul nu are nimic de-a face cu celălalt. Oamenii pot fi artiști grozavi care creează cea mai frumoasă și inspirațională artă, despre cele mai înalte chestiuni și manifestă un comportament teribil în viața lor personală. Nu este surprinzător, deoarece o persoană include o întreagă lume de calități pozitive și negative.

Pe măsură ce ne îndreptăm spre viitor, este important să înțelegem că ne îndreptăm către recunoașterea răului nostru, adică modul în care pulsiunile noastre egoiste și separatoare nu ne lasă să ne conectăm pozitiv și o astfel de conștientizare ne va conduce la concluzia că trebuie să ne schimbăm.

Am fost creați cu o natură egoistă, în care fiecare acordăm prioritate beneficiului de sine față de beneficiul altora, pentru a deveni conștienți de opoziția noastră față de natura altruistă și întreagă și pentru a ajunge la o dorință sinceră de a ne inversa natura în aceasta din urmă. Făcând acest lucru, ne-ar inversa percepția asupra lumii așa cum o cunoaștem. Atunci vom experimenta o viață armonioasă și pașnică.

Bazat pe videoclipul De ce unii artişti sunt oameni atât de groaznici?”  cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt câteva lecții de viață învățate din seria Harry Potter?“

Am vizionat aproximativ jumătate din seria Harry Potter, iar principala concluzie pe care am tras-o este că ne arată măsura în care avem dorința de a scăpa de realitatea noastră, sau cel puțin de a-i lărgi granițele.

Și putem să o facem.

Cu toate acestea, nu este un joc și nu este pentru copii. Pentru a ieși din realitatea noastră actuală, trebuie să lucrăm la schimbarea percepției noastre asupra realității.

Principala barieră care stă între locul în care ne aflăm în realitatea actuală și intrarea într-o realitate cu totul nouă este mândria. Adică, pentru a ieși din realitatea noastră actuală, trebuie să ne anulăm pe noi înșine, ego-urile noastre, iar mândria este ceea ce ne împiedică cel mai mult să facem acest lucru.

De asemenea, într-adevăr, avem nevoie de un anumit tip de magie pentru a sări din realitatea noastră la o realitate cu totul nouă. Adevărata magie este atunci când ne ridicăm calitățile deasupra limitărilor timpului, spațiului și mișcării. Atunci putem fi nelimitați în acești parametri.

De fapt, nu există timp, spațiu sau mișcare. Când ne anulăm pe noi înșine, anulăm acești parametri din simțuri și nu îi mai controlăm. Cu alte cuvinte, trebuie să renunțăm la controlul timpului, spațiului și mișcării, să existăm în astfel de parametri și să ne menținem în ei, așa cum țin copiii de jucării, refuzând să le dea drumul. Chiar dacă suntem construiți în mod natural cu dorința de a controla acești parametri, atunci când renunțăm la ei, descoperim o lume perfectă și eternă eliberată de constrângerile lor.

Bazat pe videoclipul „Un Cabalist răspunde la Harry Potter [acesta este #1 beneficiu spiritual]” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Cum să pregătim cu adevărat copiii pentru viață”

Un nou program educațional în Israel propune pregătirea elevilor de clasa a XII-a pentru viață. Ei vor participa la acesta în ultimele șase luni ale anilor lor K12 și vor învăța cum să-și gestioneze finanțele și cum să se comporte cu succes pe o piață a muncii în schimbare. Pregătirea copiilor pentru viață este o idee grozavă, dar dacă o începi în ultimele șase luni de participare la sistemul de învățământ, atunci: a) nu îi vei pregăti cu adevărat pentru nimic și b) ce ai făcut în timpul celor unsprezece ani și jumătate, înainte de ultimele șase luni? Pentru a pregăti un copil pentru viață, trebuie mai întâi să pregătim părinții pentru a fi părinte, iar apoi să pregătim copiii din momentul în care se nasc.

Când vorbim despre pregătirea pentru viață, trebuie să includem toate aspectele vieții. Educația financiară este doar un aspect, și nu cel mai important. Copiii au nevoie de cunoștințe în fiecare aspect al vieții, dar cel mai important aspect și cel mai puțin învățat sunt relațiile umane. S-ar putea să excelăm în domeniul nostru de expertiză, s-ar putea să facem mulți bani și să fim înstăriți, dar dacă nu putem comunica pozitiv cu alți oameni și să-i facem să se simtă bine în preajma noastră, atunci nu vom fi fericiți.

Astăzi, cea mai frecventă afecțiune medicală este depresia. Majoritatea celorlalte afecțiuni, cum ar fi diferite dependențe, violență, tulburări de alimentație, dependenţa de muncă și așa mai departe, provin în cele din urmă din depresie care se manifestă prin diferite simptome. În prezent, tratamentul comun pentru depresie implică medicamente. Cu toate acestea, medicamentele nu vindecă depresia, ci doar atenuează durerea. Dacă, pe de altă parte, oamenii depresivi ar putea forma relații de susținere și pozitive, depresia lor ar dispărea ca și cum nu ar fi existat niciodată și asta fără medicamente.

Astăzi, majoritatea adulților nu știu să comunice pozitiv cu ceilalți. Prin urmare, pentru a-i învăța pe copii cum să construiască relații pozitive cu ceilalți, și adulții trebuie să învețe abilitatea asta.

Poate sună naiv sau nerealist să credem că oamenii pot relaționa unii cu alții fără răutate în inimile lor, dar a continua să trăim așa cum am trăit până acum nu este doar nerealist, ci distruge și societatea și planeta noastră și reprezintă problema unui risc real ca un alt război mondial să izbucnească.

Prin urmare, chiar dacă nu reușim să facem o conexiune pozitivă, nu face rău nimănui dacă facem un efort. Dar dacă nu facem efort și continuăm așa cum suntem, cu siguranță ne vom distruge pe noi înșine și planeta pe care trăim, iar viitorul pe care îl vom lăsa copiilor noștri va fi foarte sumbru. După catastrofă, ei vor trebui în continuare să învețe să fie în relații bune unul cu celălalt, așa că n-ar fi mai bine dacă am învăța acest meșteșug și l-am preda copiilor noștri cât suntem cu toții încă aici?

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→